Pentru inceput vreau sa imi cer scuze daca s-a mai deschis vreun topic legat de acest subiect.
Problema mea suna cam asa: mi se pare foarte dificil sa crezi in Dumnezeu cu atata tarie cu care credeti voi. Cum pot sa trec pe langa un copil care sufera de cancer si sa ii spun ca asa a vrut Dumnezeu? Daca un om are un leac pentru acel copil si nu i-l da se numeste criminal.Dumnezeu e atotputernic. Daca eu as avea leacu acela l-as da copilului fara sa astept nicio ruga din partea cuiva. Dar nu il am, si copilul moare. De ce moare? Pentru ca asa a vrut Dumnezeu. De ce ar vrea Dumnezeu sa moara un copil nevinovat daca El iubeste toti oamenii? Daca copilul murea din cauza vointei unui om, precum am mai spus, omul acela se numea criminal.
Mi se parea greu sa ai credinta nestramutata in Dumnezeu dar cred ca de fapt este calea cea mai usoara, este consolarea oamenilor in fata nedreptatilor si a nenorocirlior "asa a vrut Dumnezeu, trebuie sa ne consolam". Eu nu pot trece impasibila pe langa suferinta si nedreptate si sa gasesc consolarea asa vrea Dumnezeu, pentru ca nu este drept. Imi cer scuze daca jignesc pe cineva, nu am nicidecum aceasta intentie, si nici nu doresc sa scandalizez pe nimnei cu postul meu.

iti place sa citesti? citeste "Fratii Karamazov" de Dostoievski, mai ales dialogul dintre Aleosa si Ivan. Acolo se pun problemele tale...cum poate nevinovatia sa plateasca pentru rau? Oare nu e un pret prea mare? Te poti identifica cu Ivan

Erzy draga, scuza-ma ca intervin, e nedrept intr-adevar, sa aiba un copil cancer, dar viatza nu e dreapta, nu este dreapta saraca de ea desi ne da atatea lucruri minunate... dar noi, noi ceilaltzi care suntem drepti, noi ceilaltzi care n-avem cancer, ce mai putem sa facem pentru un copil osandit de natura asta cruda a vietzii? Ce mai potzi sa faci in fatza unui destin tragic? Te resemnezi. Te rogi sa ajunga in rai. Si acesti grav bonalvi acolo si vor ajunge. Uneori si cancerul poate fi invins. E drept ca mult prea rar. Nu e vina nimanui.

DUMNEZEU PE CINE IUBESTE CEARTA, IAR DE CELE MAI MULTE ORI COPII PLATESC PT. PACATELE PARINTILOR; CE-I DE FACUT? - SPOVEDANIA DIN COPILARIE A TUTUROR MEMBRILOR FAMILIEI, POST, RUGACIUNE, RENUNTAREA LA PACATE, INTR-UN CUVANT O VIATA IN HRISTOS. IAR PT. CEI BOLNAVI SE RECOMANDA SF. MASLU. CREDE CU TARIE IN DUMNEZEU SI EL TE VA AJUTA.
CINEVA SPUNEA CA DUMNEZEU NE TINE PT. AMARATI, PT. SARACI, ETC, DE CE? PT. CA AJUTAND PE ACEI OAMENI NECAJITI , PE LANGA EI NE MANTUIM SI NOI.

sunt la jumatea cartii :) tocmai am citit dialogul acela si m-a impresionat profund, dar ceea ce am scris mai sus e o problema mai veche, evident mult mai simplist spusa si profunda decat in Fratii Karamazov

rectific, mai putin profunda

pt sovidiu: intr-adevar, nimeni nu e de vina, nimeni uman, iar acela care are puterea sa intervina nu o face. Si pe acela noi il consideran sfant, drept etc. Atunci cum poate sa nu intervina? Apare indoiala: ori nu e asa de drept ori nu exista, ori nu este atotputernic si atunci a fost o cruzime din partea lui sa ne creeze. Dar daca totusi este atotputernic si lasa atatia oameni nevinovati sa sufere, atunci este cruzime

pentru alexandra: e si mai mare cruzimea sa plateasca un copil pentru pacatele parintilor lui, doar o minte dioabolica poate face asta. Si de fapt toti platim pentru un pacat pe care nu l-am savarsit noi. Sa lovesti un copil pentru ca parintele lui e criminal e cea mai mare absurditate posibila, eu ca om nu as putea face asta niciodata.

Erzbet, nu inteleg cum poti sa insinuezi ca ... Dumnezeu e diabolic?!
Dumnezeu iubeste tot ceea ce a creat. Tot. Este Drept, Bun si ne iubeste (sper sa intelegi odata...)
Asa ca pe unii pe care ii iubeste mai mult ii cheama la El mai devreme...sa stii ca pedeapsa e a parintilor teoretic (si practic, ei sufera pierderea, ei raman in suferinta pe pamant).
In adolescenta am pierdut o prietena buna, am avut o tendinta asemanatoare cu a ta, insa am inteles ca poate ea era prea buna pentru noi (ca sa o meritam, o iubeam mult). Deci vezi, cei ramasi sunt, de fapt, cei pedepsiti.

Atunci sa ii multumim lui Hitler pentru genocid :P k de fapt nu a ucis, a contribuit la uninuea omului cu Dumnezeu :)
noi suferim ca ne despartim de cineva drag, el sufera ca se desparte de toti, si nu ne-a trimis nimnei scrisori si vederi de acolo sa ne zica ce frumos e.
Si in cazu in care Dumnezeu pedepseste parintii schilodandu-le copilul pe viata, asta cum se numeste?

1. De ce priviti moartea cu atat de multa frica si tristete.
2. De priviti suferinta ca pe ceva rau. Omul evolueaza nu prin bucuriie, ci suferinta este cea care iti formeaza caracterul.