Fumatul - boală sau lipsă a discernământului?
 

Pentru cei care conștientizează că este un păcat foarte grav și au fumat cândva cum au reșit să se lase?
Niște experiențe subiective mărturisite de cei care au fost în această situație ar fi de un real folos în lupta împotriva acestui flagel.
Cum poate fi convins un fumător care, totuși, este sau vrea să fie pe calea credinței, să renunțe la acest obicei?

Din cite am vazut eu, in general doar bolile grave te mai scot din vraja fumatului sau un pre-infarct, dar multi uita chiar si de aceasta anticamera a mortii si revin la fumat.

E pacat foarte grav?
Eu cred ca e pacat doar prin faptul ca-ti dauneaza sanatatii,ea fiind un dar dat de Dumnezeu.
Asta ar trebui sa determine fumatorii sa renunte la acest viciu.

Ești, totuși, de acord cu mine că există oameni care s-au lăsat de fumat și nu au mai revenit. Am deschis acest topic cu speranța că voi găsi câțiva dintre ei dispuși să ne mărturisească experiențele lor personale cu privire la fumat.

Poate că nu am fost înțeles prea bine ce doresc.
Argumente raționale și științifice se găsesc cu nemiluita, chiar și argumente teologice.
Eu aș dori niște "arme emoționale", experiențe personale ale celor care s-au lăsat de fumat, oameni care să spună: da am fumat (mult sau puțin), uite ce am reușit eu să fac, pașii aceștia i-am urmat când am renunțat. Se știe că orice experiență de viață a cuiva este un argument mult mai puternic pentru ceilalți (oameni simpli sau savanți) atunci când este vorba de a lua decizii. Hristos ne-a oferit viața Sa și pilde, mai puține argumente raționale, acestea le-a lăsat pe seama Sf. Apostol Pavel.

Tu esti fumator... sau vrei sa determini pe cineva sa nu mai fumeze?
Uite eu incerc sa conving pe cineva drag sa renunte...dar nu prea vad sperante...

Nu sunt fumător vreau să conving pe cineva nu drag ci foarte drag să renunțe și mie cu atât mai greu mi-este cu cât persoana în cauză, nefiind ruptă de Biserică, nu conștientizează fumatul ca un păcat (vezi, Doamne, sunt și preoți care fumează).

Am fumat timp de 9 ani, cel putin un pachet pe zi. Cu timpul am inceput sa postesc, iar cei din jurul meu imi spuneau ca e mare pacat sa postesc si sa fumez in acelasi timp si ca postul meu nu-si are rostul. Mi-aduc aminte ca mergeam la spovedit si spuneam asta preotului: "Parinte am postit, dar fumez". Niciodata nu m-a mustrat parintele, dar incepea sa-mi explice, pe un ton foarte calm si cald, toate dezavantajele fumatului. Nu mi-a impus direct sa ma las de fumat, dar ceva in mine a lucrat. Dupa a treia spovedanie am hotarat sa nu mai fumez; intr-o zi de vara, am spus stop tutunului. Nu stiu daca Dumnezeu m-a scos din aceasta ispita sau a fost vointa mea. Cert e ca au trecut ceva ani de atunci si cu toate ca in jurul meu se fumeaza, nu-mi mai trebui ...cate zile voi avea.
Chiar si cand m-am lasat de fumat imi spuneau prietenii ca nu voi rezista prea mult fara tigara si ca e in zadar. Asta cred ca m-a ambitionat si mai tare.

Rugaciunile catre parintele Arsenie Boca sint mereu ascultate ! A spus ca ii va ajuta pe oameni mai mult , de acolo de unde e .