Intrebari din istoria Bisericii
 

Doamne ajută!
Dragi colegi,

Întrucât am observat că "jocul interactiv" iniţiat de Ioanna la secţiunea "Generalităţi" este deosebit de util şi plăcut, m-am gândit că ar fi interesant să realizăm şi aici un concurs cu aceleaşi reguli, dar cu întrebări din istoria Bisericii.
Astfel, dacă sunteţi de acord, vă propun să participăm la concursul cu întrebări biblice iniţiat de către Ioanna (topic de la care m-am inspirat) şi, în acelaşi timp, să organizăm un joc interactiv asemănător, cu întrebări legate de istoria creştinismului, din epoca apostolică până în zilele noastre. :)
Ce credeţi, este interesantă ideea? Ne vom descurca?
Repet faptul că regulile jocului sunt aceleaşi cu cele de pe topic-ul "Joc interactiv - întrebări din Biblie", doar că întrebările au legătură cu tema secţiunii (istoria Bisericii). Astfel, după ce un participant va oferi un răspuns corect, va avea dreptul de a pune, la rândul său, o întrebare, iar cel care va răspunde primul, va posta o altă întrebare... şi tot aşa. :)

Zilele acestea, întrucât am un program foaarte încărcat, mă voi implica mai puţin în concurs (poate doar în week-end), dar după Sf. Nicolae, sigur voi avea mai mult timp şi-mi voi putea îmbogăţi, împreună cu voi, cunoştinţele de I B U. :)

Pentru a începe concursul, voi pune o întrebare foarte foarte simplă: ce erezie/erezii a combătut Sinodul II ecumenic? Asta-i aşa, o întrebare pentru încurajare, după aceea începem la un nivel mai... de olimpiadă, da? :)

O seară binecuvântată!

Arianismul şi macedonianismul.

N-aţi vrea să ne spuneţi şi în ce constau ele? Dacă tot e să învăţăm...

Topic instructiv şi extrem de util, deoarece am observat că ereziile sunt recurente. Cineva spunea: "cine nu cunoaşte istoria, e condamnat să o repete...". Mereu apar întrebări la care Biserica a răspuns de multe secole: este Isus Dumnezeu sau om ? A suferit pe bune, sau nu ? A înviat El cu de la El putere sau a fost înviat de Tatăl ? Dogmele de credinţă se pot schimba sau sunt neschimbătoare ? Unde se află acum trupul Maicii Domnului ? Da de ce să îi spunem "Maica Domnului", din moment ce Fiul este Domn din preeternitate şi ea l-a născut doar ca om ? Putem să ne rugăm la icoane sau aceasta este încălcare a poruncii "să nu-ţi faci chip cioplit, nici altă asemănare..." ? Putem să omorâm pe duşman în luptă, sau aceasta este încălcare a poruncii "să nu ucizi" ? Biserica este sau nu competentă de a face judecăţi morale ? Etc, etc.

Pe de altă parte, întrebările ar trebui să fie mai general accesibile. De exemplu, întrebarea iniţială nu mi se pare de loc simplă, de vreme ce Conciliul al II-lea Ecumenic a combătut numeroase erezii şi nu una singură.

În sfârşit, ar fi preferabil, după părerea mea, ca, atunci când ne referim la Biserică în înţelesul ei de instituţie, să folosim majusculă iniţială. Când scriem "biserică" ne referim la construcţia care poartă acest nume. Limba noastră foloseşte acelaşi cuvânt cu ambele sensuri: de Ecclesia şi de basilica, astfel încât deosebirea de scriere poate evita confuzii. La fel, când spunem "Şcoală" ca instituţie, spre deosebire de şcoala noastră de cartier.

Acuma, ca să încerc să răspund la întrebare: Sinodul respectiv a combătut mai ales pe cei care susţineau că A Treia Persoană nu este Dumnezeu ?

Scuze. Nu sunt foarte doxă de teologie, dar, în esenţă, arianismul neagă divinitatea Fiului (Fiul nu e egal cu Tatăl, vezi, de exemplu, arienii moderni, Martorii lui Jehova), iar macedonianismul sau pneumatomachii neagă divinitatea Sfântului Spirit.

Ca reacţie la pneumatomachi, la cel de-al doilea Conciliu a fost dezvoltat şi extins articolul pneumatologic din Simbolul de Credinţa: "Cred în Spiritul Sfânt, Domnul etc. etc."

Edit - Domnul Dragomir a răspuns corect înaintea mea, mai sus.

Excelenta idee,mai ales din perspectiva faptului ca mult dorita sectiune de Patrologie nu mai intereseaza pe nimeni.Ar trebui sa le fie rusine tuturor celor care au spus ca si-ar dori asa ceva si nu dau o mana de ajutor.Sau era doar un slogan?Asta m-a lasat efectiv fara cuvinte,se inghesuie multi la toate tampeniile de subiecte,altfel nu am cum sa le spun,care nu te ajuta cu nimic,in afara faptului ca te mai porcaiesti putin cu oponentu,dar acolo nu a dorit aproape nimeni sa dea o mana de ajutor,sa muncesca putin,sa transpire,sa aduca ceva interesant: ,,Uite oameni buni ce am gasit in Raspunsuri catre Talasie,poate va ajuta si pe voi,uite pe mine cum m-a ajutat".N-ai sa vezi,cel putin momentan,cel putin acolo.Anyway,nu stiu de ce spun asta,de idiot,nu ar trebui sa nu ma intereseze pe mine daca pe cei ortodocsi nu-i intereseaza.

Topicul este o idee excelenta,dar,spre diferenta de cel deschis de Ioana are o problema.Acela se raporta la Sfanta Scriptura,si prin urmare toti stiau unde sa caute.Ma tem ca aici multi nu stiu unde sa caute.Prin urmare ar trebui stabilita o bibliografie,sa macar cateva repere,ca sa stie fiecare unde sa caute daca nu stie raspunsul.O simpla parere,atat.In plus fiecare poate veni cu materiale,pe acest subiect,din confesiunea sa,si atunci,invariabil vor incepe polemicile.Proba:incepeti discutia cu 1054 ca sa vedeti diversitate a opiniilor in conflict :) Trebuie stabilite niste reguli,altfel ideea s-ar putea sa nu functioneze.Eu mi-as dori sa se realizeze,sa vedem cati sunt interesati.

Propun, ca regulă:

Întrebările şi răspunsurile să păstreze strict, dar STRICT, caracter istoric. În ce an şi la ce pagină a scris episcopul X că ţ egal ş, dar în nici un caz nu se va discuta dacă "ţ egal ş" este sau nu o erezie.

Permiteti-mi sa adaug, la randul meu, o propunere: deoarece riscam sa ramanem la o simpla listare de intrebari si raspunsuri (ceea ce nu e putin lucru, desigur, dar de ce sa nu cautam un folos mai complet?), propun sa evidentiem, acolo unde este posibil, si consecintele unui eveniment sau altul in viata Bisericii.
Mai mult (visez prea frumos, oare?) sa ne exprimam o opinie, macar, despre impactul evenimentului respectiv asupra vietii noastre, astazi... (Asta ar fi si un filtru in alegerea insasi a intrebarilor...)
Imi cer scuze daca suna prea pretentios, dar eu consider ca e bine sa evitam informatia care nu are "plesnet" in viata noastra concreta. Poate ca scolastica tocmai aceasta nu a facut...

Pentru ca de la 1054 incolo au inceput sa "rasara" sectele? Asta era ideea, Scots? E mai usor pentru ei sa raspunda ce s-a intamplat dupa ce au aparut ei, pentru daca ar fi sa mearga inainte de 1054 ar trebui sa caute raspunsuri in ortodocsie si atunci si-ar lua portia de la pastori...


Forgive me. Had no intention in upsetting you, but your advice was really funny

Nu, protestantismul incepe dupa 1500, cu Luther.
In 1054 a fost doar Marea Schisma, cand Biserica de Apus (Catolica) s-a despartit de cea Rasariteana (Ortodoxa).

Subscriu si eu tuturor propunerilor anterioare.

...editat.

Daca tot nu pune nimeni o intrebare, intervin cu tupeu :)

Refaceti drumul crucii (Via Dolorosa), punctand opririle.

1. Curtea casei lui Pilat din Pont - Judecata lui Hristos si condamnarea la moarte
2. Pretoriul - Punerea Crucii pe umerii Domnului si pornirea spre Golgota
3. Prima cadere a Mantuitorului sub povara Crucii
4. Intalnirea Domnului cu Maica Sa Indurerata
5. Simon Cirineanul ridica Crucea Domnului, spre a-L ajuta
6. Intalnirea Domnului cu Veronica - Hristos isi sterge chipul cu mahrama
7. A doua cadere a Mantuitorului la pamant
8. Intalnirea Domnului cu femeile ce se tanguiau pentru El
9. A treia cadere a Mantuitorului la pamant
10. Golgota - dezbracarea Domnului de hainele Sale
11. Baterea in cuie a Mantuitorului pe Cruce
12. Rastignirea - Moartea Domnului pe Cruce
13. Coborarea Domnului de pe Cruce - Piatra Ungerii
14. Punerea Domnului in Mormant si Invierea

"In arhivele Bisericii Ortodoxe Grecesti, sta scris ca cele trei caderi ale Domnului Iisus inseamna cele trei zile cat a stat in mormant." - este precizat in materialul consultat (am tastat "Via Dolorosa" pe google, nu stiu cum sa postez linkul... ma iertati pentru nepriceperea in ale netului...).

Un folos duhovnicesc poate fi, nadajduiesc, increderea ca drumul vietii poate fi urmat crestineste pana la capat, in ciuda caderilor inevitabile. Un altul, sa ne ferim de drumurile prea comode, de alegerile care aduc, aparent, numai avantaje (chiar de ar fi in plan duhovnicesc).

Cînd au fost scrise cele patru Evanghelii canonice? Şi cînd au devenit oficiale?

Întreb ca să aflu.

uite aici Via Dolorosa

sau http://www.crestinortodox.ro/diverse...osa-87987.html

daca dai Quote la acest mesaj poti vedea exact cum se poate posta linkul.

Raspuns corect si detaliat. Aveti cuvantul, puteti pune o intrebare.
Acum vad ca Florin-Ionut s-a grabit, ok, intrebarea dansului prima data si dupa a dmv.

In perioada framantarilor legate de monotelism, in anul 648 imparatul Constantin II dadea un nou decret prin care oprea, sub amenintarea unei grele pedepse, de a se mai discuta daca in Hristos este una ori sunt doua lucrari si vointe.

Intrebare: Care sunt primele doua victime (oameni reprezentativi ai Bisericii) ale acestei dispozitii si in ce a constat pedepsirea lor?

Imi cer scuze ca nu am asteptat raspunsul la intrebarea lui Florin-Ionut... Am vazut abia acum ca Ioanna stabilise ordinea... Iertare!

Au fost oare cei doi Nestorie şi Arie? Mă gîndesc că au fost excomunicaţi din cauza încăpăţînării de a rămîne în stare de erezie.

PS: Ar fi corect ca să răspundem fără să ne uităm pe net. Adică cine ştie răspunsul pe dinafară, nu cine ştie să caute. Este doar o propunere.

E vorba de unii dintre cei mai indragiti sfinti marturisitori:
Sfantul Maxim Marturisitorul, caruia ptr indrazneala de a se impotrivi imparatului si a indemna si pe altii la marturisirea dreptei credinte i s-a taiat limba si mana dreapta Si ucenicul sau, sfantul Anastasie, care a patimit la fel.
Mi s-a parut extraordinar faptul ca era un om impotriva unui sistem. Fratii sai, episcopi, preoti si calugari l-au judecat, l-au batut crunt, cu toate ca era un batranel respectabil care avea 75 de ani reprosandu-i cu dispret"Ce crezi ca numai tu o sa te mantuiesti?"
Si sfantul a refuzat sa se impartaseasca cu ereticii.
Asemen asa bine seamana situatia cu cea contemporana. Cati ierarhi, preoti, calugari nu imbratiseaza ecumenismul? Totusi si azi mai sunt"Sfanti Maxim", care isi mai ridica glasul si striga. dar acestia, la fel ca si sfantul Maxim sunt considerati nebuni, lipsiti de dragoste, in schisma cu BO.

Atunci ar participa doar ce care stiu...eu unul consider un exercitiu cautarea raspunsului si astfel invatatura...eu m-as simti exclus din acest joc...oricum nu intru pentru ca nu stiu ce intrebari sa pun...

si eu zic la fel.
Plus ca in ciuda faptului ca anumite lucruri le-ai stiut odata, cu timpul se asterne uitarea peste ele. Si e important sa mai reiei studiul ca sa le scoti de la naftalina.
Iar altele poate nu le-ai stiut, dar e o ocazie potrivita sa te informezi despre ele.
Asa putem afla cine a fost Sf Maxim Marturisitorul, Sf Marcu Eugenicul , care au fost sinoadele si ce au tratat ele s.a.

Ai raspuns cum as fi raspuns si eu!...
Dar in cartea de IBU (material de seminar de la Fac. de Teologie) sunt evidentiati ca principale victime Sfantul Maxim Marturisitorul :) si Papa Martin.
Papa Martin, dupa dezbaterile cu Sfantul Maxim, a convocat (dupa aparitia decretului imparatului Constantin II) sinodul din Lateran unde a fost combatuta erezia monotelista. Nu imi este insa clar care a fost soarta suveranului Pontif in urma pedepsei imparatului.
Poate cineva dintre fratii catolici sa ne dea o mana de ajutor aici? (informatii suplimentare)

Cat despre Sfantul Maxim, intr-adevar a luptat singur impotriva, practic, unei crestinatati intregi (multi dar debusolati) si ... a invins! Ca dovada, zic eu intru folos duhovnicesc, ca omul care este cu adevarat iubit de Hristos, se afla mereu in majoritate, chiar impotriva lumii intregi de-ar lupta!

Ce cult crestin are o istorie paralela cu Biserica pana prin preajma secolului 4?

Ce a vazut mai exact imparatul Constantin (cruce) pe cer si unde.Ce religie a avut.Cand s-a convertit la crestinism?Cine l-a botezat si cand.. Sub ce botez s-a botezat... Ce religie avea Eusebiu de Cezareea?Ce s-a discutat la primul sinod ecumenic?

hopa..mai incet..ia-le una cate una. Cand le vine randul:)

Incepeti cu care vreti.

Doamne ajută!
Vă mulţumesc tuturor pentru răspunsuri şi pentru aprecieri. :)
M-a bucurat mult dorinţa voastră de a participa la acest concurs online. :)
Într-adevăr, aşa cum aţi scris unii dintre voi, ar trebui să avem şi o bibliografie clar stabilită şi să răspundem la întrebări arătând consecinţele pe care evenimentele istorice le au în zilele noastre.
Regret sincer că, zilele acestea, n-am posibilitatea de a mă ocupa de topic-ul acesta aşa cum ar trebui... dar observ că voi sunteţi foarte activi şi bine informaţi în privinţa istoriei Bisericii, ceea ce mă bucură mult.

Observ că aţi răspuns corect la prima întrebare şi aţi postat alte câteva întrebări deosebit de interesante.
Voi încerca să răspund la întrebările la care nu s-a răspuns până acum (sper să nu sar vreo întrebare din neatenţie) şi vă aştept să reintraţi în joc fiindcă am văzut că, de câteva ore bune, n-aţi mai postat nimic. :(

Numai bine!

Nu-mi dau seama la ce cult creştin te referi... Toate ereziile care s-au despărţit de Biserică până în sec. IV au avut, până la această dată, o istorie paralelă cu Biserica. Poţi da un indiciu? :)

Esenii, Nazarenii.

Încerc să răspund pe rând la toate întrebările pe care le-ai postat.
Evenimentul din viaţa lui Constantin cel Mare, la care faci referire (vederea semnului Sf. Cruci pe cer) este relatat, cu mici diferenţe, în trei documente istorice: "De mortibus persecutorum" (Lactantius), "Istoria bisericească" (Eusebiu de Cezareea) şi "De vita Constantini" (tot Eusebiu al Cezareei). Potrivit acestor surse, în ajunul luptei cu rivalul său Maxenţiu (anul 312), împăratul Constantin cel Mare (306-337) a văzut pe cer, în miezul zilei, semnul Sfintei Cruci format din stele strălucitoare. Lângă semnul minunat, împăratul a putut citi următoarele cuvinte: "În acest semn vei învinge" ("In hoc signo vinces"). Interpretând această viziune drept o prevestire a victoriei sale militare asupra lui Maxenţiu, împăratul Constantin a ordonat ca semnul ce i-a apărut pe cer să fie desenat pe toate steagurile de luptă ale soldaţilor. În urma victoriei asupra lui Maxenţiu (28 octombrie 312), împăratul a hotărât să-i sprijine pe creştini. Drept urmare, în anul 313, împăratul a formulat, împreună cu Licinius, cumnatul său căruia i se încredinţase conducerea unei părţi a Imperiului, renumitul "Edict de la Milano (Mediolanum)", prin care creştinismul (religie interzisă până atunci sub ameninţarea pedepsei capitale), devenea, alături de celelalte culte existente în Imperiu, religie acceptată (religio licita), iar persecuţiile împotriva creştinilor au încetat în întregul imperiu. În anul 324, în urma izbugnirii unui conflict politic între cei doi împăraţi, Licinius reîncepe persecuţiile împotriva creştinilor, până când Constantin îl învinge şi preia puterea şi asupra părţii orientale a Imperiului roman.
Ai mai întrebat ce religie avea Constantin cel Mare şi cine l-a botezat. Înainte de a se converti la creştinism, împăratul Constantin a fost, ca şi predecesorii săi, politeist. După ce a devenit favorabil creştinismului, împăratul a mai amânat Botezul (practică des întâlnită în acea vreme, când mulţi dintre cei care aderaseră la creştinism preferau să se boteze înaintea morţii pentru a fi siguri că nu mai păcătuiesc după Botez - Taină prin care se şterg atât păcatul originar, cât şipăcatele personale). În anul 337, înainte cu doar câteva zile de a muri, Constantin cel Mare a fost botezat de către episcopul semiarian Eusebiu al Nicomidiei.
Ai mai întrebat ce religie a avut Eusebiu de Cezareea. A fost semiarian, cu toate că, la Sinodul I ecumenic, de teama excomunicării şi a exilului, a semnat Crezul niceean.

Ultima ta întrebare este: ce s-a discutat la Sinodul I Ecumenic?
A fost combătută erezia ariană, s-a formulat prima parte a Crezului (aici ar fi foarte mult de discutat) şi a fost stabilită data serbării Sfintelor Paşti. Acestea au fost principalele probleme discutate în cadrul primului Sinod ecumenic.

Numai bine!

Stai puţin, esenienii au fost membrii unei secte iudaice. Ai întrebat de un cult creştin. :)

pardon, Ebioniti.

Florin Ionuţ, Doamne ajută!
Voi încerca să-ţi răspund în câteva cuvinte (fiindcă isagogia biblică nu este chiar domeniul meu preferat...). Evangheliile canonice au fost redactate în secolul I, dar canonul biblic s-a format în timp, definitivându-se în secolul al IV-lea.
Sincer, deşi am învăţat aprox. un semestru întreg la facultate despre formarea canonului biblic, am reţinut destul de puţin... fiindcă sunt foarte foarte multe date (ani, denumiri de scrieri şi autori etc), dar aceste informaţii se pot găsi în scrierile de specialitate. Oricum, cărţile N T s-au scris în primul secol al erei creştine şi au fost, treptat, adunate într-o colecţie, aşa cum o ştim noi astăzi. Unele surse istorice din primele 3 secole menţionează drept scrieri inspirate unele dintre cărţile Noului Testament, dar şi altele în plus, care nu se mai află în canonul biblic actual (de exemplu, anumite scrieri ale Sf. Părinţi apostolici: Păstorul lui Herma, Didahia, Ep. I a lui Clement Romanul etc). În special în Occident, autenticitatea Epistolei către Evrei a Sf. Ap. Pavel a fost mult disputată (de aceea, această scriere nici nu este menţionată în unele dintre listele de cărţi canonice din vremea respectivă). În Răsărit, îndoielile au vizat în special autenticitatea Apocalipsei Sf. Ioan Teologul.
Oricum, în majoritatea documentelor din primele secole, în care se menţionează liste de scrieri acceptate de Biserică, figurează aproximativ toate scrierile canonice pe care le avem şi noi astăzi (cele 4 Evanghelii, 13 dintre epistolele pauline şi epistolele soborniceşti).
În sec. al IV-lea, într-o epistolă a Sfântului Atanasie cel Mare (epistola festivă 39, dacă am reţinut corect) sunt menţionate drept scrieri canonice toate cele 27 de scrieri ale Noului Testament, de unde rezultă că atunci deja canonul biblic al N T se definitivase.
Am scris aceste puţine informaţii din memorie (din ceea ce am studiat anul trecut), dar, aşa cum am mai spus, istoria formării canonului biblic poate fi aflată din lucrările teologice de specialitate.
Cea mai veche Evanghelie este, în mod surprinzător, Ev. după Marcu.

Doamne ajută!

A, da, aceea a fost o erezie creştină, într-adevăr.

Puteţi menţiona câţiva autori din sec. I care, în scrierile lor, au atestat existenţa istorică a Domnului nostru Iisus Hristos.
Mă refer la surse istorice extrabiblice pentru că, deşi noi ştim că scrierile Noului Testament au fost redactate sub inspiraţia Duhului Sfânt, pe cei sceptici nu-i vom putea convinge doar prin acest argument dogmatic (care pentru noi este de maximă importanţă).
Există, aşadar, surse istorice contemporane cu Întruparea Mântuitorului, surse necreştine (chiar nefavorabile creştinsimului), care să menţioneze clar existenţa Mântuitorului nostru Hristos?

Întrebare de 10 puncte! :)

Tacitus (scriitor roman), Flavius Iosefus (istoric), Suetonius (secretarul imparatului Hadrian), Plinius cel Tanar (consul roman), Thallus (istoric)

p.s voi la care le spuneti ebioniti? La esenienii crestinati, asimilati de biserica iudeo-crestina si evreii crestinati din Siria, asa numitii nazarieni christocentrici?

Constantin cel Mare a vazut monograma in soare... Nu o cruce formata din stele... Gurile carcotase spun ca acesta a atribuit viziune referindu-se la zeul pe care Constantin il venera.. Constantin cel Mare era adeptul cultului "Sol Invictus" , a soarelui nebiruit.. Dupa victoria contra lui Maxentiu Constantin a imprimat monede cu simboluri pagane, victoria fiind atribuita unui "instinctu divinitatis" (impuls al divinitatii).. Prin Edictul de la Milano , Constantin a facut crestinismul "religio licita" , religie permisa si tolerata ca celelate religii din Imperiu.Dupa presupusa sa convertire Constantin imprima pe monede simboluri pagane, isi omoara sotia si unul din fii si isi amana botezul... Dupa "convertirea sa" Constantin cel Mare a continuat sa detina functia de "Pontifex Maximus" care permitea conducerea religioasă, pe care o avuseseră toți cei cărora li se atribuise titlul de "Caesar", adică conducător al statului roman și al religiei, funcție deținuta de toți Caesarii. Constantin cel Mare a pus monograma crestina pe steagurile sale, a imprimat-o pe monede , pe scuturi, s-a opus persecutiei crestinilor , a semnat un edict religios pentru toleranta crestinismului , a promulgat mandate de restaurare a drepturilor si proprietatilor ce apartin crestinilor, a construit parohii, biserici si a inapoiat proprietati crestinilor, a convocat episcopii si a convocat sinoade, a dat decretul duminical "dies solis" .. Se pare ca si-a exercitat foarte puternic functia de "Pontifex Maximus" , s-a implicat in religie... Dar de ce si-a amanat botezul?Si de ce a fost botezat de un Arian/Semi-Arian?Circula pe net un presupus citat de-al lui Constantin in care acesta spune :

"I got to try to sell this pagan ruse back in Rome" - famous Constantine quote. "It might even pick up a small following since if they don't do it I will kill them". "The world is saved!" "Wait a minute, who is at our gates?" "How can God be with us if we are about to collapse?" "The greatest empire known to man can not just fall!" "God owes us big time, I mean all the Gods owe us big time that is, because we got them all covered!" "Rome can not just collaps..............."

Nu stiu cat de constient sau devotat a fost Constantin cel Mare de Crestinism si ce interese a avut poate mai vine si altcineva cu mai multe informatii... Cert este ca , crestinismul a mai fost inca persecutat si nu a ajuns religie de stat decat in vremea imparatului Teodosie cel Mare.

O observatie pe care am gasit-o pe net e ca , Constantin cel Mare ar fi "primul" Papa.

Erezie?De ce?

This topic went on Saturday's water :)

Să încercăm să îl deblocăm. În ce fel degenerase imaginea lui Mesia în conștiința iudeilor la vremea în care s-a întrupat Mântuitorul ?