De ce sunt considerati cei casatoriti pacatosi/murdari?
 

Sunt f.nedumerita.
Daca exista taina cununiei, daca Dumnezeu a lasat casatoria si familia, de ce atunci oamenii casatoriti sunt considerati pacatosi/murdari (relatiile trupesti in speta) si exista atata inversunare in acest sens? Nu ai voie decat in anumite zile, nu ai voie anumite lucruri in biserica, esti mai prejos etc. De postit nu mai vorbesc.
Preotii au si ei multe ingradiri in acest sens. Si inca la noi au voie macar sa se casatoreasca.

Si mai apoi, se spune ca trebuie sa fie relatii trupesti numai pentru procreere.Bun, dar daca nu stii cand si daca ti-e dat sa ai copil?
Nu mai incerci deloc ca e pacat s-o faci fara a avea copil? Sau incerci mereu si speri si esti un pacatos?
Si nu este vorba de a face decat normal, cu sotul/sotia cu care esti cununat(a) si linistit, fara cine stie ce prostii.
Efectiv toate aceste reguli si interdictii nu cred ca sunt corecte si nici lasate de la Dumnezeu si te fac sa te simti murdar si pacatos numai pentru ca te-ai casatorit.

Subiectul asta a fost discutat si rasdiscutat in nu stiu cate topicuri, vreo doua active chiar in momentul asta. Chiar trebuie sa dam apa la moara lui emanuel, traditie et co.?

Eu nu am auzit ca cei casatoriti sa fie considerati murdari.... In rest cred ca toata lumea poate fi trecuta la "pacatosi" :)

Cand ai sa te casatoresti, ai sa vezi ca nu e nimic necurat la mijloc si cu putina bunavointa din partea voastra si cu ajutorul unui duhovnic bun ai sa descoperi aceasta taina minunata.

Poate de afara asa pare pentru multi (cu reguli stricte etc) , ca orice domeniu necunoscut, dar pentru crestinii ce au descoperit aceasta taina situatia e alta.

Gandeste-te cam cat de grea si frumoasa este viata unui monah. Pare imposibila pentru multi, dar posibila pentru cei chemati. La fel si casatoria daca i te dedici in intregime.

Doamne ajuta!

Ai dreptate Neossia. Eu cred ca pe masura ce scriem contra ei scriu mai mult.
Dar e greu de oprit.. Ca ei nu se opresc chiar daca noi ne oprim.

Acum nu am timp sa rezum si aici teologia casatoriei (dar poate o sa o fac in alt moment pentru ca eu consider ca e fff important sa amintim lucrurile astea si sa nu lasam discursul sa se infunde cu teorii angeliste), dar voi da numai un citat din canonul sf. Andrei Criteanul, un mare ascet si calugar de altfel, din oda a 9-a: 'patul cununiei curat si fatra de prihana este, caci Hristos a venit la nunta din Cana si a schimbat apa in vin' (sa ma ierte puristii, citez din memorie si tradus)
Nunta din Cana deci: unde a schimmbat Hristos apa in vin. Tot asa si unirea a doi oameni, in mod natural incarcata de pasiuni si pericole, se poate transfigura in iubire dumnezeiasca. Si in iubirea asta e inclusa si iubirea trupeasca.
Si nu este adevarat ca relatiile trupesti sunt permise doar spre procreere. Este o teorie de origine catolica asta; in occident se vehiculau astfel de lucruri, de se spunea sotiilor sa incerce sa nu aiba placere si sa se roage in timpul actului. Ca tot zic ei ca sunt eu ecumenista si nu gandesc ortodox, dar la ei influenta catolica e foarta clara aici. Este adevarat ca se spune sa nu impiedici facerea copiilor, dar nu ca asta e sensul casatoriei.
Daca un cuplu este steril (de ex. femeia a avut o tumoare si i s-a scos uterul), ar insemna sa nu poata sa se casatoreasca si sa aiba relatii trupesti?
In fine, iar ma intind; si sa imi iertati inversunarea. Sa ma ierte si Dumnezeu daca gresesc si sunt prea apriga.
Hristos a inviat!

Pe mine ma fascineaza casatoria, ma fascineaza toti oameni tineri casatoriti pe care ii cunosc. Uneori ma intreb daca eu chiar il iubesc pe baiatul pe care il iubesc sau doar vreau sa ma casatoresc de dragul casatoriei hahahahaha (glumesc). Ma fascineaza tare mult, viata de familie o vad ca pe o fantana nesecata de minuni (ma refer la familie in sens larg). Iar relatiile trupesti...pai abia astept, hahahaha (o sa pot si eu sa coplesesc pe cineva si cu iubirea asta, in forma asta, pe care acum n-am cui s-o dau). Eu cred ca si acelea sunt o fantana nesecata de minuni, dar cand exista iubirea si Dumnezeu acolo. Eu nu cred ca Dumnezeu ar fi ales ca simbol pentru unirea dintre El si omenire !!NUNTA!!, daca ar fi fost ceva necurat in sine! Si apoi cititi si Cantarea Cantarilor, e tot vorba de Dumnezeu si omenire acolo. Nu cred ca relatiile dintre soti sunt necurate in sine ci pot deveni, pot degenera, ca orice lucru de altfel. Dar cred ca totul se lamureste in rugaciune. Maica Siluana spunea ca relatiile trupesti dupa Nunta se transforma ca apa ce a transformat-o Hristos in vin la nunta din Cana. Eu n-am de gand sa urmez reguli rigide, sa fim niste crispati, ca doar omul e om, nu robot. Si legea e facuta pentru om, nu omul pentru lege, nu asa era?
Si postul, infranarea e o renuntare a ceva lumesc pentru Dumnezeu. Daca tii post, nu inseamna ca e pacat sa mananci, come on...Cred ca si Dumnezeu se bucura cand mancam si-i multumim. Si de nu mancam si-i multumim, iar se bucura. Ce, noi am fi suparati sa ne vedem copilul mancand? Nu, ci doar daca mananca cum nu trebuie (doar dulciuri, prostii sau prea mult si e obez). Dar nu mancatul in sine e rau. Asa si cu relatiile intre soti. Dar oricum, imi pare rau sa fac comparatie cu mancatul, pentru ca iubirea trupeasca e ceva mult mai presus, mult mai minunat, ca e comuniune, poate mai degraba comparatie cu o cina.
Nu stiu, cred ca suntem prea ingusti la minte uneori (si eu ma includ) Si Hristos o spune de multe ori. Cine citeste Evangheliile isi da seama.
Am scris cam dezorganizat, nu ma simt tare insipirata azi. Imi pare rau ca nu pot face ceva sa fim mai liberi de reguli moarte si prostii (si eu implicit) Oricum, eu am fost la multe conferinte si am cunoscut multi oameni ai Bisericii si deosebiti, si mai putin deosebiti (in opinia mea zic), si calugari, si preoti de mir si aproape toti erau foarte foarte deschisi la minte si odihnitori, fara sa judece si fara sa aduca acuze aiurite (ca de exemplu ca oamenii casatoriti ar fi necurati), nu ca aici pe forum.

As vrea sa continui discutia punand o problema care mi-a rasarit acum in minte. Tocmai acu 2 zile am fost la un curs de literatura a unui profesor strain si fiind vorba de sexualitate in cartea tratata a spus ceva interesant "Problema eterna a barbatului de a conecta, de a imbina sexualitatea cu sentimentul". Este ceva care ma intereseaza foarte mult. Citind in Milan Kundera am dat peste acest lucru, nu am citatul, dar din cate tin minte personajul principal, un barbat care isi insela iubita cu o groaza de femei, desi o iubea spunea atunci cand isi dadea seama cat isi raneste iubita prin comportamentul lui, dar nu putea fi altfel: "Cea mai nastrusnica idee a Creatorului a fost sa lege sexualitatea de dragoste. Daca ne-am excita la vederea unei randunici in zbor cat de simplu ar fi..." Ceva de genul. Mi-a placut foarte mult acest fragment. Pentru mine e o continua problema. Ma doare foarte tare ca este posibil ca barbatul sa doreasca fara sa iubeasca. Si intr-adevar, daca n-ar exista aceasta legatura pusa dintru inceput intre sexualitate si iubire, nu m-ar durea sfasierea ei. Daca ar fi existat sfasierea dintru inceput, de exemplu barbatul sa iubeasca femeia dar sa "se excite" la vederea unei randunici in zbor pentru mine n-ar mai exista nici gelozie, nici scarba nici nimic. Ar fi ceva pur si simplu mecanic. Si intr-adevar ar fi mai simplu.
Revenind la subiect, oare "necuratia sotilor" nu este o consecinta a "eternei probleme a barbatului de a impaca, conecta sexualitatea cu sentimentul"? In momentul in care in mintea ta pofta e mereu separata de iubire, bineinteles ca orice act sexual iti va parea murdar. Dar daca ti-ai putea imagina macar o singura situatie in care sa nu mai existe aceasta sciziune, ci doar dragoste, relatiile dintre soti n-ar mai fi necurate.
Vorbesc din dorinta mea ca sotul sa nu mai doreasca niciodata alta femeie si nici femeia sa nu mai doreasca alt barbat. Dar datorita "ideii nastrusnice" totul devine asa de complicat. Cand reusesti sa separi sexualitatea de dragoste nu e bine, dar nici cand o lasi asa nu e bine (de exemplu sa zicem ca incepi sa iubesti un barbat altul decat sotul, s-ar putea sa ajungi si sa-l doresti)
Fani, tu ce zici? Sincera sa fiu scriu pe forum acum doar fiindca stiu ca raspunzi si tu.

Ah, vreau sa precizez ca nu cartea lui Milan Kundera o analiza profesorul, ci alta carte, dar am facut eu conexiunea

Vezi tu Sophia cred ca ce se intampla acum in familie este rodul caderii. Iar canoanele impotriva acestor ne-simtiri se intorc.
Dar in Biserica lui Hristos nu este asa. Iar daca cineva ti-a spus asa nu a avut dreptate.
Relatia trupeasca trebuie sa devina rugaciune si copiii nostri vor primi cea mai bogata zestre, inceput bun spre sfintenie. Cum poate fi dragostea ceva necurat?
Sunt atat de multe de spus, le vei gasi si la parintele Rafail Noica si la maica Siluana si la multi altii probabil.

http://video.crestinortodox.ro/CPrjL...nt_de_fol.html

Eu cred ca e taman pe dos: femeile "cupleaza" sexualitatea cu sentimentele in timp ce barbatii uita foarte repede c-au cunoscut-o pe domnisoara cu care impart patul numai cu 2 ore in urma. Este binecunoscut faptul ca femeile asociaza tipul de manifestare trupeasca a dragostei cu intensitatea sentimentelor: cand le e drag de cineva ii permit aceluia sa le tina de mana, cand sunt deja indragostite ii daruiesc si-un sarut iar mai apoi, ca incununare "apoteotica" a iubirii pe care o simt, se daruiesc cu totul alesilor lor. Tocmai de-asta sufera femeile inmiit mai mult atunci cand sunt parasite, cand o relatie se rupe sau cand sunt inselate. Barbatii inselati rabufnesc (si eventual se razbuna) din orgoliu, femeile inselate se inversuneaza impotriva impricinatului din dragoste / inima ranita.

Doamne ajuta!

Ceea ce face relatiile dintre soti curate este Taina Casatoriei si nu sentimentele care se presupune ca exista la mijloc.
Sentimentele sunt intotdeuna un reper subiectiv.

In orice caz, la nivel profan vorbind, femeia se ataseaza mai usor de barbat pentru ca are nevoie de prezenta lui pe termen lung prin protectia pe care i-o ofera, barbatul vede lucrurile altfel pentru ca el nu este constrans biologic sa se ataseze in schimb este constrans sexual sa procreeze, iar aceasta constrangere de ordin sexual este de moment, nu una pe termen lung.