Câteva citate:

Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe voi desăvârşit, şi întreg duhul vostru, [red]şi[/color] sufletul, [red]şi[/color] trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.

Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura sufletului [red]şi[/color] duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii

pentru ca, fie venind eu şi văzându-vă, fie nefiind de faţă, să aud despre voi că staţi într-un duh, nevoindu-vă împreună întru-un suflet, pentru credinţa Evangheliei

Multumesc,

Nu trebuie sa ajungem la oconceptie trihotomica despre om. In intreaga Sfanta Scriptura, termenii suflet si spirit sau duh se folo*sesc in mod amestecat, unul pentru altul, denumind acelasi element component al naturii omenesti. Prin urmare, in cele doua texte amintite (I Tes., 5, 23 si Evr., 4, 12), in care se vorbeste despre suflet si duh, nu este vorba de doua principii deosebite, ci nu*mai de doua functii sau puteri ale aceleiasi naturi spirituale a omu*lui, si anume despre puterea vietii organice si puterea vietii spirituale. Prin suflet si duh sau spirit, in cele doua texte, se indica cele doua aspecte ale aceleiasi naturi spirituale : aspectul inferior al vietii vege*tative organice, adica al sufletului, si aspectul superior al cunoasterii si vointei rationale, adica al spiritului. Deci, aceeasi natura spirituala umana se numeste suflet cand se raporteaza la cele ale trupului, indeplinind functiuni organice, si se numeste spirit sau duh, cand se raporteaza la cele strict spirituale, indeplinind functiuni din sfera spiritualului.

Explicatia ta data versetului din 1-Tes 5:23 este o explicatie intortocheata a unei minti teologice, lipsita insa si de trairile starilor respective.
Sf, Apostol Pavel doar le-a enumerat in versetul de mai sus, duh-suflet-trup (desi nu in ordinea importantei), explicatiile nefiind insa ale lui. Ca unul dintre cei care a fost pana la al nu stiu carelea cer, se vede clar ca stia sa faca deosebirea intre cele trei "trupuri", dar n-a explicat-o pt ca nu avea rost sa se complice cu oameni pagani care nici macar nu-dal cunosteau pe Hristos.

(termenul spiritus e sinonim cu suflet si nu-l amestecam aici pt a nu ne complica inutil)

Deci ordinea importantei este si ordinea treptelor/etapelor existentiale
1)trup -necesar in existenta materiala- trairea materiala -trup de carne si oase
2)duh -necesar in existenta duhovniceasca -trairea in trup din duh (trupurile cele noi de la Inviere)
3)sufletul - partea cea divina care poate fi inobilata/desavarsita in primele doua existente, sau nu, daca se ramane in pacat, lipit de materie!

Sufletul le subordoneaza pe primele doua si la vremea potrivita sau cu voie divina se poate debarasa de ele, daca iese din etapele celor doua existente, trupesti si duhovnicesti. Dar le si poate relua daca e necesar sa se reintoarca in cele doua stari.

Intr-o varianta inversata a trihotomiei trup-suflet-duh am putea spune ca omul este format din suflet-trup-cap.

Evident ca desi este ditamai capul,totusi acesta face parte din trup,nu este de sine statator.

Hai sa fim seriosi ! Adica sa ne folosim "ditamai capul "cu tot ce are el in interior. Deci , capul este parte din trup, neputandu-l separa decat prin decapitare. Ia de folos cele spuse de George si citeste linkul .

O minte teologica doar il justifica pe Dumnezeu in minte din cuvintele Sf Scripturi.

O minte care-l contempla pe Dumnezeu, e teofanica.

Draga Dacian, nu mi se pare potrivit a justificarea Lui Dumnezeu. Dumnezeu nu are nevoie de justificare nici in mintea noastra si nici ori unde. Cand justifici ceva inseamna ca asupra acelui ceva, a planat o suspiciune, o neancredere, o incertitudine, ceva neclar , etc. Termenul este complet nepotrivit.

mai e de albit la primul...pe celelalte Dumnezeu le stie...
sa ma dau jos de aci, sa nu ametesc....

draga cristi,

Care este diferenta intre un cap care face parte din trup si nu este de sine statator...si un cap care face parte din trup neputindu-l separa decit prin decapitare ?

In acest caz "trihotomia" suflet-trup-cap( e o gluma aici ) devine dihotomia suflet-trup...ceea ce am si vrut sa spun!

PS.evident ca citisem linkul inainte,ca sa ma inspir...

Ai intuit foarte corect ! Vorbim doar de trup in totalitatea lui si suflet, deci trup si suflet. Separarea capului de trup, precum Dacian spunea, nu-si are temei, raspunzand-ui printr-o gluma, pentru a-l face sa inteleaga , intr un fel , sau altul.