Revin cu altă întrebare, nu că problema concentrării la rugăciune ar fi rezolvată.

Voi cum faceţi să sporiţi în răbdare? Mai precis, eu nu o am deloc. :( Nu-mi veniţi cu vorba părintelui Cleopa, o cunosc şi eu, întreb practic. Trec printr-o perioadă mai turbată (de fapt, turbată e suprasemnata, nu perioada în sine) şi pe zi ce trece e tot mai rău.

Încearcă să reduci la maxim orele petrecute pe net și să te deconectezi de la bombardamentul ăsta informațional venit de peste tot prin tot felul de mijloace.
E semn de stres și surmenaj și toate acestea nu se împacă cu starea de liniște sufletească, inclusiv cu dobândirea răbdării în rugăciune și în toate cele de folos.
Să ști că am observat la tine și aici și pe Facebook, că nu-ți fac bine deloc polemicile și discuțiile în contradictoriu.
Renunță pe cât posibil la tot ce te tulbură.
Încearcă să te izolezei pentru o perioadă și sa-ti faci puțină curățenie în gândurile tale :)

Nu mă enervez atât pe net, cât în realitate. Când fac teme cu fratele meu, de exemplu. :( Mai ales atunci... Probabil trebuie să înmulţesc rugăciunea, să o dezvolt calitativ vorbind.

Starea în care ne aflăm arată lipsa sau prezenţa rugăciunii.

O noapte în pustia Sfântului Munte. Convorbire cu un pustnic despre rugăciunea lui Iisus, mitropolit Hierotheos Vlachos

http://www.librariasophia.ro/carti-O...p-so-2358.html

. . . și vei avea astfel "Bucuriepedrum :)

Eu ajunsesem.sa mă gândesc la doua lucruri diferite atunci când învătam pt examene :D...ceea ce pe moment a funcționat dar acum "se vede" cu vârf și indesat :D

La Sfânta liturghie însă îmi plăcea sa ma relaxez si sa "savurez " ca pe un spectacol, sa mă lepăd de grijile cotidiene, așa Cum e și indemnul ; îi vedeam insa pe alți oameni încruntați și mormaind rugacaciuni și realizez ca totuși acolo vin oameni cu probleme mai grave și se "concentreaza" sa se roage pentru rezolvarea lor, spre deosebire de mine care mă duceam acolo.tocmai ca sa le uit și sa mă "deconectez". Desigur nu reușeam de cele mai multe ori. Sau poate greșeam (si gresesc in continuare) ca nu încercam și eu sa vorbesc cu Dumnezeu sa îi spun ce mă doare...

Cat despre rugăciunea particulara ( acasa) ...niciodată nu am reușit sa mă concentrez . Ba uneori seara la culcare chiar "reusesc"sa adorm.înainte sa termin "Tatăl nostru":(. Desigur ca nu de tot dar mă trezesc ca numai știu daca am terminat și o iau de la capăt și iar nu reușesc sa termin samd...pana o trece somnul de tot... a și am ajuns la fel ca și mama în copilăria mea sa adorm în timp ce spun povesti copilului sau sa mă trezesc spunând bazaconii (" visez " alta poveste). Pana aCum nu știam ca poți visa înainte dea adormi efectiv. Mă pregătesc temeinic se pare pentru o viitoare întâlnire cu un psihiatru.

Pana acum m-am lămurit ca cititul și chiar recitatul unor rugăciuni sau psalmi chiar nu reușește sa aibă nici un efect. Ba chiar în unele situații mi se pare nepotrivita. De exemplu dacă vrei sa citești rugaciunea de la sfârșitul lucrului și Îți aduci aminte ca ai avut o zi în care ai făcut absolut numai tâmpenii și nimic ca lumea, Cum mai poți sa zici ca mulțumești pentru " binefacerile de care te-a invrednicit Dumnezeu" dacă tu nu te-ai invrednicit de nimic??? Chiar dacă te-ai rugat și dimineață la Dumnezeu sa te "invredniceasca", tu tot nu ai reușit să faci nimic ca lumea în ziua aia...

Practic am observat ca la rugăciunile de dimineață te rogi sa te ajute Dumnezeu nu greșești, iar seara Îți ceri iertare pentru greșelile care totuși le-ai făcut și mulțumești pentru alea pe care nu le-ai făcut. ..
Dar de ce totuși greșim peste zi și greșim grav uneori ??? Ca nu e vorba ca nu ne ajuta Dumnezeu sau nu ne invredniceste ci pur și simplu noi greșim din propria noastră prostie...ori poate ne culcam pe o ureche ca dacă ne-am rugat o sa fie totul bine și ca tot ce am face va ieși bine pana la urma ?

Cum spuneam poate ar trebui sa "am o discutie" mai serioasa cu Dumnezeu, înainte de orice, sa încerc sa mă rog "cu cuvintele mele" , și mai imperativ, Doamne, ajutama sa îmi bag mințile în cap, sa nu mai fac tâmpenii, sa mă concentrez, sa gândesc înainte sa fac ceva, dacă e bine sau nu, eventual sa încerc sa am in permanenta un astfel de "dialog ", deși acestea sunt lucruri care pana la vârsta adulta ar trebui sa vina de la sine, sa Îți spună creierul tău și conștiința ta dacă ceea ce faci e bine sau nu e bine, și sa nu ajungi în situația sa zici ca parcă "te-a pus dracu" sa faci anumite lucruri care îți fac numai rău atât ție cât și celor din jur...

Da așa e nici mie nu îmi fac bine prea multe informații și mai ales discuții în contradictoriu. ..sunt foarte susceptibila la sminteala; mă tulbur foarte tare când aflu ceva nou despre care nu știam...Cum am.pățit de exemplu când am.aflat ca nu e bine sa mâncăm carbohidrați nici măcar în post, nici măcar fructe, de am ajuns sa mă întreb dacă nu cumva zaharul e mai rău chiar decât carnea, iar dacă intro zi se întâmplă să mănânc de amândouă, ca nu reușesc sa le separ nici măcar o zi ( fara)una o zi alta, nici nu mai știu care mi-a "cauzat" iminente neajunsuri....
Știți Cum e când afli o astfel de informație aparent "revoltatoare"? Prima data ești și tu revoltat și te apuci sa întrebi în dreapta și în stânga în speranța că ți se vor infirma prespupunerile; însă nu reușești altceva decât sa smintești și tu la rândul tău pe alții. ..
Și culmea e ca pentru a găsi răspunsuri la toate întrebările care te tulbura, nu ai unde sa cauți decât tot pe internet...După care informatiile se amesteca în capul tău intr-un mod indezirabil și ajungi sa faci niște "rationamente" absolut iraționale

Pai atunci lasa-l sa isi facă temele singur ������
Mai ales atunci când nu tine neapărat sau nu îti solicita ajutorul imperios. Chiar siasa îl ajuti în limita posibilitătilor. Ce ar fi fost dacă nu erai acolo sa îl ajuti ? După o vârstă nu mai suntem atât de responsabili pentru cei mai mici decât noi...

Afară de ăsta când esti furios nu prea mai poti sa te rogi...mai ales dacă abia te-ai rugat de dimineata ( rurâciunea sf efrem sirul), si constati ca încă nu e prânzul si tu deja te-ai înfuriat pe cineva, te-a scos din răbdări ����...

By the way: când se spune rugăciunea sf efrem sirul : diminenta imediat după rugăciunile începătoare ( sau după ce le citesti pe toate celelalte dacă ai obiceiul si reusesti sa o faci)??? Dacă vrei ( si poti) sa faci mai multe mătănii , se poate sa le faci lamijloc ( în loc de cele 12 inchinaciuni, sa faci tot metanii mari)? Sau continui după aia separat? Mie mi se pare aiurea sa numeri metanii ca pe alte exercitii, mai firesc mi se pare sa spui rugăciunea lui Iisus, fără sa mai numeri, faci câte mai poti, te mai opresti, samd...e corect???