17. Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor(Iac1,17)

E logic sa ti se para ca gandesti singur astfel, dar nu e corect fiindca omul nu e in stare de niciun lucru bun(fiind prizonier in logica "trupeasca", materiala), ci numai daca i se da (I se sugereaza) de Sus.
Duhul Sfant ti-a sugerat.

10. După cum este scris: "Nu este drept nici unul;
11. Nu este cel ce înţelege, nu este cel ce caută pe Dumnezeu.
12. Toţi s-au abătut, împreună, netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este.(Rom 3,10-12)

Duhul Sfant te-a indemnat sa te gandesti putin spre a gasi o explicatie duhovniceasca si ai gasit-o fiindca deja obtinusesi invatatura si principiile (neformulate inca).
De ce crezi ca ai intrat aici, pe forum?
Mai multe vei primi, daca nu refuzi.

Este, cum să nu fie, unii îi visează chiar şi pe copiii pe care nu-i vor face niciodată,
pe frunzele care nu vor înfrunzi, pe florile care nu vor apuca înflorire, pe soarele care nu va îndrăzni însorire, pe zăpada fără zăpezire, pe a fi fără fire ş.a.m.d... Te pui cu visătorul?

Nu poti sa indrepti pe cineva care nu are constiinta greselii.
Nu poti sa faci asta independent de vointa persoanei care a gresit. Ar insemna sa obligi,sa fortezi la indreptare!
Temnita este menita sa aduca indreptare celor care au ajuns intr-o asemenea stare de indobitocire incat au ajuns sa se indreptateasca pe sine la comiterea raului sau si mai rau,sa nu mai deosebeasca binele de rau! Apoi temnita mai este si un loc care fizic interzice criminalului sa mai poata face rau altora.
Sunt feluri si feluri de oameni,unora pe trebuie foarte putin sa se indrepte,altora foarte mult deci ar fi necinstit sa-i tratam pe toti la fel(omenirea este alcatuita din indivizi foarte diferentiati dpdv spiritual).


Nu spui nimic de noi oamenii...de alegerile noastre personale...de pacatele,de viciile noastre??
Nu este adevarat ca fiecare alegere are consecinte?
Cat de milostiv ar fi Dumnezeu si asta tot nu inseamna ca suntem absolviti de consecintele propriilor greseli.
Dar oamenii nu pot gandi asa,ei doresc ca sa greseasca in nestire si sa fie vesnic iertati.
Unde este iubirea si respectul pt Dumnezeu aici?
Daca il iubim si respectam atat de mult nu am mai putea sa facem fapte care-i sunt nesuferite lui Dumnezeu.

Ar fi bine sa nu mai scriem pe acest topic.
Si asta deoarece toate lipsurile intelegerii noastre teologice ies la suprafata sub forma unor urate proiectii catre Dumnezeu care este "asa si pe dincolo"," care face si drege"!

Care copii ajung in iad ?? Despre ce anume vb aici?

Am mai scris mesajul acesta, dar se pare ca nu prea a fost citit.

Preasfintitul Cirpian Campineanu ne expune invatatura ortodoxa in acest caz, ceea ce am afirmat si eu pana acum: http://www.ziarullumina.ro/societate...ta-de-dumnezeu

"După Sfinţii Părinţi, aceşti copii nu au avut cum să păcătuiască, ca să sufere din motive personale, ci doar moştenesc, în virtutea solidarităţii cu firea umană, a protopărinţilor noştri Adam şi Eva, păcatul strămoşesc. Orice om se naşte cu aceste consecinţe ale păcatului strămoşesc. Acesta este şters prin Taina Sfântului Botez, dar asta nu înseamnă că nu rămân afectele, rămân în fiinţa umană consecinţele sale ca predispoziţii spre păcat. După Sfinţii Părinţi, aceşti copii nu suferă chinurile iadului. Mi-aduc aminte o formulă pe care o învăţam noi la ora de dogmatică: "Nu se împărtăşesc de lumină, dar toţi se cinstesc cu liniştea". Aşa au trăit şi drepţii Vechiului Testament, care nu s-au împărtăşit de lumina dumnezeiască, până nu a coborât la iad Domnul nostru Iisus Hristos. Drepţii Vechiului Testament nu au suferit de chinurile iadului (înţelese ca stare de întristare, de singurătate), dar nu s-au împărtăşit de lumină, în schimb, s-au împărtăşit de o pace, de o linişte sufletească. Abia în momentul în care Mântuitorul Hristos a coborât la iad, a introdus starea de lumină, Lumina Învierii, şi astfel s-a făcut începutul Raiului. Primul cetăţean al Raiului este tâlharul de pe cruce; tot atunci i-a scos din iad şi pe protopărinţii Adam şi Eva, şi toţi drepţii Vechiului Testament. Cred că în aceeaşi manieră se va întâmpla şi cu aceşti prunci nenăscuţi, sau care au murit înainte de botez, în sensul că nici nu ar fi drept ca să sufere chinurile iadului, aşa cum se întâmplă cu cei care nu s-au pocăit, şi care au avut timp de pocăinţă."
In acelasi articol părintele Valentin Chesaru de la Capela Spitalului Filantropia spune: "În schimb, fără Botez, aceste suflete nu pot intra în Împărăţia cerurilor".

Hristos nu e un simplu om, este si Dumnezeu. Iar jertfa a fost si obiectivul Intruparii, fara venirea Mantuitorului si jertfa Sa nimeni nu putea ajunge in Rai. Cum sa nu celebram asa ceva?

Din cauza neascultarii Adama si Eva au pierdut harul, nu ca o pedeapsa, ci din vina lor. Din aceasta cauza toti oamenii de dupa au pierdut harul si nu puteau ajunge in Rai. Nici macar copiii sau dreptii, toti ajungeau in Iad, dar in diferite locuri, in functie de ce faceau. Iisus a venit si a readus harul, prin Botez.
Dar in Iad nu sunt toti la fel, dreptii erau intr-un loc special, nu erau la munci. la fel, copiii nebotezati nu au pacate, deci nu sunt la un loc cu cei care au si pacate.

Nu, tata, ma refeream la copiii pe care...trebuia sa ii faca, dar, nu am vrut sa folosesc cuvantul cel urat, i-au lepadat...acum m-ati inteles?

Explicatia mea: drept este ( oricine) atunci cand aplica legea, asa cum e ea ...adica pedepseste intr-un fel sau altul pe cineva care greseste, sau cel putin incearca sa ia masuri sa il opreasca a mai face rau. Asa facem si noi nu? Avem un caine care musca, alearga gainile, etc - il legam sau ii facem un tarc; daca insa turbeaza sau devine un pericol tublic ..Dumnezeu sa ne ierte, cautam o metoda cat mai umana, mai nedureroasa, de a-i reda linistea si de a indeparta iminentul pericol pe care il reprezinta pt ceilalti...
Milostiv in schimb suntem atunci cand persoana pedepsita se caieste, isi cere iertare, si se indreapta, promite ca nu mai face..atunci o eliberam de constrangere, insa daca recidiveaza, o bagam la loc, si poate data urmatoare nu o mai credem pe cuvant...
( bine, nu cred ca mai mult de 1-2 % dintre semenii nostri, aflandu-se in boxa acuzatilor, ar avea nesabuinta sau nebunia de a sfida judecatorul, cand vinovatia lor e evidenta, ci ar cere mila si indurare si s-ar jura ca nu mai fac; insa dintre toti acestia, tot un procent destul de mic is chiar sinceri; si de-acum cei competenti au experienta necesara spre a nu ierta ( elibera) pe cineva doar pe vorbe, ci abia cand indreptarea lui e dovedita prin fapte...)
De multe ori, insa, dreptatea noastra, omeneasca, este partinitoare ( ce e drept pt mine nu e drept pt tine), iar milostivirea, de asemeni, este tot asa...( adica nu e dreapta, ci tot partinitoare, ii iertam si le luam apararea unora fara sa le facem nici un bine, nici lor, pentru ca le permitem sa faca in continuare rele, nici celorlalti)

Daca e " drept" sau nu ce se intampla cu copiii... " pacatosilor"...pentru a incerca sa intelegem fenomenul, prima data dpdv biologic, apoi ( sa il extrapolam) spiritual, putem sa il citim intai pe Darwin ( ma rog, biologia de clasa a XIi, dc se mai face), apoi pe par. Boca, care la randul d-lui extrapoleaza stiintific invataturile religioase si/sau viceversa...

Multi se intreaba, daca Dunnezeu ne iubeste, de ce ne permite sa gresim, de ce ne-a dat liber arbitru, etc, de ce nu face precum noi cu copiii nostri cand sunt mici si nu-i lasam de capul lor, etc...
Poate ca, in raport cu Dumnezeu, nu suntem, ca specie, precum copiii mici, ci suntem precum " copii" majori de-acum, care stim, am invatat de la parintii nostri si de la stramosii nostri, de la profeti, etc, ce este bine si trebuie sa facem, si ce nu. Nu mai putem spune ca nu am stiut si ca El, ca parinte, e cel care nu ne-a spus, nu ne-a invatat, nu ne-a prevenit.
In raport cu copiii nostri biologici, insa, noi suntem cei datori sa ii invatam. Daca nu o facem, noi suntem cei pe care ei trebuie sa ii blameze, si nu pe Dumnezeu.... daca noi nu ii crestem si nu ii educam cum trebuie, adica nu ii invatam invatatura cea dreapta, care e de la Dumnezeu, ci cel mult invataturile gresite pe care le-am preluat si noi de la unii si de la altii...atunci copiii nostri vor fi pui de drac, nu de om, care ar trebui sa aiba o misiune sfanta pe aceasta lume, ci vor deveni unelte" facatoare de rau atat speciei, cat si lumii...

In natura, prin intermediul evolutiei, indivizii care mostenesc defecte genetice ( mutatii) fie nu supravietuiesc, fie nu se pot inmulti, sunt refuzati de la reproducere. In schimb cei care sufera mutatii bune, adaptative ( mai puternici, mai rezistenti, mai colorati, etc), acestia prospera, se inmultesc, si pot forma in timp o specie superioara.

La nivel de specie, de asemeni, daca cumva se perpetueaza o mutatie care face specia mai agresiva fata de celelalte, echilibrul dintre acestea se strica, ceeace poate duce in timp la distrugerea unui intreg ecosistem cu toate speciile lui componente...( daca apar de ex niste muste mai agresive, mananca toate celelalte specii de animale si plante, in final se mananca intre ele sau mor de foame, si dupa ce teritoriul lor ramane aparent pustiit, incep sa eclozeze si sa se dezvolte te miri ce ganganii care se hranesc cu cadavrele ramase si se inmultesc ele si prospera la randul lor...). Poate asta ar fi si soarta noastra, ca specie, daca am deveni atat de agresivi incat sa distrugem si sa mancam tot ce mai misca pe planeta asta, afara de noi..

Acum sa ne gandim si noi, daca am fi fermieri si am vedea ca anumite animale au un comportament rau, deviat, sau ca nu mai fac ceea ce trebuie, cum trebuie - nu mai dau lapte, carne, oua, etc, le lasam in continuare sa reproduca aceste defecte? Nu, le indepartam, le scoatem de la prasila. Daca le-am lasa, urmasii lor ar fi din ce in ce mai deviati de la normal. Poate chiar ar fi incompatibil cu supravietuirea, sau ar ajunge atat de...diferiti, in sensul rau, incat nici celelalte animale din specia lor nu le-ar mai recunoaste si le-ar alunga, sau chiar ucide, nici intr-un caz nu s-ar imperechea cu ei/ele...
Ceva asemanator spune si par. Boca, referitor la " pedeapsa pacatului pana la al patrulea neam": daca un om greseste grav, greseala lui se perpetueaza la generatiile urmatoare, acestea fiind din ce in ce mai afectate, iar cea de-a patra, ultima, fiind incapabila sa se reproduca mai departe ( fiind complet denaturata). Aici mai intervine un element, dupa parerea mea, si anume ca in comportamentul uman ( si devierile lui) nu intervine numai transmisia mendeliana ( genetica) cu probabilitatile ei procentuale, ci mai ales invatarea ( de la parinti), contaminarea ideologica, pe cale directa, puterea exemplului... . Iar aici nu este vorba de actiunea punitiva propriu-zisa a lui Dumnezeu, caci nu El vrea sa se intample asa, ci pur si simplu noi sau parintii nostri nu dau alta sansa generatiilor urmatoare ...:(.... . Pentru ca, daca ar face-o, daca cineva ar iesi din cercul vicios, ar rupe " blestemul stramosesc", facand un lucru bun, ntorcandu-se pe calea cea buna, Dumnezeu " se milostiveste pana la al miilea neam"...( poate asta e si motivul pentru care mai existam noi acum)
Deocamdata, El este precum parintii nostri, bunicii copiilor nostri : daca lor li se pare ca noi nu ii crestem cum ar vrea ei, cum zic ei ca ar trebui, ei ne pot bate la cap, dar noi nu ii vom asculta si ii vom indeparta, sau pot incerca, atunci cand ducem copiii la ei, sa ii invete ei cum cred ca e mai bine, dar iarasi, daca nu ne convine, nu vom mai lasa copii asa mult cu ei; in fine, orice ar face, nu ar putea sa ii ia de langa noi si sa ii educe ei asa cum vor, decat daca Doamne fereste noi murim sau suntem decazuti din drepturile parintesti...
Dar iarasi ma repet : intre Dumnezeu si parintii nostri, mai stau alte mii de generatii de parinti, mai buni sau mai rai...insa cuvantul si invatatura cea buna, de la El, razbate cumva pana la urechile noastre si ale copiilor nostri ( asa cum mai razbate cate o invatatura buna si de la bunici, cateodata, diferita de ce vrem sa ii invatam noi), deci, El cumva lucreaza, prin oameni, prin carti, poate chiar prin alte fiinte ( animale, ma refer, nu ...obiecte, sau extraterestrii :)), si cumva le da o sansa, tuturor, sa cunoasca adevarul...acum, e ca in pilda cu semanatorul, pe care nu o mai repet ca deja o stie toata lumea, presupun :)

Şi ce ne facem dacă a patra generaţie (fix a patra? sigur nu a cincea?) e formată din vreo 7-8 flăcăi şi fete? Nu face nici unul măcar un plod, acolo?
Acuma, eu sunt tare nedumerit: ori strămoşii noştri au fost cu toţii sfinţi, deoarece ne perpetuăm de zeci de generaţii, ori trebuie să acceptăm că acolo unde a patra generaţie are vreo 7-8 copii nici unul nu va avea măcar un urmaş. Puţin plauzibil, în orice caz eu nu am auzit ca din mai mulţi fraţi să nu aibă nici unul măcar un copil.

P.S. Generaţie "incapabilă să se reproducă"?... "complet denaturată"? Ce înseamnă, concret, aceste cuvinte, ce desemnează dincolo de cuvinte?

Parintele Boca asa se exprima, a cincea generatie nu va mai exista.
Incapabili sa se reproduca, dupa sfintia sa, sunt, spre exemplu, bolnavii mintal grav, oligofrenii, si toti cei cu handicapuri fizice grave. Acestia pot fi, spune dansul, copii cu sifilis congenital, de exemplu, sau copii facuti la betie, cu malformatii congenitale grave.

Desigur, dpdv matematic...e putin probabil ca aceste fenomene sa se intample fix la generatia n...
Insa stiu familii cu mai multi copii, dar care nu au nici un nepot :(. ( as putea spune mama si tata, desi nu stiu ce pacate asa grave ar fi putut sa faca ei sau parintii lor...si mai stiu o familie, care e intr-o situatie similara, si iar nu stiu ce ar fi putut face asa rau, ei ca parinti, ca copiii sunt chiar buni, mult mai buni ca noi ...)

Iar in ce priveste tulburarile mintale..stiti si dvs mai bine ca mine, poate, ca multe dintre ele nu se transmit numai pe calea genelor ( adn-ului) ci si pe cea a informatiei directe, a invatarii..daca ai de exemplu parintii depresivi, sau cu vreo alta tulburare de personalitate ( schizotipica, " borderline", evitanta, narcisista, etc), e putin probabil ca tu sa fii altfel...pentru ca asa " inveti" de la ei...altele le poti invata si de la profesori, sau chiar candte faci mare, la un anume loc de munca, sa evolueze o astfel de " psihoza" colectiva , Doamne fereste ( sunt astfel de locuri, sa stiti, guvernate de asemenea personalitati toxice, care molipsesc pe toata lumea), dar sa revenim la familie: chiar daca iti deschide cineva ochii ca nu e bine cum ai invatat acasa sa gandesti ( in unele familii chiar si credinta crestineasca e pusa la indoiala), e foarte greu sa pastrezi aceasta credinta in sanul anturajului care are in continuare o gandire deviata, dar poate e sansa ta sa scapi din acel cerc, sa te eliberezi cumva, si sa duci mai departe credinta cea buna...daca nu, ramanand in ratacire,ai sanse sa devii atat de tulburat, incat...sa nu mai vrei nici tu, nici altineva, sa aiba de-a face cu tine :(....
Probabil de asta am si evoluat ca specie, si nu am fost starpiti de pe fata pamantului, pt ca unii dintre noi au reusit sa rupa legaturile vicioase, sa se elibereze, si sa duca mai departe credinta cea buna, pana la al " miilea" neam ( care, matematic, nu e asa exact definit)

Sunt surprins de spusele parintelui Boca; ne dai un link de confirmare?

Nu pare logic sa fie asa fiindca Dumnezeu (fiind milostiv) vrea salvarea pacatosului, nu disparitia neamului sau; mai mult, daca asa era randuiala, atunci versetul se referea la exterminarea neamului de pacatosi, nu la atentionarea pacatosului si a urmatoarelor trei-patru generatii.

Nu stim ce se intampla cu sufletele pruncilor morti nebotezati (aici intra si cei avortati, bineinteles). Biserica nu are un raspuns definitiv la aceasta problema. Putini parinti s-au pronuntat asupra acestei chestiuni, iar cei care s-au pronuntat au pareri diferite. Exista in linii mari, 3 directii. Prima este cea a parintilor care au considerat ca pruncii nebotezati merg in iad. Acestei pareri s-au raliat Augustin, Ieronim, Fulgentius, Grigorie Dialogul (in general parinti latini). A doua directie este a parintilor care au considerat ca pruncii nebotezati nu sufera chinuri intrucat nu au pacate personale, dar nici nu se mantuiesc. Aceasta parere a fost sustinuta de Grigorie Teologul, Anastasie Sinaitul si altii. Si mai exista o directie care sustine ca pana la urma mila lui Dumnezeu va birui si se vor mantui si acesti prunci fiindca ei sarmanii nu au nici o vina ca au fost ucisi de parintii lor. Aceasta parere pare a fi sustinuta de Grigorie de Nyssa care este cred si singurul parinte care a scris un intreg tratat despre problema pruncilor morti fara botez. Sfantul Grigorie de Nyssa vorbeste despre cresterea si inaintarea continua, fara oprire, in harul lui Dumnezeu ce va avea loc in viata vesnica (epectaza). Au mai sustinut aceasta parere a Sf. Grigorie de Nyssa si Clement Alexandrinul, Sf. Metodiu de Olimp, dar ecouri ale acestei invataturi optimiste se pot gasi si la Sf. Isaac Sirul si la Sf Maxim Marturisitorul. Eu personal, ma raliez acestei ultime opinii fiindca eu cred ca Dumnezeu nu-i va priva de harul si dragostea sa pe acesti prunci care nu au nici o vina. Sigur, se poate lua in discutie problema pacatului stramosesc, dar parintii rasariteni afirma ca noi nu mostenim atat pacatul protoparintilor, cat urmarile sale, adica stricaciunea si moartea.

Problema e ca se considera ca Sfantul Grigorie de Nyssa a sustinut apocatastaza, deci ca toti vor fi ierati, nu doar copiii nebotezati. In general, scrierile ortodoxe se raliaza celei de-a doua directii, anume ca nu ajung in Rai din cauza botezului, dar nu sufera nici chinurile din Iad, pentru ca nu au pacate, sunt intr-un loc asemanator in care erau dreptii din Vechiul Testament. Si e ceea ce face si Biserica, pentru ca si copiii nebotezati nu au parte de slujba ca pentru cineva botezat.
Aici e o neintelegere, urmarea pacatului stramosesc este pierderea harului, primit apoi prin Botez. Spunem ca prin botez se sterge pacatul stramosesc (adica urmarea lui), evident ca nu se sterge stricaciunea si moartea.

Nu am de unde sa va dau link, cartea am avut-o de la biblioteca. Se cheama "Ridicarea casatoriei la nivel de taina", sau cam asa ceva. Sa vad daca e si aici pe site.

Multam fain!

http://ortodox.md/articole/barbatul-care-avorteaza/

Slava Domnului ca am gasit si acest articol edificator.

Nu degeaba spune par Boca ca sangele copilului avortat cere " cap de mama si de tata"...brrr, oricat ai fi de necredincios, nu stiu daca poti sa nu te infiori citind asta...
Sau poate ca nu ar trebui sa il citim daca nu suntem pregatiti...deoarece riscam a cadea in doua extreme: ori sa nu mai credem ( ca poate fi ceva adevarat), ori sa innebunim...( de frica, vinovatie, deznadejde...)

Mai mult decat atat, am inteles ca ar fi tot "din vina noastra" cand sarcinile se pierd spontan...nu neaparat ca n-am fi avut noi grija de sanatatea noastra, dar, poate Dumnezeu a considerat ca nu meritam sa avem copil, pt ca...cine stie c rau am facut sau eram pe cale sa facem, drept pt care se spune ca se canonisesc si pierderile involuntare :(....( acum doctorii spun ca acestea ar putea f mai multe decat ne dam noi seama, s-arputea zamisli multi embrioni care sa nu reuseasca totusi sa se implanteze si sa se dezvolte, fara ca noi sa realizam acest lucru; acum ma gandesc ca asta se intampla si Dumnezeu o ingaduie, pentru ca nu e organismul nostru pregatit, sa o poata duce la bun sfarsit, nu cred ca ne poate " taxa" pentru ceea ce noi nu am stiut ...).
Dar oare ce se intampla insa cand o sarcina ne pune in pericol viata, e incompatibila cu supravietuirea mamei (si a fatului, implicit )? ( sarcinile extrauterine, eclampsia, ruptura prematura de placenta, etc...)
Care ar fi explicatia teologica, si ce ar mai putea face parintii in atare situatie?

Lipsa de credinta si lipsa lui Dumnezeu din vietile noastre ne duce acolo unde nimic nu ne mai poate ajuta.
Pai daca Dumnezeu ne-a zamislit nu tot El ar avea grija de noi,nu ar lucra miraculous cu toate mijloacele de care dispune sa ne Salveze?
Ar face-o dar pt asta trebuie sa fim si noi oamenii lui,sa sporim DRAGOSTEA ,MILA si SMERENIA in lume;in fine,Dumnezeu ii ajuta chiar si pe cei rai cand dau de belea,dar numai sa aiba puterea sa CREADA,sa se pocaiasca si smereasca.

Ce nu sunt atatea relatari din care razbat miracolele Domnului? Nu credem ca puterea si vointa Domnului este mai presus decat o sarcina extrauterina,o tumora sau alte deviatii in lumea trupescului?
Sa nu uitam ca fara Dumnezeu nu putem face nimic;atunci cand suntem la ananghie observam ca lucrurile care trebuiau sa fie atat de simple au scapat de sub control si au ajuns complicate;abia atunci omul mandru pe sine se smereste pt ca realizeaza ca nu are nici 5% din controlul pe care in mod fals credea ca il are.
Oamenii cred ca isi programeaza ei cand este timpul pt toate,cand sa se casatoreasca,cand sa faca copii si cati sa faca...niste calcule meschine ca mai apoi sa ramana cu buza umflata dupa terminarea scolilor si agonisirea locuintei ca nu mai sunt buni de procreat fie pt ca le-a trecut vremea fie deoarece au facut avorturi si organele nu mai sunt capabile de sarcina.
Morala este ca nu facem noi pactul cu viata si nu planificam ca un director scortos pe cincinale si in mici amanunte viata! Nu o putem programa pt ca nu noi suntem stapani pe ea,suntem niste amarati jalnici,vrednici de mila,atat(vb la plural din obisnuita,dar de fapt acest discurs imi este adresat mie).



La intrebarile tale din subsolul postului,iti raspund cu relatarea unui caz real:
http://ortodox.md/articole/povestea-unui-miracol/

vis copil nenascut
 

buna seara.
Acum 6 luni am avut un avort -cauza sarcina extrauterina instalata pe trompa stanga.
Mama mea nu stie, am vrut sa o protejez.
Ce m-apus pe ganduri este ca, mi-a povestit un vis de acum 2 nopti:
L-a visat pe tatal meu (decedat de 16 ani), era impreuna cu un bebe in brate si il tinea, iar mama se uita de sus la ei, insa nu cu iubire, nu a vrut sa vada copilul fiind suparata pe tata de faptele lui din trecut- atitudinea. A visat-o si pe bunica, mama tatalui (decedata si ea), insa la fel mama se uita de sus la ei, si zicea ca e f bine sa vada si tatal meu cum e sa creasca un copil.

Concluzia: toti din vis sunt decedati, iar mama nu cunoaste povestea mea cu sarcina.
Intrebare:
1. Este posibil ca acel copil sa fie cel nenascut de mine ? si sufletul lui sa fie cu tata?
2. Explicati-mi care ar putea fi mesajul visului. Este de bine sau de rau in conditiile in care mama mea nu l-a visat pana acum pe tata, si el in vis nu vorbea deloc.

Sau să ne pocăim! Ce zici varianta asta este posibilă? Îngăduie Dumnezeu ceva ce nu putem duce sau nu ne este de folos?

Joci, cumva, şah?
Întreb deoarece cunosc o jucătoare de şah, mare maestră internaţională, membră a lotului Olimpic al României, cu exact acest nume.
Nu era, deci, o întrebare hodoronc-tronc sau vreo ironie, ci o încercare de lămurire a identităţii.
Despre Carmen, aici: http://www.cyclopaedia.de/wiki/Carme...zinsky#science

Daca l-ati fi viat dvs, cu siguranta asa era. Dar daca mama nu stia...posibil sa fie oare vreun copil pierdut de dansii, in tinerete, de care sa nu stiti dvs ? Sau al unei cunostinte, rude de-a dlor...
Sau poate nu fi nici un copil, ci o alta responsabilitate pe care tatal nu si-a asumat-o in timpul vietii si mama ar fi vrut, sau altceva ce stie dansa ca tata nu a facut in timpul vietii si ar fi trebuit sa faca iar acum l-ar putea impovara...

Suntem doar 2 copii la parinti, cu greu conceputi, mama nu putea sa ramana insarcnata, de avort nici nu se pune problema in cazul ei. Ma gandesc ca sufletul copilului nenascut sa fie impreuna cu tata, acesta avand grija lui. Cei drept in tinerete,tatal meu a cam neglijat familia, fiind si mai mereu plecat in voiaje.
Va multumesc pentru raspuns.

Dumnezeu să îi odihnească pe copiii avortați.

Ii odihneste...ei nu au nici o vina,sunt nevinovati.

"38.Dar Iisus le-a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu şi să vă botezaţi cu botezul cu care Eu Mă botez?“

Exista un botez al sangelui diferit de cel cu apa, dar cu Duh Sfant.
Exista unele pareri ca pruncii avortati se boteaza cu acest botez al sangelui. Conform acestor pareri pruncii avortati se mantuiesc.

cred ca ar fi mai bine "sa-l lasam" pe bunul Dumnezeu "sa decida" unde merg sufletele copiilor avortati. Cine suntem noi sa venim cu ipoteze unde merg aceste suflete, atat timp cat nu stim NIMIC unde anume sa duc sufletele acestor copii nefericiti si nevinovati. Are Dumnezeu grija de ele!

Nu zici bine aici.
Sunt cateva marturii despre unde se duc sufletele copiilor avortati.
Ce zici tu arata ca nu ai citit marturii ale parintilor despre problema asta.

Copiii avortati NU se duc in Imparatia lui Dumnezeu pentru ca nu au fost botezati.
Insa nu se duc nici in Iad pentru ca sunt fara de pacat.

Unde se duc? Intr-un loc fara de lumina, unde sufera pentru ca nu au ajuns in Imparatia lui Dumnezeu si nu alte chinuri, si de unde cer pedeapsa pentru parintii lor care nu i-au lasat sa se mantuiasca si sa aiba o viata. Sunt mai multe carti/parinti care zic lucrul asta.

Ce trebuie facut? Rugaciune multa si milostenie pentru sufletele lor, pentru ca Dumnezeu sa-i primeasca in Imparatia Sa.


Vezi ce zice Parintele Paisie Aghioritul cand s-a rugat pentru sufletele copiilor avortati.

Pacatul cel mai mare pe care il putem face pe pamantul asta este SA IMPIEDICAM UN SUFLET SA INTRE IN IMPARATIA CERURILOR.

Prin omor, prin sminteala, prin minciuna, prin erezie, prin altele, OMORAM SUFLETELE altora. Asta este pacatul cel mai mare pe pamantul asta.


Biserica are Raspunsuri pentru toate problemele, de 2000 de ani toate problemele au primit un raspuns, trebuie sa cauti suficient de adanc in miile de carti scrise, si cu siguranta vei gasi pe cineva care a avut problema ta.

Serios?

Referinte din Sf. Parinti pentru teologumena asta, ai?

Daca tot faci reeferinte la scrieri si cautari profunde, o trecere asa, prin istoria teologica a Bisericii, care sa justifice ideea asta, estem?

Probabil citatul din Cleopa, dar asta e doar teologumena. Nu exista nici un Sinod Local/Ecumenic cu horos pe tema asta. In consecinta, ar trebui sa nu exista afirmatii transante ale unora, bazate pe vise, pareri, inferente, citate din "marii duhovnici", etc. Daca si copiii pot ajunge Jos, atunci de ce Mintuitorul, in cel putin doua momente distincte, ii da ca pilda sau standard? Copiii, mai ales cei care nu au paucat macar sa calce o regula, fei ea de Sus, fie pur omeneasca si arbitrara, sint ca niste foi albe. Adultii...eh, noi adultii sintem sau ajungem la finele vietii fie ca tabelele Legii lui Moshe (cazul sfintilor autentici), fie ca o hirtie igienica sau absorbant dupa folosire (extrema cealalta). Dar, dupa cum s-a demonstrat printr-un anume tilhar, cindva, nimeni nu e lipsit de sansa sau sansele mai degraba, mintuirii. Cu atit mai mult niste prunci.

Noi toti suntem inaintea lui Dumnezeu precum copiii, omul se straduie sa cugete in curatie, cu simplitate si aducerile sale aminte sa fie dintre cele mai frumoase. Cu atat mai mult Bunul Dumnezeu priveste inspre noi intr-un mod poate de neinteles adesea pentru ratiunea umana. Este frumos sa avem preocupari duhovnicesti, dar sa nu ingaduim ca aceste preocupari sa se transforme in dispute. Unde este pace si asezare acolo este si Bunul Dumnezeu.
Este o binecuvantare sa amintesti un titlu de carte duhovnicesca in care este dezbatuta mai pe larg o anumita tematica, cei cu adevarat preocupati se vor apuca de citit..
Sufletul pentru noi oamenii simplii este o mare taina, dar celor ce se apropie cu bunavointa Dumnezeu le vorbeste, le raspunde. Cuvantul lui Dumnezeu care emana o putere si transforma fiinta noastra, este Cel care va raspunde si va hrani sufletele noastre flamande.
Sfintii Parinti ne cheama si pe noi, in acest timp scurt cand abandonam preocuparile de zi cu zi, ne cheama la rugaciune. Fiecare in slabiciunile si neajunsurile noastre, sa cerem mila si purtarea de grija a lui Dumnezeu.
Daca noua in starea aceasta de decadere na pasa si avem un gand bun pentru un suflet, cu atat mai mult Bunul Dumnezeu este Cel care va aduce odihna, pace si mangaiere.


Fost-am purtati pe brate sfinte,
Ravneau sa sape-n stanca si sa ascunda
Batrani cu chipuri luminate,
Ce-n rugi fierbinti strabat nemarginitul,
Ca arsita lumii, sa nu-i atinga,

Mahniti ca am ramas straini,
Traiuri inmuiate intr-un sigur dor,
Ani si ani ne-am tot indepartat;

Partasi privim neputinciosi,
Cum se frange al nost popor.

Cuvantul e bland si aspru rasuna,
Privind intinsul campiei
Plangeti pe cei, ce ieri si azi,
Au fost lipsiti de viata
Si lumina zilei.

Si tu dorule cuvant maret,
De-mi vei putea raspunde :
Oameni mai mult morti, decat vii
Cum si-or aduce aminte
De-un suflet ce nu se poate intrezari?

Un suflet e viu si viu va ramane,
Si mama se cheama aceea si stie,
Si-n pantece aspre, si-n pantece blande
Sufletul e plamadit pentru vesnicie. (Sufletul)

Iertare pentru greseli..

se duc in iad dar pot fi scosi
 

Parintele Arsenie Boca a scris mai multe carti in care ne explica faptul ca Dumnezeu ii pedepseste pe copii pentru pacatele parintilor lor. Si asta pe baza unor texte din Sf. Scriptura!
In cartea "Cuvinte vii" cred ca puteti gasi amanunte, cei interesati tb neaparat sa o citeasca si, in general, tot ce a scris parintele Arsenie Boca tb citit pt ca e cu adevarat o comoara a ortodoxiei.
Pot fi scosi din iad de mamele lor daca se ocupa de alti copii in loc (sa boteze copii si sa se ocupe de ei pana cresc mari, in calitate de nasi de botez) dar asta neaparat sub îndrumarea duhovnicului care stie ce si cat tb facut in functie de spovedania personala.

Sunt extrem de putine invataturi clare pe tema asta (si am citit suficiente), insa am gasit in foarte putine locuri referinte precise pe tema asta.
Pentru ca sunt atat de putine nici tu nu poti sa aduci cine stie ce "referinte directe", ci doar concluzii "logice", dovezi indirecte, asa cum isi dau toti cu parerea pe aici, ca sunt curati, ca alte virgule.

Eu am cautat "marturii directe" din mistica ortodoxa, pentru ca de fapt acolo trebuie sa cauti, in VIATA ORTODOXA de 2000 de ani. Mistica este trairea dogmaticii, este expresia vie a invataturii si dogmaticii Bisericii. ESTEM ? (Aroganta expresia asta... plina de superiorate si alea alea, nepotrivita pentru un crestin sau teolog)


1. La Sf Paisie Aghioritul ce a vazut el.
2. Am gasit intr-o carte ce zicea un parinte cu experienta pe tema asta unei femei, cum sa se roage pentru cei 2 copii avortati ai ei; m-a uimit claritatea parintelui pe tema asta.
3. Am mai gasit o carte care povestea ce a vazut o femeie pe tema asta, cum a visat-o pe Maica Domnului suparata si cei 2 copilasi ai ei, cum s-a rugat cum lucrurile s-au indreptat pentru ea.



Insa referinta cea mai importanta este Dumnezeu. Daca nu ma credeti pe mine rugati-va Lui sa va arate. Daca Sf. Paisie Aghioritul s-a rugat si a vazut asta, pe el de ce nu il credeti? Din necredinta.... Marturie mai mare ca a lui ce sa avem.
Si eu m-am rugat si de asta va zic ce e mai sus.

Pe masura ce regasesc referintele o sa le adaug aici, pentru a lumina aceasta problema cu "documentatie" corecta.

In Viata Cuviosului Paisie Aghioritul, pagina 278, zice asa:
Vedenie Infricosatoare Despre Sufletele Copiilor Avortati

"La 11 Aprilie 1984, in Martea Luminata, la ora 12 noaptea, Staretul a avut o vedenie in care i s-a aratat infricosatoarea crima a avorturilor.
Aceasta vedenie a povestit-o multora si este chiar publicata, dar o consemnam si aici pentru ca subiectul este o mare insemnatate si ii preocupa pe multi in nadejdea ca vor fi ajutate cateva suflete.

"Intr-o noapte povestea staretul, dupa ce am aprins doua lumanari, asa cum obisnuiesc sa fac chiar si atunci cand ma odihnesc, pentru cei care sufera si sufleteste si trupeste, in care se cuprind si cei adormiti, am avut o vedenie infricosatoare. Am vazut un lan de grau necopt, care abia incepuse sa scoata spicul. Eu ma aflam in afara zidului care imprejmuia acel lan si aprindeam lumanari de partea exterioara a lui pentru cei adormiti. In partea stanga era un teren neuniform, rapos si neroditor, care se cutremura de vuietul a mii de voci sfasietoare, care ar fi sfartecat chiar si cea mai impietrita inima. In timp ce sufeream din pricina acelor voci sfasietoare, si nu-mi puteam explica vedenia, am auzit o voce spunandu-mi: Lanul cu grau necopt este cimitirul cu sufletele mortilor care vor invia. Iar locul acela care se cutremura de acele voci sfasietoare, este locul unde se afla sufletele copiilor avortati".

Dupa ce a incetat vedenia, nu-mi puteam reveni din pricina marii dureri pe care o simteam. Nici macar nu ma puteam intinde in pat ca sa ma odihnesc putin, cu toate ca eram frant de oboseala, din pricina mersului pe jos si a statului in picioare din ziua precedenta."

In cartea Minunile Vremurilor din Urma,
pagina 76, Minunile din Tuapse (Rusia) zice asa:

Am fost pe lumea cealalta

Este vorba despre povestea unei femei, necredincoase, care are un accident de masina si care este luata de ingerul ei pazitor si dusa pe lumea cealalta unde i se arata toate pacatele omenesti. Ce este extrem de interesant asupra descoperirii este stilul extrem de laic al prezentarii, complet lipsit de orice influenta a textelor sau formularilor regasite curent in textele bisericesti.

..... intamplarea este foarte lunga are multe pagini, extrag doar paragraful cu pricina.
In partea opusa a curtii am vazut niste coridoare deschise ca in localitatile rurale. Era murdar si dezordine. Si deodata, in aceasta mizerie, am vazut niste copilasi murdari si manjiti. Impreuna cu ei erau doua femei, insa ele sedeau cu spatele la mine, parca supraveghindu-i pe copii. Cei ce mai insoteau mi-au explicat: "Acestia sunt copiii nenascuti". Eu am intrebat cum asa? "Sunt jertfele avoturilor". In momentul acela mi s-a intunecat mintea, parul mi s-a facut valvoi si am inghetat de frica, de rusine si de groaza! Nu stiam unde sa ma ascunde de rusine. Nu mai aveam intrebari si indreptatiri: acolo erau copiii mei caci facusem avorturi si nu intelelsesem ca era pacat. Cuvantul aceasta nu il cunosteam. Am simtit chinul si suferinta si am simtit ca trebuie sa raspund pentru ei. Insotitorii mei taceau, simtind vina mea de moarte. Femeile care sedeau impreuna cu copiii erau partase la faptele noastre, nu-si intelegeau munca lor si sufereau pentru noi toate. Mi-am dat seama de soarta mea si i-am lasat pe copii sortiti pierii. Si tocmai atunci am simtit ca voi fi dusa la locul meu, iar care era el va puteti inchipui usor.
.........