Omenia romaneasca, mai exista ea asa cum o stiam acum douazeci de ani in urma?
 

Cu vreo doi ani in urma cineva apropiat mie a ajuns in Mauritius, in vacanta.

Marea lor surpriza, si a mea cand mi-au povestit, a fost intalnirea cu un localnic, medic, care facuse facultatea de medicina pe vremea lui Ceausescu in Romania, in urma deci cu cel putin 22 ani.

El i-a oprit pe strada auzindu-i vorbind romaneste, bucuros si fericit ca aude vorbindu-se romaneste, ca au ajuns romanii acolo.
Acest om era indragostit de Romania si de romani.
Vorbeste si azi, e adevarat ca stalcit, romaneste, recita din Eminescu si canta melodiile lui Tudor Gheorghe.
Nu stia ce sa mai faca, unde sa-i mai duca, sa-i plimbe pe apropiatii mei, sa le fie bine in vacanta si sa fie multumiti, in amintirea anilor petrecuti in Romania si mai ales datorita celor ce le voi spune mai jos.
Nu credea, tinand seama de starea materiala generala a romanilor, pe care o stia el, ca vreodata va ajunge vreunul pe acolo....

Le-a spus asa: am calatorit in toata lumea, in cele mai renumite locuri, in cele mai bogate locuri, dar nicaieri nu m-a dus nimeni acasa la el, sa ma puna la masa, sa-mi dea sa mananc, sa-mi faca patul si sa dorm de parca as fi fost la mine acasa, in afara de romani, desi voi erati saraci, mancarea era pe cartela.
Nicaieri in lume.

Ii era dor de Romania si intreba ce mai fac romanii, cum mai este in Romania, tot asa saraci sunt? tot la fel sunt de omenosi, de primitori? Nu era la curent cu valtoarea schimbarilor ce au urmat dupa plecarea lui din Romania, cel putin nu in amanunt.

Voi ce ziceti: mai sunt romanii cei de acum douazeci si ceva de ani, primitori, sociabili, prietenosi, uniti in saracia lor?

Eu am amintiri, de pe vremuri, mult mai frumoase despre atitudinea fata de semeni a romanilor, decat ceea ce vad azi.

Eu cred ca nimic nu mai este ca acum 20 de ani, traim o dezradacinare lenta dar sigura fata de tot ce aveam mai bun, mai frumos si mai uman.

Cand eram mici, ne jucam in fata blocului, eram multi copii, pot sa spun ca am facut parte din generatia care a crescut cu cheia de gat. In zilele noastre niciun parinte nu mai are acest curaj si este de inteles. In blocul meu mai sunt doar cativa copii si acestia ies rar din casa, au acum televizor si calculator. Acestea sunt vremurile, nu avem cum sa facem abstractie de progresul stiintei, dar cred ca omul incepe din ce in ce mai mult sa se axeze pe propria persoana, pe propriile placeri, sa tina la tot ceea ce il odihneste si sa fuga de tot ce este greu si presupune osteneala. In raportul cu aproapele sau are mai mult asteptari decat dorinta de a darui sau a se jertfi.

Si eu observ o mare diferenta intre generatii. Cand ies cu cei mici afara, daca ma intalnesc cu un vecin mai in varsta, imi tine usa la lift ca sa ies mai usor cu caruciorul, are dorinta de a ma ajuta, oricat de putin, dar daca ma intalnesc cu un tanar de cele mai multe ori nu gasesc aceasta intelegere, de salut nici nu se pune problema. E drept ca acest ajutor nu este o obligatie, tine insa de o latura umana si altruista a omului. Faptul ca persoanele inaintate in varsta dau dovada de multa generozitate, ma face sa cred ca aceasta trasatura ii este specifica romanului, dar s-a pierdut in timp, odata cu interiorizarea valorilor oferite de televizor.

Hmm..chiar asa, nicaieri in lume?
Sa nu exageram:

http://www.antena3.ro/externe/un-cer...sa-116857.html

Sau asta nu se pune pentru ca la ei mancarea nu e pe cartela?

La capitolul asta cred ca am fost cam unici, adevarat.

Cunoastem apetitul unor colegi de forum de a fi totdeauna ""gigi contra"" si nu ne mai impresioneaza demult...este dreptul lor de a fi astfel, ca de aia traim in democratie :4:
Sa povestim despre romani, totusi, daca mai sunt cum au fost.

Am sa fiu din nou :gigi contra". Mereu cand se ajunge la discutii dintr-astea e de vina mentalitatea, e de vina educatia, e de vina mediul politic, sunt de vina "modelele". Dar mereu astea toate sunt din afara. Noi nu suntem niciodata vinovati.
Dar mentalitatea de unde vine? Aaaaa, din educatia? Atunci ajungem la punctul 2. Educatia. Familia. Pai pe copii care au ajuns asa cine i-a crescut? Cine i-a educat? Nu de alta dar mereu toata lumea e de aceeasi parere. Pai daca toti suntem de aceeasi parere, daca toata lumea stie ca educatia e problema, cine si-a educat copii? Eu nu am auzit pe nimeni la astfel de discutii sa spuna ca el/ea si-a educat copilul prost. Nu, mereu sunt ceilalti. Cine or fi ceilalti nu stiu.
Mediu politic e vinovat? Serios? Dar politicientii sunt picati din cer? De unde au veni? Cine i-a ales? De ce nu s-au implicat valorile? Nu au fost lasate domne. De cine nu au fost lasate? Cum i-au impiedicat? Fizic? Daca au incercat de ce nu au reusit? Pentru ca nu au fost alesi? Cine i-a ales pe cei prosti in detrimentul celor buni?
"Modelele" sunt de vina. Dar cine le-a permis sa devina modele? Familie unde era cand Simona Senzual a devenit modelul unor copii?

Dar evident mereu altii sunt vinovati.

PS: Ii vad mereu pe unii care spun ca le merge rau si ii vad aruncand cu nesimtire hartii, ambalaje, tigari, etc pe jos. Dar de ce sa le mearga bine? Sunt primii care dau vina pe altii pentru starea lor. Doar ca si-o meruta cu prisosinta. Si stiu atitudinea mea e total necrestineasca.

Eu nu am sa discut in contradictoriu si nici cu pofta de cearta.
Ma uit cu tristete la multe din care le vad azi in jurul meu.

Ai dreptate, cineva a uitat de educatia pe care o datora copiilor, generatiilor pe care avea datoria sa le educe. Acest aspect nu a mai fost o prioritate-cei sapte ani de acasa.
Am avut marea surpriza sa aud odata un parinte spunand ca el nu are datoria sa-si educe copilul ci scoala, profesorii...
Noi, generatiile mai vechi, am avut si avantajul de a ne autoeduca, prin exemplul celor de langa noi, cei dinaintea noastra. Era un fel de lege nescrisa aceea de a copia exemplul bun.


Ce anume a facut oare ca romanii sa devina extrem egoisti, neprietenosi, needucati, extrem de nepasatori fata de cei de langa ei, chiar dusmanosi fata de oricine gandeste altfel decat ei?
Cum de s-a produs aceasta transformare atat de rapid? In doar douazeci de ani...
Cum de aceste valori au fost aruncate atat de usor in favoarea goanei dupa bani,a locului din fata, dupa lucruri desarte pana la urma...
Sper sa nu se inteleaga ca intrebarile mele se refera doar la o anume generatie, anume cea tanara. Nicidecum.

PS: Cineva de pe forum a spus: ce nu a reusit sa faca comunismul, a facut capitalismul. Aprob ce a spus.

Fara vreo intentie de a polemiza, dar din perspectiva unei persoane care nu a cunoscut comunismul decat din relatari si din carti, am inceput sa pun la indoiala faptul ca "pe vremea aceea" erau atat de multi oameni corecti, onesti, morali, ospitalieri educati, preocupati sa isi educe copiii etc. Cred - si mi-ar placea tare mult sa gresesc - ca atunci, ca acum, multi se dadeau dupa duhul lumii si nu aveau niste principii bine inradacinate. Era incurajat de societate, de partid un anumit set de valori, atunci acela era urmat, ca sa nu vina represaliile, rusinea, oprobriul public. Acum e promovat alt set de valori, cu mult mai facil de indeplinit, apai asta e preluat, ca, deh, trebuie sa fim si noi in randul lumii. Sincer, eu nu as da doi bani pe o moralitate implementata social sau politic. Se duce spoiala la prima revolutie.
Suntem frunze batute de vant. Se intampla sa mai bata si vanturi favorabile, sa mai fie si primavara, dar in absenta lui Hristos si a principiilor crestine, tot sub un vraf de frunze moarte ajungem.

Mai exista omenie,sigur ca mai exista-poate chiar mai multa decat pe vremea comunismului cand Biserica a fost persecutata.Trebuie doar sa deschidem noi mai bine ochii,sa vedem partea plina a paharului si sa schimbam ce se poate si atat cat se poate-incepand chiar cu noi.Numai bine!

"Be the change you want to see in the world." Mahatma Gandhi

Din pacate, ai dreptate, oamenii nu erau mai educati ca acum, de duhovnicesti nu mai vorbesc, existau doar mai multe directii din care erai obligat sa tii cont de anumite norme.

De la scoala - unde profesorii aveaua autoritate (inclusiv in directia administrarii de pedepse fizice) si desi scaderea notei la purtare era o raritate se tinea cont de acest aspect pna la aspectul legal care functiona mult mai bine ca acum.
Chiar si vecinul mai in varsta avea autoritate sa puna copii la punct atunci cand sareau calul si nu risca sa ia bataie de la adolescenti ca acum.

Asa cum s-a spus deja, oameni de omenie se gaseau si atunci, se gasesc si acum.

Omul in cauza fost norocos - a avut parte doar de experiente fericite si de aici a cam generalizat nitel si din pacate si altii au cazut in aceeasi plasa ajungandu-se la afirmatii absird generalizatoare de genul "inainte oamenii erau mai buni".

Solutia?
Sigur, o re-increstinare a romanului ar fi bine venita desi nu se stie daca nu tine mai mult de utopie.
Sau accentul pe educatia civica, reinvigoararea legii si aplicarea ei cu strictete, etc.

Adevarul este insa ca nu exista solutii de masa realiste sau oricum nu in masura sa ne priveasca personal, fiecare daca isi face treaba (bine) in patratica lui, vom trai intr-o lume mult mai bune.

Dar din pacate, daca e sa fim cinstiti cu noi insine, fiecare avem destule sa ne reprosam..