Ispita sinuciderii
 

Scuzati acest subiect sinistru, poate nici n-ar trebui sa vorbim despre asa ceva, mai ales cei "slabi e inger"; poate ca toate astea se intampla pentru ca acum, in Postul Mare, e vremea ispitelor. Poate ar fi bine sa vedem care ar putea fi motivele care sa ar putea sa aduca pe cineva in pragul acestei orori.
In primul rand as vrea sa amintesc ca exista doua feluri de sinucidere : cea completa (trup si suflet), definitiva, irevocabila, sau cea a sufletului. Sunt anumite situatii in viata cand esti tentat sa-ti "omori" sufletul, sau sa-l "vinzi", si din pacate nu doar pentru marire, putere, slava, ci chiar pentru chestii banale - o slujba, iubirea unei persoane, achizitionarea unei locuinte, etc. Cum se spune in popor, "te faci frate cu dracu pana treci puntea". Dar oare reusesti sa treci puntea, sau e pacaleala? Si daca da, mai poti apoi sa rupi fratia?
Dracul te mai poate ispiti si cu tertipuri de genul "nu iti permiti sa ai copii si familie pt ca nu ai vrut sa faci niste compromisuri, sa furi, sa inseli, sa castigi mai multi bani". Cateodata chiar si uciderea(avortul) ti se cere ca "sacrificiu" pentru o cauza, pentru o viata mai buna.
Poti fi pus in situatia daca nu vrei sa-ti "vinzi sufletul", atunci esti in pericol sa mori de-a binelea, si sa mai tragi si pe altii dupa tine (sau cel putin sa "te temi" de asta), sa te vezi intr-o situatie fara iesire. E o alegere grea, mai ales cum am mai spus, daca esti "slab de inger". Nu stiu daca poti iesi singur, pe picioarele tale, dintr-o astfel de incercare, daca nu ceri ajutor.
Daca nu vi se pare prea sinistru, sau mai rau, prilej de sminteala, poate faceti si dvs niste comentarii...
Ma iertati daca v-am tulburat!

Din cate stiu de la Sfintii Parinti, SINUCIDEREA ESTE CEL MAI MARE PACAT.
Nu as indemna pe nimeni sa comita o asa mare greseala. Mai mult, trebuie sa ai mare tarie de caracter pentru a-ti lua viata. Indiferent de CRUCEA pe care o ai de dus in viat asta, NU TREBUIE SA TE SINUCIZI, NU AI DREPTUL SA FACI ASA CEVA PENTRU CA DUMNEZEU TI-A DAT VIATA SI TOT EL TREBUIE SA TI-O IA, NU TU......

Cititi cartea RUGI SUB CANDELA, Autor: Ierom Silvestru Florescu..este o carte foarte folositoare sufletului, vorbeste mult despre CRUCEA NOASTRA. Doamne ajuta!

Biserica Ortodoxă condamnă sinuciderea ca fiind un păcat greu şi nu admite, pentru cei care-şi iau viaţa, oficierea obişnuitei slujbe de înmormântare. Cu toate acestea, din motive de ordin pastoral, pentru consolarea familiilor îndurerate se oficiază o rânduială specială de înhumare.

e mai grav sa omori pe altcineva (din rautate, ura), decat sa-ti iei propria viata (din cauza unor suferinte psihice)

Cred ca si ucigasii se pot pocai in cele din urma, avand sanse la mantuire. Dar cand iti iei propria viata, nu mai ai nici o sansa...

Si ce vina are atunci sinucigasul? sunt situatii in care actul sinuciderii a fost cosumat, insa rezultatul nu a fost cel asteptat, incat sinucigasul nu a reusit sa-si ia viata (cand s-a aruncat de la etajul 10, sa zicem ca exemplu, a avut "nesansa" sa cada pe o masina), si astfel se poate pocai, incat sa nu mai faca acest gest, dar oare aici intamplarea nu joaca un rol decisiv? iar daca reuseste de prima data actul suicidar (se arunca de la etajul 10 si cade direct pe asfalt), atunci sinucigasul moare si ramane cu pacatul? are vreo vina ca nu mai are cum sa regrete actul comis?
Si de ce sa fie cel mai mare pacat? Sunt persoane care au probleme grave, se chinuie, si intr-o stare de cadere psihica se sinucid, de ce ar fi acestea mai rele decat ucigasii de mama si de tata, sau care tortureaza copii?????

Prin sinucidere, omul pacatuieste asupra trupului sau, care este lacasul Duhului Sfant si isi inchide definitiv calea spre pocainta.

Din moment ce te gandesti la sinucidere, nu mai ai nici o legatura cu Dumnezeu. Oricat de grele ar fi ispitele, nimic nu este imposibil daca suntem tari in credinta si ne punem mereu nadejdea in Dumnezeu. Pacatul deznadejdii este unul dintre cele mai grave pacate, egal chiar cu necredinta in Dumnezeu si hula impotriva Duhului Sfant, pacate ce nu cunosc iertare. Trebuie sa-I multumim Domnului si pentru bune, dar mai ales pentru rele.

Este asa usor de vorbit...
Ma gandesc cum poate multumi unul bolnav de cancer printre dureri si neputinte?Cei care si-au pierdut acoperisul de deasupra capului si linistea si traiesc ca fiarele salbatice?Cei agresati sau cei oropsiti,cei aruncati chiar si in latrina de mici copii?
De unde sa-ti vina puterea sa multumesti lui Dumnezeu pt aceste rele?

Sper ca te referi doar la partea cu multumirea pentru cele rele si nu la sinucidere...

Eu cred ca Dumnezeu ne da rele spre folosul nostru duhovnicesc. Si de aceea trebuie sa Ii multumim. Nici un iubitor de Dumnezeu nu se lasa prada deznadejdii oricat de mare ar fi necazul sau. Trebuie sa ne purtam crucea, oricat de grea ar fi ea. Si sa nu uitam ca numai Dumnezeu poate face minuni; prin credinta, incredere in Dumnezeu si rugaciune fierbinte putem trece peste orice. Nu exista problema care sa nu aiba rezolvare in fata Domnului si nu exista necaz care sa aiba drept rezolvare sinuciderea.

Legat de compromisurile morale de care vorbea Fallen: un compromis creeaza alte compromisuri, o minciuna naste alta minciuna, asa, pe nesimtite, ne trezim infasurati ca intr-o panza de paianjen... Adesea, situatiile in care suntem pusi nu pica din cer, sunt rodul alegerilor noastre gresite.

E greu sa tii drumul drept cand cei din jur sunt corupti intr-un fel sau altul. Te ajuta o credinta puternica, o fire statornica, un duhovnic bun, niste prieteni si/sau modele care tin drumul drept si care te pot sfatui in clipe de cumpana...
Dar mai presus de toate, trebuie sa te intaresti prin credinta si prin rugaciune. Sunt bune si situatiile acestea, ne smeresc, ne arata cum suntem de fapt cu adevarat. Firea si credinta omului se cunoaste in incercari din acestea de care se pomenea in primul mesaj. Si unde nu mai poate omul, poate Domnul.

Spre deosebire de sinuciderea trupeasca, din sinuciderea sufleteasca se mai poate reveni,cu greu, dar sufletul poate fi resuscitat, asa cum aflam chiar in aceste zile, la slujba Canonului celui Mare. Sa nu cadem in deznadejde, caci Hristos a murit si a inviat pentru noi!