O sa va spun o istorie. Sper sa nu va plictisesc si sa nu ma pierd in detalii.

Acum 4 luni am descoperit un tinar. Frumos foc. S-a facut ca ne-am apropiat. Si am gasit inauntrul acestei fatade un suflet chinuit... Pe cat e de frumos, pe atit e de chinuit... Baiatul are 25 de ani. Sportiv de performanta. Din asta traieste, altceva nu stie sa faca. Un baiat cu un fond bun, un suflet cald si.. culmea, in ciuda a ceea ce va voi povesti in continuare despre el, un suflet curat si bun... si.. naiv.

Insa... sufletul ii este acoperit de patimi. Patima alcoolului, patima jocurilor de noroc.. Patima autodistrugerii, intr-un cuvant. Isi risca tot viitorul. Depresiv, deznadajduit... Suparat crunt pe Dumnezeu, pe care il reneaga... A avut in viata cateva intamplari care TEORETIC ii justifica atitudinea ( spun teoretic, pentru ca scuza asta e doar a lui, a unui necredincios, insa din punctul meu de vedere renegarea lui Doamne-Doamne nu are justificare).

La ceva timp dupa ce am ajuns in intimitatea acestui baiat, si i-am aflat problemele, m-am trezit spunind, copleshita de starea in care el se afla... "Doamne, ajuta-ma sa il ajut cumva... " . Si de aici a inceput... Imediat am avut raspunsul, il pot ajuta rugandu-ma pentru el... Am inceput sa ma rog sa il ierte Dumnezeu, sa il scape de patimi... sa il vindece. Eu una am inteles ca baiatul este bolnav.

Lumea din jurul meu (laici) , fara exceptie, considera ca nu are scapare.... Ca din astea nu scapi. Eu... o tin pe a mea... ca daca vrea Dumnezeu, orice e posibil. Absolut orice lucru bun. Am mers la parintele meu duhovnic, si am pus la cale planul de lupta.... Dinsul mi-a spus sa citesc Acatistul Acoperamintului, si sa dau acatiste si la minastiri pentru el, ca sa se roage cei cu mai multa putere... Intre timp eu am inceput sa ma rog sa-i dea Dumnezeu, pe langa iertarea pacatelor, sa-l aduca la credinta. Sa-i dea vindecare, luminarea si linistirea sufletului si a mintii PRIN CREDINTA. M-am gandit ca daca-i da Dumnezeu credinta, daca-l aduce pe calea asta... ar fi cel mai bine.. ar scapa si de patimi, si ar castiga si binecuvantarea, minunea credintei in Dumnezeu...

Pot sa va spun ca lupta e grea, vrajmasul e suparat rau pe ceea ce incerc eu sa fac, si pe baiatul asta vrajmasul il tine prin niste legaturi foarte puternice, insa... eu nu deznadajduiesc. Vorba parintelui meu duhvonic, poate o sa trebuiasca sa ma rog luni si ani pentru el.

Ce dubiu am eu acuma... si vreau sa aflu parerea celor avizati... Acuma.. dupa cum noi bine stim, Dumnezeu a lasat si liberul arbitru... Noi mergem catre Dumnezeu prin vointa noastra proprie, El ne lasa sa alegem daca vrem sau nu sa-L iubim... bine, este adevarat, cu mine, de exemplu, sau cu mama mea, Dumnezeu a facut in asa fel incat la un moment dat, intr-o anumita situatie, sa alegem sa ne indreptam catre El. Si asta a fost. Eu ma intreb acum... e bine sa ma rog sa-i dea Dumnezeu baiatului credinta in El? Poate ca Dumnezeu asteapta ca baiatul asta sa o ceara el singur, sa il cheme... si atunci o sa vina Dumnezeu la el... Eu ma gandesc ca Dumnezeu o sa faca o minune si o sa-l faca pe baiat sa se indrepte catre Dinsul...

Nu stiu cum sa fac mai bine.... O sa ma opresc aici cu istorisirea... ideea de baza cred ca ati inteles-o, si o sa fiu pe faza ca sa vad ce mai spuneti voi....

Va multumesc pentru sprijin. Doamne-Ajuta!

Faci foarte bine ca te rogi pentru el. Poate el ar trebui lasat sa deduca din comportamentul tau ca iti faci griji pentru el, ca iti doresti ca el sa se intoarca la Dumnezeu. Poate ar trebui sa ii spui direct, dar ca si "afirmatie pozitiva", probabil gen "uite este foarte frumos daca am merge duminica asta la liturghie" sau "m-as bucura sa povestim despre respectul fata de Dumnezeu".

Sansele ca el sa se intoarca sunt... dar cam rar se intampla asta... Vindecarea bolilor sufletesti (gen necredinta in Dumnezeu) se face greu.. Asta nu inseamna ca e imposibil!

Deduc ca are un pic de lumina in sufletul lui. Deci sa te rogi pentru el, dar sa nu astepti ani de zile ca el sa se vindece. Tu trebuie sa te uiti la sufletul lui si sa evaluezi daca este mai aproape de intuneric sau lumina. Daca nu reusesti sa il aduci semnificativ mai aproape de lumina, in decurs de cateva luni, atunci va trebui sa te desparti de el.

Doamne Ajuta!

Sf.Monica s-a rugat 17 ani pt.fiul ei .Augustin care era cuprins de patimi ,ea cum sa renunte dupa cateva luni?
Necredinta e foarte greu de rapus ,dar daca Dumnezeu vrea poate sa dea incercari pt.intoarcerea la credinta ,cum a primit fiul ratacitor.
Acum e de vazut si din ce familie provine tinarul ,daca parintii sunt la fel e greu de adus pe calea cea dreapta ,dar nu imposibil.

Baiatul este educat, insa nu si in spirit crestinesc. Adica nu prea au ai lui legatura cu biserica. Oricum, tatal ii este mort de cativa ani, mama este plecata din tara, el sta doar cu sora lui... Drept urmare nu exista nimeni din familie sa se roage pentru el.

Pe de alta parte, multi din cei cu credinta mare sunt fosti necredinciosi. Eu am speranta.

Este adevarat ca Sf. Monica s-a rugat pentru fiul ei 17.

Dar parerea mea personala e ca o relatie dintre un baiat si o fata nu trebuie sa dureze mai mult de un an, eventual in caz exceptional 22 de luni. Nu e o regula dar parerea mea personala e ca in principiu asha ar trebui sa fie. Daca nu se finalizeaza aceasta prietenie printr-o cerere in casatorie, ea trebuie sa se desparta de acest prieten.

Ea trebuie sa evalueze daca tanarul face pasi semnificativi spre lumina. Si daca nu face atunci trebuie sa se desparta de el.

Daca de exemplu il chemi sa mergeti impreuna la liturghie vine?

Daca de exemplu peste cateva saptamani in timp ce ati sta pe o banca in parc, i-ai spune din senin, sa spuneti in gand un tatal nostru, reactioneaza negativ?

Zic si eu... ma gandesc si eu dupa putina mea experienta, ca aceste teste ar trebui sa fie ok.

Deocamdata nu face pasi spre lumina.. dar poate ca nici eu nu fac ce trebuie... In afara de asta, dupa parerea mea, la cat e crunta este lupta cu cel rau, sigur e mai rau acum, si merge greu, pentru ca vrajmasul MAI rau se straduie sa il tina la el.. e clar. Incercari sunt multe.

Deocamdata e exclusa varianta sa mearga la liturghie sau sa spuna Tatal Nostru...

In plus.. ideea este ca eu imi pun probleme daca sa ma despart sau nu de el... Chiar si daca ne-am desparti, eu m-as ruga in continuare cu staruinta - atita cit pot - pentru sufletul lui.

Eu ma intreb doar DACA este bine sa ma rog ca sa-i dea Dumnezeu credinta. Este asta ceea ce trebuie sa-i cer Lui? Eu ma gandesc ca, daca va aparea in inima lui credinta, atunci poate va fi mai usor decat acum...

Daca am putea ,ar trebui sa ne rugam pt.toti sa le dea Dumnezeu credinta ,dar pt.cei apropiati mai mult ar trebui sa ne rugam.
Aducerea cuiva la Dumnezeu e o problema delicata ,mersul la sf.Liturghie pt.un incepator e un chin ,trebuie procedat ca si cu copiii mici ,care la inceput maninca putin.

Anita ca tot ai inceput...
Sa ne rugam atunci si noi cei de pe forum pt el, macar ca si noi suntem pacatosi, dar cine stie ...unde-s multi puterea creste...:)
CE NUME DE BOTEZ ARE ?

Andrei il cheama. Si... credeti-ma, chiar chipul ii aduce o idee cu cel al Sfantului Andrei zugravit pe icoane... Sfantul Andrei crestinatorul... interesant, nu?

Dar cum sa ma rog pentru el? ce sa ma rog? ce sa citesc? Eu citesc Acoperamintul Maicii Domnului. Ma linisteste cel mai bine si regasesc ce caut in versurile lui.

cu siguranta, cu cit va creste puterea noastra a credinciosilor care se roaga pentru sufletul lui, va creste si lupta vrajmasului. Ma astept la greutati. Dar pina la urma trebuie sa cedeze acesta!