Deocamdata el este profesorul tau. Un profesor decent, chiar sa moara de dragoste, nu isi va permite sa se lase prins intr-o astfel de relatie pana cand tu iti vei termina lucrarea cu el. Ar putea fi privit ca incearca sa profite de avantajul functiei. Nici o studenta/doctoranda decenta nu ar initia o astfel de relatie. Cat timp e profesorul tau nu sunteti intr-un raport de egalitate. Dupa ce ai doctoratul in mana, sunteti liberi, daca te place, va vorbi atunci.

Parintii unei prietene au fost in situatia asta. Ea era studenta (reluase facultatea dupa ce divortase), el era asistent. El o placea, dar nu i-a spus un cuvant pana fix in ziua cand si-a sustinut lucrarea de licenta. In aceeasi zi, inainte ca ea sa iasa din facultate, a venit la ea si i-a spus ca o place si ca ar vrea sa se intalneasca... apoi s-au casatorit.

Mai e o problema: si in Grecia, ca si in Romania sunt milioane de crestini ortodocsi doar cu numele... indiferentii religios greci sunt la fel ca indiferentii nostrii, la fel de "eligibili"... depinde daca au interes de a se apropia de practica ortodoxa.

Sa fie bine! Doamne ajuta!

Nu o iubesti, o doresti - e altceva.

Domnule AlinB, va multumesc pentru sfat, este frumos si clar formulat. Cat priveste partea cu avansurile, marturisesc ca nu-mi place ideea. Suntem amandoi oameni seriosi. Nu ma intereseaza aventurile, eu vreau o casatorie. Inteleg ca deodata sunt studenta lui, dar daca ar fi sa ''iasa ceva'', nu ar fi o problema sa fie totul dupa ce nu voi mai fi studenta nimanui.

Simona, când eşti preocupată excesiv de dorinţa de a zbura, începi să confunzi până şi bicicleta cu un avion.

Domnule AlinB, eu cand i-am raspuns Alexandrei ma refeream la iubire la cazul general. Normal ca eu nu-l iubesc momentan, de aceea am si deschis subiectul acesta, in speranta de a nu ajunge la acele sentimente. Va rog mult sa cititi cu mai multa atentie de acum inainte. Am vazut cateva din raspunsurile dumneavoastra de pe acest forum si pot spune ca sunt bine intentionate.

Doamna Cristina, va multumesc mult pentru raspuns. Eu nu am nici o intentie sa fac primul pas, chiar daca sa zicem ca el poate m-ar placea si ca femeie. Frumoasa povestioara pe care ati scris-o.

Avansuri nu se refera la "aventura" ci de intentiile in vederea unei relatii extraprofesionale, de ex. la o invitatie in oras.

Oamenii nu sufera dn iubire neimpartasita, daca intelegem corect iubirea, in sens Evanghelic, ci sufera din cauza dorintelor neimplinite.

suferinta in ideea ca iubesti pe cineva, ai vrea sa fii cu el, dar lucrul acesta nu se poate intrucat persoana respectiva nu iti impartaseste sentimentele

asta se cheama dorinta.
e drept, nu e usor sa faci diferenta intre una si alt, tine de experienta de viata si spirituala.