Duplicitate și formalism în viața duhovnicească și de familie
 

O istorioară contemporană despre falsitate și formalism vizavi de familie și viața duhovnicească din cartea
„Monahia Porfiria, Cu taxiul pe străzile orașului” :

„ Vai vouă!...”

„Mă aflu într-o suburbie a Atenei și văd la aproximativ 200 de m o fată care stătea. Am redus viteza, fiindcă mi-am dat seama din experiență că aștepta taxi. Am oprit. Mi-a spus destinația ei și am pornit.

Ca de obicei, oamenii care intră în taxi și aud postul de radio al Bisericii, se bucură. Așa și această fată auzind și văzând și iconițele din mașină, s-a bucurat foarte mult și mi-a spus aceasta. Eu desigur mă bucur și mai mult, fiindcă aceastea sunt niște semne bune, atunci când le vorbesc despre Dumnezeu. Cu această fată am vorbit despre puterea credinței, despre dragostea noastră față de Dumnezeu Tatăl. Acesta cu iubire ne poartă fiecare încercare a vieții noastre și fără să ne ridice crucea de pe umerii noștri, îl face mai ușor și ne scoate din orice impas.
Ascultându-mă , fata mi-a spus:
- Aveți dreptate, așa este, precum spuneți; Dumnezeu nu ne părăsește niciodată, ci este întodeauna lângă noi în fiecare clipă grea a noastră.
- Inimioara mea, mă bucur foarte mult că recunoști dragostea lui Dumnezeu și Părintele Nostru.
- Doamna mea, sunt foate aproape de Dumnezeu, am un duhovnic foarte bun, care mă povățuiește spre Dumnezeu cu multă dragoste și îmi întărește credința.
- Și cu siguranță te împărtășești des, nu-i așa ?
- Da, ne împărtășim cu toată familia în fiecare Duminică.
- Îmi vorbești la plural. Ești căsătorită ?
- Da sunt căsătorită, am doi copii și sunt foarte fericită!
- Cum să nu fii fericită când ai același părinte duhovnicesc cu soțul tău și este așa de bun, precum ai spus. Căci făcând amândoi spovedanie curată, duhovnicul poate să vă povățuiască la aflarea oricărei probleme.

Frumoasa discuție a fost întreruptă de un telefon pe care l-a primit acea fată. Un telefon care mi-a surpat și mi-a făcut bucățele ca niște confeti această frumoasă imagine pe care mi-o făcusem despre ea în acele clipe.

Această fată nu era fericită; doar credea că este. Nici sinceră nu era față de Dumnezeu, față de duhovnicul ei și față de soțul ei. Trăia un vis înșelător, plin de sentimente false. Construise un turn de hârtie și-l vopsise cu diferite culori, ca să nu se vadă goliciunea sufletului ei, trădarea lui Dumnezeu, a duhovnicului, a soțului și a copiilor ei. De ce spun aceasta? Vă voi explica. La telefon era amantul ei!

Am întrebat-o de ce face aceasta și dacă a spovedit aceasta. Mi-a răspuns foarte degajată că nu a spovedit aceasta, ca să nu piardă respectul duhovnicului ei.

Am simțit scârbă și întristare totodată! Când am ajuns la destinația ei, acolo o aștepta amantul ei. M-a plătit, a coborât repede și a alergat în brațele lui. Văzând acea imagine, m-a durut foarte tare sufletul.
Mi se părea că eu Îl trădam pe Dumnezeu.
Am plecat repede, fiindcă nu puteam să mai văd acea priveliște. Voiam însă să o întâlnesc din nou pe acea fată și să o fac să înțeleagă cât de greșit era ceea ce făcea.

Duminica următoare am mers dimineața la biserică unde spusese că merge și ea. Nu am văzut-o însă nicăieri.

În vremea Împărtășirii am văzut-o cum se apropia ca să se împărtășească. Mi-a venit greu să o recunosc, fiindcă purta pe cap broboadă și părul ei fata îl legase în coadă. Am întrebat pe doamna de lângă mine cine este acea tânără și mi-a spus: „Este doamna..., cea mai bună și cea mai credincioasă femeie din parohia noastră!”

La sfârșitul Liturghiei m-am apropiat de ea. Aceea de îndată ce m-a recunoscut, s-a făcut nevăzută. Am căutat-o, dar nu am găsit-o nicăieri, ai fi zis că o înghițise pământul.
Trădarea și ipocrizia în toată măreția ei !”

Sursa: Monahia Porfiria, Cu taxiul pe străzile orașului, pag. 270-272.

Iorest, vorbeste despre virutile oamenilor, nu despre pacatele lor.

Un principiu pedagogic impune profesorilor sa nu dea elevilor exemple de greseli ce se pot face, ci doar constructive.

Îmi amitnesc și eu relatarea. Mă ia cu tremur.

E adevărat ce zici, se întreba un alt coleg de pe forum pe threadul cu îndrumarele pentru spovedanie, de ce s-ar spovedi cineva în mod formal, dacă nu se folosește ?

Găsim răspunsul într-un exemplu contemporan descris de o maică – pentru ca să nu piardă respectul duhovnicului, n-am mai vrut să scriu acolo prea mult pe alte teme, sunt 2 pagini de carte, care se potrivesc aici tema nunta, familia.

Cartea „Cu taxiul pe străzile orașului” am cumpărat-o din pangarul unei Biserici, abundă de exemple nefericite ale vieții de familie, e adevărat că nu e bine să se marșeze pe exemplele astea, dar dacă am știi noi ce scrie prin unele cărți ce se vând prin pangare...

Da n-ai cum să nu reții episodul, am citit cartea anul trecut și era pe la sfârșitul ei relatarea, dar cred că o s-o țin minte mult timp.

Cea mai tulburătoare carte recomandată și cumpărată din mediul bisericesc e „Se Întorc Morții Acasă - Spovedania unui torționar”, autor Constantin C. Ciomâzgă, sunt acolo niște evenimente de o violență fizică și abuz sexual, adulter, n-am mai pomenit așa ceva la un autor solid ancorat în creștinism.

Autorul nu cred că a urmărit să șocheze audiența ci a vrut să scoată la lumină virtutea monahilor care apar acolo părintele Filip parcă și fiul său, sora părintelui, era un contrast de luminozitate versus unele căderi umane și accentul era pe pocăința torționarului care a primit iertarea de la părintele pe care l-a chinuit în detenție.

Asemenea fapta este aur curat fara nicio comparatie.

Daca te referi la mine eu am spus altceva: "Cei care au intentia sa pacaleasca o fac oricum, nu e nevoie de o astfel de scuza."
Si nici nu e prea bine sa judecam astfel de cazuri, nu se stie ce se intampla in viitor si acea femeie poate ajunge chiar o sfanta, vezi si alte cazuri. Acea povestire era din acel moment al vietii acelei femei.

Nu la tine, Ali a întrebat e o povestire și atât detaliată de o măicuță care a fost taximetristă și a cunoscut multă lume, dintr-o carte ce se vinde în pangare.
Am dat un exemplu practic, nu știm ce va fi cu ea.

Si tu de ce crezi ca-l intereseaza pe Ali astfel de explicatii despre credinciosi cand el nici macar nu e credincios si mai si scrie de cand a intrat pe forum numai neadevaruri impotriva crestinismului?

Îmi amintești de Ora 25. :) Și acolo există cel puțin o scenă care sugerează limpede sfințenia unora dintre deținuții lagărelor din Al doilea Război Mondial.