ce inseamna sa fii homosexual
 

As vrea sa va zic si un alt punct de vedere legat de homosexualitate, si m-as bucura daca as afla si parerea voastra, oricare ar fi ea.

Homosexualitatea nu este o preferinta, si nici o decizie, nu alegi sa fi gay, pur si simplu esti. Asa cum un baiat heterosexual este atras de o fata, exact la fel, un baiat homosexual este atras de un baiat. Asa cum o persoana hetero nu are atractie fata de o pers de acelasi sex, este exact la fel si cu o persoana gay, care nu are atractie fata de o pers de sex opus. Nu vreau sa promovez homosexualitatea, (atractia catre pers de acelasi sex) pentru ca ea nu este un comportament.
Daca invatam copii in scoli despre homosexualitate, si ei intelg exact ce inseamna, evitam multe cazuri in care copilul ajunge chiar la tentativa de sinucidere atunci cand isi da seama ca este homosexual, si despre asta nu stie decat ca este un mare pacat, ca este o rusine, o anomalie, ca trebuie sa dispara. Ironia este ca acel copil este impins tocmai de catre parintii lui care il iubesc, dar care nu stiu ce este in inima lui. Cum este si cazul meu, dealtfel.
Nu poti controla atractia sexuala, dar poti controla fapta. Ce poti sa alegi este sa nu ai relatii sexuale, dar nu poti alege ce tip de atractie sa ai. De exemplu, nu poti sa alegi sa fii atras de o persoana obeza si nu de o persoana bine facuta, sau sa nu fi atras de o persoana tinara, imbracata provocator, care arata foarte bine. Dar poti sa alegi, si sa nu-ti inchipui cum o sa fie cu acea persoana in pat, poti sa alegi sa nu vorbesti cu acea persoana, sa o ocolesti.
Cea mai mare dezamagire este ca nu pot avea o relatie sincera cu o fata, asa ca pentru mine casatoria este doar un vis. Viata mea inseamna singuratate si minciuna pentru ca nu pot spune adevarul celor din jurul meu. Sunt obligat sa mint, pentru ca nu vreau sa aduc suferinta parintilor si fratilor mei.
Singurul lucru care imi mai ramane este sa aflu adevarul despre Dumnezeu, sa gasesc o cale de evolutie spirituala si aici cer si ajutorul vostru.

Ma bucur sa te cunosc, Robert!
Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan spune ca Dumnezeu dragoste este! El te iubeste orice ai face, problema e la noi. Suntem prea impatimiti sa simtim dragostea Lui, sa lasam in inima noastra plina de patimi si griji lumina lui Hristos. Si la cei ce nu se simt atrasi de alti baieti sunt dificultati incredibil de mari, fiecare om in parte are crucea sa de dus. Daca tu te simti atras de baieti, atunci infruntand problema asta si infranandu-te de la pacat, si cu mintea si cu fapta, cu atat mai mult te vei apropia de Dumnezeu si vei simti Harul sau! Nu e bucurie mai mare decat a-L cunoaste pe Hristos, nu e lucru mai incredibil! Si pe mine Hristos m-a scos din adancul iadului, din care nu credeam posibil sa ies! Si mie mi-a luat si imi i-a foarte mult timp sa inteleg cu adevarat ca nu in lucrurile ce tin de lume se afla fericirea cea adevarata, dar in a fii cu Dumnezeu, impreuna cu El!

Dumnezeu nu a creat pe nimeni homosexual! De a inceput, putem vedea in Geneza, ca Dumnezeu a lasat barbatul impreuna cu femeia iar dragostea lor rod spre a-L cunoaste mai bine! De la cadere, am suferit foarte, foarte multe schimbari in rau, iar oamenii, neintelegand asta incearca acum sa faca pacatul una cu firea noastra! Sa nu crezi asta, nici un moment! Nu exista predestinatie, nu exista partasie a firii noastre innascute in simbioza cu pacatul condamnat de Dumnezeu! Ce e homosexualitatea? Un pacat! Ce e homosexualul? Un om! La fel cu alte pacate, curvia de exemplu. Curvia e un pacat iar curvarul e omul care savarseste pacatul. Fereste-te de pacat si vei vedea schimbari in viata ta, mergi la un duhovnic si te va ajuta! Crede si Dumnezeu te va tine de mana pana in Raiul Sau si Imparatia Sa!

Un homosexual, din perspectiva obligatiilor morale raportate la dorintele sale carnale, nu se deosebeste in mod fundamental de un heterosexual casatorit.

Homosexualul doreste sa se culce cu alti baieti. Femeile nu-i prea plac. Biserica spune: NU.

Heterosexualul casatorit doreste sa se culce cu alte femei. Sotia nu-i (mai prea) place. Biserica spune: NU.

1. Ba se deosebeste.
2. Nu are legatura cu subiectul.
3. Robert cere ajutor de la noi! Nu discutii aiureai!. Daca nu sunt in stare sa-l ajut, atunci mai bine stau deoparte, nu ii mai dau un bobarnac!

Cred că aţi înţeles greşit mesajul meu. Sper ca Robert să nu-l fi înţeles greşit.

Robert a punctat foarte bine distincţia esenţială între atracţie, pe de o parte, şi faptă, pe de altă parte.

Un homosexual nu are mai multe motive să se simtă vinovat pentru faptul că simte atracţie sexuală pentru una sau mai multe persoane de acelaşi sex, decât am eu motive să mă simt vinovat pentru faptul că simt atracţie sexuală pentru o sută de femei pe care le întâlnsc zilnic pe stradă, la televizor sau în imaginaţia mea.

Ruşinat pot (şi trebuie) să mă simt atunci când nu fac nimic pentru a lupta împotriva tentaţiei, şi, evident, mult mai grav atunci când cedez tentaţiei şi trec la fapte.

Si eu. Important este sa fie ajutat.

Carevasăzică n-ar trebui să fie nimeni îngrijorat că se simte atras de animale, cadavre, bătrâni, copii, important e să nu treci la fapte.
În logica acesta orice perversiune e legitimă dacă:

- subiectul este convins că e un dat genetic ireparabil
- nu se concretizează în fapte care să satisfacă libidoul deraiat al subiectului.

Aceasta e o mostră destul de grăitoare a juridism mental catolic, îndepărtat de problema păcatului ca boală ontologică a ființei.
În realitate, homosexualitatea, ca orice deviație de la telos-ul naturii, are la origine niște cauze profunde, factori declanșatori, traume psihice active ș.a. Să nu-mi spuneți că un homosexual s-a născut așa fiindcă mama lui, în timpul sarcinii, a ascultat în exces muzică de George Michael, Freddie Mercury sau Elton John! Deși această anomalie nu are soluții omologate științific, au existat psihoterapeuți care au tratat cu succes homosexualitatea considerată ca psihopatologie complexă, însă ultimele evoluții culturale și politice descurajează dezbaterea medicală în jurul subiectului, considerând-o un abuz asupra libertății individului.

Ca să nu mai lungesc vorba....Biserica nu ne îndeamnă la conviețuire schizofrenică între dorință și faptă, ci la vindecarea cauzei păcatului pentru a se înlătura de la rădăcină altă primejdie, și anume reprimarea, maladivă pe termen lung, a unui libidou care se autoalimentează tocmai din rețeaua de interdicții ce-i împiedică exprimarea.

Ce e homosexualul? Un om! La fel cu alte pacate, curvia de exemplu. Curvia e un pacat iar curvarul e omul care savarseste pacatul. Fereste-te de pacat si vei vedea schimbari in viata ta, mergi la un duhovnic si te va ajuta! Crede si Dumnezeu te va tine de mana pana in Raiul Sau si Imparatia Sa!

Andrei, dupa parerea mea, ti-a raspuns bine. Incepe prin a cauta un duhovnic. Nu ai scris ce religie ai, presupun ca esti ortodox, si nici din ce localitate esti, ca sa poti primi indrumari mai exacte, eventual chiar sa-ti fie indicat un duhovnic sporit.
Dumnezeu este in tine, trebuie doar sa crezi in El si sa-L cauti. . Si sa fii ajutat sa-L gasesti cat mai repede, de aceea zic ca indrumari mai bune cu siguranta vei primi de la duhovnic.

Noi aicea putem vorbi vrute si nevrute (Edit : !!!!!!! ai sa te minunezi cat suntem de docti!!!!!) si s-o luam pe aratura cu vorbele, chiar bineintentionat, dar ajutorul tau de acolo incepe.

Mai citiţi o dată mesajul meu. Am scris "să nu se simtă vinovat", şi nicidecum "să nu se simtă îngrijorat". E o distincţie, nu credeţi ?

Atâta timp cât nu se concretizează în fapte, putem vorbi despre perversiune ?

Iar dacă discutăm despre o eventuală perversiune la nivel psihologic, sau poate spiritual, atunci unde şi cum faceţi distincţia între atracţia pe care o simte homosexualul pentru un băiat (şi tentaţia care urmează aproape inevitabil) şi atracţia pe care o simte heterosexualul căsătorit pentru vecina tinerică de la etajul 3 ? Care dintre ele este perversă şi care nu ?

Iar aceasta este o mostră de confuzie între noţiuni; concupiscenţa, pe de o parte, pe care doctrina morală a catolicismului apusean o recunoaşte ca fiind o boală ontologică a fiinţei, şi păcat, pe de altă parte.

Faţă de cele de mai sus, aş fi curios cum ce cale de acţiune previzionaţi în vederea reprimării dorinţei naturale de activitate sexuală în cazul unui călugăr ortodox heterosexual ?

Libidoul heterosexual este şi el o perversiune ? Sau se încadrează în telos-ul naturii, pentru un asemenea călugăr ?

Faceţi o distincţie, din punct de vedere moral, între călugărul care luptă împotriva ispitei sexuale de natură homosexuală şi cel care luptă împotriva ispitei sexuale de natură heterosexuală ? Ar trebui să fie unul mai îngrijorat decât altul ?

Daca un om e bolnav, nu inseamna ca "pur si simplu asta e" si sa-l lasam asa pana moare.

De asta se studiaza bolile, exista tratamente, etc.

La fel si cu homosexualitatea - se poate trata in marea majoritate a cazurilor.

Nu se poate trata acolo unde omul se complace in boala lui asa cum altii au vicii care stiu ca ii duc spre moarte dar prefera sa le pastreze.

Mihai G: O să-ți răspund telegrafic, fiindcă n-am timp de dispute sterile care nu duc la niciun rezultat. Evident n-ai observat faptul că nu m-am legat de cuvintele din textul tău, ci am dus mai departe posibilele consecințe ale egalitarismului etic între două situații care nu au nicio legătură una cu alta.

În primul rând, atenție mare când folosești anumite cuvinte și nu prea cunoști ce înseamnă ele la origine. Pervers își are originea într-un cuvânt latin care înseamnă răsturnare, întoarcere pe dos, poziție nefirească etc.
Din contextul în care am folosit eu pervers, un om cu un nivel cultural mediocru ar fi înțeles că sensul e ”anormal din punct de vedere sexual” (DEX), însă atunci când nu ai proprietatea cuvintelor polisemia îți joacă feste.
Atracția ”pe care o simte heterosexualul căsătorit pentru vecina tinerică de la etajul 3” este păcătoasă, dar nu și perversă, întrucât e normal să-ți placă femeile care nasc copii și nu bărbații care nasc doar în filmele americane proaste. Prin urmare, atracția pentru o femeie (soția ta) este firească și legitimă, iar atracția pentru alte femei este păcat, dar la un homosexual atracția în sine pentru un individ de același sex este păcătoasă și perversă în același timp.

Cât privește ontologia catolică, mi-e teamă că ești pe dinafară și asta tot din cauza ignoranței semantice. În fine, devine obositoare discuția asta.....
Nu înțeleg de ce folosești cuvinte despre care habar n-ai ce înseamnă, în speță ”ontologic” și îmi ceri să fac o distincție morală între două situații diferențiate ontologic din start.
Telosul libidoului heterosexual este înmulțirea speciei, deci un scop care nu se consumă în mecanismul dorință-satisfacție depășindu-l pentru ceva de dincolo de el, în timp ce libidoul homosexual rămâne prizonierul acestui mecanism.

In primul rand vreau sa multumesc la toata lumea pentru sfaturi si pareri, chiar nu ma asteptam sa primesc atat de multe. Aseara mi-am dat seama ca am facut o greseala cerand unor persoane hetero sa inteleaga atractia homosexuala. Sunt doua feluri de atractii diferite si nu pot fi intelese pe deplin. Am realizat ca este imposibil sa va puneti in situatia mea. Insa, observ ca ati inteles care este defapt problema mea, si chair am fost luat prin surprindere cand am citit mesajele voastre.

Am uitat sa spun si un lucru esential, gay nu inseamna doar sex, inseamna sa te indragostesti, sa iubesti ca orice alta persoana.

O sa incerc sa va raspund:

Imi place foarte mult cum ai scris aici, practic mi-ai descris scopul vietii. Problema pe care am descoperit-o eu in ortodoxie este ca totul este codificat, si este greu de inteles, si greu de sepratat cuvantul adevarat al lui Dumnezeu de manipularea omului. Dar tu mi-ai scris esentialul.
Inteleg ca problema nu este ca sunt homosexual - deci un pacatos in sine, adevaratul pacat este ca nu am rezistat tentatiei. Pentru asta trebuie si chiar asa si este, sa ma simt vinovat, si rusinat. Si ai dreptate, pacatul meu este acelasi cu pacatul facut de un barbat hetero casatorit, care nu rezista tentatiei altei femei.
Deci nu trebuie sa vad homosexualitatea un pacat in sine, ci doar fapta, doar atunci cand treci la fapte, fizic sau cu gandul. Cred ca Dumnezeu chiar m-a facut asa, si mi-a dat mie crucea asta pentru ca, cu cat este mai grea crucea de purtat, cu atat ma apropii mai mult de El.
Dumnezeu a facut si oameni sterili, sau inapti in alt fel, pentru reproducere, deci cu siguranta nu reproducerea este scopul omului. Daca era asta scopul, Iisus ar fi avut o familie, si foarte multi copii, ar fi fost un exemplu pt noi, in acest sens. Deci eu nu ma simt vinovat ca nu pot avea copii, desi imi doresc foarte mult. Ce parere ai despre aspectul asta?


Exact, simplu si la obiect. Am inteles perfect ce ai vrut sa spui si sunt perfect de acord cu tine. Trebuie doar sa descopar ce anume face heterosexualul ca sa se abtina sa se culce cu alte femei, si sa aplic si eu in cazul meu. Binenteles, va trebuii sa aleg pacatul cel mai mic, pentru ca, corpul unui barbat de 27 de ani ejaculeaza intr-un fel sau altul. Este anatomic obligatoriu, si nu mai tine de mine. Un barbat casatorit, poate face acest lucru fara sa fie un pacat. Desi.. nu stiu cati fac sex doar pentru procreere, dar asta nu-i treaba mea.
Multumesc frumos pt comentariu!

Multumesc frumos pt intentia buna de a da o mana de ajutor, sunt interesat sa aflu parerea ta, si sfaturile tale. Am inteles ce a vrut sa spuna MihaiG, iar comentariul lui in consider un ajutor in plus. Fiecare parere dealtfel, este un ajutor pentru mine.

Mersi pentru comentariu, stiu ca parerea ta este impartasita de foarte multi oameni, si eu o respect. Sunt personae care cred ca sufar de o boala care se poate vindeca (doar ca nu vreau eu), insa nu ma cosider bolnav sau suferind. Eu, din punctul meu de vedere, nu pot sa spun unei persoane hetero ca este bolnav daca este atras de sexul opus, si cu siguranta nu exista medicamente sau (vre-o terapie) care sa te faca hetero, cum nu exista medicamente care sa te faca gay. Daca ar exista, te asigur ca as fi primul la rand. Am cercetat raspunsuri si prin psihologie, si nu exista un leac pt asta, psihologii te ajuta doar sa te accepti, si sa nu faci vre-o fapta necugetata. Mersi frumos pt comentariu, numai bine!

Inteleg parerea ta, insa fiind in cunostinta de cauza, am cercetat mult metode de tratare, si nu exista, pt ca nu este o boala. Nu se justifica cercetarea tratamenului unei boli care nu exista, si nici nu este corect sa gasim un medicament care sa modifice o persoana dupa cum doreste alta persoana. Mersi frumos pt comentariu!


In concluzie vreau sa multumesc inca o data celor care si-au dat cu parerea, mi-a fost de mare ajutor fiecare comentariu. Am inteles ca un gay nu este pacatos din fire, decat atunci cand cade in pacat si savarseste fapta fizic sau cu gandul. Am descoperit ca acest lucru este crucea mea, si ca Dumenzeu doreste doar sa ma invete lucruri dificil de invatat, altfel. Viata inseamna doar apropierea de Dumnezeu, nimic altceva.

Robert: Nu sunt un inchizitor fanatic dar nici un admirator al bagatelizărilor superficiale, de-aia am adoptat o poziție radicală ca nu cumva tu, și alții în situația ta, să cădeți în capcana formulelor ideologice relativizante, influențate de mentalul colectiv al societății postmoderne.

Desigur, orice păcat înseamnă întoarcerea omului cu spatele către Dumnezeu, însă scopul omului în viața aceasta nu e doar abținerea voluntară de a face fapte contrare unor norme religioase consfințite instituțional, ci vindecarea persoanei de suportul cauzal al păcatului, identificat în nucleul ființei căzute, ego-ul și toate tentaculele sale - numite în limbaj ascetic patimi sau idoli.
Dacă toată povara mântuirii ar sta doar în voință, Legea lui Moise ar fi fost suficientă, Întruparea era un simplu desert de încurajare iar Împărăția un fel de azil de vacanță ai campionilor înfrânării. Schema asta simplistă ai s-o găsești la catolicismul căzut în religie și în alte forme de cult care nu sesisează implicațiile Învierii asupra naturii umane. N-ai să găsești așa ceva în Biserica lui Hristos - Creația cea nouă, pentru care efortul voinței e doar mijloc și etapă de ”basic lavel” într-un proces ce nu-și are scopul nici în mântuire, nici altă formă limitată de împlinire ontologică.

Pentru liniștea ta psihologică e convenabil egalitarismul etic și toată sofistica ce pare că-l legitimează, însă la un nivel mai profund toate falsele transchilizante mentale își pierd efectul. Ai dedus în mod eronat din excepții, că libidoul n-ar fi parte integrantă din sofisticatul instinct de reproducere, ci un fel de presiune biopsihică care ne împinge invariabil spre păcat, dar mi-e teamă că te turmentezi cu apă chioară gândind așa. Libidoul devine patimă tocmai în momentul când este deturnat arbitrar de la scopul său natural și devine un proces autonom, suficient sieși al cărui singur scop falsificat este împlinirea lui sub o formă sau alta, indiferent ce-i servește ca mijloc de satisfacere, o femeie, un bărbat, o păpușă gonflabilă, un animal etc. În optica asta și un pedofil își găsește justificare pentru preferința lui sexuală, că și unu' de-ăsta poate să-și inventeze o cruce din asta și să se autoamăgească că așa l-a făcut Dumnezeu și nu-i rămâne altceva de făcut decât să se abțină de la violat copii. Și dacă mai ”cade în păcat”, e rușinos, dar ce să-i faci? Om păcătos e și el, doar ce, heterosexualii nu păcătuiesc? Doar desfrânarea e egală și nu contează obiectul săvârșirii ei.
Vă las să judecați singuri unde duce așa-zisul egalitarism etic al păcatului desfrânării, eu mă opresc aici!

Depinde unde ai cautat.

Daca "te simti" gay si vrei sa-ti justifici tentatia si eventual sa-i dai curs, atunci cauti pe site -urile gay unde ai sa gasesti exact "adevarul" enuntat de tine mai sus.

Daca ai sa cauti in cazuistica de tip provita ai sa gasesti numeroase marturii de persoane care au trecut prin fenomentul asta si totusi au reusit sa iasa la suprafata si sa aiba o viata normala.

Aici de exemplu ai cautat?

http://www.homosexualitate.ro/stiinta.html

Poate ai auzit si de Giuseppe Povia

Nu cunosc multe cazuri dar cele care le-am cunoscut pot spune ca homosexualitatea este mai mult de natura psihologica - raportari gresite la sexul opus, unele venind poate pe linia problemelor de familie si sexualitatea scapata de sub control.

Un rol il joaca uneori si un anumit dezechilibru biologic pe linie hormonala - baietii mai efeminati si fetele mai baietoase insa fara factorul psihologic care intr-adevar poate fi asistat si rezolvat + coruptia sexuala, nu s-ar ajunge la o orientare homosexuala determinanta.

Intr-adevar tentatia nu este pacat atat timp cat nu este insusita fie chiar si mental si pana se rezolva problema la nivel psihologic/spiritual lupta cu tentia este o solutie.

Important este sa nu se piarda acea atitudine morala vigilenta prin care se constientizeaza faptul ca este un pacat grav, cu atat mai grav cu cat daca i se da curs iti poate distruge viata.

In cazul tentatiilor fizice heterosexuale, lucrurile au sanse sa se finalizeze totusi intr-o casatorie, familie poate chiar fericita daca se mai si inteleg anumite aspecte pe parcurs, in schimb homosexualitatea nu poate duce nicioata spre o familie autentica.

Cu alte cuvinte, însăşi faptul de a fi homosexual este un păcat ? Nu credeţi că sunteţi victima unei grave confuzii între ispită şi păcat ?

Nu cred ca un om este homosexual doar pentru ca are tentii homosexuale.

De unde stii ca nu exista un nr. semnificativ de barbati care sunt heterosexuali, casatori, fericiti, etc. care n-au avut tentatii homosexuale la un moment dat dar carora nu le-au dat curs?

Chiar era parca un studiu care ofera si niste cifre in acest sens.

Vezi tu, aici intervine rolul indoctrinarii pro-gay care se incearca a se aplica pana si copiilor de pe bancile scolii, intr-o societate noramala care condamna acest fenomen, pentru multi oprobiul public (daca nu credinta) este un indrumator care treptat ii pune pe majoritatea pe drum cel bun.

In schimb cei care au fost educati "gay" si cred ca le este scris in frunte un destin homosexual doar pentru ca la un moment dat au avut tentatii de genul asta vor urma implacabil aceste tentatii crezand ca nu pot fi altfel decat gay.

Haideţi să lămurim: eu nu susţin în niciun caz că homosexualitatea este un dat genetic.

Problema este dacă tentaţia, atracţia (întâmplătoare sau nu, provocată de o modificare genetică, de educaţie, de natura umană căzută sau de manipularea prin cip a masoneriei galactice - nu contează) atracţia, deci, poate fi echivalată cu păcatul.

În măsura în care atracţia pentru persoane de acelaşi sex poate fi tratată - medical, psihologic, prin educaţie, prin consiliere spirituală etc., sunt 100% de acord cu acest lucru; întrebarea mea se referă însă la aspectul responsabilităţi morale: ar trebui ca o persoană să se simtă vinovată, să aprecieze că a păcătuit pentru simplul fapt că a simţit atracţie pentru o persoană de acelaşi sex, în condiţiile în care nu a dat curs acestei atracţii, ba chiar mai mult, a luptat împotriva ei ?

Din punct de vedere ortodox, categoric nu.

Si pentru tentatiile heterosexuale se aplica aceasi regula, atat timp cat nu gusti din ele, fie chiar si cu mintea, sunt tentatii si atat.

De fapt nu doar atat, daca iesi biruitor din ele, sunt cununi.

Fiecare avem crucea noastra, si in fiecare cruce este si bucurie pana la urma.

Oricum v-as recomanda daca nu sunteti ortodox sa nu ramaneti la aceasta faza a luptei de unul singur cu tentatiile..

eu nu cred ca homosexualitatea este o boala genetica, dar totusi, din punct de vedere crestin, ce anume provoaca aceasta inclinatie pacatoasa? sa fie demonii care pot corupe diferite persoane spre a le perverti inclinatiile naturale ?

Ca la orice pacat, incepe cu o aplecare sufleteasca spre pacat, pe masura ce se persista si se aluneca tot mai mult in pacat, omul pierde tot mai mult controlul si cade tot mai mult sub influenta demonilor si ia sugestiile lor ca si vointa proprie.

Si cand ma refer la persistenta in pacat, nu ma refer neaparat la homosexualitate.

Desfranarea, chiar in maniera heterosexuala la inceput, poate duce la homosexualitate care prin spalarea mintii (deja corupta de pacat) ajunge convingere si "determinare genetica".

Apreciez faptul ca incerci sa ma ajuti, insa la nivelul meu de pregatire, exprimarea ta nu o inteleg decat cu un dictonar in fata. Sper ca nu te-ai suparat pe mine, dar pur si simplu imi este greu sa inteleg esenta la ce ai zis mai sus.

Este clar ca homosexualitatea este din punct de vedere crestin un pacat si in ziua de azi exista un curent din ce in ce mai zgomotos care ar dori ca acest pacat sa fie cumva "amnistiat". Acest trend este la cel mai inalt nivel foarte activ! Sa nu uitam cand cu ani in urma primu-ministrul de atunci, Radu Vasile , a sunat de la Paris ,unde parca unde se tinea o importanta reuniune europeana . Trebuia ca urgent Parlamentul Romaniei sa hotarasca
dezincriminare homosexualitatii pt ca altfel nu eram acceptati in nu-stiu-ce organism european si pa,Europa pt noi ! Acolo , in Parlamentul European e plin de gay asa ca putem intelege "ravna" lor. Evident pt oamenii normali (homo...) este o uraciune , cum mai zice biserica .In Biblie sunt suficienta referiri la acest pacat si cred ca o cale de a scapa de aceasta nenorocire
este o apropiere de cele sfinte . Sigur ca in lumea medicala nu se mai fac cercetari din moment ce ei
, homo.. nu mai sunt considerati bolnavi ci " altfel " .

Oricine nu este in situatia mea, nu poate stii exact ce este, isi poate da doar cu parerea, si asta apreciez la tine. Insa nu caut pe un site crestin-ortodox sfaturi sau solutii medicale, ci sfaturi pentru suflet, si nici nu caut acceptarea mea in cadrul unei organizatii de oameni, ci doar in inima lui Dumnezeu.
Sa nu justificam pacatul pentru ca ar putea duce in final la casatorie. Un pacat, este tot pacat, nu este justificabil. Inteleg oamenii fac totusi o distinctie intre pacate, chiar daca este cam acelasi lucru, dupa mine.

Este usor sa se faca confuzii, mai ales cand sunt multe necunoscute la mijloc. Apreciez insa intentia de a ajuta a tuturor. Ma bucur ca poti intelege exact esenta problemei, se vede ca il ai pe Dumnezeu in suflet atunci cand dai sfaturi.

Barbatii de care vorbesti au orientare bisexuala, au atractie fata de ambele sexe, dar nu vreau sa comentez in numele nimanui.

Dacă un mesaj ca al lui Mihai îţi este de neînţeles fără dicţionar şi dacă
atunci îndreaptă-te spre un duhovnic şi ascultă-i sfaturile.

Sunt de acord 100% cu ce ai scris mai sus. Asta si era esenta ajutorului cerut de mine, nu sfaturi medicale, nici cauzele homosexualitatii, si nici acceptarea mea in societate.

Sunt ortodox, dar asta nu conteaza in fata lui Dumnezeu. Nu cred ca El doreste lupte intre grupuri de oameni, fiecare sustinand parerea lui. Cred ca luptele sunt cauzate de mandrie, nu de El.

Exact intr-un caz particular anume nu, ca doar nu sunt vazator cu duhul :)

[quote ]Insa nu caut pe un site crestin-ortodox sfaturi sau solutii medicale, ci sfaturi pentru suflet,[/quote]

Sufletul nu este un abur abstract, are multe aspecte si este legat totusi de trup in aceasta viata.

Din pacate, a-l gasi pe Dumnezeu este un drum lung si dureros.
Suntem mai incapatanati decat ar trebui ca sa fie scurt si usor.

Ne place sau nu, Biserica este vazuta, aici pe pamant, si nu doar un concept abstract.

Ai inteles taman pe dos, nu justificam un pacat ci aratam ca aceeasi desfranare dar in directia homosexualitatii are efecte mult mai devastatoare in viata unui om.

Si desigur, un pacat nu poate vindeca alt pacat.

Nu neaparat.

Sexualitatea in exces combinata si cu alte pacate grave sterge aceasta delimitarea morala, sociala, psihologica din sufletul unui individ.

In combinatie cu niste factori carora le putem spune oarecum intamplatori, ultimele bariere cad si se ajunge de un comportament heterosexual la unul homosexual.

In lumea de acum, este si va fi mereu o lupta intre bine si rau, adevar si minciuna.
Nu poti inchide ochii si spune ca nu exista cele doua contrarii sau ca ele ar trebui sa traiasca in armonie si unitate.

Draga Robert,
Dumnezeu te accepta si te vrea si abia asteapta sa conversezi cu El. Cel mai bun mod de a face asta e in rugaciune si in gandurile inaltate spre El. Pentru Dumnezeu conteaza ce e in inima ta, dorinta adevarata de a scapa de lume si de a fi cu El. Esenta acestei cautari se afla in Ortodoxism, aici avem noi credinta apostolica de doua mii de ani.
Cat despre pacatele noastre, Sfantul Ieronim l-a intrebat pe Dumnezeu de Craciun ce poate sa-I aduca sa-I fie bineplacut. Dummezeu i-a spus ca ii vrea pacatele! Adu neputintele tale, pacatele tale si toata inima ta in fata Domnului si spune, Doamne miluieste-ma! Situatia pentru noi e inversa, noi nu il acceptam pe Dumnezeu cu toate rationalizarile noastre, toate asa zisele rezolvari pe care noi le cerem de la El.
Sfantul meu, caci eu sunt un pacatos cu pacate mai mari decat ale tale si stiu totusi ca Dumnezeu e cu mine si ma iubeste ca un puternic, e sa mergi la biserica, roaga-te, ia-ti un duhovnic bun si bland care sa te ghideze spre calea Imparatiei Domnului! Si roaga-te, roaga-te Maicii Domnului, Sfantului Nicolae, Sfantului Nectarie, Sfantului Efrem cel Nou si tuturor sfintilor!
Daca ai vreo neclaritate, nelamurire sau orice gand ce vrei sa il impartasesti, eu si multi altii vom fi aici pentru tine! Sa nu crezi ca esti singur, niciodata nu suntem singuri! Sa nu crezi ca nu poti fi iertat, sa nu crezi ca Dumnezeu nu te vrea, El te vrea mai mult iti poti tu imagina, fa loc pentru El si va veni la tine!
Dumnezeu sa te binecuvanteze!

Intru totul de acord cu ce scrie Andrei.

Ai dreptate, stiu ca intotdeauna ma invata ce trebuie, doar trebuie sa fiu atent, sa nu-mi ocup mintea cu lucruri fara valoare. Multumesc pentru sfaruri tuturor!

Draga Robert, am si eu un amic care in urma cu cativa ani se declara bisexual (avea insa preferinte mai degraba homosexuale), un baiat bun, de altfel, cu multe framantari, care considera ca nu se va putea casatori niciodata, ca nu va avea copii din cauza aceasta si care ar fi dorit si el sa duca o viata normala.

A plecat un an in afara si acolo nu stiu ce mutatie interioara s-a produs, ca a intalnit o fata care l-a inteles, l-a iubit cum era si i-a schimbat total perceptia. Nu a ramas cu respectiva, din cauza ca a trebuit sa revina in tara, doar ca experienta l-a ajutat sa invete sa cultive prietenii cu fete, sa se simta atras de ele... Cei care il stiam am ramasi uluiti de aceasta schimbare, asa cxa se poate! Nu iti pierde speranta de a duce o viata normala!

Hristos a inviat!
 

Nimic nu este imposibil atunci cand Il ai pe Dumnezeu alaturi! dar e nevoie de credinta,si multa rabdare...fiind in aceaasi situatie ca Robert,stiu despre ce vorbesc!Daca vreti sa discutam pe aceasta tema ,lasati un mesaj in privat.(id-ul este username-ul din profil)Doamne ajuta!

Mersi frumos de sfaturi, ma bucur pentru acea persoana daca a reusit sa mearga pe drumul pe care si-l dorea. Am avut si eu multe framantari, care chiar m-au determinat sa fac un gest necugetat la un moment dat, dar am trecut peste acea perioada. Acum, inteleg un pic mai multe fata de atunci. Am cultivat si eu la randul meu ceva relatii cu fete, dar nu a fost chiar ca in povestea spusa de tine. Gandeste-te acum daca tu ai putea sa-ti cultivi atractia catre acelasi sex. Singura chestie pe care am obtinut-o a fost tristetea pe care am lasat-o in urma mea. Nu mi s-ar parea corect ca o fata sa renunte o relatie adevarata, pentru a fi cu mine, si m-as simti vinovat sa stiu ca-i trista din cauza mea. Poate doar o fata in aceeasi situatie ca si mine, si ar fi o relatie mai mult.. frateasca probabil, nu stiu, nu am incercat. In fine... cred ca va aduce mai mult suparare, decat fericire. Si chiar nu-mi doresc sa fac pe cineva sa sufere, doar pentru ca-mi doresc eu o familie, sau o viata normala. Cred ca viata normala este doar un standard care variaza, si este creat de oameni. Nu-mi mai doresc o viata normala, imi doresc sa aflu cat mai mult adevar.

Pesemne va suna cu totul nepotrivit ce spun acum, dar eu cred ca pe topicul asta incepe sa puta ceva..
Nu vreti sa va mutati intr-un cabinet de psihoterapie sau de-a binelea sub epitrahil?
Iertare, cred ca e vorba de limite, intr-o chestiune cu totul sensibila... Inca o data, iertare...

Ai dreptate, este un pic nepotrivit cometariu tau, in ideea in care fiecare este liber sa citeasca sau nu acest topic. Din moment ce exista pe forum o sectiune numita "homosexualitatea", m-am gandit ca nu este deplasat topicul meu. Deplasat probabil era doar daca se dorea a fi o tinta de aruncat cu pietre, dar sunt sigur ca nu s-a dorit asa ceva. Cu singuranta nu am vrut sa fie vre-o campanie de nici un fel, ci doar un mod de a afla parerea altora. Sunt persoane care au stiut exact cum sa ma ajute, si chiar m-au ajutat foarte mult si le multumesc frumos pentru asta. As fi vrut sa nu contrazic pe nimeni, insa am observat o conceptie gresita despre acest subiect, si stiu ca aceasta conceptie va face rau si va indeparta si mai mult persoanele ca mine de Dumnezeu.
Sa nu fim totusi deranjati de cersetorii de la poarta Bisericii.

Cateodata unele din mesajele tale sunt exagerate, am vrut de mai multe ori pana acum sa iti atrag atentia.