Sufletul dupa moarte
 

am o carte de la parintele Cleopa despre drumul sufletului dupa moarte ce spuneti despre aceasta carte?

Foarte interesanta, am citit-o si eu mai demult. Uite, iti recomand si eu o carte pe care am gasit-o zilele trecute intr-un anticariat, se numeste Priveghiul crestinesc, de Nicodim Mandita (http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-c...,-protos..html), de unde am aflat foarte multe lucruri, cum si cand trebuie sa te rogi pentru cei morti, ce semnificatie au toate actiunile si obiectele de la inmormantare (spre exemplu, eu una habar nu aveam care este semnificatia trecerii pe unele morminte a profesiei decedatului: aviator, prof., dr., gandindu-ma ca tot acolo ajung si unii si altii, sau a imbracarii mortului cu uniforma si accesoriile specifice meseriei sale, cu diverse decoratii... Dar asa trebuie, pentru ca asa se infatiseaza sufletul in fata Mantuitorului, dand seama de toate cate le-a facut pe pamant, din prisma profesiei si a activitatilor sale. Aviz celor care consideram ca mergem la serviciu numai ca sa castigam bani si care nu stim cum sa facem sa treaca mai repede timpul, sa muncim cat mai putin si sa plecam acasa cat mai repede!) Sunt si foarte multe istorioare. Voi posta candva din aceasta carte, poate le va folosi si altora.
Insa de departe cel mai interesant lucru pe care l-am gasit este ca rugaciunea personala cea mai puternica pentru morti (nu mai vorbesc de rugaciunile Bisericii, de cele 40 de liturghii), este aceea pe care o facem, pomenindu-i pe mortii nostri in momentul Sfintei Jertfe, atunci cand preotul spune: "Pe Tine Te laudam, pe Tine bine Te cuvantam...". Eu, in marea mea ignoranta, nu stiam de asta si ii pomeneam numai la iesirea cu Sfintele Daruri, cand ne rugam pentru "mosi, stramosi,...".

On topic acum. Nu ne putem da cu parerea asupra unui duhovnic cum a fost parintele Cleopa, nu ne putem da cu parerea asupra randuielilor bisericesti sau asupra Sfintilor Parinti. Or, se stie ca parintele Cleopa nu spune nimic cu de la sine putere, din capul lui, ci reda, pe intelesul nostru, cele ce au spus acestia si cele ce se gasesc in carti mult mai putin accesibile, dar absolut nimic nu e strain de invatatura ortodoxa, oricat de inspaimanatatoare si macabre ar putea parea anumite istorioare.

[quote=glykys;268425]Foarte interesanta, am citit-o si eu mai demult. Uite, iti recomand si eu o carte pe care am gasit-o zilele trecute intr-un anticariat, se numeste Priveghiul crestinesc, de Nicodim Mandita (http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-c...,-protos..html), de unde am aflat foarte multe lucruri, cum si cand trebuie sa te rogi pentru cei morti, ce semnificatie au toate actiunile si obiectele de la inmormantare (spre exemplu, eu una habar nu aveam care este semnificatia trecerii pe unele morminte a profesiei decedatului: aviator, prof., dr., gandindu-ma ca tot acolo ajung si unii si altii, sau a imbracarii mortului cu uniforma si accesoriile specifice meseriei sale, cu diverse decoratii... Dar asa trebuie, pentru ca asa se infatiseaza sufletul in fata Mantuitorului, dand seama de toate cate le-a facut pe pamant, din prisma profesiei si a activitatilor sale. Aviz celor care consideram ca mergem la serviciu numai ca sa castigam bani si care nu stim cum sa facem sa treaca mai repede timpul, sa muncim cat mai putin si sa plecam acasa cat mai repede!) [quote=glykys;268425]
_________________________________________________

Am si eu o intrebare.Ati spus ca in aceea carte scrie ca trebuie trecuta meseria decedatului pe mormant pt ca el va da socoteala pt cum si-a facut treaba in fata Celui de Sus?Pai Cel de Sus nu stie tot ce facem noi pe lumea asta?Nu reusesc sa inteleg :106: Cine anume a stabilit aceea regula?Biserica?Este recenta sau mai veche?Este prev de un ,,canon"sau ceva asemanator?Este o traditie populara sau o regula ortodoxa?Este obligatorie?Daca imi puteti da mai multe detalii v-as fi recunoscator.Multumesc.

[quote=Scotianul;268426][quote=glykys;268425]Foarte interesanta, am citit-o si eu mai demult. Uite, iti recomand si eu o carte pe care am gasit-o zilele trecute intr-un anticariat, se numeste Priveghiul crestinesc, de Nicodim Mandita (http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-c...,-protos..html), de unde am aflat foarte multe lucruri, cum si cand trebuie sa te rogi pentru cei morti, ce semnificatie au toate actiunile si obiectele de la inmormantare (spre exemplu, eu una habar nu aveam care este semnificatia trecerii pe unele morminte a profesiei decedatului: aviator, prof., dr., gandindu-ma ca tot acolo ajung si unii si altii, sau a imbracarii mortului cu uniforma si accesoriile specifice meseriei sale, cu diverse decoratii... Dar asa trebuie, pentru ca asa se infatiseaza sufletul in fata Mantuitorului, dand seama de toate cate le-a facut pe pamant, din prisma profesiei si a activitatilor sale. Aviz celor care consideram ca mergem la serviciu numai ca sa castigam bani si care nu stim cum sa facem sa treaca mai repede timpul, sa muncim cat mai putin si sa plecam acasa cat mai repede!) E vina mea, nu m-am exprimat corect. Nu scrie nicaieri despre trecerea profesiei pe morminte, asta era o nelamurire de-a mea, de cand eram mica si trecand prin cimitir, vedeam diverse cruci pe care scria: Dr. cutare, Prof. cutare. Nu scrie pe toate crucile, nu e nici o regula in acest sens, nici un canon... pe cruce si pe monumentele funerare se scrie ce doreste familia, iar eu nu intelegeam semnificatia acestui gest, insa am gasit in cartea despre care vorbeam la inceput urmatorul pasaj despre hainele noi pe care trebuie sa le poarte decedatul (asta chiar e o regula de bun simt, as zice eu) si care reflecta si profesia lui, pe care l-am corelat cu nelamurirea mea din copilarie, aceea a profesiei de pe cruci:

"De ce se imbraca repausatii in felurite haine noi?
Repausatii imbracati, fiecare dupa starea si slujba lor, in haine, uniforme si vesminte lumesti, militare, bisericesti... insemneaza: credinta noastra in invierea mortilor, in judecata particulara si universala, la care fiecare din noi are sa dea seama daca si-a implinit sau nu chemarea sa pe pamant. Imbracarea trupurilor repausate cu haine noi, curate, inchipuie vesmantul cel nou al nestricaciunii cu care vor invia la ziua judecatii (1 Cor., 15, 42-44)."

Adevarul este ca si eu m-am intrebat acelasi lucru(ref la cele scrise pe cruci)dar m-am gandit ca este un fel de ,,aducere aminte" despre ce a facut in viata(dpdv profesional)cel decedat pt cei care citesc cele scrise acolo.Foarte interesant ceea ce spuneti.Trebuie sa fac rost de cartea citata de dvs.Va multumesc pt precizari.Cel de Sus sa fie alaturi de dvs.

O sa mai postez si semnificatia altor lucruri carora noi nu prea le dam importanta, crezand ca sunt doar obiceiuri, spre exemplu:

"Pentru ce scot pe morti din casa si din biserica cu picoarele inainte?
Pentru ca natura a dispus ca omul sa intre in lumea cealalta cu capul si sa iasa cu picioarele."

"Ce insemnatate are asezarea mainilor repausatului pe piept in forma crucii?
Asezarea crestinului pe pat, pe masa, pe catafalc, in sicriu... ne aminteste ca el a incetat a mai lucra, ca el doarme cu trupul somn vesnic, pana la invierea obsteasca, acoperit cu puterea Sf. Cruci. Mainile asezate pe piept in chip de rugaciune inseamna ca repausatul ii roaga pe toti mai intai sa il ierte, apoi sa se roage pentru iertarea pacatelor lui si odihna vesnica."

"Ce insemnatate au hainele noi, curate, cu care-i imbracat repausatul?
Hainele noi si curate cu care-i imbracat repausatul ne reaminteste ca Mantuitorul, dupa ce a murit si a fost coborat de pe Cruce, a fost infasurat cu giulgiu curat, nou, si pus in mormant. Aceasta mai insemneaza si innoirea noastra dupa invierea Mantuitorului."

"Pentru ce se stropeste trupul repausatului cu aghiazma?
Trupul repausatului se stropeste cu aghiazma mica, aratand dorinta casenilor, rudelor, prietenilor si cunoscutilor, ca sufletul repausatului sa se infatiseze sfintit la infricosata judecata particulara si universala."

"Pentru ce se pune lumanarea aprinsa in mana muribundului?
Lumanarea aprinsa se pune in mana muribundului pentru a arata ca viata acestui crestin, botezat si imbracat in Hristos, a fost o lumina pentru toti semenii sai. Ca el a urmat cuvantul Domnului: "Voi sunteti lumina lumii... asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, incat sa vada faptele voastre cele bune si sa mareasca pe Tatal vostru Care este in ceruri... CA fiii luminii si ai zilei sa umblati... Dumnezeu este lumina. Daca umblam in lumina, precum El este lumina, atunci avem impartasire unul cu altul si Sangele lui Iisus Hristos, Fiul Lui, ne curateste pe noi dce tot pacatul" (Mt, 5, 14-16, Ioan, 8,12, I Ioan, 1, 5-7). Credinciosii vad in lumanarea aprinsa din mana luminatului muribund Lumina lui Hristos care lumineaza tuturor. Vad lumina cea adevarata care lumineaza pe tot omul ce vine in lume, in lumea Imparatiei Sale, vad pe Cel ce a zis si zice pururea in Evanghelia Sa: "Eu sunt Lumina lumii. Cel ce-Mi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii" (I Ioan, 1,2, Ioan, 8,12, II Cor., 4, 4-6). VAd lumina din lumina lui Hristos. Lumanarea aprinsa in mainile muribundului arata ca el trece la cele vesnice impreuna cu Hristos, avand cu el lumina vietii vesnice pe care a primit-o de la Sf. Botez. Viata pamanteasca a crestinului inceputa cu Hristos se sfarseste tot cu El, pentru a se prelungi in ceruri, langa EL. Lumanarea aceasta ne reaminteste pilda celor zece fecioare, care au intampinat pe Mirele lor luminat, in miezul noptii."

Va urma.

E o carte plina de invataminte. Eu am citit-o cand am avut o inmormantare in familie, nu stiam mai nimic despre drumul sufletului dupa moarte si in ea am gasit pe inteles explicatiile...

cea mai rea din toate care lea mentionat par. Cleopa sunt Vamile sunt cele mai infricasatoare.

cine sunt vamesii? ingerii? sau cine?

Daca dam crezare acestei invataturi despre Vamile vazduhului, vamesii sunt atat ingerii buni, cat si cei rai. Fiecare cauta sa ia cu sine sufletul celui decedat.