Pogorarea Duhului Sfant - Intemeierea Bisericii

Prefigurarile directe ale Bisericii crestine ca locas, ni le ofera Vechiul Testament, cu locasurile lui pentru adorarea lui Iahve si pregatirea evreilor si prin ei a neamurilor in vederea venirii lui Mesia. Inainte de primirea Cortului Sfant, Dumnezeu ii indica lui Avraam muntele Moria ca loc pe care sa ridice altaruri de jertfa (Fac.12,7). Evreii se inchinau lui Iahve in preajma altarelor de piatra, asezate pe locuri alese (Fac 33,20).

Dupa indicatii amanuntite si dupa modelul aratat in munte, Moise a construit Cortul Sfant, cu care vor calatori prin pustie pentru a ajunge in Canaan.

Imparatul David a conceput apoi un templu (I Paral.28,2-19) pe care l-a zidit si l-a impodobit fiul sau Solomon in Ierusalim (III Regi,5,6,7).

Biserica crestina - lacas de cult implica locul in care Se jertfeste in continuare, dar nesangeros, Hristos pentru mantuirea noastra, prin lucrarea Duhul Sfant.

Astfel, pogorarea Sfantului Duh sau Cincizecimea (Rusaliile) este actul de trecere a lucrararii mantuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa in oameni. Duhul Sfant coboara in chipul limbilor de foc peste apostoli, peste fiecare in mod distinct ( Fapte2, 1, 3, 4), precum si peste cei care, ascultand predica apostolilor, s-au botezat (Fapte 2, 37, 38), dand nastere Bisericii.

Biserica cuprinde pe toti cei incorporati in Hristos prin botez, mirungere si euharistie, pe cei care cred si marturisesc ceea ce crede si marturiseste Biserica.

Membrii Bisericii sunt credinciosii impreuna cu ierarhia. Credinciosii nu sunt elemente pasive in Biserica, ci impreuna lucratori cu preotii pentru mantuirea lor, dar dupa masura darului primit de ei, silindu-se sa cunoasca si sa aprofundeze adevarurile de credinta, sa se purifice de patimi, daruindu-se lui Dumnezeu ca fapturi noi in Hristos.

Biserica este o comunitate concreta de credinciosi, organizata dupa imaginea Sfantului Ap. Pavel " Precum intr-un singur trup avem madulare si madularele nu au aceeasi lucrare, asa si noi cei multi suntem in Hristos si fiecare suntem madulare unii altora si avem felurite daruri, dupa harul ce ni s-a dat.(Rom. 12, 4-8).

"Iar cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti adunati impreuna in acelasi loc. Si din cer, fara de veste, s-a facut vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede si aumplut toata casa unde sedeau ei. Si li s-au aratat, impartite, limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai." (Fapte 2, 1-13). Trebuie sa intelegem ca atat in Faptele Apostolilor, cat si in Epistola intai catre Corinteni se vorbeste despre glosolalie ca despre vorbirea in limbi omenesti, in limbile deja vorbite de unele popoare. (I Cor 12,28,30); ( Fapte 2, 8-12). Nu poate fi vorba de despre vreo limba a ingerilor, pentru ca in loc sa usureze raspandirea Evangheliei printre neamuri, ar fi ingreunat acest lucru. Odata cu vestirea Evangeliei la alte neamuri acest dar exceptional a incetat.

Prin apostoli Hristos a incredintat Bisericii intregul adevar dumnezeiesc revelat, cuprins in Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie.

Se obisnuieste sa se vorbeasca de trimiterea Sfantului Duh in lume, ca despre un act prin care Duhul ar lua locul lucrarii lui Hristos. In acest caz, Biserica ar fi numai opera Sfantului Duh. In realitate insa, Duhul trebuie vazut intotdeauna ca Duhul lui Hristos, deci, nu trebuie vazut sau conceput ca despartit de Hristos.

Hristos si umanitatea sunt asa de uniti in Biserica, incat nu pot fi vazuti sau conceputi unul fara celalalt, altfel spus, unul cheama si implica pe celalalt.

Sa intelegem ca Duhul Sfant se revarsa asupra intregii comunitati, formand Biserica. Harul este unul, iar lucrarile sunt multiple. Sarbatoarea este o dovada a unitatii si complementaritatii.

Duhul se pogoara in chip de limbi de foc si ia nastere Biserica. Parintele Staniloae spune: "Mentinerea deosebirii limbilor tuturor celor ce au primit aceeasi intelegere e un simbol al acestei unitati in varietate, in mod direct este exprimata aceasta imitate in varietate prin deosebirea darurilor ce curg din acelasi Duh. Acelasi Duh ii tine pe cei inzestrati cu daruri deosebite, in legatura. Cel ce primeste un dar deosebit are nevoie de darul celuilalt, pentru a valorifica darul, sau si a se completa cu ceea ce el nu are si el insusi contribuie cu darul sau la valorificarea darului altui credincios si-l completeaza pe acela. Toti sunt dependenti prin darurile deosebiie pe care le au nu numai de Acelasi Duh, ci si unii de altii."

Trupul se caracterizeaza tocmai prin unitatea unor madulare deosebite. Daca n-ar fi madulare deosebite, n-ar fi trup. Daca madularele ar fi numai deosebite, n-ar forma o unitate, deci iarasi n-ar fi un trup. Pornind de la cuvantul Sfantului Apostol Pavel: "Daca toate ar fi un madular, unde ar fi trupul ?" (I Cor. XII, 14), Sfantul Ioan Gura de Aur zice: "Ceea ce spun este aceasta : Daca n-ar fi intre voi multa deosebire, n-ati fi un trup ; iar nefiind un trup, n-ati fi una; iar nefiind una, n-ati fi de aceeasi fiinta. Deci, daca ati fi toti de aceeasi cinste, n-ati fi un trup; iar nefiind un trup, n-ati fi una ; iar nefiind una, cum ati fi de aceeasi fiinta. Acum insa, tocmai pentru ca nu aveti toti un singur dar, sunteti un trup; iar fiind un trup, sunteti toti una; si nu va deosebiti catusi de putin intru aceea ca sunteti un trup. Deci insasi deosebirea e cea care face egalitatea in cinstire".

Sfantul Ioan Gura de Aur, spune celor cu daruri mai mici sa nu invidieze pe cei cu daruri mai mari : "Daca mai esti tulburat, gandeste ca lucrul tau de multe ori nu-l poate face acela. Deci, chiar daca esti mai mic, tocmai prin aceea il intreci, si chiar daca acela e mai mare, tocmai prin aceasta e mai mic; si asa se face egalitatea".

:)Orice dar am avea prin Duhul Sfant suntem datori a-l inmulti si a avea grija de el.Se spune ca Dumnezeu a dat creatia Sa in grija si paza ingerilor si un inger care trebuia sa aiba grija de iarba a considerat mica incredintarea ce i-a dat-o Dumnezeu si n-a mai avut grija.Drept urmare iarba a inceput sa se usuce.Atunci la Dumnezeu au inceput sa vina plangeri de la ingerii copacilor,animalelor care depindeau direct de iarba.Dumnezeu l-a chemat pe ingerul neascultator si la constientizat ca lucrul lui e de mare importanta si sa-si faca datoria cu credinta,ceea ce s-a si intamplat.Noi cu totii suntem madulare diferite ale aceluiasi trup care este Biserica al carei cap este Domnul nostru Iisus Hristos.Astazi este ziua Bisericii!La multi ani tuturor crestinilor ortodocsi de pretutindeni!

Sf. Grigorie Palama afirma ca imaginea limbilor ca de foc "arata ca Duhul Sfant este de aceeasi natura cu Logosul, Cuvantul lui Dumnezeu. Caci nimic nu poate fi mai aproape de cuvant, ca limba. si s-a mai aratat asa si pentru ca sa ne arate ca slujba de a invata pe altii este un har, pentru ca cel ce propovaduieste pe Hristos are nevoie de o limba plina de har. Dar de ce in chip de limbi de foc? Aceasta s-a intamplat nu numai din cauza faptului ca Duhul este de o fiinta cu Tatal si cu Fiul; caci Dumnezeul nostru este foc care arde toata rautatea; ci si pentru ca sa arate indoita forma de lucrare a predicii Apostolilor. Caci ea poate sa aduca, pe de o parte, binefaceri, iar pe de alta, sa pedepseasca. si, dupa cum focul are puterea de la natura, si de a lumina si de a arde, tot asemenea si cuvantul invataturii celei dupa Hristos, pe cei care-l asculta si i se supun ii lumineaza, iar pe cei ce nu tin seama de el, in cele din urma ii da focului si pedepsei vesnice".

Azi, la noi in com.GHIRODA , jud.Timis s-a sarbatorit " RUGA BANATEANA ". Biserica noastra are Hramul Sfantului Gheorghe dar fiindca de obicei pica in post, hramul bisericii se serbeaza la RUSALII. Dupa amiaza, in curtea bisericii s-a adunat tot satul, s-a oficiat slujba pentru deschiderea rugii, au dansat o suita de dansuri populare, copii din comuna, mici si cei mari. A fost tare frumos. Seara a fost bal la caminul cultural. O zi frumoasa de sarbatoare petrecuta in sanul bisericii care prin slujba oficiata ne invata ca:

" Preaslavite au fost astazi toate neamurile in cetatea lui David. Cand Duhul Sfant s-a pogorat in limbi de foc, precum graitorul de Dumnezeu Luca a spus. Ca zice : adunati fiind ucenicii lui Hristos, s-a facut sunet, ca de o suflare ce vine repede, si a umplut casa unde erau sezand. Si toti au inceput a grai, cu straine graiuri, cu straine invataturi, cu straine porunci ale Sfintei Treimi.
Duhul Sfant era de-a pururea si este si va fi. Nici inceput avand, nici incetand ; ci pururea cu Tatal si cu Fiul este impreunat si impreuna numarat. Viata, si de viata facator. Lumina, si de lumina dadator. Insusi bun, si izvor bunatatii. Prin care Tatal se cunoaste si Fiul se preaslaveste, si de toti se stie: o putere, o impreunare, o inchinare a Sfintei treimi.
Duhul Sfant este lumina si viata si izvor viu intelegator. Duhul intelepciunii, Duhul intelegerii : bun, drept, intelegator, stapanitor, curatitor de greseli, Dumnezeu si indumnezeitor, foc care din foc purcede, graitor, lucrator, impartitor de daruri. Prin Care toti proorocii si dumnezeiestii Apostoli, impreuna cu mucenicii s-au incununat.
Straina auzire, straina vedere, foc impartindu-se spre darea de daruri.

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le plinesti, Vistierul bunatatilor si dadatorule de viata, vino si te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea, si mantuieste , Bunule, sufletele noastre. Amin "
DOAMNE AJUTA! cu mult drag, icamilin

Curios, inseamna ca biserica mai are si hramul Pogorarii Duhului Sfant. Tipiconal, daca Sfantul Gheorghe cade in post (in saptamana patimilor, slujba se face in Duminica Floriilor sau dupa Pasti-Luni). De aceea are cantari speciale pentru Post si dupa Post. Este o inovatie.

Hramul Pogorari Sfantului Duh, are si Biserica in stil maramuresan din lemn, situata in parcul Ioan Cuza( fost Titan-IOR) din Bucuresti sectorul 3, o minunatie arhitectonica. Am facut pomenirea acestui Sfant lacas, pentru ca aici, nu de mult timp, s-a deschis ,o mare librarie, magazin cu multe, multe carti intru hrana duhovniceasca a noastra. Scrieri ale Sf.Parinti, acatiste, indrumare si multe alte cele de folos noua.

Sfantul Serafim de Sarov spunea ca scopul vietii crestine ar trebui sa fie dobandirea Preasfantului Duh. Atunci am fi suficient de fericiti, iar cele materiale ar conta mai putin.

Cu cat ne diluam gandul de la cele pur materiale, ne apropiem mintea si sufletul de Duhul Sfant, ce prin el totul de fapt viaza. Indepartarea de Duhul Sfant, ne creaza acel disconfort continuu, acea stare de neliniste, deznadejdie, de tristete, ce nici un lucru material nu le poate compensa, in nici un fel. Cele materiale , iti creaza o stare aparenta, de bine, de confort, stare ce se transforma repede in dorinta de mai bine, de mai mult, pe cand apropierea de Duhul Sfant, ne da o pace si o liniste unica, ce cu greu o putem descrie in cuvinte.

A sti ziua mortii este un dar de la Dumnezeu, nu un semn ca respectiva persoana crede in predestinare. Maica Domnului si multi sfinti si-au cunoscut ziua sfarsitului. Dumnezeu le arata ziua sfarsitului NUMAI CELOR ALESI, care nu sunt legati de cele pamantesti si sunt bucurosi sa se intalneasca cu El.

“Iar acum sa indreptam cuvantul nostru catre subiectul ce ne sta inainte. Sfintele Pasti au trecut, Inaltarea Domnului a trecut, iar acum asteptam Sfantul Praznic al Cincizecimii. Au fost Praznice mari si sfinte, iar acum am ajuns la o mare si sfanta perioada de pregustare si pregatire pentru acel Praznic de capatai care incununeaza randuiala ciclica a sfintelor paresimi si a Sfintei Cincizecimi.
Dupa Inaltarea la cer a Domnului nostru Iisus Hristos, Care a desavarsit mantuirea neamului omenesc, dupa ce lumina de suflet mantuitoare a Invierii a stralucit in tot pamantul, iar Sfintii Ucenici s-au desfatat in bucuria de vesnicie arvunitoare si de neinstrainat a Invierii din morti a Invatatorului si Domnului lor, statornicindu-se in cunostinta deplina a marii biruinte pe care Hristos Dumnezeu a castigat-o asupra raului de obste si asupra mortii, si in care ei au fost chemati sa se impartaseasca (cf. Ioan 16:33; I Ioan 2: 14; 5: 4), Sfintii Apostoli, dupa cum le poruncise Mantuitorul, asteptau in Ierusalim pogorarea Sfantului Duh (cf. Luca 24. 49; Fapte 1: 4-5).
Aceasta a fost de trebuinta pentru ca ei sa fie unsi si intariti intru lucrarea propovaduirii in lume a dumnezeiestii Evanghelii. Aici le-a deschis inainte-le o mare si slavita cale, una plina de mari greutati. Desigur ca puterea omeneasca nu ne-ar ingadui prea mult ca sa putem pasi pe aceasta cale, daramite sa urmam aceasta cale imparateasca catre sfarsitul cel biruitor. Dar Duhul Sfant, care S-a pogorat peste Biserica Fiului lui Dumnezeu, ii va face vrednici de aceasta sarcina si-i va calauzi prin aceeasi minune prin care ei au intrat in istorie. Si anume: [COLOR=#000080]El ii va face biruitori ai lumii, pe ei, care n-aveau nici sabie, nici pavaza, nici legiuni, nici vase de razboi, nici arme de atac[/COLOR]; El ii va arata ca pe niste mareti vulturi inaripati zburand deasupra colturilor lumii, pe ei, care nu aveau carute rapide, nici vase inaripate, nici drumuri, nici porturi; El le va hotari ingeri care vor izgoni cetele printului acestei lumi; pe ei, care au ramas muritori, pe care i-a imbracat in slabiciunea carnii, El i-a aratat lumii ca pe cei mai bogati dintre oameni, care au castigat toata lumea pentru Hristos, pe ei, care au ramas saraci de toate bogatiile pamantesti, pribegi fara casa pe caile acestei lumi, [COLOR=#000080]El i-a dovedit ca niste oameni intelepti, care n-au luat nimic din filozofia greceasca, nici din intelepciunea acestui veac, dar care, cu toate acestea, in mrejele lor de pescari au prins intreaga lume, inecand toata stricaciunea paganatatii in cunostinta de Dumnezeu si in marele adanc al dumnezeiestii intelepciuni. Nu este aceasta o minune a minunilor?[/COLOR]
Si asa, dupa Inaltarea Domnului, Sfintii Apostoli au stat intru asteptarea venirii Duhului Sfant, pe Care inca nu-L cunosteau, din Care nu gustasera si pe Care nu L-au experiat, caci Sfantul Duh nu Se pogorase inca peste Biserica. Iar [COLOR=#000080]ei nu doar au asteptat[/COLOR] acest mare dar pe care urmau sa-l primeasca, ci, dupa zisa Scripturii: [COLOR=#000080]Toti acestia, intr-un cuget, staruiau in rugaciune si in cerere[/COLOR] (Fapte 1:14).

Iubite frate, dupa ce deunazi am praznuit Inaltarea Domnului, dupa Invierea lui Hristos, acum ca drumul nevointei s-a deschis si pentru tine, [COLOR=#000080]trebuie sa starui mai departe in rugaciune in asteptarea acelei mari si pline de incununare sarbatoare a Cincizecimii. [/COLOR]
Desigur ca, de la acea prima Cincizecime din vremea Sfintilor Apostoli, Sfantul Duh a fost si va fi pentru totdeauna si cu putere in Biserica, iar harul Sau, fara a se micsora vreodata, savarseste toate Tainele in tot timpul anului. Dar cunoaste ca de Praznicul Sfintei Cincizecimi, cand Sfanta Biserica praznuieste biruitoare varsarea Duhului Sfant peste Biserica, aceasta nu este numai o aducere aminte a unui eveniment trecut - in ciuda faptului ca acest eveniment deosebit a fost la vremea lui de o mare insemnatate atat pentru trecut, cat si pentru prezent si viitor (toate sarbatorile si Tainele savarsite in Biserica au semnificatie pentru viitor), ci [COLOR=#000080]aceasta este si o deosebita si preaimbelsugata varsare a Duhului Sfant in Biserica, cand harul Sau ii pecetluieste cu mare putere pe cei ce in acea zi vin cu rugaciune in biserici si, plecandu-si inimile si genunchii, se roaga sa primeasca pe Sfantul Duh in sufletele lor si binecuvantare peste vietile lor.[/COLOR]
Sfintii Apostoli, asa cum am zis, staruiau in rugaciune si in cerere, asteptand pogorarea Sfantului Duh. [COLOR=#ff0000]Asa si tu, urmand pilda lor, roaga-te de mai-nainte, si cu rugaciune infocata gateste-te in asa fel ca harul Sfantului Duh nu numai sa te atinga ci si sa vina si sa ramana neincetat in inima ta. [/COLOR][COLOR=#000080]Nu cugeta ca rastimpul dintre Inaltare si Cincizecime este un fel de distanta goala. Nu, acest timp ne este dat cu un scop - acela sa ne putem pregati pentru a primi un mare har si o mare taina[/COLOR][COLOR=#000080]. [/COLOR]Mai mult, in Scriptura nu se spune ca, asteptand pogorarea Sfantului Duh, Apostolii staruiau in rugaciune si post, asa cum faceau in alte ocazii (cf. Fapte 13:3; 14: 23; I Cor. 7:5; II Cor.6:5, 11:27). Zice doar ca ei au staruit in rugaciune si cereri, si ca asteptarea lor pentru acest mare dar (cf. Fapte 11:20) nu era insotita de osteneli si greutati; in acest moment nevointa lor era doar duhovniceasca. [COLOR=#000080]Pogorarea Sfantului Duh a fost inceputul unui Nou Veac, pregustarea fericitei vieti din Rai,[/COLOR][COLOR=#000080] [/COLOR]unde vor fi rasplatiti pentru nevointele ascetice, dar nu si nevointe; va fi o vreme de odihna si pace, nu truda si razboaie…[COLOR=#ff0000] Iar acum, de la tine nu se cer post sau metanii, ci numai asteptare bucuroasa a harului si o staruinta in rugaciune. Ia aminte sa nu fii in negrija in aceasta privinta.[/COLOR] Ca si Sfintii Ucenici ai lui Hristos in vremurile cele vechi, si tu, de asemenea, care esti ucenic al lui Hristos, ramai in Biserica, laudand si binecuvantand pe Dumnezeu (Luca 24:53).
Si asa, dupa Inaltarea in trup si pana la Cincizecime, Sfintii Apostoli au asteptat venirea Sfantului Duh. Din pricina ca Duhul Sfant inca nu se pogorase, Biserica nu primise inca acel nepretuit, neasemuit Dar. Trupul Bisericii era, cum s-ar zice, fara suflet, neinsufletit. Duhul Sfant inca nu venise sa dea viata si sa insufleteasca Biserica lui Hristos, inima Bisericii nu incepuse sa bata[1].
[COLOR=#ff0000]O, Duhule al lui Dumnezeu, vino si Te salasluieste in inima Bisericii Fiului lui Dumnezeu! O, Duhule Sfinte, vino si in bisericile noastre cele pamantesti si in inimile noastre! Da, frate, Duhul Sfant va veni in bisericile lui Dumnezeu.[/COLOR] [COLOR=#000080]Ai grija sa te invrednicesti ca El sa vina si in trupul si in sufletul tau. Stii ca Biserica este acolo unde este si Duhul; fara Duhul Sfant nu poate fi nici o Biserica. [/COLOR][COLOR=#000080]Din aceasta pricina, adunarile eretice nu pot fi numite Biserici, chiar daca formele lor exterioare sunt asemanatoare celor ale Bisericii. Sa stii ca acesta este doar un cadavru fara viata.[/COLOR] Duhul Sfant salasluieste acolo unde este credinta dreapta si o puternica adeverire in virtute si adevar [a acesteia]. Despre o astfel de Biserica marturiseste Domnul ca de Mireasa Sa, adresandu-I-se profetic: Toata esti frumoasa, draga mea, si fara nici o pata (Cantarea Cantarilor 4:7).
Frate al meu, tie iti zic: [COLOR=#ff0000]si tu esti biserica a lui Dumnezeu[/COLOR], dupa cuvintele dumnezeiescului Pavel:…trupul vostru este templu [biserica] al Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si voi nu sunteti ai vostri (I Cor. 6: 19). Cum s-ar spune, [COLOR=#ff0000]tu nu-ti mai apartii, ci esti al lui Dumnezeu; esti al Domnului Iisus Hristos, [/COLOR][COLOR=#ff0000]Care te-a mantuit cu mare pret [/COLOR](I Cor. 4: 20), scumpul Lui Sange, prin care te-a rascumparat pentru Sine (cf. Fapte 20: 28). Pentru aceasta esti biserica a lui Dumnezeu. [COLOR=#000080]Duhul Sfant locuieste intru tine cand ai credinta ortodoxa si cand modul tau de viata e pe potriva acestei credinte.[/COLOR]
[COLOR=#000080] Cand credinta ta a fost slabita sau ai pacatuit intr-un fel sau altul, nu te intrista! Sau, mai degraba: da, intristeaza-te, dar nu deznadajdui,[/COLOR] caci Dumnezeu iti vede slabiciunea: Carnea este neputincioasa, asa ti-a zis, in bunavointa Sa, Facatorul tau (Mt. 26: 41). Templele pamantesti sunt supuse stricaciunii si trebuie refacute, si sunt facute din piatra, caramida, marmura, fier - materiale mult mai tari decat trupul tau care, ca urmare a Caderii, transmite slabiciunile si predispozitiile sale fata de boli mai departe chiar sufletului tau celui nemuritor.
Daca iti arati ardoarea, atunci, in ziua Cincizecimii, pe cand te vei ruga, templul tau se va innoi, iar harul Duhului Sfant este puternic a-l face inca o data mai puternic si mai maret. [COLOR=#000080]Roaga-te ca niciodata sa nu incetezi a fi templu al lui Dumnezeu, si ca Duhul Sfant nu numai sa nu Se departeze niciodata de la tine, ci sa te si innoiasca, sa te intareasca, sa te sfinteasca si sa te umple cu har[/COLOR]“.

ACATIST CATRE PREA SFANTUL SI DE VIATA FACATORUL DUH, DUMNEZEUL NOSTRU


Condac 1


Veniti toti credinciosii sa preaslavim pogorarea Sfantului Duh, Cel Care din sanurile Tatalui a purces asupra Apostolilor, acoperind ca si cu niste ape pamantul de cunostinta lui Dumnezeu si invrednicind de harul cel de viata facator al ifierii si de slava cea de sus pe cei ce alearga la El intru curatie, sfintind si indumnezeind pe cei ce striga:
Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte si Te salasluieste intru noi!


Icos 1


Ingerii cu fete luminoase in ceruri neincetat slavoslovesc pe Duhul Cel Sfant, dupa cuviinta datorata Izvorului vietii si Luminii celei Nematerialnice. Dimpreuna cu ei Te preaslavim si noi, Duhule Necuprins cu mintea, pentru milele Tale cele aratate si cele ascunse, si cu smerenie ne rugam sa fim adapostiti sub adumbrirea Ta cea fericita:
Vino, Lumina Adevarata, Duhovniceasca Bucurie.
Vino, Nor Purtator de roua si Negraita Frumusete.
Vino si primeste ca pe un miros de buna mireasma duhovniceasca lauda noastra.
Vino si da-ne noua sa na impartasim de bucuria purcederii Tale.
Vino si veseleste-ne cu imbelsugarea darurilor tale.
Vino, Vesnicule Soare Neapropiat si intru noi Iti fa lacas.
Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte si Te salasluieste intru noi!


Condac 2


In chipul limbilor de foc, intru lumina si suflare de vant de bucurie facatoare, pogorandu-Se Duhul Cel Sfant peste Apostoli, si de vapaia Lui fiind cuprinsi, chemat-au pescarii intreaga lume la Biserica lui Hristos; necazuri si nevoi rabdand cu bucurie pe pamant si pe ape, de mortile cele cumnplite nu se spaimantau, in tot pamantul iesind vestirea cantarii lor, celei de Dumnezeu insuflate: Aliluia!


Icos 2


Potir de ploaie datator, izvorator de foc, care pe Muntele Sionului ai purces asupra Apostolilor, Tie cantare Iti aducem, pe Tine te binecuvantam si Iti multumim Tie, Dumnezeula, Duhule sfinte:
Vino, Cela Ce sfintesti Biserica si o pazesti pe Dansa.
Vino si da un suflet si o inima celor ce cred intru Tine.
Vino si aprinde evlavia noastra cea rece si neroditoare.
Vino si risipeste negura necredintei si a rautatii, care se indeseste pe pamant.
Vino si calauzestepe toti, pe drumul vietii celei drepte.
Vino si ne povatuieste tot adevarul.
Vino, Intelepciune Neajunsa, si cu judecatile cele de Tine stiute, mantuieste-ma.
Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte si Te salasluieste intru noi!


Condac 3


O, Prea Adanca Taina! Dumnezeule, Duhule Necuprins cu mintea, Care impreuna cu Tatal si cu Fiul toate le-ai zidit! Tu ai impodobit cetele ingerilor de sus, intru lacasul luminii celei neapropiate. Tu ai chemat la fiinta, cu stralucirea slavei, cetele de foc ale luminatorilor ceresti. Unind tu trup si suflet intr-o minunata alcatuire, zidit-ai neamul omenesc; pentru aceasta toata suflarea te lauda si canta: Aliluia!


Icos 3


Alfa si Omega, Inceputule si Sfarsitule, Tu, Vesnicule Duh, cu necuprinsa putere a purtarii deasupra apelor si cu infricosata Ta imbratisare ai adus pe toti si pe toate la viata. Din suflarea Ta cea de viata facatoare a rasarit, din genunea cea fara chip, frumusetea lumii celei intai zidite, pentru care Iti strigam:
Vino la noi Prea Inteleptule Ziditor al lumii.
Vino, Cela ce esti Mare in micuta floare, ca si in luminatorii cerului.
Vino, Felurime negraita si Frumusete Vesnica.
Vino si lumineaza intunecata netocmire a sufletului meu.
Vino si ne arata pe noi zidire noua in Hristos.
Vino Mangaietorule, Duhule Sfinte si Te salasluieste intru noi!


Condac 4


O, Duhule Prea Bun si Neajuns, din care izvoraste sfintenia! Tu ai invesmsntst-o pe Pre Curata Fecioara Maria cu stralucirea orbitoare si neapropiata a Dumnezeirii Tale, facandu-o Maica a lui Dumnezeu Cuvantul, Imparateasa a ingerilor, spre mantuirea oamenilor. Cu puterea cea mai presus de lume, Tu i-ai umbrit pe prooroci si Apostoli, Tu i-ai purtat pana la al treilea cer, Tu le-ai ranit inimile cu frumusetea cea de sus, punand in graiul lor indemn inflacarat, cu care aduceau pe oameni la Dumnezeu. Tu ii preschimbi pe cei pacatosi, iar ei, plini fiind de arzatoare bucurie, iti canta: Aliluia!


Icos 4


Prin Duhul Sfant tot sufletul viaza, si cu putera Lui se va scula spre invierea cea de obste toata zidirea, in ceasul de pe urma al veacului acesta si in cel dintai al veacului ce va sa vie. Ridica-ne atunci din groapa, Prea Bunule Mangaietor, nu spre osanda, ci spre a ne impartasi de fericire, intru Dumnezeiasca lumina, cu sfintii toti, cu rudele si cu aopropiatii nostri.
Vino dar, si de a sufletului moarte ne izbaveste.
Vino si, inainte de sfarsitul nostru, ne indestuleaza cu Trupul si Sangele Mantuitorului Hristos.
Vino si da-ne sa adormim in pace, cu cuget neintinat.
Vino si lumonoasa fa scularea noastra din somnul mortii.
Vino si ne invredniceste sa privim cu bucurie zorii vesniciei.
Vino si fa-ne fii nestricaciunii.
Vino si lumineaza atunci, ca un soare, trupurile noastre cele fara de moarte.
Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte si Te salasluieste intru noi!


Condac 5


Aud glasul Tau: “Daca cineva inseteaza sa vina la Mine si sa bea”, ruga-mu-te, Fiule al lui Dumnezeu, astampara-ne setea de viata duhovnoceasca si da-ne apa vietii. Revarsa asupra-ne unda harul Duhului Sfant, Celui Ce impreuna cu Tine are izvor in Tatal, ca sa nu mai insetam in veac, toti cei ce cantam cu umilinta: Aliluia!


Icos 5


Nestricaciosule si Neziditule, Vesnicule, Prea Induratule Duh, Aparatorule al celor drepti, Curatitorule al pacatosilor slobozeste-ne de orice intinaciune, ca stralucirea luminii harului Tau sa nu se stinga in noi, cei care Iti cantam:
Vino, Prebunule si da-ne umilinta si izvoare de lacrimi.
Vino si ne invata sa ne inchinam Tie in duh si in adevar.
Vino, Prea Inaltule Adevar, si lamureste indoielile saracacioasei mele intelegeri.
Vino, Viata Neimbatranitoare, si ne primeste din stramtorarea veacului acesta pamantesc.
Vino, Lumina Vesnica, si se vor risipi toate nalucirile si spaimele.
Vino, Putere vesnic Noua, improspatandu-i pe copii Tai cei osteniti.
Vino, Nemarginita bucurie, si uitate vor fi vremelnicele intristari.
Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte si Te salasluieste intru noi!


Condac 6


Salta, fiica a luminii, Sionule, sfanta maica! Impodobeste-te, marita mireasa, cu cerurile deopotriva, stralucitoare Biserica soborniceasca a lui Hristos! Asupra-ti Odihneste Duhul Cel Prea Sfant, Care tamaduieste neputintele, plineste lipsurile, daruieste viata celor morti si ii aduce la viata vesnica pe toti cei ce cu cuviinta si cu dreptate striga: Aliluia!


Icos 6


“In lume necazuri veti avea”, a zis Mantuitorul. Unde vom afla alinare si cine ne va mangaia? Tu, Duhule Mangaietor, Insuti dezleaga intristarea noastra! Mijloceste pentru noi cu suspinuri negraite si usureaza inimile celor care Te roaga:
Vino, Dulce Racoare a celor osteniti si impovarati.
Vino, Impreuna Graitorule cu cei intemnitati si Adapostul celor prigoniti.
Vino si miluieste pe cei slabanogiti de saracie si de foame.
Vino si tamaduieste patimile trupurilor si sufletelor noastre.
Vino si cerceteaza po toti care inseteaza de lumina Ta.
Vino si alina intristarea noastra cu nadejdea vesnicei bucurii.
Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte si Te salasluieste intru noi!

Continuare



Condac 7


“Celui care huleste impotriva Duhului Sfant, nu i se va ierta nici in veacul acesta, nici in cel viitor”, a spus Domnul. Ascultand acest cuvant strain ne cutremuram, ca nu cumva sa fim judecati cu cei neascultatori si cu luptatorii impotriva lui Dumnezeu. Nu lasa, Duhule Sfinte, inima noastra sa se plece spre cuvinte de viclesug. Intoarce din schisme, eresuri si necredinta pe toti cei rataciti, iar pe intai-nascutii Bisericii Tale invredniceste-i sa cante in vecii vecilor: Aliluia!


Icos 7


Cand S-a indepartat Duhul Sfant de Saul, atunci spaima si nelinistea l-au cuprins, iar intunericul deznadajduireii l-a coborat in cele mai dedesubt; asa mi s-a intamplat si mie in ziua intristarii si impietririi cugetului meu, caci m-am departat de lumuna Ta; ci da-mi a te chema necontenit, Ocrotirea sufletului meu, pana ce lumina Ta ma va lumina pe mine, cel imputinat la suflet:
Vino dar, si nu ma lepada pentru cartirea si nerabdarea mea.
Vino si potoleste cumnplita vijelie a tulburarii si a aprinderii.
Vino si odihneste pe cei necajiti de stramtorarile vietii.
Vino si imblanzeste inima in ziua impietririi si a maniei.
Vino si surpa urzelile, tulburarile si spaimele duhurilor intunericului.
Vino si da-ne, cu suflarea Ta, inima zdrobita, ca prin rabdare sa mantuim sufletele noastre.
Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte si Te salasluieste intru noi!\


Condac 8


Mantuieste-ma, Cerescule Parinte! Saraci suntem, neputiinciosi si orbi, si goi duhovniceste! Daruieste-ne aurul Tau, cel curatit in foc, cu vesmant alb acopera rusinea noastra, vindeca ochii nostri cu alifia Ta. Pogoara si in vasele necurate ale sufletelor noastre harul Prea Sfantului Tau Duh, Cel de viata Facator, invrednicindu-ne bucuriei celei de-a doua nasteri pe toti cei ce cantam: Aliluia!


Icos 8


Ca Turnul Babel se prabuseste fericirea pamanteasca. Jalnice sunt toate stradaniile omenesti. Bine imi este mie ca m-ai smerit, ca in pacate si in caderi mi-am acoperit toata slabiciunea si nemicnicia. Fara de Tine nimic nu putem face, dar nadajdiuim ca ne vom mantui prin harul Tau, graind:
Vino dar, Unule Prea Inteleptule Ziditor al vietii.
Vino si lamureste-ne caile Tale cele neintelese.
Vino precum un fulger si lumineaza sfarsitul vietii noastre pamantesti.
Vino si binecuvinteaza tot inceputul bun pe care il punem.
Vino si fii noua ajutator in fapte bune
Vino si lumineaza mintea noastra in ceasul descumpanirii.
Vino si daruieste duh de pocainta, casa se risipeasca prin aceasta scarbele ce stau sa vina asupra lumii spre pedepsire.
Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte si Te salasluieste intru noi!


Condac 9


Atat a iubit Dumnezeu lumea, ca si pe Fiul Sau Cel Unul Nascut L-a dat, Care S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara, si Si-a intins pe Cruce mainile Sale de Ziditor al lumii, iar prin sangele Sau rascumparat-a din pacat si moarte intreaga lume! Pentru aceea, toata zidirea, asteptand libertatea maririi fiilor lui Dumnezeu, canta Tatalui Care a iubit, Fiului Care a rascumparat si Duhului Care sfinteste: Aliluia!


Icos 9


Duhul Cel Facator de viata, Care S-a pogorat asupra lui Hristos la Iordan, in chip de porumbel a odihnit si asupra mea, cand ma aflam in scaldatoarea Sfantului Botez; s-a intunecat insa lucrarea bunatatii Sale din pricina negurei gresalelor mele. Pentru aceea, precum asteapta zorii drumetul ratacit noapte in padure, asa si eu insetez de rezele Tale, Bunule, ca sa nu pier cu totul:
Vino dar, la cel pecetluit cu numele Tau Cel Infricosat.
Vino dar, si usureaza cugetul chinuit si parjolit fara crutare.
Vino si innoieste intru mine chipul Tau ce s-a intunecat.
Vino si risipeste nalucirile cele nascute din pacat.
Vino si ma invata sa impartasesc durerile straine.
Vino si pleaca-ma sa iubesc intreaga ta zidire.
Vino si da-mi iarasi bucuria mantuirii tale.
Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte si Te salasluieste intru noi!


Condac 10


Duhul Sfant naste a doua oara pe om spre viata vesnica, Duhul Sfant insufleteste pe mucenici, sfinteste preotii, incununeaza pe cei drepti, face din paine si vin Insusi Dumnezeiescul Trup si Sange. O, adancul bogatiei si intelepciunii lui Dumnezeu! Da-ne cununa darurilor Tale-dreagostea vesnica si atotiertatoare, care se intristeaza pentru vrejmasi si vrea ca toti sa fie mantuiti: ca, lamuriti fiind prin ea, ca niste fii ai luminii sa strigam: Aliluia!


Icos 10


Cine ne va desparti de dragostea lui Dumnezeu? Scarba, sau stramtoarea, sau prigoana, sau foamea, sau golatatea, sau nevoia, sau sabia? Daca ne vom lipsi chiar de toate de cele de pe pamant, avem mostenire nepieritoare in ceruri: ci da-ne Doamne, sa te iubim nu cu cuvantul sau cu limba, ci cu fapta namincinoasa si cu nevoia intelegerii vietii:
Vino dar, Atotputernicule Duh, si ne sporeste credinta cea atotbiruitoare.
Vino si ne da indrazneala in rugaciune.
Vino si incalzeste-ne inimile, ca sa nu se raceasca dragostea noastra din pricina prea multor faradelegi.
Vino si da-ne sa nu cadem in vreme de prigoana si de batjocorire a credintei.
Vino si ne pazeste de ispite peste puteri si sminteli.
Vino si inviaza inimile noastre prin inrourarea Ta.
Vino, tamaduieste-ne, sfinteste-ne si ne ridica, bunule, cu harul Tau.
Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte si Te salasluieste intru noi!


Condac 11


Acestea zice Domnul: “Varsa-voi Duhul Meu peste tot trupul, si fii si fiicele voastre vor prooroci, batranii vostri visuri vor visa, iar tinerii vostri vor vedea vedenii”. Duhule Prea Dorit, da-ne doar o faramitura de la masa fiilor celor alesi ai mangaierii Tale, celor care cu umilinta Iti strigam: Aliluia!


Icos 11


Acolo unde ai rasarit, fie si doar pentru o clipa, in locul cel de taina al sufletului, stralucind ca un fulger, neuitata e frumusetea descoperirii Tale, prin care se preschimba, cu preschimbare dumnezeiasca si infricosata cuviinta, faptura cea de tina. Invredniceste-ne, Bunule Mangaietor, inca din viata pamanteasca sa Te vedem cu inima curata, noi, cei care strigam:
Vino, Fulger Datator de lumina vesniciei.
Vino si lumineaza-ne cu stralucirea cea neinserata.
Vino, Vistierul smereniei si Veselia celor blanzi.
Vino, Apa Vie, si racoreste-ne arsita patimilor.
Vino, ca departe de Tine nu aflam liniste si tihna.
Vino, ca impreuna cu Tine pretutindenea este Imparatia Cerurilor.
Vino si intipareste-ne in suflet chipul Tau ca de soare.
Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte si Te salasluieste intru noi!


Condac 12


Rau nesecat al harului, Cele Ce ierti pacatele, Duhule Sfinte! Primeste rugaciunea noastra pentru intreaga lume, pentru cei credinciosi si pentru cei necredinciosi si pentru fiii neascultarii: si pe toti aduna-i in Imparatia Sfintei Treimi, ca sa se rusineze de Tine si cel din urma vrajmas - moartea - iar lumea, renascuta prin focul curatitor, sa cante cantarea cea noua a nemuririi: Aliluia!


Icos 12


Vad cu duhul cetatea lui Dumnezeu - Ierusalimul ceresc - ca pe o mireasa impodobita, cu chip de soare, in sarbatoare. Aud saltarea dreptilor la Cina Domnului, aud glasurile ingerilor si pe Prea Luminatul nostru Domn intre alesii Sai, iar durerea, intristarea si suspinarea fug. Imparate Ceresc, Duhule Sfinte, Invredniceste-ne prin inseptita cununa a darurilor Tale sa ne impartesim in Domnul de bucuria vesnica, noi, toti cei care strigam:
Vino, Bunule, si trezeste in noi setea de viata de dincolo de mormant.
Vino si aprinde in inimile noastre dorirea vietii veacului celui adevarat.
Vino si ne descopera bucuria Imparatiei ce va sa vina.
Vino si da-ne haina stralucitoare ca zapada a curatiei.
Vino si umple-ne cu stralucirea Dumnezeirii.
Vino si ia-ne la nunta Mielului.
Vino si ne invredniceste sa imparatim in slava Ta cea vesnica.
Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte si Te salasluieste intru noi!


Condac 13


O, noian purtator de lumina al iubirii celei mantuitoare, Duhule Facator de viata! Incalzeste cu suflarea venirii Tale neamul omenesc cel inghetat intru faradelegi, grabeste pieirea raului cu nepatrunsele Tale judecati si ne descopera cum sa praznuim in vesnicie adevarul cel Dumnezeiesc, astfel ca sa fie Dumnezeu totul intru toate, si cele ceresti si cele pamantesti si cei izbaviti din iad, dimpreuna sa cante: Aliluia!


(Acest condac se zice de trei ori)
Apoi se zice iarasi Icosul intai: Ingeriii cu fete luminoase… si Condacul intai: Veniti toti credinciosii sa preaslavim…; apoi se face otpustul.


RUGACIUNE CATRE PREASFANTUL DUH-DUMNEZEU


O, Duhule Sfinte! Cela Ce umpli intreaga lume si daruiesti viata tuturor, indepartandu-te de oamenii cei intinati. Cu umilinta ma rog Tie: nu te mania de necuratia sufletului meu, ci vino si te salasluieste intru mine si ma curateste de toata intinaciunea pacatului ca, prin ajutorul Tau, sa petrec cealalta vreme a vietii mele intru pocainta si in lucrarea faptelor bune, si asa sa te preamaresc impreune cu Tatal si cu Fiul, in vecii vecilor. Amin!

Rusaliile, Ielele - Datini, traditii, obiceiuri si superstitii legate de Rusalii – Sa
 

Cuvantul Rusalii vine din latinescul „rosalia”, care inseamna sarbatoarea trandafirilor.

Sarbatoarea Rusaliilor sau Coborarea (Pogararea) Sfantului Duh (Spirit) este o sarbatoare crestina care se praznuieste in duminica de la 50 de zile dupa Sarbatoarea de Paste.

n aceasta zi Sfanta se comemoreaza coborarea Sfantului Spirit asupra ucenicilor lui Isus Hristos. Dupa pogorarea Sa asupra Apostolilor, Sfantul Duh a ramas pentru totdeauna prezent, viu si activ in Biserica crestina. Duhul este comoara darurilor celor bune pe care credinciosii le primesc de la Dumnezeu: viata, sanatatea, puterea de munca, sfintenia si virtutea. In fiecare an, cei adunati in biserici de Rusalii asteapta toate acestea. Duhul ne invata adevarul si ne calauzeste pasii si vointa spre tot ceea ce este bun si placut lui Dumnezeu. Biserica spune ca toti crestinii primesc darul Sfantului Duh indata dupa botez. Astfel, devin purtatori de Duh, iar lor trupul lor devine cum provaduia Sfantul Pavel “templul Sfantului Duh“.

In Ajunul Rusaliilor se tin Mosii de Vara sau de Rusalii cu targuri unde oamenii gasesc cele necesare pomenilor dar si prilej de veselie. Se crede ca sufletele mortilor (mosilor), dupa ce parasesc mormintele in Joia Mare (cea de dinaintea Pastilor), se preumbla printre cei vii, inapoindu-se la locul lor in Ajunul Rusaliilor. Pentru ca aceasta reintoarcere sa se desfasoare fara incidente, oamenii savarseau rituri de induplecare si de imbunare a spiritelor mortilor: impodobeau gospodariile si mormintele cu ramuri de tei si faceau pomeni fastuoase, practici ce s-au pastrat pana astazi in satele bucovinene.

Crestinii sarbatoresc Rusaliile timp de 3 zile, in zona Moldovei si a Transilvaniei, 7 zile in zona Munteniei si a Olteniei, iar in zona Banatului, timp de 8 zile.
Incepand de anul acesta, 2009, ne vom bucura de o zi legala libera de Rusalii. Rusaliile cad in data de 7 iunie, plus ziua oferita acum liber, deci vom beneficia in ziua de luni, 8 iunie, de o zi libera.

In mitologia romaneasca, Rusaliile sunt considerate femei fabuloase din categoria Ielelor, fiicele lui Rusalim Imparat. Nu se cunoaste originea acestui mit, “iele“ nefiind un nume, ci pronumele personal feminin “ele“, rostit popular. Acest mit a fost suprapus ulterior peste sarbatoarea crestina postpascala a Cincizecimii si devenita Duminica Rusaliilor.

Traditii, obiceiuri, legende si supersitii de Rusalii, de Iele

In traditie se spune ca cei care nu tin sarbatoarea de Rusalii vor fi pedepsiti de Iele. Acestea le vor lua mintile sau ii vor schilodi. Rusaliile, cunoscute in mitologia romaneasca sub denumirea de ” Iele”, sunt fapturi fabuloase, inzestrate cu puteri magice, de seductie, salasuiesc in vazduh, munti, pesteri, paduri si pe malul apelor si cascadelor. Pe timpul noptii, in lumina lunii, Rusaliile se spune ca se scalda goale in izvoare, despletite si dezlantuite. Sunt temute mai ales dansurile Ielelor si din vremuri indepartate se cunoaste ca dansul lor este numit Hora Ielelor, ele adorand sa danseze cu sanii goi in cerc, avand parul despletit, clopotei la glezne, picioare si purtand voaluri subtiri, transparente, dansul lor fiind unul magic, bogat in taine si simboluri de neinteles pentru muritori. Ielele nu fac rau celor ce care le evita, ele devin rele numai daca sunt provocate sau daca dansul lor este privit. Atunci se spune ca se razbuna pe ” vinovat ” luandu-i mintile definitiv. Ele, Rusaliile, pedepsesc si pe aceia care lucreaza in aceasta zi considerata a dansului lor, si nu o pretuiesc si sarbatoresc cum se cuvine.

O superstitie spune ca daca in noaptea de Rusalii vei dormi sub cerul liber sau daca te vei duce la fantana, vei cadea sub puterea Ielelor, deci este indicat sa eviti sa faci aceste lucruri.

La sate in special se pastreaza traditia ca in aceasta zi sa se duca la biserica pentru sfintire crengi de tei si nuc, acestea simbolizand limbile de foc ale puterii Sfantului Duh, care s-a pogorat peste Sfintii Apostoli. Aceste crengute se agata apoi la strasina caselor sau la icoane. Se spune ca acestea te vor apara de cele rele si in plus, se mai spune ca acestea ar capata puteri miraculoase pentru vindecarea celor care sufera de surzenie.

Ramurile de tei folosite la Rusalii sunt pastrate peste vara pentru a putea fi folosite in practicile de alungare a furtunilor si a grindinii.
Preotii si satenii ies pe camp in ziua a doua de Rusalii, pentru a sfinti apa si a stropi campul, crezandu-se ca, astfel, nu va bate grindina.

In ziua de Rusalii exista si obiceiul numit “udatul nevestelor“. Conform traditiei se spune ca numai femeile care vor fi udate vor fi sanatoase tot anul si vor si mai frumoase.

Rusaliile, Ielele, au atributele unor Nimfe, Elfe, Sirene, Naiad, nu li se cunoaste numele, numele lor este tainic si inaccesibil si de aceea au fost inlocuite cu simboluri cum ar fi Fetele Codrilor, Imparatesele vazduhului, Ielele Noptilor Magice, Maiestrele, Izmele Pesterilor si padurilor, Fetele lui Rusalin Imparat, Elfele padurilor si grotelor… .

Legat de Rusalii este si faimosul joc al Calusarilor, dans ritual care vine de la saritul peste foc pentru a scapa de iele, zanele rele. Dansul Calusarilor este cunoscut ca fiind remediul pentru vindecarea unui suflet care a privit Dansul Ielelor ce i-a luat mintile, acesta fiind singurul leac. Dansul Calusarilor este un dans pastrat din vechimi si care urmareste sa indeparteze vraja picurata peste cel sedus si sa puna pe fuga ielele.

In vremuri vechi barbatii care umblau singuri noaptea, drumetii care riscau sa fie prinsi de magia noptii de Rusalii, de Iele, purtau la brau usturoi, frunze de tei sau nuc, fire de busuioc, pentru indepartarea puterii misterioase a Ielelor .

Se mai spune si ca nu este de dorit sa te prinda in Noapte de Rusalii, noaptea tainica a dansului Ielelor, nici la rascruci de drumuri, nici la marginea padurii, nici in munti, nici pe malul intunecat al apelor, caci aceia au sanse mari de a surprinde dansul Ielelor si de a-si pierde mintile.

Acest Mit al Ielelor, Rusaliilor in timp s-a suprapus peste Sarbatoarea Crestina a Sfintelor Rusalii, iar din sarbatoare pagana, a devenit sarbatoare crestina, pastrandu-se de atunci aceste obiceiuri, datini, superstiti si legende cu Iele…

Doamne ajuta!
 

Mihnea draga, ce multe informatii utile, ne-ai marturisit !
Multumim frumos si sa ne mai scri ! Doamne ajuta!

Rusaliile!
 

Am omis a va spune ca in comuna GHIRODA jud.Timis, in care traiesc de mai bine de 35 de ani, duminica, de RUSALII, avem hramul bisericii noastre. De fapt hramul este de Sfantul Gheorghe dar fiindca pica in timpul postului, s-a incetatenit a se sarbatorii hramul la Rusalii. Va fi tare frumos la biserica, fiecare familie va avea multi musafiri si nadajduim ca va fi si vreme frumoasa. Doamne ajuta!

mesaj şters

Rusaliile (Coborârea/Pogorârea Sfântului Duh/Spirit) sunt o sarbatoare crestina importanta, praznuita duminica, la 50 de zile dupa Pasti si care comemoreaza coborârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Hristos. Potrivit Faptelor Apostolilor (2, 1-11), acest eveniment a avut loc în ziua Rusaliilor evreiesti (Savuot), dupa moartea, învierea si înaltarea lui Isus.
Istoricul sarbatorii
Deja Apostolul Pavel acorda importanta acestei sarbatori (cf. Fapte 20, 16). Pentru comunitatile crestine care aveau vii înaintea ochilor roadele si marturiile acestei zile de întemeiere a Bisericii, împreuna cu minunile Duhului Sfânt, sarbatorirea anuala a coborârii Duhului Sfânt era de la sine înteles.

Potrivit informatiilor din Peregrinatio Etheriae, spre sfârsitul sec. IV, la Ierusalim, sarbatoarea începea cu o celebrare nocturna. Dimineata, prima slujba se tinea pe Golgota, iar a doua pe Sion, locul coborârii Duhului Sfânt. Dupa-amiaza, pe Muntele Maslinilor se tinea o celebrare în amintirea Înaltarii Mântuitorului.

La Roma, Rusaliile au devenit, pe lânga Pasti, a doua sarbatoare rezervata botezurilor. De aceea, vigilia si saptamâna Rusaliilor au fost rânduite asemanator vigiliei si saptamânii Pastelui. Deja în vremea Papei Leon cel Mare (440-461), în saptamâna dupa Rusalii urmau trei zile de post din ciclul Quattuor tempora. În sec. XI, s-a introdus, în Biserica Romei, octava Rusaliilor; în 1969, prin revizuirea anului liturgic, s-a înlaturat octava, pentru a se reveni la structura în care Rusaliile încheie ciclul pascal.

Datini de Rusalii, dans in
Rusaliile - melodia dansului ritual din satul Dâlboca

http://www.youtube.com/watch?v=2dlJWJlDmxc

Cum trebuie sa sarbatorim Rusaliile?

Ce-ati raspunde daca v-ar intreba cineva foarte repde: “Spune-mi cand este sarbatoarea Rusaliilor?” Probabil ca, la fel ca si mine, ati da din umeri si v-ati repezi sa cautati data in calendar. Aflati la intersectia celor doua lumi, cea romaneasca si cea americana, crestinii baptisti romani din America si Canada sunt descumpaniti in privinta sarbatorilor crestine.
Plecati de sub tutela bisericilor nationale din Europa, crestinii din America au creat o societate care nu mai respect acalendarul traditional crestin. Singurele exceptii notabile, nici acestea practicate peste tot, sunt Pastele si Craciunul.
Adaugati la aceasta realitate si faptul ca biserica pentecostala acorda sarbatorii Rusaliilor o prea exagerata, in conceptia noastra, importanta si veti ajunge sa constatati ca pentru baptisti, aceasta sarbatoare este, daca nu neglijabila, cel putin dicutabila.
Rusaliile isi au totusi importanta lor biblica si o recapitulare a evenimentelor petrecute atunci nu poate decat sa ne faca bine, atat credintei, cat si practicii noastre crestine.
Primul lucru care trebuie remarcat despre Rusalii este ca sunt o sarbatoare de ”duminica”. Cea de a cincizecea zi, este un multiplu de 7 plus inca o zi, ceea ce o face sa cada intotdeauna nu in Sabat, ci in cea ditai zi a saptamanii. Prin aceasta, Rusaliile Vechiului Testament sunt dovedite ca o anticipare a harului care ne-a venit odata cu Noul Testament.
Al doilea lucru pe care-l remarcam este ca Rusaliile au marcat abilitatea de a scoate Evanghelia din granitele stramte ale iudaismului, pentru a o raspandi la toate neamurile de pe fata pamantului. Abilitatea de a vorbi in limbi noi a marcat cu “foc si cu vant” ca se intra intr-o dispensatie noua, acea a mantuirii duse pana la marginile pamantului.
Cum ar trebui sa sarbatorim amintirea unei astfel de zile?
In nici un caz cu o naiva asteptare a unei repetaria ei in fiecare an calendaristic. Rusaliile au fost o “poarta” prin care s-a trecut acum doua mii de ani, nu o destinatie la care trebuie sa ne tot intorcem. Bisrica nu traieste privind inapoi, ci aruncandu-se spre ceea ce este inainte in implinirea plenara a planului divin.
De Rusalii aniversam bunatatea lui Dumnezeu venita peste noi: “Caci fagaduinta aceasta este voi, pentru copiii vostri wsi pentru toti cei ce sunt departe acum, in oricat de mare numar ii va chema Domnul, Dumnezeul nostru” (Fapte 2:39).
De Rusalii aniversam importanta venirii Duhului Sfant pentru formarea Bisericii, pentru nasterea noastra din nou si pentru imputernicirea noastra sa vestim Evanghelia. Odata cu Rusaliile am intrat in “epoca puterii venite de sus” (Fapte 1:8). Rusaliile ne aduc aminte ca, in afara Duhului Sfant, nu exista in noi nici un fel de resurse suficiente pentru implinirea misiunii noastre crestine.
De Rusalii ne aducem aminte ca ne apropiem cu pasi mari de vremea sfarsitului. Traim deja “ultimele zile” si Domnul nostru poate reveni oricand. Se cade cu atat mai mult sa ne luam chemarea si lucrarea in serios: “Sa stie bine dar, toata casa lui Israel, ca Dumnezeu a facut Domn si Christos pe acest Isus si noi toti suntem martori ai Lui” (Fapte 2:32,36).
Ce-am putea face in mod special de Rusalii? De Rusalii ar trebui sa proclamam Evanghelia macar la o singura persoana necunoscuta noua. Aceasta ar fi un semn ca am inteles adevarata semnificatie a evenimentului. Altfel, sarbatoarea va fi o simpla “comemorare”, rece si sterila.
[Daniel Branzai]

Rusaliile
 

Sper ca ati sarbatorit frumos praznicul bisericii? si ati avut si vreme frumoasa.
Doamne ajuta

Draga Dorina nu numai cele tinere sint frumoase, si eu cred ca esti frumoasa mai ales sufletul tau, o fi fost un inger :25:ca minunate sint caile Domnului.

Rugă în Banat
 

În prealabil postat de icamilin
Am omis a va spune ca in comuna GHIRODA jud.Timis, in care traiesc de mai bine de 35 de ani, duminica, de RUSALII, avem hramul bisericii noastre. De fapt hramul este de Sfantul Gheorghe dar fiindca pica in timpul postului, s-a incetatenit a se sarbatorii hramul la Rusalii. Va fi tare frumos la biserica, fiecare familie va avea multi musafiri si nadajduim ca va fi si vreme frumoasa. Doamne ajuta!

Și eu sunt nerăbdătoare să aflu cu ce frumuseți duhovnicești v-a binecuvântat Domnul la Rugă... Hramurile în Banat se numesc Rugi și sunt sărbători atât de frumoase și diversificate ca ritual! Ultimii nouă ani mi i-am petrecut în Timișoara și am prins câta din frumusețile acestor datini. Am avut mulți elevi din Ghiroda, iar câțiva dintre colegii mei profesori locuiau acolo... Un sat cu oameni gospodari cum rar se întâlnește.

Vă îmbrățișez!

Cata stiu si eu despre acele frumoase Rugi, Banatul a ramas tot fruncea !!!:21:

:3: :11:
:6:

Biserica este o Cincizecime continuua.
Neincetat Duhul Sfant se pogoara in Sfanta Biserica, sfintind pe crestini si lumea.

Este har…
 

“Este har…

• sa iubesti fara sa fii iubit…
• sa slujesti fara sa fii pretuit…
• sa daruiesti fara sa ti se multumeasca…
• sa te jertfesti si fara sa ti se recunoasca…
• sa ierti fara sa fii iertat…
• sa-l sustii pe cel care te-a lepadat…
• sa ramai linistit,desi esti nedreptatit…
• sa crezi,desi nu vezi fata in fata…
• sa crezi,desi nu esti deplin lamurit…
• sa investesti cladind fara sperante…
• sa taci pentru a nu face rau aproapelui…
• sa vorbesti de dragul adevarului…
• sa induri fara sa murmuri,fara sa cartesti….
• totul sa-ti apartina,dar tu de toate bucuros sa te lipsesti…

LUPTA-TE,SUFLETE, CA SA PRIMESTI ACEST HAR ! “

(Parintele Justin Parvu)

Foarte frumos, Carmina, mi-a mers la suflet aceasta postare a ta. :53:

Sa-i dea Domnul sanatate parintelui Iustin Parvu! :63:

"Harul lui Dumnezeu dă putere de a iubi pe Cel iubit. (...) Milostive Doamne, dă harul Tău tuturor noroadelor pământului, ca ele să Te cunoască pe Tine, căci fără Duhul Tău Cel Sfânt omul nu poate să Te cunoască şi să înţeleagă iubirea Ta." (Sf. Siluan Athonitul)

Doamne, ai mila si de noi, trimitandu'ne harul Sfantului Tau Duh, spre a ne invata sa ne rugam, sa iertam, sa vedem si sa iubim !

Maine sunt Rusaliile! Abia astept sa aud cantandu-se rugaciunea Imparate Ceresc :105: In seara aceasta la vecernie au cantat numai troparul:2:

La mine la Biserică s-a cântat şi Împărate ceresc, la sfârşit.

Mie imi place mult troparul Pogorârii Sfântului Duh: “Binecuvântat eşti, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce preaînţelepti pe pescari ai aratat, trimiţându-le lor Duhul Sfânt, şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, mărire Ţie.”

Duhul Sfant printre noi
 

Oricine a putut vedea ,chiar si cu ochii mintii ,pe Dumnezeu Fiul ,intrupat om,vorbind oamenilor,sau facnd minuni,suferind sau inviind.
Deoarece Fiul cel intrupat s-a adresat si ochilor si auzului si sufletului si mintii ,a fost usor de primit de catre toti.
Apoi Fiul nu a mai fost vazut in trup,inaltandu-se la cer,dar in locul sau a fost trimis Duhul cel Sfant,care pana in ziua de azi este printre noi.
Dar Duhul nu are trup,si nu poate fi vazut. El se manifesta doar prin lucrarea Sa,si mai vizibil,prin lucrarea sa in oameni. De asemenea El lucreaza si in Biserica,insufletind-o .
Duhul cel Sfant este calea spre Hristos,este singura realitate a dumnezeirii care ne este data astazi.
Astazi nu mai vedem pe Dumnezeu cu ochii,ca pe vremea lui Iisus,dar avem pe Duhul.
Va rog ajutati-ma,chiar si cu citate ,sa inteleg mai bine aceasta .
Caci mi se pare taina fundamentala a credintei de astazi,prezenta Duhului Sfant in lume.

În Sfânta Evanghelie după Ioan, la capitolul 7, scrie:
37. Iar în ziua cea din urmă - ziua cea mare a sărbătorii - Iisus a stat între ei şi a strigat, zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea.
38. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui.
39. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred în El. Căci încă nu era (dat) Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit.

"... in ziua praznicului Sfintei Cincizecimi, atunci cand, cu evlavie si cu genunchii plecati, asculti rugaciunile rostite de preot, incredinteaza-te pentru ce te rogi.

In aceasta zi, Duhul Sfant este in mod vadit prezent in Biserica si asculta rugaciunile! Din aceasta pricina, ia aminte, socoteste de dinainte si cugeta la ce-i vei cere lui Dumnezeu.

Poate ca ai multe tristeti si necazuri care-ti ingreuiaza inima, si vrei sa-i ceri lui Dumnezeu sa-ti usureze aceste greutati si sa te ajute. Roaga-te pentru aceasta.

Dar, ceea ce este de o insemnatate si o intaietate nesfarsit mai mare... , trebuie sa-l implori pe Dumnezeu sa-ti dea harul Duhului Sfant si sa-ti umple sufletul pana la revarsare, pana la capatul puterilor.

Cu alte cuvinte, trebuie sa ceri sa te primeasca, inca din viata aceasta, in Imparatia Cerurilor, ca sa-ti dea arvuna si inceputul viitorului, desfatarea cea vesnica.
Mai adaug chiar si ca numai acesta singura trebuie sa-ti fie rugaciunea din acea zi.

Dar privitor la nevoile si greutatile mele? - poti intreba tu.

Nu te griji de acestea. Domnul se va griji de acestea intr-un fel minunat. Incredinteaza-i Lui toate:Arunca spre Domnul grija ta, si El te va hrani (Ps.54).

Tine intotdeauna in minte cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos:Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua (Mt.6:33). Fa din aceste cuvinte o parte a vietii tale - atat prin credinta, cat si prin faptele tale; crede in Dumnezeu si incredinteaza-te Lui.

Astfel, de praznicul Cincizecimii, cand praznuim Pogorarea Duhului Sfant asupra Bisericii, roaga-te fierbinte ca Duhul Sfant sa se pogoare si asupra ta, pregatindu-te dinainte cu rugaciune si citiri duhovnicesti."

(din Cugetarile unei inimi smerite, Ed.Egumenita)

In sens larg, fiecare Sfanta Taina a Bisericii, fiecare rugaciune care invoca pogorarea Duhului Sfant, reprezinta o "Cincizecime". Daca la Cincizecime Dumnezeu a intemeiat Biserica, prin aceste pogorarari ale Duhului Sfant in Biserica, Dumnezeu o sustine si o intareste.

De Rusalii, Duhul Sfant, Duhul lui Hristos, i-a mangaiat pe Sfintii Apostoli prin salasluirea Sa intru ei. I-a facut partasi vietii dumnezeiesti, i-a facut frati ai Fiului si fii ai Tatalui.
Prin lucrarea Mangaietorului in inimile lor, Sfintii Apostoli au inteles, au facut experienta faptului ca Inaltarea Fiului la ceruri nu reprezinta o indepartare, ci o apropiere a Acestuia de ei.

Dupa cum bine remarca Parintele Constantin Coman, "sensul mangaierii nu poate fi echivalat unei simple consolari. Cel mai important aspect al mangaierii venite din partea Duhului va fi deplina cunostinta realizata de Duhul in sufletul ucenicilor a faptului ca plecarea Fiului nu echivaleaza numai cu o schimbare a modului de prezenta si, departe de a insemna o absenta, va fi chiar o prezenta intr-o masura mai mare.

Prin Duhul care Se va pogora peste Apostoli, Fiul Insusi va fi prezent la modul concret si mult mai apropiat de Apostoli, din moment ce aceasta prezenta va fi una launtrica [...] .

Mangaierea adusa de Duhul Sfant decurge din faptul ca Acesta ii face pe Apostoli partasi realitatilor dumnezeiesti. Impartasindu-li-se Duhul, prin Acesta li se impartaseste si Fiul, iar prin cei doi, viata Sfintei Treimi, intrucat Acestia sunt de la Tatal".

http://www.youtube.com/watch?v=AuVAqqNkkXU - troparul Cincizecimii

Daca luam aminte la traditia iconografica ortodoxa a praznicului Cincizecimii vom vedea ca aceasta variaza in ceea ce priveste reprezentarea Maicii Domnului. In unele icoane ale Pogorarii Sfantului Duh este prezenta, in altele nu.

Ce sa intelegem de aici? Este vorba de o ambiguitate, prezenta Maicii Domnului in aceasta icoana fiind "facultativa", lasata la alegerea iconarului?

http://spiritualpaintings.com/images/06.06.10.0048.jpg

http://silouanthompson.net/images/pentecosticon.jpg