Ai dreptate,pe langa tratamentele casnice trebuie si rugaciunea.

Păpădia, un arsenal de sănătate şi vitalitate
 

"Datorită calităţilor terapeutice de excepţie, păpădia este o plantă de o importanţă deosebită pentru menţinerea unui organism sănătos, tânăr şi viguros, în care funcţiile fiziologice ale principalelor organe (ficat, rinichi, inimă) se desfăşoară la plafoane optime, ca urmare a unei purificări severe a sângelui.

Proprietăţile terapeutice ale păpădiei au fost semnalate încă din secolul al XVI-lea, de către botanistul Hieronymus Bock, care sublinia calităţile diuretice ale păpădiei. Ulterior au fost evidenţiate numeroase alte calităţi vindecătoare.

Funcţia principală - depurativă a sângelui şi ficatului - asigură un tonus general al organismului. La nivelul sângelui acţionează şi ca hipoglicemiant şi hipocolesterolemiant.

În afecţiunile digestive are proprietăţi coleretice şi colagoge (favorizând evacuarea bilei), astringente, hipoacidifiante, alcalinizante, laxative, stomahice, antiputride, stimulente ale secreţiei pancreatice, decongestive, antibiotice, mineralizante, aperitive şi tonic amare.

În funcţiile cardiace are efecte venotonice, antidiabetice, antiplachetare şi depurative sangvin.

La nivelul rinichilor are acţiuni diuretice şi dizolvante pentru calculi renali, tonifiante pentru piele.

Alte proprietăţi ale păpădiei bine cunoscute în terapeutica medicală sunt: antitumorale, antiinflamatoare, anticanceroase, antireumatice, sedative, tonifiant al pielii.

Rizomii de păpădie au proprietăţi puternic depurative, eliminând toxinele de origine infecţioasă din ficat şi bilă, dar şi pe cele provenite din alimente poluate.

Forme de utilizare internă:

- infuzie din două linguriţe plantă uscată la 250 ml apă clocotită; se infuzează 10-15 minute, se strecoară şi se beau zilnic 2-3 ceaiuri puţin amărui, după mesele principale, având efecte în purificarea sângelui, icter, colecistite, dischinezie biliară, normalizarea circulaţiei sângelui, ateroscleroză, reumatism, gută, afecţiuni cronice ale aparatului urinar, vindecarea varicelor şi ulcerelor varicoase şi eliminarea toxinelor din organism;

- decoct din 30-50 g rădăcini şi frunze proaspete puse într-un litru apă rece; se lasă la macerat peste noapte, iar în dimineaţa următoare se fierbe timp de 10 minute, se infuzează 4 ore, se strecoară şi se beau două ceaiuri îndulcite cu miere pe zi, unul cu 30 minute înainte de micul dejun şi altul la o oră după micul dejun, având efecte în bolile de rinichi, insuficienţă hepatică, tulburări digestive, dispepsii, icter cataral şi hemoragii interne.

- decoct din amestecul de 40 g herba uscată de păpădie, 20 g frunze de mesteacăn, 15 g flori de soc, 25 g scoarţă de cruşin sau herba de volbură din care se ia o linguriţă de 250 ml apă rece; se fierbe 5-10 minute, se infuzează acoperit 15 minute, se strecoară şi se beau zilnic 2-3 ceaiuri călduţe şi neîndulcite între mesele principale, într-o cură de peste o lună, având efecte în combaterea obezităţii şi celulitei;

- salată din 100 g frunze tinere, recoltate primăvara până în mijlocul verii, care se ţin 30 minute în apă sărată pentru a îndepărta gustul amărui; se mărunţesc şi se amestecă cu 25 g pătrunjel verde, 50 g praz tocat, 15 ml ulei, sare, piper, oţet şi mărar. Frunzele se pot amesteca cu un sos preparat din smântână, sare, piper şi zeamă de lămâie sau cu muştar, ulei şi zeamă de lămâie. După o cură de 2 săptămâni are proprietăţi nutritive la convalescenţi şi la persoane anemice aducând organismului un supliment de săruri (ex. calciu, magneziu), compuşi proteici şi substanţe antibiotice naturale. Are şi efecte vindecătoare în reumatism, obezitate şi oboseală generală.

- tulpini (tije) fragede, mestecate în gură, pe stomacul gol, câte 5-8 bucăţi pe zi, timp de 2-4 săptămâni, cu efecte de ameliorare rapidă a durerilor reumatice şi a inflamaţiilor glandulare şi hepatice, stimularea funcţiei vezicii biliare cu dizolvarea şi eliminarea calculilor biliari, combaterea dischineziei biliare, gastrite hiperacide, ateroscleroză, gută, depurarea sângelui, afecţiuni ale splinei, evitarea stării de oboseală şi lipsa de energie. Persoanele astenice şi obosite vor simţi din primele zile o senzaţie de revigorare a vitalităţii corpului. În tratamentul diabetului se consumă zilnic câte 10-12 tije." (Sursa: Ziarul Lumina)

Despre mezeluri - doctor Gheorghe Mencinicopschi
 

"14 portii de mezeluri pe luna cresc cu 78% riscul aparitiei unei forme de boala pulmonara obstructiva cronica, una dintre primele cinci cauze de deces in tarile vestice si care se manifesta prin scaderea capacitatii organismului de a mentine o concentratie normala de oxigen in sange.

Ce ingrediente contine o reteta standard pentru un mezel?
Mezelurile contin aditivi foarte periculosi, cum ar fi: nitrati si nitriti de sodiu si potasiu (de la E 249, la E 252), fosfati (de la E 339 la E 343) si polifosfati (de la E 450 la E 452) de potasiu, sodiu, calciu, magneziu. In prezenta proteinelor, nitritii se transforma intr-o substanta care favorizeaza aparitia cancerului de stomac. In doze foarte mari, nitritii dau o toxicitate acuta care impiedica sangele sa mai transporte oxigen.

Sugarii si copiii mici sunt foarte sensibili la aceste substante, care le creeaza probleme respiratorii. Un aditiv pe care producatorii il folosesc ilegal si destul de frecvent in mezeluri, fara sa fie sanctionati, este amidonul modificat. Conform Ordinului nr. 975, amidonul nu este admis in produsele din carne. Totusi, mezelurile au amidon cu nemiluita, pentru ca acest aditiv retine multa apa si mareste cantitatea de mezel, inlocuind in fapt carnea.

La ce ingrediente trebuie sa fim atenti cand alegem un produs procesat din carne?
Chiar daca au fost siliti de legi sa treaca pe etichete toate componentele retetei, producatorii din Romania se feresc sa dezvaluie cantitatile adevarate de carne dintr-un produs. Dintr-o lista de aproximativ 20 de ingrediente, doar unul singur este carne. Restul sunt fosfati, nitriti, nitrati, arome sintetice si coloranti, multa sare si multa apa. In ultima vreme, au aparut tot soiul de aditivi care n-au fost testati toxicologic, dar pe care producatorii au inceput sa-i foloseasca intens. Dintre cei mai periculosi sunt fosfatii, care, in exces, impiedica fixarea calciului in oase. Imaginati-va ce inseamna asta pentru copii.

Glutamatul monosodic da un gust foarte bun. Stimuleaza pofta si te face sa mananci incontinuu. Efectul nu-i imediat, dar mancand si mancand, duce la obezitate. Aspectul de „delicios” al mezelurilor este dat, in mare parte, de faina de soia sau de amidonul de cartofi, care au chiar 40% din compozitia unui parizer ieftin sau a unui salam. Soia in stare pura, nemodificata genetic, a ajuns sa fie cel mai sanatos ingredient dintr-un salam. Amidonul, in schimb, chiar n-are ce cauta intr-un produs din carne. Pentru ca nu vor sa fie scrupulosi, producatorii promit sa-l treaca pe lista ingredientelor."

Miraculosul ginseng românesc
 

Puţine plante din flora autohtonă, ba chiar mondială pot rivaliza cu cătina românească în privinţa calităţilor curative şi diverselor aplicaţii medicale. Cu fructele sale, ca nişte bobiţe aurii care se coc toamna, cătina ne oferă un nesperat ajutor tuturor, indiferent de vârstă sau afecţiuni. Vitaminizantă de excepţie, antioxidantă redutabilă şi neîntrecută stimulatoare a sistemului imunitar, cătina are încă multe valenţe necunoscute publicului larg.

Cunoscută în special sub denumirile populare de cătină albă, cătină ghimpoasă, cătină de râu, sau chiar dracilă din cauza spinilor ei redutabili, cătina are şi o denumire ştiinţifică pe măsura calităţilor sale. Genul Hippophae, cum l-au numit botaniştii, derivă din termenii greceşti de hippos-cal şi phao-eu omor. Denumirea se referă la utilizarea fructelor de cătină în antichitate pentru eliminarea viermilor intestinali la cai.

Alţi faimoşi autori antici precum Dioscorid şi Theophrast recomandau hrănirea cailor de curse cu cătină pentru sporirea masei musculare şi a luciului părului.

Din punct de vedere taxonomic, cătina face parte din ordinul Rosales, familia Eleagnaceae, specia Hippophae rhamnoides. (Sursa: provincianews)

Sanatatea si vindecarea in boli nu este in puterea omului !
 

Nu am pus acest motou ca sa fiu luat la misto sau ca sa inteleaga cineva ca ar fi un prilej de zizanie, de tensiune, de contrapareri, nu !
Dar nu numai vindecarea ci orisice lucru care tine de om, nu este in puterea lui de a-l implini spre vreun folos .
Mintuitorul spune clar (clar , in sensul de ...: daca este cineva cu bunavointa sa inteleaga si sa tina seama !)la Ev. Ioan : "... nimic nu puteti fara Mine!" ... si celelalte zise si conexe (s.c.z.c).
Sanatatea se arata a fi mai mult in puterea omului de a fi, de a fi mentinuta, decit vindecarea propriuzisa . Garantie este cuvintul marelui Sf. Vasile, care spunea inca de acum 1700 de ani ca, "bolile noastre, sunt pacatele noastre!" Adica, cu cit se inghesuie mai mult pacatele in sufletul nostru, cu atit trupul isi pierde sanatatea, vigoarea, echilibrul bun .
Vindecarea insa tine numai si numai de Dumnezeu ! Adica, redobindirea a ceea ce am pierdut pt. ca asa am avut noi chef nu este decit in puterea si indurarea lui Dumnezeu ! A omului ... ba !
O prima consecinta a acestor constatari este puritanismul spovedaniei . Si prin aceste cuvinte, prin aceste garantii, sunt de inteles marii duhovnici care stau ore in sir la spovedit cu fii duhovnicesti tocmai pt. a-i curata cit mai bine si mai bine de pacate si a-i pune sa le ispaseasca, adica, cumva-cumva sa le rascumpere, sa mai indrepte putin lucrurile .
Despre vindecare, despre "moduri de viata sanatoase", despre regimuri si feluri de alimente, despre conservanti si moduri de conservare a alimentelor, impartasesc aceiasi convingere ca si parintele Valerian de la Frasinei : astazi extrem de multi oameni, dar extrem de multi, cu studii academice sau "studii" practice de herbalistica si nutritie populara vorbesc toata ziua, pe toate TV-urile si publica noian de carti dar, dar... fara ca cineva sa cunoasca defapt precis si corect acest aspect al vietii umane . Nici macar universitarii de medicina nu stiu clar aceste lucruri . Isi dau si ei cu parerea, dovada nenumarate teorii si practici despre alimentatie si slabire sau vindecare
Am o mica experienta de 25 de ani ca medic si pot sa va spun ca am vazut oameni care au facut numai tratamente stiintifice si avangardiste pt. cancer, si au murit de nu s-au vazut si acestia sunt cei mai multi . Citiva, extrem de putini, scapa !
Am vazut deasemenea oameni care au urmat pt. cancer numai tratamente naturiste si enorm de multi dintre acestia au murit pe altarul stiintei populare de nu s-au vazut .
Am vazut oameni care au facut si tratamente medicamentoase clasice ca si fitoterapie, tot in cancer, si au sfirsit saracii in mare deznadejde si cu parerea cica :"... imi pare rau ca nu am urmat macar unul din tratamente fara a le mai amesteca... poate as fi cistigat ceva astfel !"
Am vazut oameni care erau naturisti (vegani, cum spun frumosii de americani) de zeci de ani si care nu au avut cine stie ce beneficii, caz in care mi-am adus aminte ce spune medicina traditionala chineza (acupunctura si herbalistica chineza) ca mincarea cruda, neincalzita (adica nepreparata termic) usuca splina, o stafideste in primul rind ca functionare si apoi si ca organ . Ori splina este unul din organele deosebit de importante in economia organismului .

Ca atare, poti sa faci ce vrei tu in situatia de boli , mai ales in cele deosebit de importante (cancer, leuconevraxita, diabet avansat, Altzeimer, TBC refractar la terapia uzuala, AVC-uri cu sechele majore, etc, etc.) si sa urmezi cele mai "astrale" si noi tratamente, sa te tratezi cu cele mai noi cuceriri ale stiintei si tehnologiei medicale , ca vindecare sigura nu iti va garanta nimeni .

Din cauza acestei realitati divine , intotdeauna trebuie sa avem mai intii de toate, o relatie, o legatura f. strinsa cu Dumnezeu si nu cu stiinta, o viata cit mai in Hristos si o lepadare duhovniceasca cit mai reala de lumea aceasta .
Iar apoi trebuie sa cautam sa intelegem (sanatosi fiind sau in boala) si sa cercetam cu atentie ce sanatate ne daruieste Dumnezeu : pt. viata aceasta sau pt. cea adevarata ?! Ce vrea Dumnezeu de la noi ? pt. ce vrea sa ne pregateasca ?
Ca daca noi visam sa traim asa, vreo 100-200-300 de ani, fara sa mai vrem chiar sa murim vreodata, dar El ne pregateste repede cu un cancer ovarian pt. cu totul alta viata inca de la 30 de ani, nu vom intelege nicodata voia Lui ci vom fi intr-un soc si o drama continua pina ne savirsim .

Am avut aici pe Forum un exemplu cutremurator cu fratele Vasile, sotul useritei Stasilena (nici nu a mai intrat pe forum de la moartea sotului dar poate va mai amintiti de ea) care bolnav fiind de un cancer osos galopant a acceptat initial sa mearga in Austria la tratament (a fost operat si protezat la membrul inferior cu pricina) dar la prima recidiva a inteles ca Dumnezeu vrea altceva de la el decit se astepta si dorea . Atunci s-a intors cu totul spre Dumnezeu, dar cu totul, a mai mers la spital doar in situatii grave, dar pina a inchis ochii nu a incetat rugaciunile de cainta, participarea la mai multe masluri pe saptamina, impartasirea saptaminala, spovedania completa si cugetarea si comnvorbirea neincetata cu Maica Domnului, cu Hristos si cu sfintii Lui.
Nu a facut tratamente naturiste, nu a cautat sa se epureze, sa se detoxifice, sa se liftingheze naturist, sa se botulineasca la fizic, sa se laserizeze in trup ... ci l-a cautat din ce in ce mai asiduu pe Dumnezeu !
Si sa nu uitam ca avea doar vreo 32 de ani, avea o sotie si o fetita de 7-8 anisori, era principalul sustinator al familiei si ...


In concluzie si fara sa o mai lungesc si evitind gretoasa apologie a mincatului, traitului si detoxifierii naturiste, tuturor celor care depasesc o limita a firescului, a dreptei socoteli, a bunului simt, in sustinerea si propagarea " vietii naturiste" le spun lozinca , care se spune ca oarecind era scrisa pe aeroportul Ben Gurion din Tel Aviv :"bai, mai veniti si frumosi, ca destepti suntem toti" in ceea ce priveste traiul naturist !
Desigur ca aceasta pozitie a mea nu este o invitatie pt. a cadea in extrema cealalta : de a ne hrani cu chimicale din ce in ce mai stiintifice excluzind ceea ce ceste natural .
Nu ! Ci este o readucere aminte a regulei de baza a vietii duhovnicesti si implicit a hranirii omului : ca viata si hranirea sa se faca intr-o buna rinduiala dar dupa o dreapta socoteala !

Si ca deobicei : in rest... fiecare sa faca cum stie ca este mai bine pt. el !

In Familia Ortodoxa au scris in jur de 5 articole pe tema telefoanelor mobile si cum afecteaza ele sanatatea si viata copiilor si tinerilor. Le recomand.
***
Este vorba doar despre mezelurile din comert sau si despre mezelurile facute in casa? Caci mezelurile facute de tarani sau de tine nu au substantele alea care sunt folosite de producatori! Asa cum si laptele din comert nu prea este bun, dar cel da la bunica este perfect, mai ales ca vacuta mananca sus pe munte(vara),fan si grane (iarna) si nu in grajd.

Este vorba despre mezelurile din comert, mezeluri facute in casa mananca foarte, foarte putini. Inainte oamenii preparau carnea sub diferite forme din porcul pe care il cresteau in curte. In zilele noastre daca vrei sa te ocupi de aceste preparate tot cumperi carnea din comert, iar calitatea ei, din punct de vedere al sanatatii, lasa de dorit. Este o adevarata binecuvantare sa mai ai o bunicuta care sa creasca un animal ca pe vremuri, dar cum toti ne-am mutat la oras si bunici nu mai avem...suportam consecintele.

Ceaiul de mentă, cel mai bun detoxifiant al organismului
 

Datorită proprietăţilor tonice, energizante şi antispasmodice, ceaiul de mentă se recomandă atât copiilor, cât şi bătrânilor şi persoanelor în convalescenţă. În general, calmează nervii, reglează funcţiile inimii şi intervine în afecţiunile digestive şi respiratorii.
Infuzia de mentă se prepară din două linguri frunze uscate şi mărunţite, ţinute 10 minute la umectat, în 25 ml apă rece. După îmbibare, se adaugă 500 ml apă clocotită, se infuzează în vas acoperit timp de 15-20 minute, se strecoară, se îndulceşte cu puţină miere şi se bea întreaga cantitate, fracţionată în cursul zilei, având efecte dezinfectante şi decongestionante la nivelul căilor respiratorii, respectiv astm bronşic şi bronşite infecţioase. Consumat înainte de masă, ceaiul are rol de excitare a apetitului, evitarea arsurilor la stomac şi calmarea greţurilor şi a palpitaţiilor inimii. Dacă se bea după mese abundente are rol în digestie, combaterea colicilor biliare şi abdominale, dureri de colon iritabil, mai ales la consumul cărnii de vânat, alimente acre sau acrite;
O altă reţetă de infuzie se prepară din două linguriţe frunze uscate la 200 ml apă clocotită; se infuzează acoperit 20 minute, se strecoară şi se beau două-trei ceaiuri reci între mese, având efecte în crampe şi balonări abdominale cu eliminarea gazelor, diaree, vomă (la sugari şi la adulţi), greţuri la gravide, indigestii, afecţiuni hepatobiliare, mărirea secreţiei biliare, calmarea durerilor de stomac, dezintoxicarea organismului prin diureză şi transpiraţie intensă şi fortificarea sistemului nervos. O cană de ceai elimină mirosul neplăcut al gurii de natură digestivă, iar seara are efect sedativ şi ajută la evitarea insomniei. Consumul moderat de ceai de mentă (în amestec cu rozmarin) menţine formă fizică la sportivi.
O cură de trei luni cu infuzie de mentă reduce tumorile canceroase la nivelul colonului, plămânilor, colului uterin şi al pielii.
În fitoterapie sunt recomandate şi tratamentele externe pe bază de tinctură de mentă, preparată din 5 g ulei eteric în 95 ml alcool concentrat sau prin macerare a 20 g pulbere din frunze uscate în 100 ml alcool 400 timp de 7 zile. Aceasta se păstrează în sticluţe închise la culoare. Se iau câte 20 picături diluate în puţină apă, de 2-3 ori pe zi, având efecte antiseptice, carminative, antispastice şi antivomitive în greţuri, vome, crampe intestinale, ameţeli, migrene, rău de voiaj (auto, avion, vapor), dezinfectarea gurii.
Lichiorul de mentă se prepară din 200 g frunze proaspete sau 50 g frunze uscate la un litru alcool 700; se lasă la macerat 14 zile, se strecoară şi se amestecă cu sirop de zahăr (600 g zahăr în 500 ml apă). Se consumă câte un păhărel înainte de mese cu efecte în tulburări nervoase sau palpitaţii la inimă şi după mese în indigestii şi colici intestinale.
Uleiul eteric de mentă se iau câte 5 picături (adulţi) şi 1-2 picături (copii) pe o bucată de zahăr cubic sau în apă, după mesele principale, de 3-4 ori pe zi, în cure de 7-14 zile, cu efecte în afecţiuni digestive însoţite de diaree, dizenterie, balonări, dischinezie biliară, afecţiuni renale, astenie, urticarie şi antibacterian.

Salut Zaharia,

Atunci bolile pruncilor și ale copiilor păcatele cui sînt?

Niște referințe care să susțină asta?

Mă bucur că s-a pocăit, dar soția de ce oare nu a mai vizitat forumul?

Detoxifierea prin post cu apă a reparat boli de oase, a reparat cancere de diverse feluri. Ar fi trebuit să încerce, sub supraveghere.

Asta ce vrea să însemne?!

Sa nu ne mai facem iluzii, in ziua de azi si taranii isi cresc animalele cu concentrate, ca sa nu mai vorbim ca laptele cu care vin la piata sunt in bidoane cine stie din ce gunoaie culese, ca eu nu-i vad cumparand coca-cola si apa minerala.

Sunt alimente care prin natura/originea lor sunt cele mai expuse de-naturarii, pe cat posibil pot fi evitate: carnea din comertz si mai ales preparatele din carne, dintre fructe de ex. merele sunt cele mai "chimizate" (pesticide), etc.