"Roaga-te Lui Dumnezeu, fa bine oamenilor, infraneaza-ti natura sensibila: fa-te launtric chip al Dumnezeu-Omului Hristos; recunoaste prezenta Lui reala in Biserica si fa-ti un scop din a extinde Duhul Lui in toate sferele viatii umane si naturale, pentru ca prin noi sa se inchida inelul divino-uman al edificiului lumii, iar cerul sa se uneasca cu pamantul!"(V. Soloviev)

Bolovanul
 

Un bolovan oricât îl fierbi, rămâne neschimbat.
Dacă am inima împietrită, pot eu primi harul divin, care se revarsă la Liturghie?

Are poetul Ovidiu o formulare Gutta cavat lapidem non vi, sed sæpe cadendo.
Picatura gaureste piatra, nu prin forta, ci din cauza caderii dese.

Mergeti la Sfanta Liturghie in duminici si in sarbatori si chiar daca nu simtiti nimic la inceput, in timp, se gaureste si bolovanul.

Ce frumos ai exemplificat Glykys, ai mare dreptate. Ploaia de Har sub care stam la Sfanta Liturghie ne inmoaie usor, usor inima impietrita si ne ajuta sa intelegem frumusetea vietii alaturi de Hristos. Daca ar intelege omul ce mare pierdere este neparticiparea la Liturghie, ar renunta la orice altceva si ar alerga la Biserica sa se impartaseasca de nenumaratele binecuvantari ce se revarsa peste cei prezenti.

Ca tot ati adus vorba de impartasanie...Am aflat si eu ca punctul central al Sf Liturghii este impartasirea cu trupul si Sangele Domnului si am urmarit cu interes toata slujba, asteptand cu emotie punctul ei culminant, impartasirea. Am fost insa uimita sa vad ca de Sf Potir s-au apropiat numai cativa copilasi, si aceia foarte mici. Intrebarea care s-a nascut insantaneu a fost: oare pentru ce au mai participat oamenii acestia la o slujba centrata pe Sf Impartasanie daca niciunul nu sa gasit vrednic sa se impartaseasca? Si oare cum s-o simti Hristos vazand ca Biserica Lui (care se considera si unica Biserica) nu mai este interesata in avea viata vesnica impreuna cu Hristos?

"Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi." (Ioan 6:53,54)

Amin!

La biserica unde merg eu se impartasesc de fiecare data zeci de oameni adulti + copii (aproape toata biserica)...cred ca depinde si de preotul paroh. Pe noi Parintele ne indeamna foarte mult spre impartasanie.

Vai, vai, vai, adevarata... adevarata intelpciune vedem noi pe-aici... Da ce cautai mata' de "alta confesiune" in acel moment, acolo? Oare n-ai auzit cand parintele a cerut tuturor sa se roage pentru voi, "cei chemati"? Oare n-ai auzit cand parintele a zis: "Cei chemati, IESITI! Cei chemati, iesiti, ca nimeni din cei chemati, sa nu ramana!"? Ai dorit sa vezi harul lui Dumnezeu in "carne si oase"? De fapt ai vazut ceea ce AI VRUT sa vezi: mandrie. Daca ai fi acolo mereu, trup si suflet, asa cum ne asteapta Dumnezeu sa fim, botezati si smeriti, ai fi inteles ca la Sf Impartasanie nu se merge oricum, oricand, fara post si fara spovedanie. In saptamanile de peste an trebuie sa existe o motivatie serioasa (boala, calatorie, o dorinta binecuvantata de Dumnezeu), pentru care parintele sa ne dea dezlegare la Sf Impartasanie. Dumnezeu cunoaste sufletul fiecarui crestin, iar daca ne-am impartasi doar din mandrie, ar insemna foc si osanda. Pentru cuminecarea cu Sfintele Taine e nevoie de pace cu toti si cu Dumnzeu dar si smernie pana la jertfa. Iar noi pacatuim in fi-ce clipa. Dupa unii inselati, "sfanta" impartasanie se ia zilnic si se pastreaza in poseta, alaturi de "sfantul ruj"...

1. Lasati-o in pace! Ea poate a vrut sa vada cum este. Poate ca ar tenta-o...E un pas totusi.
Era asa acum 2000 ani. Nu stiu, probabil ca stateau unii cu bata si dadeau afara. Nu stiu dupa ce ii cunosteau. Nu stiu cum se proceda si nu-mi pot imagina.
Acum bisericile sunt deschise, sa poti intra si vedea.

2. Cred ca nu stia probabil de pregatirea pentru Sf. Impartasanie. Si cred ca putini o stiu. Putini pot s-o faca, pentru ca este severa.
S-a mai scris mult pe tema asta.
Regulile sunt severe si prin asta se pierde mai mult.
Tebuie si niste reguli. Nici eu nu m-as duce asa oricum.
Dar mi se pare greu s-o faci in fiecare saptamana, sau chiar la fiecare liturghie. Cum mai sunt casatoriti, ce mai mananca, cum/cand se mai pregatesc sufleteste?
Da. Depinde si de preot si de om.

Vezi ca si la tine musteste mandria. Nu mai certa asa oamenii.

3. Poate ca gresesc, dar eu nu vad ca punctul central al Sf. Liturghii este Sf. Euharistie. Eu vad importante toate elementele, ca asa nu mai stau la restul slujbei, ma duc numai la sfarsit, la Sf. Impartasanie.

E adevarat, sora Sophia. Lucrez la asta de ani buni (stii tu de cand!...) Dar cearta mea, as fi dorit s-o indrepte, nu s-o alunge. Tu daca te duci odata intr-un amfiteatru si participi la un colocviu alaturi de studentii la medicina, te astepti de a doua zi sa fii capabila sa pui diagnostice si sa dai retete? Sunt multi crestini ortodocsi care nu au nici un habar de oranduiala unei sfinte liturghii, iar altii isi fac o cruce ca mai bine n-ar mai face-o, sa nu-i mai sminteasca si pe altii...
Adevarat, usa bisericii este deschisa oricui; traditia insa a ramas aceeasi, doar interpretarile tin de "democratia" din mintea noastra inselata. Oricum nu ai ce sa faci. Desi poate vezi un "neortodox" alaturi de tine, dar poti oare sa-i ceri sa paraseasca biserica? Nicidecum. Dar daca totusi ramane, sa incerce sa vada cu ochii adevaratului credincios ce se petrece acolo, ca daca judeca si priveste cu ostilitate, dupa care se intoarce la "confesiunea" ei si face un "rechizitoriu" asa cum l-a perceput ea, pentru ca si ceilalti sa se "intelpteasca", mie mi se pare ca acest lucru nu-i chiar bine-placut lui Dumnezeu.
Daca atitudinea mea te-a deranjat, imi cer iertare pur si simplu si te rog sa ma certi si de-acum inainte de cate ori ti se pare ca sunt in abatre. Eu imi doresc sa ma indrept, chiar daca asta se intrevede destul de greu din modul meu de a scrie...

Pt mine cheia intregii liturghii este impartasirea cu Trupul si sangele Domnului.Asa a fost la primii crestini,asta a fost reintalnirea lor cu Hristos dupa ce il vazusera viu printre ei.
Asta a fost fagaduinta duhului lui Dumnezeu ,caci Dumnezeu da duhul sau numai prin trupul lui Hrisots.
Fara a gusta Trupul Sau, oricata intelepciune si pricepere am avea ,nu putem sa primim harul lui Dumnezeu.
Liturghia e frumoasa si plina de simboluri. Dar toate acestea sunt doar o pregatire a impartasirii cu Trupul Sau.
Toata intelpciunea si priceperea palesc in fata acestei infricosate Taine , atunci cand atat de simplu, printr-o simpla inghititura,Dumnezeul cel fara margini,se salasuieste in noi ,prin chipul jertfei.
Intreaga liturghie e ca o pirmaida care duce catre acest unic moment ,unirea materiei cu Dumnezeu.