Budism - Ce este Vacuitatea
 

Cred ca este necesar sa deschid un topic exclusiv pe tema vacuitatii, un aspect esential in budism.

Vacuitatea este unul din conceptele cele mai dificil de inteles din curiculum budist. Chiar in interiorul diferitelor scoli budiste exista diferente semnificative de abordare.

Erorile de intelegere variaza de la aspecte fine pana la cele mai grave: de genul "golirea mintii" - o intelegere gresita promovata de calugarul chinez Hashang.

Aceasta eroare o fac si curente spirituale actuale sau interpretari ale exegetilor care nu pot face distinctia corecta intre "nimic" si "vacuitate".

Multi practicanti yogini s-au alienat (accidentat sufleteste), practicand aceasta forma gresita de vacuitate.

De aceea, consider ca este necesara o perspectiva corecta asupra acestui topic.

Cei care s-au accidentat cu invataturi gresite cu siguranta vor fi reticenti. Este de inteles aceasta atitudine.

Sper sa ma exprim corect - sa nu deformez cu nestiinta mea una din cele mai valoroase invataturi.

Pai, ofera-ne perspectiva corecta asupra acestui topic. Nu asta ai zis mai sus? Nu tu l-ai deschis?
Ca sa adaug si eu, cred ca se refera la neatasare, nu la mortificarea trupului si a mintii.

Sunt multe forme de invatatura.

Cele pamantesti se platesc cu bani - unele cu bani multi. Le asimilam cu truda si framantare a duhului.

Si cu toate astea, putin folosesc sufletului.


Invatatura despre Vacuitate valoreaza mai mult decat toate bogatiile universului, decat toate fericirile celor trei taramuri samsarice (al dorintei, cu forma si fara forma) multiplicate la infinit.

Este ca o Nestemata nepretuita.

Putini sunt cei care citesc asemenea instructiuni. Faptul ca iau contactul cu aceasta invatatura se datoreaza cu siguranta unor merite anterioare.

Eu insumi ma consider privilegiat ca pot scrie despre aceasta cunoastere profunda.

Vacuitatea este calea spre intelegerea completa a realitatii.

Originea acestor invataturi este cea de a doua expunere a Dharmei predata de Buddha, in Rajagriha.

Explicatiile le-am citit in lucrarile venerabilului Kelsang Gyatso, in special "Inima Intelepciunii".

Vacuitatea nu este o inventie sau un rationament sofisticat, ci este modul adevarat in care exista realitatea - de aceea se mai numeste si "Adevar" sau "adevar ultim", "adevar absolut", "esenta fenomenelor", "natura ultima"...
toate aceste expresii sunt sinonime.

Vacuitatea este singurul antidot cu privire la confuzia despre natura realitatii in general, natura eului in particular. Restul virtutilor sunt paliative care asista mintea, o curata si o pregateste pentru Vedere.

"Vedere" este un termen care defineste experienta directa a "Vacuitatii", fara interpunerea unei imagini generice mentale.

Fara "Vedere" mintea respira in minciuna "apucarii de sine" sursa tuturor pacatelor.

"Apucarea de sine" este in primul rand innascuta, dar la fiintele rationale este si exacerbata conceptual.

"Apucarea de sine" stimuleaza reflex instinctul de "autoconservare" - samanta mandriei.

Smerenia impusa conceptual este foarte folositoare pentru ca poate taia ramurile mandriei ( acestea se refac cu repeziciune cand forta virtutii scade) insa nu poate smulge radacina - "apucarea de sine".

Doar Vacuitatea poate smulge radacina tuturor relelor - minciuna care ne tine inlantuiti - "apucarea de sine".

"Apucarii de sine" i se mai spune si "parere de sine".

Cand vom intelege limpede ca "parerea-de-sine" este adevaratul Vinovat, bine ascuns in spatele tuturor ororilor samsarei vom depune toate eforturile pentru a-l eradica cu desavarsire din noi insine.

"parerea-de sine" este mica mandrie care oricand poate deveni mandrie diabolica.

"parerea-de sine" este micul agresor care poate deveni oricand un mare criminal si tiran.

"parerea-de-sine" este micul apucator care oricand poate deveni un pradator cu sange rece.

Am citit ce ai scris mai sus. Ca sa traduc pentru mine, ce spui tu cu "vacuitatea" imi spune Domnul cu "lepadarea se sine", prin purtarea zilnic a crucii.

Florin, adevarurile acestea, ca de alfel orice alt adevar, fara Adevarul - Hristos, sunt goale. Daca crezi ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, crede-L atunci cand spune: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine." (Ioan.14:6)

Lasa filozofiile lumii pentru Hristos, si vei gasi Viata Vesnica.

Scurta prezentare despre modul in care se ajunge la experimentarea Vacuitatii
 

Realitatea este formata, din punct de vedere al capacitatii cognitive individuale, din obiecte manifeste sau "la vedere" si obiecte ascunse.

Obiectele manifeste pot fi cunoscute direct prin simturi in timp ce existenta obiectelor ascunse poate fi stabilita pe calea rationamentului.

Obiectele manifeste sunt de exemplu cerul, apa, banii, prietenii, propriul trup...

Obiectele ascunse sunt de exemplu atomii, elementele figurate ale sangelui, energiile subtile...Dumnezeu.

Altfel spus, obiectele manifeste sunt cunoscute prin "cognitie directa valida" iar obiectele ascunse prin "cognitie inferentiala valida".

Cognitia inferentiala valida poate fi de exemplu folosita atunci cand vedem ca de pe geamul unui apartament iese fum. Deducem instantaneu ca inlauntru este foc, insa fara sa-l percepem in mod direct.

Cognitia inferentiala este mai putin uzitata in viata de zi cu zi, dar reprezinta ca si cognitia directa o forma foarte importanta de intelegere a realitatii.

Vacuitatea este un obiect ascuns.

Deci existenta acesteia este stabilita initial prin cognitie inferentiala valida.

Domnul Isus graieste adevarul - oferind mintii conceptuale suportul necesar sa se dezvolte, sa creasca in virtute.

Mintea pentru a Intelege trebuie sa se adune, sa se unifice prin Inteles si de acolo sa intre in Sine.

Insa suportul este relativ - pentru ca are sustinere conceptuala.

Intelegerea vacuitatii ofera capacitatea de a ne ruga Lui Hristos fara imaginatie - aceasta este in fapt intentia postarii.

Orice plasmuieste mintea: fie inteles, fie imagine, icoana sau chip, fie tanguire, fie lumina sau intuneric - NU ESTE HRISTOS.

Cuvantul Hristos - nu este Hristos. Este o insiruire de litere grafice insotite de o anumita sonoritate - care indica spre "Hristos".

Domnul i-a intrebat pe ucenicii Sai: "Cine zic oamenii ca sunt Eu?"

Stim raspunsul lor, dar tu Florin, cine zici tu ca este Iisus Hristos?

Fiul Lui Dumnezeu - trimis sa ridice pacatele lumii, astfel incat oricine crede in El sa aiba viata vesnica.

Amin.

Trebuie sa ne unim in rugaciune cu Isus, dincolo de orice inchipuiri ale mintii, in vastitatea fara cuprindere a Duhului.

Fara sa intelegem siretlicurile mintii - cadem adeseori in plasa plasmuirilor.

De aceea avem nevoie sa fim instruiti in Rugaciunea fara imaginatie - sau "natura ultima a mintii" .

Atunci Domnul Iisus sa te binecuvinteze pe mai departe.

Gnostica ta este prea inalta pentru mine. Nu din falsa pudoare spun, caci sunt crestin si spun numai adevarul. Cu smerenie recunosc o pozitie si intelegere mai limitata despre Hristos, limitata la Scriptura si la partasia cu El in rugaciune.

Stiu insa ca Duhul Domnului se raporteaza si se reveleaza diferit, de la individ la individ. El Il face de cunoscut pe Hristos tuturor celor ce isi deschid inima sa-L cunoasca. Cum? Cat? El alege, este Suveran.

Domnul cu tine in cautarile tale!

Si un mic sfat de la un prieten crestin.

In toata vremea, sa ai ca tinta viata vesnica!

"Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis Tu." (Ioan.17:3)

Binecuvantari!

Florin citeste Ascetica si Mistica lui Dumitru Staniloae.


ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colec...%20mistica.pdf

Florin, ca sa fim on-topic, am adus aici o postare a ta de luna trecuta. Daca vrei sa dezvolti mai mult aceasta afirmatie.

Budismul explica in detaliu cum opereaza mintea, fara presiunea unei dogme sau 'pedepse divine'.

Un aspect important il reprezinta 'adunarea mintii' sau termenul sinonim - 'concentrarea'.

Concentrarea unei fiinte obisnuite este slaba.

O astfel de minte este ca o flacara care palpaie in bataia curentilor de aer.

Nu are fermitate.

Astfel ca virtutile sunt superficiale.

Pentru ca mintea sa devina puternica este nevoie de linistire (in tibetana: zhi na - sedere linistita).

O minte puternica este ca o combina care recolteaza cu mare spor granele virtutilor.

O minte slaba este ca o secera boanta.

Importanta linistirii este subliniata si in scrierile patristice ortodoxe.

Metoda ortodoxa este mai 'babeasca' dar nu mai putin eficienta daca gasesti conditii bune intr-o manastire si un duhovnic experimentat in linistirea mintii.

Linistirea este rezultatul imbinarii armonioase atat a aspectului holistic cat si al celui tehnic - niciunul nu trebuie neglijat sau subestimat.


Aspectul holistic, in crestinism este o devotiune puternica fata de Hristos iar in budism o devotiune puternica fata de Buddha.

Asa cum in crestinism - Hristos este expresia Tatalui (vine de la Tatal si descopera cele ale Tatalui) astfel in budism, aspectul uman, formal al oricarui Buddha este in fapt expresia Naturii Ultime - Dharmakaya.


Linistirea mintii se invata progresiv in noua pasi.
Antrenamentul poate dura zeci de ani (sau foarte multe vieti).

Cand mintea este complet stabilizata si pacificata se spune ca este 'linistita'.

Mintea devine perfect limpede, ca un pahar care se clarifica dupa sedimentarea particulelor in suspensie.

Doar o minte 'linistita' este calificata sa abordeze serios contemplatia vacuitatii.

Pana la acest nivel este ca o joaca de copil - este o cochetarie intelectuala - fara rezultate notabile.

Cand mintea 'linistita' surprinde Vacuitatea (avand ca baza un gand, o emotie, eul, forma trupului, lumea, imagini pur mentale...) apare o suplete supranaturala a mintii si trupului.

Aceasta vigoare a mintii neobisnuita care radiaza cu forta unui soare in toata realitatea se numeste 'vedere superioara'.

Practic din acest moment incepe efectiv meditatia.

Pana la acest stadiu orice focalizare a mintii pe un aspect virtuos ( de exemplu bunatatea Lui Isus sau compasiunea budica..) era in domeniul contemplatiei.

Meditatia cunoaste 10 trepte pana la desavarsire.

Pe cand Pavel intra in Areopagul din Atena ca Sa-l marturiseasca pe Dumnezeu si pe Iisus Hristos, Fiul Sau, a vazut printre atatea statuete de zeitati si un altar inchinat "unui Dumnezeu necunoscut". Atunci le-a aratat atenienilor ca la ceea ce se inchinau ei era de fapt Dumnezeul Cerului si al Pamantului, Facatorul tuturor celor vazute si nevazute.

Acum, daca tu spui ca Il cunosti pe Dumnezeu Tatal si Il recunosti pe Fiul Sau, Iisus Hristos ca si Mantuitorul omenirii intregi, cum dar poti pune pe picior de egalitate pe Dumnezeu cu "Natura Ultima" - Dharmakaya si pe Iisus Hristos cu Budha?

Pe de alta parte, trebuie remarcat ca asceza crestina nu esle o tehnica artificiala si unilaterala, oare ar produce prin ea insasi trairea unirii tainice cu Dumnezeu. O asemenea asceza falsa are ca urmare o incoronare falsa, care se caracterizeaza prin urmatoarele semne:
a) ea nu implica nici o conditie morala, ci este o chestiune de temperament;
b) extazul este cautat pentru el insusi, el fiind scopul suprem ;
c) acest fel de extaz este steril, cind nu este degradant; omul nu revine din el nici mai instruit, nici mai bun ;
d) acest extaz se aseamana cu o "mina intinsa in vid, din care nu aduce decit neant".

Prima cauza a acestor conceptii eronate despre asceza si despre culminatia ei in unirea cu Dumnezeu este parerea gresita ca omul are in posesiunea sa toate mijloacele care-l pot duce la treapta spiritutala suprema si depinde numai de un anumit antrenament, mai mult sau mai putin ingenios, pentru a le scoate la iveala.

Spre deosebire de aceasta conceptie falsa, crestinismul socoteste ca la vederea nemijlocita a lui Dumnezeu nu se poate ajunge fara harul daruit de El, iar pentru primirea acestui har este necesara o perfectionare morala a intregii fiinte umane prin necontenitul ajutor dumnezeiesc si nu ajunge un antrenament pur omenesc pentru a trezi din somnul ei cine stie ce putere adormita in firea noastra. In crestinism, Dumnezeu nu are o natura asemanatoare cu un obiect, pe care-l putem cuceri printr-o incursiune omeneasca dirijata de o tactica bine pusa la punct; El este Persoana si ca atare, fara o initiativa din partea Lui, nu poate fi cunoscut. Iar pentru aceasta autodescoperire a lui Dumnezeu intr-o vedere tainica, trebuie sa ne facem vrednici in mod sincer, curati si buni. Caci El este mai presus de orice ofensiva ce uzeaza de forta sau de siretenie. Deci asceza crestina este un drumul luminat de ratiune, dar nu numai de ratiune, ci si de credinta, de rugaciune si de ajutorul lui Dumnezeu, un drum de-a lungul caruia intreaga noastra fire se purifica de pacat si se fortifica moral.

Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae

Studiul ortodoxiei pot spune ca l-am inceput cu filocaliile Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae. Am fost si inca sunt impresionat de frumusetea si parfumul acestora - capetele despre dragoste - Sf. Maxim Marturisitorul sau Dionisie Areopagitul - scrieri exceptionale care respira o traire profunda in Dumnezeu.

Ceea ce a scris mai sus poate fi o referire la toate practicile spirituale contaminate de goana "eului" dupa placerea proprie (chiar si crestinii cu vechime in nevointa pot cadea in aceasta cursa- nimeni nu este ferit de acest pericol, pt ca mintea este foarte lunecoasa si inselatoare).

Acest tip de cautare nu se deosebeste cu nimic de goana lumeasca dupa placere.

Invataturile ortodoxe sunt pure pentru ca referintele de baza elimina apucarile eului prin forta rationamentelor de genul:

"nu prin puterea mea ci prin Puterea Ta Doamne"
"nu prin meritul meu ci prin Darul Tau"
"eu nu merit nimic si totusi esti atat de generos, o... Dumnezeul meu"


------------------------------------


Observatiile Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae nu pot fi aplicate budismului tibetan.

Invataturile tibetane sunt pure pentru ca tot efortul este sustinut din dragostea pentru ceilalti: Asa cum o mama munceste ca sa-si poata hrani copii pe care-i iubeste mai mult decat pe ea insasi.

Nicio practica nu este angajata fara suportul acestei trairi.

Prima rugaciune din ritualul budist este predarea totala, (pentru ca cel ce se roaga este constient de neputinta sa - eul este taiat) si refugiul in Cel Mult Iubitor (asa il privesc ei pe Budha intr-o anumita ipostaza fie feminina Tara sau masculina Amithaba / Avalokiteshvara).

Trairea este autentica. Inima bate si iubeste contempland calitatile divine.

Cea de a doua este aprinderea inimii cu iubire pentru toate fiintele, indiferent de conditia lor fie demonica sau angelica - si dedicarea plenara a efortului pentru alinarea suferintelor acestora in orice forma ar fi ele.

Aceasta traire puternica se numeste Bodhicitta.

Numai cu aceasta traire plina de dragoste se continua cu diverse forme de rugaciune si contemplatii (laude, daruri, cereri, dedicari).

Florin, am o întrebare pentru tine. Să presupunem că un budist este pe malul mării stând în poziţia lotusului şi meditând. Un om este prins de valurile mării şi are nevoie de ajutor pentru a fi scăpat de la înec. Ce va face budistul în cazul acesta: va sări să-l salveze pe om sau îşi va continua meditaţia?

Meditatia nu este o pozitie a trupului, ci este o dragoste unita cu intelepciunea cunoasterii care respira in orice facem, fie ca stam, fie ca mergem, fie ca dormim, fie ca privim sau ascultam.

Este meditatie sa stai, este meditatie sa daruiesti, este meditatie sa ajuti.

Esenta meditatiei este dragostea pentru ceilalti.

"Ceilalti" sunt aspectele supreme ale meditatiei.

Fara "tu" -"el/ea" - "voi" - "ei" - nu este meditatie.

Un budist se roaga sa fie capabil sa-i ajute pe ceilalti (iubindu-i neconditionat), recunoscandu-si neputinta - aceasta este Bodhicitta.

Ce este a fi egal? Mai mare sau mai mic?

Am facut aceasta relationare pentru ca Dharmakaya este in Budha si Budha este in Dharmakaya.

Ai dreptate, cel mai mare inamic al crestinului este egocentrismul.De asta exista asa de multe avertismente, si totusi foarte multi dintre noi cadem.
Cred ca si mintea budistului este construita la fel ca a noastra. Si el poate sa cada foarte usor in capcana egocentrismului.
Un lucru foarte util in crestinism este "ascultarea". Aceasta iti poate distruge mandria.Nu stiu in ce masura functioneaza si in budism, recunosc ca nu am fost niciodata interesat de budism.

In scripturile budiste se spune asa:

"Radacina tuturor realizarilor este duhovnicul" (cel ce te indruma nemijlocit)

In alta parte scrie

"Daca acesta este sau nu de folos noua,
Nu depinde de el, ci de noi insine,
Prin ascultare, dragoste si respect."

Nu mi-ai raspuns concret la întrebare. :1:

Din păcate nu am primit un răspuns care ducă mai departe discuţia. :1:

esti dragut.

Revin, reformulez insa te rog sa raspunzi concret.

Daca tu spui ca Il cunosti pe Dumnezeu Tatal si Il recunosti pe Fiul Sau, Iisus Hristos ca si Mantuitorul omenirii intregi, cum dar poti spune despre Dumnezeu ca este "Natura Ultima" - Dharmakaya si Iisus Hristos un alt Budha?...

...iata mesajul tau:

Ceea ce este in mod esential o Persoana nu poate fi definit conceptual.

Persoana nu poate fi raportata nici la spatiu (asa cum il percepem noi prin discriminari si referinte) si nici la timp (prin perceptia miscarii/curgerii). De aceea ea pare sa fie peste tot si nici unde.

Simturile noastre desi ne ajuta sa percepem aspectul conventional al realitatii - din perspectiva adevarului ultim sunt "invatatori mincinosi" pentru ca ne prezinta in mod inselator realitatea.


Ceea ce este minunat si cu totul de neinteles cu privire la Persoana (din perspectiva mintii formatata sa gandeasca spatio-temporal) este faptul ca
Persoana este in Toate si totusi nu este in nimic. Isi pastreaza identitatea/singularitatea fiind in acelasi timp toate Persoanele.

In mod esential nu exista nici atingere si nici contact.

Filip l-a intrebat pe Isus ,aratani-L pe Tatal sa intelegem si noi clar !
Domnul Isus i-a zis ;"De atata timp sunt cu voi Filipe ,si nu M-ai cunoscut !Cine M-a vazut pe Mine ,L-a vazut pe Tatal ,cum zici tu deci aratani-L pe Tatal ?

sau alt exempu

"Ramaneti in Mine si Eu in voi"

Dragostea si intelepciunea este cheia care ne deschide ochii cu privire la acest adevar.

Altfel credem ca suntem insule intr-un ocean cand de fapt suntem picaturile oceanului - suntem picatura si ocean in acelasi timp.

Acesta este darul mantuirii - sa vezi profunzimea, adancul minunat-nesfarsit al Persoanei care se deschide cu marinimie in Dumnezeu Totul.

Atunci suntem cu adevarat Fii - pentru ca nimic nu va mai fi ascuns de vederea noastra.

Robii nu stiu multe - dar Fii stiu toate ale Tatalui.

Eu cred ca realitatea este Una - dar denominarile sunt diferite.

Este foarte important sa intelegem natura Lui Dumnezeu, pentru ca altfel ne rugam la o icoana a mintii - si putem fi departe de Dumnezeu.

Sunt multi cei ce au crezut in Isus si au ucis in numele Lui crezand ca fac un bine.

Sunt multi cei ce cred in Isus si isi hulesc aproapele si cred ca fac bine procedand astfel.

Ei cred ca apucarea numelui este o garantie (fie a Lui Isus, Budha, Dumnezeu, Alah...sau forma de credinta - biserica). Din pacate nu este asa.

De Dumnezeu te apropii doar intelegandu-i Inima.



Dharmakaya este o denominare care desemneaza Adancul Nesfarsit al Fiintei.

Din aceasta perspectiva putem spune ca Dharmakaya este Dumnezeu.

Pentru a intelege insa Dharmakaya este nevoie de experiente profunde ale vacuitatii - adica mintea sa intre pe "pamant sfant".

Iar Isus, intradevar, are toate caracteristicile unui Budha.

Asa este.
Macar ca omul nu poate cuprinde de la inceput pana la sfarsit lucrarea Lui, Dumnezeu a ales cu cale sa se reveleze pe Sine in fiecare inima, punand in om gandul vesniciei. (Ecl.3:11)

Insa aceasta Realitate, acest Adevar care "este Cel ce este" S-a revelat pe Sine omenirii alegandu-Si un popor. Facand astfel, Dumnezeu a pregatit calea Celui ce avea sa vina si sa desavarseasca ceea ce a pregatit pentru om - mantuirea.

Priveste la musulmani - care este nadejdea mantuirii lor?
Priveste la hindusi - care este nadejdea mantuirii lor?
Priveste la budhisti - care este nadejdea mantuirii lor?
...

Dumnezeu arata promisiunea Sa:
"Eu sunt Cel care am fagaduit mantuirea si am putere sa izbavesc!" - (Isa.63:1)

Dumnezeu arata promisiunea Sa in Fiul Sau:
"De aceea, Te pun sa fii Lumina neamurilor, ca sa duci mantuirea pana la marginile pamantului." (Isa.49:6)

Dumnezeu arata ca mantuirea vine din poporul lui Israel:
"Eu Imi apropii neprihanirea: nu este departe; si mantuirea Mea nu va zabovi. Eu voi pune mantuirea Mea in Sion si slava Mea peste Israel." (Isa.46:13)

Insusi Domnul Iisus marturiseste aceasta:
"Voi va inchinati la ce nu cunoasteti; noi ne inchinam la ce cunoastem, caci Mantuirea vine de la iudei."(Ioan.4:22)

...

In continuare tu spui...
Insa iata ce marturiseste Duhul Sfant, in Noul Legamant:
"In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti." (Fapt.4:12)

"Toti prorocii marturisesc despre El ca oricine crede in El capata, prin Numele Lui, iertarea pacatelor." (Fapt.10:43)

"Caci este un singur Dumnezeu si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Iisus Hristos, care S-a dat pe Sine insusi ca pret de rascumparare pentru toti." (1Tim.2:5,6)

...

Si concluzionezi...
Ei, draga Florin, mai poti spune tu ca il cunosti in adevar pe acest Iisus cate vreme Il compari cu un Budha?

Iisus = mantuire, Hristos (Mesia) = Uns - Iata Numele in care este mantuire - Iisus Hristos - (Cel Uns ca sa aduca mantuirea) pe cand Budha = "Cel treaz" sau "Cel iluminat"

Asadar Iisus Hristos este singurul Mantuitor - nici un Budha nu are aceasta calitate.

Budha sunt vreo 28 de oameni, Iisus este Unul;

Budha are parinti pamantesti - Iisus are mama o fecioara si Tatal - Dumnezeu;

Budha a trait pentru multi insa a murit trupeste - Iisus nu numai ca a trait pentru noi, dandu-se pe Sine exemplu, dar Si-a dat de buna voie viata Lui, pentru viata noastra vesnica - lucrarea desavarsita a mantuirii.

Toti Budha au murit, oasele lor sunt marturii in pamant - Iisus Si-a dat viata, a inviat si S-a inaltat la ceruri.

...

Mai poti spune ca Budha - care este "Cel treaz" este asemeni lui Hristos - care este "Calea, Adevarul, Viata"?

Iata o frumoasa marturie:
1. La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu.
2. El era la inceput cu Dumnezeu.
3. Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El.
4. In El era viata, si viata era lumina oamenilor.
5. Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul n-a biruit-o.
...
9. Lumina aceasta era adevarata Lumina, care lumineaza pe orice om, venind in lume.
10. El era in lume, si lumea a fost facuta prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.
11. A venit la ai Sai, si ai Sai nu L-au primit.
12. Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu;
13. nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
14. Si Cuvantul S-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava Singurului nascut din Tatal. -
...

Iata Numele in care ne incredem, iata-L pe Cel ce Il asteptam sa revina cu slava pe norii cerului, sa ia la Sine pe toti aceia care s-au increzut in El, in Numele Lui, si care L-au urmat in viata lor.

Binecuvantat sa fie Numele Lui in veci! Amin.

Crestinismul, mahomedanismul, hinduismul, mitologia greaca, romana, budismul (partial inteles) si alte sisteme de credinte uzeaza de o perceptie personificata a divinitatii - intr-un sens conventional acceptat al Persoanei.

In speta cu gandire discursiva si emotivitate conditionata de evenimente - Dumnezeu alege, planifica, pregateste, rasplateste, pedepseste, se manie, se bucura, este gelos sau inbunat, iarta, nu iarta, are preferinte...

Personalizarea la modul acesta are un puternic impact asupra nucleului emotional atunci cand este fuzionat cu perceptia rezultata din acceptarea "autoritatii si puterii supreme - incontestabile".

Cei ancorati in acest tip de mecanism de gandire le vine greu sa-si obiectiveze propriile trairi si suportul rational care le genereaza.

Nu pot sesiza in mod obiectiv acest proces in continuumul propriei lor fiinte.

Argumentul dogmatic este coplesitor (chiar daca nu se intelege ce este Dumnezeu sau Adevar / se intelege clar conceptul de Putere Pedeapsa Rasplata).

Religia asezata pe aceasta coordonata psihologica este patrunzatoare - produce transformari profunde in credinciosi -

Fiindca este emotie puternica cu o minte incorsetata in dogma - aceasta cale este ca un foc greu de stapanit care poate purifica dar si arde.

-----------

La aceasta sectiune voi face o prezentare cu privire la ceea ce este Persoana din perspectiva Adevarului Ultim (Vacuitatii).

Iata ce zice Iisus Hristos, Cel Dintai si Cel de pe Urma, Cel ce a murit si a inviat, Cel ce este Amin, Martorul credincios si adevarat, Inceputul zidirii lui Dumnezeu: (Apoc.2:8; 3:14)

"Cine este nedrept sa fie nedrept si mai departe; cine este intinat sa se intineze si mai departe; cine este fara prihana sa traiasca si mai departe fara prihana. Si cine este sfant sa se sfinteasca si mai departe!

"Iata, Eu vin curand; si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui.

Eu sunt Alfa si Omega, Cel Dintai si Cel de pe Urma, Inceputul si Sfarsitul." (Apoc.22:11-13)

...


Binecuvantat este Cel ce vine in Numele Domnului!

"Cine esti Tu Doamne si eu cine sunt?"

CE ESTE ADEVARUL? - intreba Pilat
 

A intelege ce este ADEVARUL insemana sa percepi ceea ce este cu adevarat, nu a lua o aparitie mincinoasa/inselatoare drept adevar.

De exemplu, prin similitudine, cand ne privim in oglinda - ADEVARUL insemana sa recunoastem ca ne privim pe noi insine si nu alta persoana.

Daca concepem ca este alta persoana este o perceptie inselatoare.

Tot astfel cu un miraj, daca credem ca este o apa la orizont, pe o vreme caniculara, si ne lasam sedusi de aceasta conceptie - luam aparitia drept ADEVAR.

Doar cand percepem corect, putem lua deciziile adecvate si sa actionam corect.

Adevarul ne elibereaza de greseala.

Existenta intrinseca o perceptie inselatoare

Ce este de fapt "existenta intrinseca"?

In mod normal (dar fundamental gresit) noi percepem toate fenomenele ca avand o existenta intrinseca - in sine.

Daca privim un scaun sau o masa avem perceptia instantanee, ferma ca aceste obiecte exista la modul absolut, intrinsec.

Insa daca investigam mai atent natura acestora vom realiza ca aceste obiecte depind de alte fenomene.

Aceasta insemana ca nu sunt obiecte cu o "existenta intrinseca" ci sunt obiecte "relationate-dependent" cu alte fenomene.

Postuland, este evident ca "intrinsec" este in antiteza cu "relationat-dependent".

Daca vrem sa intelegem ce este ADEVARUL trebuie sa intelegem fenomenele ca fiind "relationate-dependent" .

Sunt multe feluri in care fenomenele sunt "relationate-dependent", unele tipuri de relationari fiind usor de inteles, altele dificil de realizat.


"Relationarea-dependenta" este metoda corecta de a intelege atat VACUITATEA cat si NATURA CONVENTIONALA a fenomenelor.

Toate nevointele pe care mintea le depune pentru a intelege "relationarea-dependenta" sunt in sfera CAII PROFUNDE.

Fiecare cuanta de intelegere in aceasta directie, reprezinta o "acumulare de intelepciune."

In principiu, sunt cinci modalitati principale in care fenomenele sunt "relationate-dependent"

1. fenomene relationate dependent care depind de cauze
2. fenomene relationate dependent care depind de denominare
3. fenomene relationate dependent care depind de structura
4. fenomene relationate dependent care depind de baza de imputare
5. fenomene relationate dependent care depind de constientizare


Vacuitatea poate fi inteleasa progresiv intelegand in intimitate aceste forme de relationare.

Ioan 14, 6

Iisus i-a zis: Eu sînt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decît prin Mine.

Asta ca să nu existe dubii.

De ce crezi ca exista o contradictie cu cele prezentate?

Intradevar, este necesar si suficient sa cunoastem EUL LUI HRISTOS.

Alta cale nu exista.

(Credem ca stim EUL LUI HRISTOS folosind doar inferente scripturale, insa putini ajung sa-l cunoasca direct, profund - fara icoanele mintii)