În prealabil postat de sophia (Post 271363)

@Anna21
Este f.greu de delimitat placerea de bucurie. Am impresia ca la tine nu este asa clar, sau nu poti sa ne explici ce simti tu fata de mancare, imbrcamainte si alte lucruri omenesti.
Incerc sa explic putin:
1. Bucurie - cand nu ai si iti doresti, iar apoi primesti.
Fie ca este vorba de o bucatica de paine, sau de friptura, de tort, o rochie, sau altceva.
Nu ai avut si te bucuri sa primesti.
Poti insa sa ai bucurie, dar nu placere - te bucuri ca ai primit ceva, dar nu-ti place.
Sau invers - iti place ceva, dar nu te poti bucura, ori ca nu poti avea acel lucru (n-ai bani, sau alte motive), ori ca-l poti avea dar ti-l refuzi singura (ca e post, sau ne-crestin).

2. Placere - poti sa ai mancare si sa nu-ti placa.
Sau sa primesti ceva care nu-ti place sa mananci. Atunci nu ai nici placere si nici bucurie.
Invers, cand primesti ceva ce-ti si place si ai si nevoie, este si bucurie si placere.
Placerea este egoista.. bucuria, NU.

"Placerea se raporteaza la sinele egoist (satisfacerea unei pofte, dorinte).. Bucuria se raporteaza la Dumnezeu (la recunoasterea purtarii de grija a lui Dumnezeu pt noi)" spui tu.

Nu este adevarat. Placerea este ceva fundamnetal si f.important. Este periculos sa lipseasca.
Este un simt dat de Dumnezeu (sau natura, sau amandoi) cu un scop de protectie.
Un lucru care nu-ti place, fata de care simti repulsie poate fi: daunator/periculos, sau iti face tie rau (alergie, etc.), etc.

Nu poti manca ceva ce nu-ti place, sau imbraca ceva ce nu-ti palce si nu te simti bine cu acel lucru.

A nu avea placere de a manca = anorexie
A nu avea placere intr-un lucru = depresie

Ceea ce vrei tu sa spui poate - ca trebuie masura in toate.
Dar a manca in sila, sau a ne refuza lucruri care ne sunt necesare organismului, este periculos si pacat.
A manca placere, a pofti o mancare este ceva bun, util. Sigur ca trebuie mentinute niste limite.

Organismul mai are si functia de a semnaliza ceea ce-i trebuie prin manifestarea unor pofte.
Asa se intampla de ex. la gravide, la oameni bolnavi, etc.
Un om care are diabet si ii scade prea mult glicemia, are pofta si nevoie de dulce.
Un om care pierde calciu/magneziu are pofta de lactate si oua.
Un om care este anemic - are pofta de carne
Un om care are nevoie de vitamine - cauta legume si fructe.
Cand ti-e greata cauti ceva acru: lamaie, suc, etc.

Intreab-ti sotul. Sunt chestiuni de fiziologie.
Cand ti-e foame cauti ceva care mai inati sa...fie si mai apoi sa-ti placa. Altfel nu poti manca.
Tu ai manca un lucru care nu-ti place?

Si mai vrei sa spui ceva: ca in credinta, ca sa tii post, trebuie sa te abtii si sa-ti refuzi lucruri. Ca este pacat sa mananci nu stiu ce, sau in anumite zile/perioade, sau in general?
Ce doresti tu de fapt? Asta n-am inteles.
Sa postim, sau sa mancam in sila, sau sa nu mancam in general, sa fim anoexici/bulimic?
Sau sa stam sa ne uitam la vitrine, sa salivam si sa trecem mai departe?
i de ce crezi tu ca toate astea ar insemna credinta? Crezi tu ca Dumnezeu asta cere de la noi?

În prealabil postat de Daniel777 (Post 343243)

@maria25

Era vorba de postul personal,adica te pravila personala de post.
In ceea ce priveste postul Bisericii,un parinte de la noi ,Arsenie Papacioc spunea ca ,dimpotriva,trebuie ca si crestini sa spunem ca astazi fiind miercuri,de ex,nu pot manca de dulce ,pentru ca asa imi porunceste Biserica.

Postul celalat se referea la faptul ca daca tu iti propui ca in ziua respectiva sa mananci o paine si atat,dar esti invitat la o masa,atunci sa nu spui ca nu poti manca pentru ca tu ti-ai propus in ziua aceea altceva,ci sa mananci tot ce ti se pune dinainte.
Asta ,daca cum am mai spus ,nu incalca postul randuit de Biserica.