Celibatul a treia cale spre mantuire?
Pot fi unii dintre noi chemati prin aceasta cale, cea a celibatului la matuire? Ce avantaje/dezavantaje (din punct de vedere duhovnicesc si nu al celui lumesc) poate avea aceasta alegere spre deosebire de cea a calugariei? Care poate fi scopul unei asemenea chemari?
|
Am intalnit multa lume care isi pune intrebarea asta, incepand numaratoarea cu mine insumi. Cred ca e destul de complicat sa faci comparatie intre avantaje si dezavantaje chiar atunci cand vine vorba de cununie si monahism, apoi daca vorbim de celibat. De un lucru sunt sigur: nu e celibatul o piedica spre mantuire, iar daca cineva anume, din pricini care tin fie de el fie de o anumita chemare mai rara, e lasat de Dumnezeu in celibat, atunci in celibat ii este mantuirea. „Unde iti este ascultarea acolo iti este si mantuirea”.
|
Pe de o parte, ca celibatar te poți dărui total lui Dumnezeu, depinzând doar de tine să faci voia lui. Pe de altă parte, necunoscând căsătoria, nu ai parte de iubirea și necazurile familiale care te scot mereu din tine însuți, obligându-te să-ți sacrifici egoismul, într-un efort permanent de a trăi (și) viața celuilalt, respectiv pe cea a copiilor, până la uitarea de sine.
Sunt două căi; nu neapărat una mai bună decât cealaltă, ci doar diferite. Ambele pot fi spre mântuire sau spre pierzare. |
Poate fi considerat celibatul o cale mai grea decat monahismul?
|
Poate fi mai grea sau, din contră, mai ușoară. Ca monah ești dator mereu cu ascultarea, cu tăierea voii. Mi se pare și greu, dar și mai liniștitor, știind că altcineva (duhovnicul, starețul) se îngrijește de mântuirea ta, dacă tu faci ce ți se cere. Pe de altă parte, celibatul poate fi mai riscant, pentru că ești mai de capul tău, dacă nu ai un duhovnic pe care să-l consulți cât mai des.
Riști să te pierzi într-un trai confortabil, fără obligații. |
S-a mai discutat acest aspect pe forum.
Eu personal consider ca nu sunt decat doua cai, calugaria si casatoria, ori ori. Nu e bine sa le amestecam. Casatoria e un lucru firesc, la care e chemat omul inca de cand a fost creat (cresteti si va inmultiti...), iar calugaria e starea nefireasca, extraordinara. O cale de mijloc mi se pare fuga de raspundere si responsabilitati. Inca nu am intalnit nici un parinte care sa se pronunte pentru aceasta cale de mjloc. A, sa traiesti in curatie si in expectativa pana la casatorie asta e altceva. Despre calugarie vs. casatorie am gasit acum in pr. Papacioc, care are in acest articol si o scurta referire la celibat - pe cine intereseaza, citeste, nu as vrea sa supar pe cineva cu citarea acestuia http://www.sfaturiortodoxe.ro/calugariecasatorie.html Orisicum, trebuie vorbit in primul rand cu parintele duhovnic. Nu e vorba aici despre greutate si simplitate. Cel putin pr. Papacioc si Cleopa considera ca e mai grea calea casatoriei decat a calugariei. Fireste, un mirean ar zice invers. Problema este insa de vocatie, de statornicie, de responsabilitate... |
Citat:
Pe de altă parte, însuși Sf. Pavel a fost celibatar și a recomandat celibatul. Atâta vreme cât ești mădular viu al Bisericii lui Hristos poți aduce roadă, fie că ești căsătorit, monah sau celibatar. Iar dacă nu lucrezi harul ce ți se dă, ești în greșeală, chiar dacă ești în mânăstire. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Cred ca initiatoarea topicului este la inceput de drum... Pe vremea Sf. Ap. Pavel inca nu erau comunitatile de calugari. Asta nu inseamna ca nu erau calugari si pana atunci, chiar daca nu aveau ceea ce numim noi azi manastire, rasa... |
Ora este GMT +3. Ora este acum 06:30:44. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.