Citat:
În prealabil postat de alinuu
(Post 374447)
sa zicem ca m-am rugat la Dumnezeu pt ceva...!in urma rugaciunii facute cu credinta Dumnezeu mi-a dat mai mult decat acel ceva,mi-a dat ceva ceea ce nu ma asteptam,ceva care m-a facut cel mai fericit om de pe pamant!dar,din necugetare,nestiinta,nejudecata,mi-am batut joc de tot,de toata munca lui Dumnezeu,si am pierdut tot!daca regret,daca ma caiesc,daca imi pare rau pt ceea ce am facut din nestiinta si ma rog in continuare la Dumnezeu oare imi mai da acel lucru?astept pareri,opinii...
|
Eu cred ca orice om, care constientizeaza pacatosenia din el, a trecut cel putin odata in viata prin ceea ce spui tu. Nimeni nu poate fi direct intelept, fara a fi afectat de exuberanta si superficialitatea varstei. Trebuie sa fim tinuti din scurt de cineva care sa nu ne lase sa gresim. Dar atunci deciziile nu ar mai fi ale noastre, ci ale celor care gandesc pentru noi, iar noi - saraci cu duhul - ne supunem fara retineri.
Concret, in anii tineretii, multi dintre noi suntem tentati sa cerem ceva lui Dumnezeu si o facem cu incredere fiindca mintea noastra nu are constientizat pacatul ca o cauza si efect. Astea se intampla mult mai tarziu. Deci cerem deschis si ni se pare firesc sa si primim, chiar daca nu suntem deloc niste virtuosi. Iar daca cerem, Dumnezeu ne da. Ce facem cu ce primim? Exact ce fac toti cu darurule primite mult prea usor: fiind lipsite de valoare in ochii nostri, le risipim, risipindu-ne de fapt pe noi insine.
Paradoxul consta in faptul ca abia atunci cand ni se pare ca am pierdut tot, de fapt sa castigham sansa la vesnicie. Ce altceva ne ridica in fata lui Dumnezeu, decat cainta si smerenia? Daca omul isi tine mintea in iad toata viata, reimprospatandu-si memoria de fiecare data cand e tentat sa se mandreasca, asta este de fapt "biletul de intrare" in Imparatia lui Dumnezeu.
Daca Dumnezeu ne mai ofera sansa la care tocmai am dat cu piciorul, raspunsul este afirmativ, cu conditia sa ne asumam greseala si sa trecem la: canon, rugaciuni, cainta, lacrimi.
In general toata lumea sustine ca se roaga, bisericile sunt pline, iar semnul Sfintei Cruci il fac si hotii cand pleaca la furat si suporterii de pe stadioane. Totusi, Duhul Sfant lucreaza acolo unde gaseste smerenie si buna-cuviinta. Abia acei oameni pot spune care este "gustul" lui Dumnezeu (
Gustati si vedeti ca bun este Domnul)
Cineva mai sus spunea despre rabdarea lui Iov, dar pentru subiectul de fata nu cred ca este edificator. In sufletul lui Iov se petrece o adevarata drama fiindca el, desi cauta cu disperare o motivatie a suferintei lui, nu o gaseste si nu o intelege fiindca nu-si aminteste sa-I fi gresit cu ceva lui Dumnezeu. Ori aici vorbim de nesabuinta de a bagateliza darurile primite dupa staruinta in rugaciune.