si de unde, ma rog, ai gasit tu explicatia, cum ca vesmintele preotesti ar simboliza intunericul Dumnezeirii, pe cand Evangheliile spun ca Dumnezeu este lumina: "Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o"; "Cuvântul era Lumina cea adevărată" (Ioan cap. 1)

Pai cine oare are "alternative" la Dumnezeu?

Da' de lumina, nimic? Sau e intunericul luminos, o chestie care trebuie sa o pricepem "apofatic"?

"Cea dintii [calea catafatica] ne duce la o anumita cunoastere a lui Dumnezeu - ea este o cale nedesavirsita; cea de-a doua [calea apofatica] face sa ajungem la necunoasterea totala - aceasta este calea desavirsita."

INTUNERICUL DUMNEZEIESC
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...esc-82716.html

"Nesiguranta cercetarilor critice intre veacurile III si IV arata cit de putin lamuriti sintem pina astazi in ceea ce priveste originile acestei lucrari cu continut mistic." - Despre teologia mistica

------

In budism este explicat limpede cum se aplica negatia si ce este negat.

Doamne ajuta!

Lumina la care se face referire nu este lumina desi mintea isi imagineaza reflex o forma de lumina.

Intunericul despre care se vorbeste in Areopagitice nu este intuneric desi mintea in mod reflex isi imagineaza un intuneric.

Limbajul depinde de simturi, prejudecatile... de ceea ce pare a fi, de forma exterioara.

Dihotomia "Lumina-Intuneric" este utilizata in mod flexibil in crestinism, functie de necesitatile spirituale launtrice, functie de treapta desavarsirii.

Lingvistic functioneaza ca elemente cheie - simbol.

Negrul hainelor preotesti/calugaresti, in mod normal, simbolizeaza renuntarea la lumina lumii acesteia care este inselatoare.

Reprezinta intoarcerea ochiului catre sine, pentru a-l gasi pe Dumnezeu in strafundul inimii.

Reprezinta "iesirea din lume" - iesirea din lumina lumii pentru a intra in adancul Dumnezeirii.

Aceasta "iesire din lumina lumii", in budism, nu se face "violent", prin negarea lumii, prin reprimarea sau evitarea formelor care apar mintii clipa de clipa - ci intr-un mod delicat, prin retragerea factorului mental ignoranta din orice concepe mintea ca fiind entitate a lumii.

_____________________
Vacuitatea cuvintelor
_____________________


Desi impart acelasi spatiu fizic, lumea oamenilor este diferita de lumea animalelor, in principal datorita cuvintelor.

Cuvintele extind realitatea omului, perceptibila senzorial, intr-o dimensiune a intelesurilor, o dimensiune conceptuala.

Cuvintele au putere creatoare, genereaza o realitate gandita in prelungirea celei experimentata direct. Prin cuvant exprimam realitati, cunoastem fenomenele prin analiza (divizare - stabilirea relatiilor de cauzalitate intre parti) si prin sinteza (gandirea intregului).

Cuvintul nu doar ca da omului o anumita putere dar si exercita putere asupra lui.

De aceea, evident este important sa intelegem natura cuvintelor, a aspectelor pe care cuvantul le implica.

Cuvantul implica patru aspecte si anume:
-cuvantul in sine (simbolul)
-intelesul pe care il transmite (ideea)
-trairea launtrica indusa
-fenomenul desemnat


1.Vacuitatea simbolului
Niciun simbol nu are o realitate proprie independenta, nu detine un inteles in mod automat. Intelesul este asociat arbitrar. Orice forma, semnatura, poate fi aleasa pentru a desemna un anumit inteles.

2.Vacuitatea ideii/intelesului
In primul rand, ideea este un fenomen gandit, fara materialitate. Este un fenomen impresie dependent - generat de alte impresii. Nu are o realitate proprie imuabila, inafara mintii care o proiecteaza.

3.Vacuitatea trairii
Trairea este unul din cele mai fluide fenomene. Trairea este schimbatoare de la clipa la clipa. De exemplu, tristetea nu are o existenta in sine pentru ca la un moment dat dispare pentru a se transforma in bucurie si invers.

4.Vacuitatea fenomenului desemnat
Orice fenomen depinde de cauze si conditii, nu are o realitate proprie imuabila.
Realitatea fenomenului apare prin asamblarea altor fenomene la un moment dat si dispare prin dezasamblarea acestora.

---------------

Realitatea proiectata de cuvinte este una complexa. Poate fi iterata si exprimata la nesfarsit, printr-o combinatorica infinita.

Detinand insa cheia intelegerii vacuitatii cuvintelor, aceasta complexitate poate fi cu usurinta
redusa la simplitatea ei ontologica, necompusa.

Experienta curenta ne ofera o excelenta posibilitate sa ne antrenam intelegerea vacuitatii celor patru aspecte ale cuvantului.

Poate cel mai bun antrenament il ofera cuvintele de lauda si cele de ocara,
din doua motive:
(1)suscita trairi interioare intense
(2)desemneaza fenomenul “Eu”.

Un astfel de antrenament impinge capacitatea de intelegere a vacuitatii in adancul simtitor al inimii, prevenind “contaminarea” cu trairea indusa. “Contaminarea” reprezinta incapacitatea de a sesiza lipsa de esenta a trinomului simbol-inteles-traire. “Contaminarea” este o prindere in emotie, capcana dramei samsarice, tumultul unei realitati proiectate de cuvant.

Intelegerea vacuitatii nu suprima emotia ci o elibereaza de balastul ignorantei, o purifica de necunoastere/opacitate. In lumina vacuitatii dragostea si durerea sunt eliberate de patima, obsesie, dependenta.

--------------------

Daca toate cuvintele sunt lipsite de o esenta ontologica, atunci orice forma de invatatura, orice discurs, orice propozitie sau rationament este, de fapt, vid de o realitate proprie. Dar nu in sensul irationalitatii, lipsei de sens.

In particular, budismul suprinde in mod necesar vacuitatea propriei invataturi – vacuitatea Dharmei. Dharma nu are o realitate proprie siesi. O particularitate extraordinara a Dharmei fata de alte invataturi este ca se intoarce spre sine pentru a indica ca este lipsita de o esenta proprie, ca poate fi exprimata intr-o infinitudine de expresii.

Dharma poate ca este singura invatatura care avertizeaza si contracareaza tendinta de absolutizare a formei de expresie, instinctului de a fundamentaliza.

Fundamentalismul nu este altceva decat incapacitatea de a sesiza valoarea ca fiind independenta de forma de expresie. Respectul fata de simbol este, in fapt, un respect, o pretuire a valorii pe care o indica.

Afinitatea pentru un anumit sistem de simboluri/intelesuri/cuvinte (religie, credinta) este puternic conditionata de expunerea la acesta la varste fragede. Intelesurile asimilate in primii ani de viata concura puternic la formarea unei anumite identitati. Chiar daca unele intelesuri induse sunt irationale si omul ajunge sa constientizeze aceasta este dificila respingerea lor, pentru ca sunt grefate pe fibra profunda a fiintei. Nu este usoara negarea si desprinderea de superstitii decat prin efort rational perserverent, prin curaj.

Evident ca pentru cultivarea unor intelesuri/trairi spirituale este nevoie de un sistem coerent de simboluri si intelesuri, de o exploatare consistenta a acestora. Fluctuatia simbolului este contraproductiva. Traditia este necesara, insa de asemenea este necesar sa se inteleaga ca este “traditie”.

Fara cuvant, intelegerea/trairea nu poate fi elevata,
insa fara intelegerea naturii cuvantului realitatea gandita/simtita nu poate fi transcensa.

In budism, vacuitatea se practica holistic, nu intr-un mod izolat. Nu este un simplu exercitiu intelectual, ci expresia unor virtuti fundamentale: credinta, refugiul, bodhicita, intelegerea aspectului ultim, intangibil al Fiintei.

Pe mine mă doare capul citind discursuri filosofico-onirice "neobudiste". Dle Oltean, de ce nu căutați un duhovnic bun sau chiar să vorbiți cu un ierarh?