,,Daca nu le dam copiilor nostri pe Hristos, studiile nu le folosesc." (Părintele Efrem Vatopedinul):

http://ortodox.md/video/conferinte/p...u-le-folosesc/

Nu e de vină sistemul că noi aşteptăm ca şi copiii noştri să afle de Hristos de la profesoara de religie. Părinţii sunt datori pentru a-L face pe Hristos cunoscut copiilor lor.

Pai tocmai asta e, vreau sa Il cunoasca asa cum trebuie, nu sa ii spunem noi te miri ce invataturi smintite...normal ca ideile de baza le va avea de la noi, asa cum si noi la randul nostru am invatat de la parinti " Tatal nostru" si "Ingerasul meu" si sa ne facem cruce...

Ba e si vina sistemului ca din 12 ani de religie, in cel putin 8 se repeta materia ... si se repeta si se repeta ... Adica, nimic nou, manualele sunt aproape la fel ca si continut si pur si simplu devine plictisitor, ba chiar OBOSITOR. Imagineaza-ti ca trebuie sa inveti aceleasi lucruri 8 ani de zile; tu din al 3-lea an sti pe e rost materia care va fi ceeasi pentru inca vreo 4-5.
Asa ca eu prefer ca, copilul meu sa faca religia la scoala, dar in fiecare an sa invete lucruri noi, nu repete materia din nou...si din nou...si din nou.. Eu personal vreau sa imi trimit copilul la religie, ce putin pana in clasa a 8-a iar in liceu, sa il las pe el sa aleaga daca vrea sa faca mai departe sau nu. Normal ar fi ca sa faci bazele in caasele 1-4, apioi in 5 - 8 sa inveti lucruri peste acele baze, si in 9-12 si mai mult, dar nu, in 5-8 repeti cel putin 80% din ce ai facut in 1-4 si in 9-12 repeti 99% din ce ai facut in 5-8, asta daca nu cumva se intampla minunea si ai un profesor cu care faci mistica si filosofie in loc de religie (sincer, cel mai bun an de religie din tot cei 12 - aparent doar s-a facut mistica si filosofie; interesant e ca se ajungea la concluzii care intotdeauna aveau legatura cu Dumnezeu).

Ai scris un mesaj frumos, pus si la firul cu cele mai bune mesaje. Si totusi nu este prea corect sau complet ceea ce scrii.
Si tu si Ovidiu si altii, uitati un lucru foarte important:
Cum cereti voi ca parintii sa invete acasa copiii religie si scoateti pe altii mai in masura de la rapsundere?
Cum pot sa invete parintii pe copii lucruri pe care ei insisi nu le stiu sau nu le au clare.
Sunt generatii intregi care nu au avut parte de educatie religioasa. La scoala nu se facea, la biserica nici in ziua de azi nu se face catehism (pentru adulti).
Cred ca este destul clar din ceea ce se scrie pe acest forum, cate lacune si nelamuriri au oamenii.

Oare degeaba fac preotii o facultate? Ca daca era asa simplu cu invatatul religiei se duceau si ei si faceau profesia numai pe ce i-a invatat eventual mama sau bunica. Era mai simplu. Nu?

Se presupune ca un preot sau o persoana (sunt si fete care studiaza la teologie ca sa predea religia in scoli), stiu in primul rand anumite lucruri clar, le pot explica si mai au si capacitatea de a-i invata pe altii.

Sigur ca si familia are un rol important in educarea copiilor, indiferent la ce materie, dar ea nu poate inlocui scoala si oameni care sunt pregatiti in domeniu.

Mie mi se pare ca ar trebui tras un semnal de alarma vazand atatia oameni care nu stiu religie, nu o practica, se duc la altele, sau aleg alte cai. Parca tot mai multi!
Si noi vrem sa fie invatati copiii acasa!
Trebuie vazut totusi unde sunt problemele bisericii, de ce atatia oameni totusi o iau pe alte cai. Nici din cei care frecventeaza biserica nu stiu multi unele lucruri, nu au o educatie religioasa.
Fiecare (unii mai interesati) se straduie sa mai citeasca, sa mai caute informatii, sa mai inteleaga. Cu rezultate mai mult sau mai putin satisfacatoare.
Preotii, teologii au o raspundere, niste obligatii in educarea oamenilor. Si lipsesc actiunile: catehism, posibilitatea sa pui intrebari, sa te lamuresti, carti cu probleme si intrebari de baza.
Sunt multe lucruri neclare...
Si da, multi au frica si nu numai copiii. Religia nu trebuie sa fie o groaza pentru nimeni. Trebuie sa invete iubirea, blandetea, valori pozitive si nu numai frica, pedepse, rau, etc.

Sunt atat de indurerata si de furioasa cand vad cum se casca prapastia intre sat si oras! Si am mai scris asta.
Voi cei de la sat tot uitati, sau nu va ganditi ca daca voi ati avut parte de bunici, parinti, preoti care sa se ocupe de voi sa va invete, la oras nu exista asa ceva!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! In diaspora nici atat!

Ar trebui ca toti sa ceara in scoli si in biserici sa se faca ceva, sa putem invata toti, cu mic cu mare. Si arunci altfel ar sta lucrurrile.

. Nu stiu cum stau lucrurile in diaspora, dar -Slava Domnului!-la oras exista preoti,bunici,parinti minunati,deseori chiar mai multi decat la sat. La sat e un singur preot slujitor, si ce te faci daca nu e cum trebuie sa fie?in satul in care am crescut aveam un preot nu foarte grozav,nu impartasea ,nu spovedea...in fine,as putea spune multe...dar la oras,daca dai de un astfel de preot,poti bine mersi sa mergi la altul,ai de unde alege. Sa nu mai spun ca la sat nu sunt organizatii gen ASCOR (de mare ajutor pt. tinerii d.e azi) si nici scoli sau gradinite ortodoxe(mai nou,si in scolile de la sat se fac serbari de Halloween).ce sa mai vorbesc de bunicii de la sat...bunicul bea si injura,iar bunica ae uita toata ziua la tv,saracuta dupa ce a muncit o viata intreaga macar acum sa se odihneasca...deci iti poti imagina ce invata nepoteii de la ei...asta nu inseamna ca satul nu are avantajele lui, pe care la oras nu le gasesti

Corinusha,
Copilul va şti şi va face ceea ce vede acasă în comportamentul părinţilor, în cei 7 de ani de acasă. Creştin nu înseamnă să ai o diplomă, ci o viaţă cu un comportament de creştin. Copilului de mic îi inspiri cele duhovniceşti (teoretic şi pactic): rugăciunea, legătura cu Biserica, cu Sfintele Taine, cu un duhovnic etc. Un părinte cu o credinţă vie şi lucrătoare nu simte nevoia unei şcolarizări a copilului în cele duhovniceşti (mă refer la o vârstă fragedă). Teologia se învaţă şi se trăieşte în Biserică şi nu pe băncile şcolii. Teologia a luat naştere din sânul Bisericii şi nu invers.

Nu sistemul e de vină, ci noi ca părinţi suntem de vină pentru neştiinţa/necredinţa copiilor noştri. Acum sper să înţelegi mai bine ideea mesajului iniţial.

Am prins acum ideea si e pare ca vorbeam lucruri oarecum diferite. Eu vorbeam stict de scoala. Dar intr-adevar asa e in majoritateacazurilor, ovidiu.b, desi, oricat de crestini sunt parintii si oricat de bine il invata si il implica parintii pe copil in cele duhovnicesti, POATE sa vina un moment in care copilul, totusi, sa nu mai creada ca la inceput, sau sa creada, dar sa nu mai respecte totul ca pana atunci.
Atunci eu zic ca nu ar mai fi vina parintilor, nici a scolii, ci poate a anturajului, poate a copilului in sine, poate a experientelor sau a adolescentei. Nu stiu, totul poate parea simplu in aparenta si totusi sa fie complex. Eu am crescut la bunica, care si acum e intr-adevar crestina ortodoxa practicanta, atat prin vorbe, cat si prin fapte; totusi, eu nu mai sunt ca ea, cum eram candva; m-am schimbat; mi-am schimbat perceptia asupra toate in ultimul an de liceu, cand am cautat si am citit de toate si am invatat de toate si am patit multe; asa am ajuns sa nu mai cred in folosul unor lucruri duhovnicesti. Nu zic ca nu le voi ma vedea niciodata rostul; nu pot sti cum mi se va schimba perceptia pe viitor, dar momentan chiar nu vad, eu personal, folosul unor lucruri.

Bunica avea o vorba: "cine are carte, are parte, dar si prea multa carte strica". Tind sa ii dau dreptate.

Mai curând puțină carte strică și poate mai bine este deloc decât puțină, dacă această puțină te face să crezi că ai ajuns să știi, că ai înțeles sau doar te-a scos din inocența în care te aflai înainte, fără să-ți dea ceva în schimb, lăsându-te nedumerit și dezamăgit.
Ca să fii credincios trebuie ori să fii inocent, ca țăranul, și deschis în fața misterului, pe care el îl sesizează la tot pasul, fie, dacă ai apucat pe calea cunoașterii, să mergi tot mai adânc, până vei ajunge să vezi că misterul crește cu cât cunoști mai mult, că este inepuizabil. Căci fără acest mister nu este posibilă credința, Dumnezeu fiind mai presus de orice definiție sau înțelegere.

Bine spus CristianR. Cat am citit eu pana acum m-a dezorientat destul de tare; Si am niste contradictii in cap, ca nici eu nu le mai desclusesc e multe ori.

Ma uit prin postari la topicuri si vad clar si eu contradictiile mele, in sensul ca undeva par a fi total fara credinta,altundeva totusi par a avea credinta. De fapt, credinta in Dumnezeu o am, dar s-au schimbat altele in legatura cu credinta (la mine personal).