|
Imn Eminescului
+15 iunie 1889
+ De ziua trecerii lui in vesnicie + Vesnica pomenire robului lui Dumnezeu, Mihai! Imn Eminescului de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania (deosebit de frumos! sper sa aveti rabdare sa cititi toate cele 10 stari) Starea întâi E mult de când te’nsinguri spre noptile de-apoi Miscându-ti vesnicia prin spatii si prin noi. Intram cu tine’n lume si parca ieri ne-au fost Navoadele din care-ti facuram adapost. Enciclica serbare. Ne’nvalui în rotund. Stâlpari de foc se-aduna si’n tine se patrund. Cenusile’nserarii pe slove ni le cerni Umplându-le cu arderi din zorii tai eterni. Treapta întâi Minunea lumii toata-i în ochii tai oglinda. Ies taine din vitralii si’n soare se’nfloresc. Hotar cu ne’nceputul, vazduhul pamântesc Aprinde roi de patimi când visul tau colinda Imperii de tacere din care cânturi cresc: bucura-te’ntrariparea gândului de-abia’ntrupat bucura-te somn în care muntii’n capete se bat bucura-te corn de seara când se pleaca’n vad gorunii bucura-te logodirea lacului cu raza lunii bucura-te cel ce nu stii ceasul bun pe unde-apuca bucura-te Dor-de-Duca! bucura-te chip al ierbii îndragit de cer si ape bucura-te unda’n care stelele te simt aproape bucura-te cutezanta vântului de-a fi subtire bucura-te ca’nainte-ti neguri prind sa se desfire bucura-te’nmugurire din gândire si din grai bucura-te’nvesnicirea Eminescului Mihai! |
Imn Eminescului
Starea a doua Erai pe-atunci copilul cu plete zburatoare Mirat de câte’n lume din vis pot sa coboare. Intrau cu tine’n fi'nta si’n fruntea ta’nvârstate Nalucile din sânge cu veacuri lungi în spate. Eresurile carnii cu sufletu’n raspar Se schimba azi la fata’ntr’un singur adevar. Cine-ar putea sa nege ca’n ochii tai adânci Undeste învierea izvoarelor din stânci? Treapta a doua Miresme tari ti-adie pamântul astei patrii. Izvoarele suspina si codrii negri plâng. Hai-hui pornesti cu dorul, colinele se frâng, Asiric ti se’nchina ca niste idolatri Inaii si Ceahlaii – si cerbii din Parâng. bucura-te somn al brazdei roditor de spic înalt bucura-te noapte-adânca ce-si ia soarele cu-asalt bucura-te bob de spuma bubuind prin besne sparte bucura-te soapta’n care se dau stâncile de-o parte bucura-te ca secunda’n veacuri vaste se dezghina bucura-te Radacina ! bucura-te trunchi al slavei drept si dârz prin viituri bucura-te umbra larga cât o tara de paduri bucura-te nor de aur peste dulce Românie bucura-te print de roua rourat în moarte vie bucura-te ca te’mbie de sub glie sfânt alai bucura-te’nvesnicirea Eminescului Mihai! |
Starea a treia
Elanurile ierbii sub calmele zapezi Marturisescu-ti graba cu care te visezi Ivit la fata lumii’ntr’o singura durata. Napraznicele arderi strâng timpul ca’ntr’o roata. Erupi precum din scorburi diamantele’n cununa. Strigoii zburda’n soare, mutenia se razbuna. Curg raze diamantine si ne sporesc de sus Umbrind virginitatea cuvântului nespus. Treapta a treia Musteste toamna’n codri – nemistuite ruguri – Iesindu-si dintru sine pe când în ea se’nchide. Hipnotice podgorii se-ascund în crisalide. Aripile de mâine din vinuri dorm în struguri, Imn tainic ce-ti preschimba armurile’n hlamide. bucura-te’ntrebatorul nestiutului tarâm bucura-te ca’n lumina vetrei tale dogorâm bucura-te-adeverirea celor ce ne par ca mint bucura-te pasul frunzei între-arama si argint bucura-te murmur palid al cuvântului nescris bucura-te Prag Deschis ! bucura-te ritm al horei ce se-alege din hârjoana bucura-te nimb subtire care faci din chip icoana bucura-te geana-a zilei când o lume se desceata bucura-te abur slobod prins în florile de gheata bucura-te dimineata ce-si rasfata albul strai bucura-te’nvesnicirea Eminescului Mihai! |
Starea a patra
Eminii si Aminii ni se’ntâlnesc în mituri, Mânati de începuturi, atrasi de nesfârsituri. Istorie si poveste se-adeveresc în carte, Nicicând mai laolalta si nici mai far'de moarte. Eroii’nchipuirii si-ai vietilor aieve Strabat un singur geniu si sorb aceleasi seve. Cândva vom întelege de ce – rotit suvoi – Urcându-ne spre tine ne pogorâm în noi. Treapta a patra Multimi trezite’n spita stramosilor iconici Izbesc cu pumni de piatra’n preaferecate porti. Hrisoavele se’nziua din viata celor morti, Alearga’n colb spre tine uitatii de prin cronici, Iar tu la curti de aur triumfator îi porti. bucura-te buciumasul secolelor ne’ndurate bucura-te glas de-arama ce prin neguri mari razbate bucura-te ca-ti raspunde zvon de fluier si de trisca bucura-te ca’n Rovine osemintele se misca bucura-te steag sub care vin norod dupa norod bucura-te Nou Voivod! bucura-te biruinta armelor cuvântatoare bucura-te ca vitejii îti pun sceptrul la picioare bucura-te bard ce schimba halebardele’n stindarde bucura-te ca din arcuri numai viersul suna’n coarde bucura-te stea ce arde în pieptar de tânar crai bucura-te’nvesnicirea Eminescului Mihai! |
Starea a cincea
Esti azi si vei fi mâine ce-ai fost întotdeauna, Mai mult decât certarea ce ne-a’mblânzit furtuna. Imens la prora, zarea scrutând-o cu doi cremeni, Naboiul greu de ape si veghea ni le’ngemeni. Epave’ngreuiate de aur se scufunda; Saraci ne stim, dar marea ni-i larga si rotunda. Când Mircea Domnul însusi în zaua ta viaza, Unde-am gasi povata mai clara si mai treaza? Treapta a cincea Menit ai fost sa scaperi un verb de foc prin oameni. Icnesc în furci miseii, nebunii’n cusca rag, Hienele’ncoltite stau gata de artag, Abrase ca din toate’n nimic nu li te-asameni. Instanta ti-este vorba, condeiul tau, toiag. bucura-te mustratorul prostilor si far'delegii bucura-te grai prin care si-au râvnit puterea regii bucura-te jude tânar, nemitarnic si barbat bucura-te ca’mprejuru-ti stau toti Tepesii la sfat bucura-te ca prin tine bunii de cei rai se-aleg bucura-te Om întreg ! bucura-te bici pe cei ce limba neamului o spurca bucura-te spaima celor ce jucara tara’n turca bucura-te zeu ce’nfrunta toate stimele’n fruntarii bucura-te ca te-or teme hotii, gâzii si samsarii bucura-te cel ce-i sparii pe cezarii pusi pe trai bucura-te’nvesnicirea Eminescului Mihai! |
Starea a sasea
Egal cu tine însuti, la masa ta de brad Mângâi garafa stirba ca pe-un pocal de jad. Ispite nu-ti trezira de slava prin funingini Nici idolii din piete, nici larii carolingini. Edenul tau e unde carare n’au calaii: Singuratatea lumii si cosmosul odaii. Cerca-te-vom zadarnic în moarte, vocea ta Uranic se detuna si arde’n agora. Treapta a sasea Misterele femeii ucid si nasc imperii. Izbânzi, înfrângeri, doruri si patimi omenesti Hangere-ti trec prin cuget, pumnale prin povesti. Ascunsa ca un cântec în bronzurile serii, Iubirea ta-i vecernia din care le stârnesti. bucura-te’mpatimitul frumusetii ne’nserate bucura-te cel ce’n codru i-ai pus dragostei cetate bucura-te floare ninsa peste pletele balaie bucura-te dor ce’ncarca sfânta noptilor vapaie bucura-te boare calda peste trupuri ca o haina bucura-te Vis-de-Taina ! bucura-te însetatul sarutarii suferinde bucura-te jind pe care gura dulce nu-l cuprinde bucura-te limpezime de fântâna si nastrapa bucura-te ca nu-i pânza de izvoare sa te’ncapa bucura-te ochi de apa ce-si adapa guri de rai bucura-te’nvesnicirea Eminescului Mihai! |
Starea a saptea
Erotica-am numi-o lucirea ta pe ape – Miraj nocturn – de n’am sti ca-i raza din Agape. Iubita care’n bratul strainului se frânge Nu-i poate da durerii decât porniri natânge. Exista’n frigul cosmic o clipa far’ sa degeri?: Seninul unei alte mai 'nalte întelegeri. Cu cât esti mai Luceafar, cu-atât esti si Parinte; Uitasesi pentru-o clipa, El ti-a adus aminte. Treapta a saptea Marunte lumi se’nalta, curg stelele prin cetini, Inelele se leaga’n ghirlande de minuni. Hyperion, ce patimi te-alearga prin genuni, Atât de vii, ca zborul nu-i chip sa ti-l încetini? Iertam în tine totul, tu înca nu te’mbuni. bucura-te neodihna vântului culcat prin vrejuri bucura-te ca te-atâta suier, spulber si vârtejuri bucura-te amintirea lumilor de peste soare bucura-te ca tot cerul în faptura ta tresare bucura-te sfânt nesatiu sa cuprinzi ce-i necuprins bucura-te Zbor Nestins! bucura-te drum de aur catre Steaua-ne Polara bucura-te ca durata doar adâncul ti-o masoara bucura-te cel ce fulgeri dincolo de timp si schime bucura-te din rapirea neajunsa’n veac de nime’ bucura-te’n Cincizecime si’naltime de-Adonai bucura-te’nvesnicirea Eminescului Mihai! |
Starea a opta
Eonul asfinteste din ostenite pleoape Marindu-ti umbra lunga pe câmpuri si pe ape. Ins de-o vecie, fructul e floarea dintr-o zi Nuntita’n vis si’ntoarsa’n bobocul ce-o porni. Efluviile stirpei în tine ni se-aduna Supuse si slavite ca laurii’n cununa. Cuceritor de spatii, ne darui pe pamânt Uimirea de-a cuprinde o lume’ntr’un cuvânt. Treapta a opta Martiriul de-a te naste nu’ncape în osânda, Izbelistile vietii sunt viata’n sinea ei. Haiduc al suferintei, în codrul tau de tei Adii din doina frunzei neliniste nascânda – Incerta si fecunda ca luna’n funigei. bucura-te rob al trudei si-al sudorilor de sânge bucura-te cel ce’n noapte noaptea paginii o’nfrânge bucura-te’mblânzitorul de cuvinte’n herghelii bucura-te cel ce graiul într’un spic de pana-l tii bucura-te lupta slovei cu’ntelesul ei deplin bucura-te Dulce Chin! bucura-te colb de aur între filele ne’ntoarse bucura-te ceara scursa din lumina care-o arse bucura-te turn de veghe pâna’n ceru’n care starui bucura-te apa’nalta ce’n cascade largi te narui bucura-te cel ce-i darui fiecarui tot ce ai bucura-te’nvesnicirea Eminescului Mihai! |
Starea a noua
Ecouri destramate par vechile geneze. Mormânt cu plod, în tine’nceputurile-s treze. Incendii calme parca ar vrea sa despresoare Neprihanite doruri timide’n asteptare. Efemerida noptii ti-arunca’n ploi de stele Seminte ne’ncercate, gradini sa faci din ele. Culegem floare-albastra si stim ca ni s’a scris Ursita de-a ne’ntoarce cu tine’n paradis. Treapta a noua Mirunsa frunte. Logos în treapta lui înalta. Iluminata stema’n vecia unui neam. Harisma’n deznadejdea sub care ne’nclinam Amurgului. Cu viii si mortii laolalta Iesimu-ti în nuntire prin sfânt epitalam: bucura-te’nflacarare adunata’ntr’o scânteie bucura-te strop de roua revarsat în curcubeie bucura-te ram pe care stelele’n ciorchin roira bucura-te alauta’n zbor cu strunele spre lira bucura-te vaz launtric ce’n auzul alb se’nscrie bucura-te Poezie ! bucura-te’ntregul nostru ce prin secoli s’a tot frânt bucura-te darul pâinii de-a se’ntoarce în cuvânt bucura-te ne’mpartirea inimii ce ni se’mparte bucura-te bucurie din adânc si de departe bucura-te cel ce’n moarte printr’o carte ni te dai bucura-te’nvesnicirea Eminescului Mihai! Starea a zecea Extazele cernelii doar tu ni le’nfiori, Mihaiul nostru unic si-al unicei splendori. Izvoade noi de-am strânge, tot am culege’n cale Norocul de-a-l petrece pe-al tau din ale tale. Eterna stalagmita din stea stalactitara, Statura ta ne-aduna sub cer si peste tara. Cuvântul tau din ziua-l purtam cu noi prin ere, Usure ca o moarte si greu ca o’nviere. |
Multumim Delia ca ai "punctat" aceasta zi atat de frumos!
1 atașament(e)
+Vesnica pomenire robului lui Dumnezeu, Mihai!+:53::53:
|
Sara pe deal,Madrigal
|
Dumnezeu să-i mîntuiască și să-i ierte pe Mihai și pe Bartolomeu, cu tot neamul lor cel adormit!
|
din nou "Sara pe deal"in interpretarea lui Tudor Gheorghe de data asta:http://youtu.be/n8tXtKfw3uQ
|
Foarte frumoasă poezia, Delia.
Dumnezeu să ierte și să mântuiască și pe Mihai și pe IPS Bartolomeu. Veșnica lor pomenire! |
Minunata aducere aminte ! Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca in Imparatia Sa, pe robii Sai Mihai si IPS Bartolomeu !
|
Centrul "Mihai Eminescu" din Bârlad
1 atașament(e)
Bârladul deși un oraș destul de mic, prin grija unui grup de intelectuali cu dragoste pentru cultura românească trăiește o viață culturală efervescentă. De două trei ori pe saptămână se organizează diferite activități, expoziții de pictură, lansări de carte și mai nou divese activități la nou înființatul Centrul Eminescu într-o foarte veche clădire restaurată și îmbogățită cu peste 200 de reprezentări plastice(picturi, sculpturi, grafică); 7ooo cărți, peste 15o medalii, insigne și cărți poștale.
Alături de nume consacrate ale literaturii române aici se găsesc și cărțile autorilor locali clasici și contemporani. De la inaugurare porțile centrului sunt larg deschise vizitatorilor(gratis) în fiecare zi din cele șapte ale săptămânii. Este un spațiu minunat amenajat modern, cu personal bine informat, obiectiv pe care nu trebuie să-l ratați dacă veți trece prin Bârlad. Chiar dacă la radio nu am auzit nici un cuvânt despre semnificația zilei de astăzi aici, la Centrul Eminescu din Bârlad sute de vizitatori au depus flori la statuia marelui poet , au recitat și ascultat din poeziile acestuia spre aducere aminte și în semn de dragoste și prețuire pentru cel care a fost Luceafărul poeziei românești. |
Răsai asupra mea
de Mihai Eminescu Răsai asupra mea lumină lină, Ca-n visul meu ceresc de-odinioară; O, Maică Sfântă, pururea Fecioară, În noaptea gândurilor mele vină! Speranța mea tu n-o lăsa să moară Deși al meu e un noian de vină; Privirea ta, de milă caldă plină, Îndurătoare-asupra mea coboară. Străin de toți, pierdut în suferință Adâncă a nimicniciei mele, Eu nu mai cred nimic și n-am tărie Dă-mi tinerețea mea, redă-mi credința Și reapari din cercul tău de stele Ca să-te-ador de-acum pe vecie Marie! |
Vesnica pomenire, robului lui Dumnezeu, Mihai!
„Dumnezeul duhurilor si a tot trupul, Carele ai zdrobit moartea si pe diavol l-ai surpat si ai daruit viata lumii Tale, Insuti, Doamne, odihneste sufletul adormitului robului Tau, Mihai Eminescu, cu tot neamul lui cel adormit, in loc luminat, in loc cu verdeata, in loc de odihna, de unde a fugit toata durerea, intristarea si suspinul.
Si orice a gresit el cu cuvintul, cu fapta sau cu gindul, ca un Dumnezeu bun si de oameni iubitor, iarta-i lui ! Ca nu este om care sa fie viu si sa nu greseasca; numai Tu singur esti fara de pacat; dreptatea Ta este dreptate in veac si cuvintul Tau este adevarul. Ca Tu esti invierea si viata si odihna adormitului robului Tau, Mihai Eminescu, cu tot neamul lui cel adormit, Hristoase, Dumnezeul nostru, si Tie slava Iti inaltam, impreuna si Parintelui Tau Celui fara de inceput si Preasfintului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. ” In veci pomenirea Eminescului Mihai! Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul in camarile Lui! |
Mihai Eminescu
Rugaciune Nadejde si-ntarire si zid de mantuire pe tine castigandu-te, ingenunchem rugandu-te: de chinuri ce ne bantuie, Marie, tu ne mantuie! O, Sfanta Marie! Tu, maica durerilor, regina tariilor, taria soliilor, izvoru-ndurarilor luceafar al marilor, indura-te, pleaca-te, nadejdea corabiei, invingerea sabiei, limanul sarmanilor si soarele anilor, balsamul ranitilor, norocul iubitilor, o, da-ne tarie, Sfanta Marie! Iisuse Hristoase, de oameni iubitorule, Mantuitorule, izvor mantuirilor, de acum si pururea si-n vecii vecilor! Învierea Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii, Al mortii rece spirit se strecura-n tacere; Un singur glas îngâna cuvintele de miere, Inchise în tratajul stravechii evanghelii. C-un muc în mâini mosneagul cu barba ca zapada, Din carti cu file unse norodul îl învata Ca moartea e în lupta cu vecinica viata, Ca de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si prada. O muzica adânca si plina de blândete Patrunde tânguioasa puternicile bolti; „Pieirea, Doamne Sfinte, cazu în orice colt, Inveninând pre însusi izvorul de viete. Nimica înainte-ti e omul ca un fulg, S-acest nimic îti cere o raza mângâioasa, In pâlcuri sunatoare de plânsete duioasa A noastre rugi, Parinte, organelor se smulg". Apoi din nou tacere, cutremur si sfiala Si negrul întuneric se sperie de soapte, Douasprezece pasuri rasuna, miez de noapte, Deodata-n negre ziduri lumina da navala. Un clocot lung de glasuri vui de bucurie, Colo-n altar se uita si preoti si popor, Cum din mormânt rasare Christos învingator Iar inimile toate s-unesc în armonie: Cântari si laude’naltam , Noi, Tie Unuia, Primindu-L cu psalme si ramuri Plecati-va neamuri, Cântând Aleluia! Christos a înviat din morti, Cu cetele sfinte, Cu moartea pre moarte calcând-o, Lumina ducând-o Celor din morminte!" |
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Țara mea de glorii, țara mea de dor, Brațele nervoase, arma de tărie, La trecutu-ți mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fiii-ți mîndri aste le nutresc; Căci rămîne stînca, deși moare valul, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Vis de răzbunare negru ca mormîntul Spada ta de sînge dușman fumegînd, Și deasupra idrei fluture cu vîntul Visul tău de glorii falnic triumfînd, Spună lumii large steaguri tricoloare, Spună ce-i poporul mare, românesc, Cînd s-aprinde sacru candida-i vîlvoare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Îngerul iubirii, îngerul de pace, Pe altarul Vestei tainic surîzînd, Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face, Cînd cu lampa-i zboară lumea luminînd, El pe sînu-ți vergin încă să coboare, Guste fericirea raiului ceresc, Tu îl strînge-n brațe, tu îi fă altare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Tînără mireasă, mamă cu amor! Fiii tăi trăiască numai în frăție Ca a nopții stele, ca a zilei zori, Viața în vecie, glorii, bucurie, Arme cu tărie, suflet românesc, Vis de vitejie, fală și mîndrie, Dulce Românie, asta ți-o doresc! Ștefan cel Mare Carpații arate Seninele frunți Și focuri pe-orișice Culme de munți. Să arză tulpine Întrege de brazi, Căci astăzi ne vine Eroul viteaz, Ne vine Ștefan cel Mare. Cum oare, o, țară, Tu n-o să-l cunoști, Când sună fanfară Chemarea de oști, Când buciume sună În văi și pe plai Și oastea s-adună Călare pe cai * Pe steaguri cu semne de bouri? II Pe creștete nalte a munților suri Clădiți de asupra de negre păduri Trupine de brazi laolaltă; Clădiți-le falnic; dați-le foc, Și lumea privească un semn de noroc Pe orișice culme înaltă. Mânat de credință, mânat de profet, Din negre pustiuri, porni Mohamet, Stârnind mulgătorii de iepe; Îneacă o lume în flacări și fum Și moartea-i netează al gloriei drum: E moartea stăpână pe stepe. Ce zgomot de bucium și arme, ce val! Când Ștefan se suie călare pe cal Răspunde Suceava din urmă, Și nimeni nu știe cum tu ai ajuns Să știi de ce munții săgeată-ai pătruns * Și-a codrului cale se curmă. Răsună pământul de tropotul des, De-atâtea oștire de munte, de șes, Răspunde sunare din nouri; Cu sunet de bucium la munte și plai, C-o oaste întreagă călare pe cai. Cu steaguri cu semne de bouri. |
Iar când voi fi pământ
Iar când voi fi pamânt, În linistea serii, Sapati-mi un mormânt La marginea marii. Nu voi sicriu bogat, Podoabe si flamuri, Ci-mi împletiti un pat Din vestede ramuri. Sa-mi fie somnul lin Si codrul aproape, Sa am un cer senin Pe-adâncile ape. S-aud cum blânde cad Izvoarele-ntruna, Pe vârfuri lungi de brad Alunece luna. S-aud pe valuri vânt, Din munte talanga, Deasupra-mi teiul sfânt Sa-si scuture creanga. Si cum n-oi suferi De-atuncea-nainte, Cu flori m-or troieni Aduceri aminte. Si cum va înceta Al inimii zbucium, Ce dulce-mi va suna Cântarea de bucium! Vor arde-n preajma mea Luminile-n dealuri, Izbind s-or framânta Eternele valuri Si nime-n urma mea Nu-mi plânga la crestet, Ci codrul vânt sa dea Frunzisului vested. Luceferii de foc Privi-vor din cetini Mormânt far’ de noroc Si fara prieteni. |
Doina
[SIZE=2] De la Nistru pân’ la Tisa Tot Românul plânsu-mi-s-a Ca nu mai poate strabate De-atâta strainatate. Din Hotin si pân’ la Mare Vin Muscalii de-a calare, De la Mare la Hotin Mereu calea ne-o atin; Din Boian la Vatra Dornii Au umplut omida cornii Si strainul te tot paste, De nu te mai poti cunoaste. Sus la munte, jos la vale Si-au facut dusmanii cale; Din Satmar pâna ’n Sacele Numai vaduri ca acèle. Vai de biet Român saracul, Indarat tot da ca racul, Nici îi merge, nici se ’ndeamna, Nici îi este toamna toamna, Nici e vara vara lui Si-i strain în tara lui. Dela Turnu ’n Dorohoiu Curg dusmanii în puhoiu Si s’aseaza pe la noi; Si cum vin cu drum de fier, Toate cântecele pier, Sboara paserile toate De neagra strainatate. Numai umbra spinului La usa crestinului. Isi desbraca tara sânul, Codrul – frate cu Românul – De secure se tot pleaca Si isvoarele îi seaca – Sarac în tara saraca! Cine-au îndragit strainii Mânca-i-ar inima cânii, Mânca-i-ar casa pustia Si neamul nemernicia. Stefane, Maria Ta, Tu la Putna nu mai sta, Las’ Arhimandritului Toata grija schitului, Lasa grija Sfintilor In sama parintilor, Clopotele sa le traga Ziua ’ntreaga, noaptea ’ntreaga, Doar s’a ’ndura Dumnezeu Ca sa-ti mântui neamul tau! Tu te ’nalta din mormânt Sa te-aud din corn sunând Si Moldova adunând. De-i suna din corn odata, Ai s’aduni Moldova toata, De-i suna de doua ori Iti vin codri ’n ajutor, De-i suna a treia oara Toti dusmanii or sa piara Din hotara în hotara, Indragi-i-ar ciorile Si spânzuratorile![/SIZE] |
Citat:
|
din Doina (varianta necenzurată):
"Cine ne-au dus Jidanii Nu mai vaza zi cu anii Ci sa-i scoata ochii corbii Sa ramâe ‘n drum cu orbii Cine ne-au adus pe Greci N’ar mai putrezi în veci Cine ne-au adus Muscalii Prapadi-l-ar focul jalei Sa-l arza sa-l dogoreasca Neamul sa i-l prapadeasca Cine tine cu strainii Mânca-i-ar inima cânii Mânca-i-ar casa pustia Si neamul nemernicia" |
http://mihai-eminescu.ro/gandirea-po...l-lui-eminescu
"Eminescu este poetul national al Romaniei. Eminescu nu este numai atat. La 23 de ani de la momentul 1989, cand s-au implinit 100 de ani de la uciderea "romanului absolut"- cum ii spunea Tutea -, iata, putem dezvalui public mult mai multe despre necunoscutele "Dosarului Eminescu", despre razboiul nevazut dus de militantul Mihai Eminescu pentru visul sau, facerea "Daciei Mari", sub semnul lui "J(esus) CH(ristus) D(aco) Romanorum" (cf manuscrisului 2292, f.38.r). La 123 de ani de la anul eliminarii fizice a ganditorului national - dupa ce, deja, la 33 de ani, fusese ucis civil: arestat, bagat la nebuni si interzis - un grup de cercetatori si ziaristi refac, pas cu pas, misterele vietii si mortii lui Eminescu, ale razboiului nevazut dus, neincetat, pentru idealurile nationale. Putina lume stie, chiar si azi, ca militantul Mihai Eminescu, membru al societatii cu caracter secret "Carpatii", constituita, poate nu intamplator, intr-o zi de 24 ianuarie, era urmarit pas cu pas de agentii Imperiului austro-ungar, pentru care devenise "periculos". "Carpatii" milita pentru Unirea Transilvaniei cu tara si Eminescu deranja. Atat de mult incat P.P. Carp ii scrie de la Viena lui T. Maiorescu celebra sentinta: "Si mai potoliti-l pe Eminescu!". Maiorescu era agent al imperiului, dupa cum o dovedesc astazi istoricii eminescologi. In "Carpatii", pentru a-i supraveghea activitatile lui Eminescu, este introdus Slavici, la randul sau spion al Vienei, care ii da rapoarte amanuntite lui Maiorescu. "Controlorul" Slavici il si gazduia. Sotia lui Slavici, Ecaterina Szoke Magyarosy, este cea care invoca prima "nebunia" lui Eminescu, in depesa pe care i-o trimite lui Maiorescu in fatidica zi de 28 iunie 1883, soldata cu internarea jurnalistului: "Domnu Eminescu a innebunit. Va rog faceti ceva sa ma scap de el, ca e foarte reu". Deja Eminescu i se confesase lui Creanga privind revolverul pe care il purta asupra sa: "Imi este frica sa nu ma ucida cineva". "Argus!" ii strigase Eminescu lui Maiorescu, pe peronul garii, in timp ce era bagat intr-un tren cu destinatia Viena, la o zi dupa ce fusese scos de la nebuni si tot la o zi dupa ce Romania semnase Tratatul de "neagresiune" cu Imperiul lui Franz Iosef. Acelasi imparat care isi pusese apostila pe o Nota informativa din 1882 privind o intrunire secreta a societatii "Carpatii", livrata de Baronul von Mayr, ambasadorul sau la Bucuresti, in care se arata: "Eminescu, redactorul sef al ziarului <> a facut propunerea ca studentii transilvaneni de natiune romana, care umbla pe la scolile de aici pentru invatatura, sa li se incredinteze pe timpul vacantei lor acasa ca sa lucreze pentru pregatirea publicului in favoarea unei Dacii Mari". Romania Mare.La fel de putina lume stie cum a fost ucis Eminescu, in urma cu 123 de ani: cantand "Desteapta-te romane!". Confesiunea martorului ocular care a asistat la momentul mortii lui Eminescu, frizerul sau, a fost descoperita de profesorul Nae Georgescu si introdusa in volumul "Boala si moartea lui Mihai Eminescu": "Ia asculta, Dumitrache, hai prin gradina, sa ne plimbam si sa te invat sa canti Desteapta-te romane!"(...) Si a inceput sa cante Desteapta-te romane!, si eu dupa el. Canta frumos, avea voce. Cum mergeam amandoi, unul langa altul, vine odata pe la spate un alt bolnav d'acolo, unu' furios care-a fost director sau profesor de liceu la Craiova si, pe la spate, ii da lui Eminescu in cap cu o caramida pe care o avea in mana. Eminescu, lovit dupa ureche, a cazut jos cu osul capului sfaramat si cu sangele siruindu-i pe haine, spunandu-mi: <<...Asta m-a omorat!>>. "Aceasta "afacere", in care au participat imparati, regi, amici, dame, informatori, tradatori, plagiatori, homosexuali, agenti multipli etc., devine descifratoare pentru istoria Romaniei si, un strop, pentru istoria Europei. Descifrarile si dezvaluirile ne vor ajuta sa intelegem de ce si atunci, si astazi a fost asa si nu altfel", scrie filosoful Constantin Barbu in preambulul uriasei sale lucrari in 10 volume, de 7000 de pagini, "Codul invers"." Asadar, Eminescu e poetul national si expresia integrala a sufletului romanesc pentru ca ne-a dat de lucru pentru sute de ani, pana va secatui mitul sau viu, o data cu disparitia neamului romanesc", spune eminescologul Theodor Codreanu. Legea lui Eminescu, care ne ramane, e simpla: "Oare n-am uitat cumva ca iubirea de patrie nu e iubirea braz*dei, a taranei, ci iubirea trecutului?". |
IPS Bartolomeu Anania: "Eminescu nu era un ateu"
"Inainte de sarbatorile de iarna Inalt Prea-Sfintitul mitropolit Bartolomeu Anania s-a intalnit cu presa. El nu a mai citit Pastorala, ca in alti ani, ci a vorbit despre o alta fata a lui Eminescu, aceea de credincios.
IPS Bartlomeu Anania si-a amintit de o poezie a lui Eminescu in care acesta vorbeste despre propierea Cracinului, de colinde, despre Maria si Mantuitor."Vreau sa arat o alta fata a lui Eminescu. Istoricii si criticii literari au incercat sa o ascunda si sa faca din el un ateu", a spus Inalt Prea-Sfintitul Bartolomeu Anania. T El a adaugat ca si la cimitirul Bellu, la mormantul sciitorului Mihai Eminescu, nu este o cruce, ci doar o piatra pe care un credincios a scrijelit o cruce. "Eminescu nu era un bisericos, dar nici un ateu", a spus IPS Bartolomeu Anania, adaugand ca a ales sa prezinte aceasta poezie astazi intrucat i-a venit timpul."Romanii trebuie sa stie ca era si altfel, nu doar un descreierat, seminebun. El era doar melancolic", a precizat el. Intrebat ce parere are despre declaratia lui Horia Patapievici care a spus despre Eminescu ca este cadavrul nostru din dulap de care trebuie sa ne debarasam, IPS Bartolomeu Anania a spus ca e o prostie. "Este un intelectual subtine, rafinat, dar care o mai da in gropi din cand in cand", a declarat el. Mihai Eminescu a fost asasinat Mihai eminescu-Chestiunea Evreiasca! Eminescu ne îndeamnă fără încetare să venim la Biserică, Mama Neamului Românesc. “Atâta foc, atâta aur, / Ș’atâtea lucruri sfinte / Peste’ntunericul vieței / Ai revărsat părinte”… EMINESCU INTERZIS.GINDIREA POLITICA Mihai Eminescu – un apologet al Ortodoxiei romanesti: Distrugerea Bisericii in Romania, duce si la pierderea nationalitatii |
Lichidarea lui Eminescu de catre masoni:
http://foaienationala.ro/lichidarea-lui-eminescu.html La nici o săptămână după funeralii, Harieta, sora lui Mihai Eminescu afirma: “Atâta vă spun și vă rog să spuneți la toți, că nenorocitul meu frate a murit în cea din urmă mizerie și moartea i-a fost cauzată prin spargerea capului ce i-a făcut-o un nebun, anume Petre Poenaru. Să ferească Dumnezeu și pe cei mai răi oameni din lume să fie instalați la doctorul Șuțu”. |
Citat:
P.S. Si iarta-ne noua ca nu scriem asa cum a trait, a iubit si a murit el, Mihail al nostru, pentru limba noastra sfanta romaneasca. |
http://www.bisericaortodoxaaurora.com/?p=3309
EMINESCU SI ORTODOXIA “În cultura lumii, locuim eminescian”, spune profesorul de limba română Costel Zăgan, iar poetul Mihai Robea ne atenționează că “vom exista atâta timp cât îl vom apăra pe Eminescu”, subliniind esențial necesitatea raportării noastre identitare și la dimensiunea Eminescu. În această dimensiune este cuprinsă și relația marelui poet cu Ortodoxia, cu Biserica, contestându-i-se nejust sau, dimpotrivă, exagerându-i-se deseori legătura, preocuparea pentru religie, pentru credința ortodoxă. Dincolo de toate aceste opinii, până la urmă firești când discutăm de un geniu, strălucește imperial adevărul: Eminescu și familia lui au trăit credința ortodoxă. Numai zelul sincer și iscoditor al unor cercetători responsabili au scos la lumină, după lungi și multe decenii de ignorare sau interesate omiteri, adevăruri nespuse despre poetul nepereche, scos programatic din conștiința multor generații de români. Lor trebuie să le mulțumim pentru faptul că astăzi putem afirma, cu probe, că familia Eminescu a avut dintotdeauna o profundă credință ortodoxă și o strânsă legătură cu Biserica neamului, poetul însuși reflectându-le cu scânteierea geniului în multe din creațiile sale. Unchii și mătușile din mănăstire ale lui Eminescu Aflăm așadar din studiile unor eminescologi, precum profesorii Nae Georgescu sau Theodor Codreanu, ca să-i pomenim acum doar pe cei din ale căror cercetări am extras informațiile ce urmează, că, de pildă, din familia poetului Eminescu au ales drumul slujirii lui Dumnezeu mai mulți membri. Astfel, doi frați și trei surori ale mamei poetului, Raluca Eminovici, au intrat în călugărie. Este vorba despre Calinic și Jachift, ultimul fiind chiar stareț, și de Fevronia, Olimpiada și Sofia, toate călugărițe la Mănăstirea Agafton, iar o altă soră a mamei lui Eminescu, Safta, avea o fiică, Xenia, care s-a călugărit și ea tot la Agafton. De altfel, Mihai Eminescu, în copilărie, cum arată profesorul Nae Georgescu, mergea foarte des la Mănăstirea Agafton, unde rămânea cu săptămânile, participa la viața de obște, asculta povești, cântece și întâmplări povestite de călugărițe, iar mătușa Fevronia l-a ajutat chiar să descifreze alfabetul chirilic și i-a înlesnit accesul la cărțile și manuscrisele din mănăstire. La rându-i, maica Olimpiada Jurașcu, stareța de mai târziu a mănăstirii, l-a urmărit aproape toată viața pe poet, interesându-se la un moment dat de cumpărarea unei case în Botoșani pentru Mihai și sora sa Harietta, care îi îngrijea sănătatea. Spovedirea și împărtășirea de la Mănăstirea Neamț Tot cercetătorul Nae Georgescu vorbește într-unul din studiile sale despre un episod mai puțin cunoscut de lume din viața lui Eminescu, care la rândul lui atestă trăirea în comuniune creștină a poetului și primirea Sfintelor Taine. Este vorba de anul 1886, când Eminescu se afla la Mănăstirea Neamț de Sfinții Mihail și Gavriil, unde a cerut să fie spovedit și împărtășit de preot. Consemnarea preotului referitoare la acest moment a fost făcută cunoscută de către profesorul Paul Miron și citată de Nae Georgescu. Iată ce scria la vremea respectivă preotul: “Pe ziua de Sfinții Voievozi în anul 1886 m-au chemat la M-rea Neamțu, la bolniță, și l-am spovedit și l-am împărtășit pe poetul M. Eminescu. Și au fost acolo Ion Gheorghiță, din Crăcăoani, care acum este primar. Iar M. Eminescu era limpede la minte, numai tare posac și trist. Și mi-au sărutat mâna și mi-au spus: Părinte, Să mă îngropați la țărmurile mării și să fie într-o mânăstire de maici, și să ascult în fiecare seară ca la Agafton cum cântă Lumină lină. Iar a doua zi…” Aici textul se întrerupe pentru că pagina următoare a cărții de rugăciuni pe care își făcuse însemnarea preotul s-a pierdut. Au rămas vii în schimb ecourile vibrante ale trăirilor din mănăstire ale poetului în sonetul “Răsai asupra mea”, de pe la 1879, din zona manuscris a cunoscutei “Rugăciuni”, cum spune Nae Georgescu: “Răsai asupra mea, lumină lină,/ Caân visul meu ceresc dâodinioară…” Poetul a gândit serios și sincer să se călugărească Un alt aspect mai puțin cunoscut de către publicul larg se referă la faptul că la un moment dat Eminescu pare a fi dorit sincer să se călugărească. Despre acest lucru a vorbit cercetătorul Theodor Codreanu în volumul “Eminescu și mistica nebuniei”. Această alternativă a mărturisit-o poetul în perioada epuizantă de la “Timpul”, în iunie 1883, când era “stricat cu toată lumea”, iar Maiorescu și Simțion cloceau o viitoare internare “salvatoare” a lui Eminescu. Iată ce nota criticul referitor la intenția poetului: “Foarte excitat, sentiment al personalității exagerat (să învețe albaneza!), vrea să se călugărească, dar să rămână la București”. De ce dorea el o călugărire la București? Ne explică profesorul Codreanu: pentru că dorea avantajul “păstrării contactului cu marele centru cultural al țării”. De altfel, gândul călugăririi l-a mărturisit și lui Zamfir C. Arbore, un confrate de la “Românul”, în 1882, când Maiorescu nu-i descoperise încă semne de “alienat”. “Știi ce, dragul meu, hai să demisionăm, tu de la “Românul”, eu de la “Timpul”, și hai să ne călugărim, căci nu suntem făcuți să trăim între lupi. La mănăstire, în chiliile solitare, să scriem letopisețe în cari să înșirăm tot ce îndură nenorocitul neam românesc, pentru ca să se știe cât amar a suferit românul, cât a trăit pe acest pământ”, îi spunea poetul. În 1884, repetă gândul salvării prin călugărire, ecoul lui răzbătând într-o scrisoare a lui Petre Missir către Maiorescu, pus însă pe seama nebuniei și luat drept glumă. Că nu putea fi vorba doar de o simplă glumă sau de un semn al alienării, o dovedesc eroii săi din “Sărmanul Dionis”, “Cezara”, “Povestea magului călător în stele”, aflați în ipostaza cea mai grăitoare, aceea a călugărului, cum susține profesorul Codreanu. Tatăl poetului, fiu de dascăl, cu biserică lângă casă Încheiem această scurtă prezentare citându-l și pe Corneliu Botez, cel care a avut initiațiva omagierii lui Mihai Eminescu, pentru prima dată de la moartea sa, la Galați. Iată ce scria acesta despre tatăl lui Eminescu, Gheorghe Eminovici, în lucrarea sa, “Omagiu lui Eminescu”, scrisă la 20 de ani de la moartea gânditorului, în 1909: “…obijnuia să-și invite rudele și prietenii la Ipotești, unde-i primea și ospăta bine, mai ales la sărbători mari, cum e la Paști ori la Sf. Gheorghe, când își sărbătorea ziua numelui. Îi ducea la biserică, unde asculta slujba cu multă evlavie, căci atât dânsul cât și mama poetului erau religioși, nu lipseau duminica și în zi de sărbătoare de la biserică și se supuneau obiceiurilor religioase în mod strict”. Iar Nae Georgescu amintește și el că “tatăl poetului avea bisericuță lângă casă” și chiar “că era fiu de dascăl de biserică. Iar tatăl său, Vasile Eminovici, bunicul patern al poetului, a plecat din Blaj și s-a stabilit în Bucovina, la Călinești, prin 1802, unde a ridicat o căsuță și, alături, o biserică din lemn la care a slujit. În București, Gheorghe Eminovici trăgea la o adresă din Strada Biserica Enei nr. 1, unde și Eminescu a locuit un timp”. Iată așadar adevărul despre modul în care familia Eminescu, poetul însuși, a trăit relația cu Ortodoxia, sincer și evlavios, cu speranță și respect, întocmai unor buni creștini. Și ca să nu mai fie nici un dubiu, acest lucru îl mărturisește însuși Eminescu, atunci când spune: “Istoria omenirii este desfășurarea cugetării lui Dumnezeu. Nu se mișcă un fir de păr din capul nostru fără știrea lui Dumnezeu”. |
Mihai Eminescu și relația cu ortodoxia
http://cenaclulluminalina.ro/images/...cu-calugar.jpgStudiul operei eminesciene, si cand spunem asta nu ne gandim numai la poezie, ci la intreaga productie literara pe care o gasim consemnata in manuscrisele sale, in articolele aparute in presa timpului, ne descopera o personalitate cu o neostoita sete de cunoastere, dornica de a-si insusi tot ceea ce oferea gandirea omeneasca in cele mai variate domenii de manifestare a spiritului. Nu avem stiinta ca Mihai Eminescu sa fi urmat vreun curs de teologie in anii studiilor in strainatate. Avem marturie insa ca in primul rand acasa, si mai apoi la Cernauti, a facut cunostinta cu biserica si cartile liturgice. Ceasloavele, liturghierele, mineiele, sinaxarele, cartile de invatatura n-au rezistat curiozitatii tanarului din Ipotesti si au fost cercetate cu atentie. Chipul lui Iisus Hristos apare evocat in cateva poezii si in articolele publicate in "Timpul". Intuitiile lui Mihai Eminescu asupra Persoanei Fiului lui Dumnezeu intrupat nu sunt foarte numeroase, dar compenseaza prin profunzimea lor. Cel mai reprezentativ text cu privire la crestinism este un articol intitulat "Si iarasi bat la poarta…", publicat in ziarul "Timpul", datat 12 aprilie anul 1881. Se pare ca este vorba de Vinerea Mare sau chiar Sambata din Saptamana Mare a acelui an, pentru ca autorul scrie: "Astazi inca Iisus Hristos este in mormant, maine se va inalta din giulgiul alb ca floarea de crin, ridicandu-si fruntea Sa radioasa la ceruri". Vorbind despre Evanghelie si mesajul ei adus lumii, Mihai Eminescu aseaza crestinismul pe prima treapta in istoria evenimentelor care au schimbat lumea. In comparatie cu celelalte invataturi religioase aparute, mai apropiate sau mai departate de venirea lui Iisus Hristos, credinta crestina propune iubirea drept cea mai inalta forma a existentei umane. "Sunt doua mii de ani aproape de cand ea (Evanghelia) a ridicat popoare din intuneric, le-a constituit pe principiul iubirii aproapelui, doua mii de ani de cand biografia fiului lui Dumnezeu e cartea dupa care se creste omenirea. Invataturile lui Buddha, viata lui Socrate si principiile stoicilor, cararea spre virtute a chinezului La-o-tse, desi asemanatoare cu invatamintele crestinismului, n-au avut atata influenta, n-au ridicat atata pe om ca Evanghelia, aceasta simpla si populara biografie a blandului nazarinean a carui inima a fost strapunsa de cele mai mari dureri morale si fizice, si nu pentru el, pentru binele si mantuirea altora. Astfel, a se sacrifica pe sine pentru semenii sai, nu din mandrie, nu din sentiment de datorie civica, ci din iubire, a ramas de atunci cea mai inalta forma a existentei umane". Eminescu afirmă că: "Aproape de doua mii de ani ni se predica sa ne iubim, iar noi ne sfasiem" si ca "in loc de a urma prescriptiunile unei morale aproape tot atat de vechi ca si omenirea, in loc de a urma pe Dumnezeu, omenirea necorijabila nu-I urmeaza deloc; ci intemeiata pe bunatatea lui, s-asterne la pamant in nevoi mari si cerseste scapare" Eminescu consideră că legatura dintre Biserica Ortodoxa si neamul romanesc este fundamentala pentru dainuirea in istorie a poporului din care si el facea parte. Rolul pe care Biserica l-a avut in dezvoltarea culturii si identitatii nationale este incontestabil si aceasta pentru ca "Biserica rasariteana e de optsprezece sute de ani pastratoarea elementului latin de langa Dunare. Ea a stabilit si unificat limba noastra intr-un mod atat de admirabil, incat suntem singurul popor fara dialecte propriu-zise” Cercetatorul Nae Georgescu vorbeste intr-unul din studiile sale despre un episod mai putin cunoscut de lume din viata lui Eminescu, care la randul lui atesta trairea in comuniune crestina a poetului si primirea Sfintelor Taine. Este vorba de anul 1886, cand Eminescu se afla la Manastirea Neamt de Sfintii Mihail si Gavriil, unde a cerut sa fie spovedit si impartasit de preot. Iată ce scria la vremea respective preotul: “Poetul mi-a sarutat mana si mi-a spus: Parinte, Sa ma ingropati la tarmurile marii si sa fie intr-o manastire de maici, si sa ascult in fiecare seara ca la Agafton cum canta Lumina lina”. Au ramas vii ecourile vibrante ale trairilor din manastire ale poetului in sonetul "Rasai asupra mea", de pe la anul 1879. Eminescu a trait relatia cu Ortodoxia sincer si evlavios, cu speranta si respect, intocmai unui bun crestin. Acest lucru il marturiseste insusi Mihai Eminescu, atunci cand spune: "Istoria omenirii este desfasurarea cugetarii lui Dumnezeu. Nu se misca un fir de par din capul nostru fara stirea lui Dumnezeu"… |
spre aducere aminte
+15 iunie 1889
In veci pomenirea robului lui Dumnezeu, Mihai! |
Ce n-au reusit Plesu si Manolescu la Bucuresti au indeplinit ucrainenii: Eminescu decapitat la Hliboca, Raionul Adâncata – Cernauti, din Bucovina ocupata
|
EMINESCU – +15 iunie 1889 + De ziua trecerii lui in vesnicie -124 de ani de la omorarea lui
http://carteromaneasca.wordpress.com...i-in-vesnicie/ Confesiunea martorului ocular care a asistat la momentul mortii lui Eminescu, frizerul sau, a fost descoperita de profesorul Nae Georgescu si introdusa in volumul “Boala si moartea lui Mihai Eminescu”: “Ia asculta, Dumitrache, hai prin gradina, sa ne plimbam si sa te invat sa canti Desteapta-te romane!”(…) Si a inceput sa cante Desteapta-te romane!, si eu dupa el. Canta frumos, avea voce. Cum mergeam amandoi, unul langa altul, vine odata pe la spate un alt bolnav d’acolo, unu’ furios care-a fost director sau profesor de liceu la Craiova si, pe la spate, ii da lui Eminescu in cap cu o caramida pe care o avea in mana. Eminescu, lovit dupa ureche, a cazut jos cu osul capului sfaramat si cu sangele siruindu-i pe haine, spunandu-mi: <<…Asta m-a omorat!>>. Eminescu –romȃnul absolut- expresia integrală a națiunii române http://carteromaneasca.wordpress.com...tiunii-romane/ “Desprețuind biserica noastră națională și înjosind-o, atei și francmasoni cum sunt toți, ei ne-au lipsit de arma cea mai puternică în lupta națională; disprețuind limba prin împestrițări și prin frazeologie străină, au lovit un al doilea element de unitate; desprețuind datinele drepte și vechi și introducând la noi moravurile statelor în decadență, ei au modificat toată viața noastră publică și privată în așa grad încât românul ajunge a se simți străin în țara sa proprie. Odinioară o Biserică plină de oameni, toți având frica lui Dumnezeu, toți sperând de la El mântuire și îndreptându-și viețile după învățăturile Lui. Spiritul speculei, al vânătorii după avere fără muncă și după plăceri materiale a omorât sufletele.(…) Biserica lui Mateiu Basarab și a lui Varlaam, maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbei și unitatea etnică a poporului, ea care domnește puternică dincolo de granițele noastre și e azilul de mântuire națională în țări unde românul nu are stat, ce va deveni ea în mâna tagmei patriotice? Peste tot credințele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, amenință toată clădirea măreață a civilizației creștine. Shakespeare cedează bufoneriilor și dramelor de incest și adulteriu, cancanul alungă pe Beethoven, ideile mari asfințesc” A fi bun român e o datorie pentru orice cetățean al acestui stat” „Cine combate Ortodoxia numai român nu e” (Mihai Eminescu) |
|
La aniversara
Vesnica pomenire! "E mult de când te’nsinguri spre noptile de-apoi Miscându-ti vesnicia prin spatii si prin noi..." (Imn Eminescului, Bartolomeu Anania) Odihneste Doamne pe robul Tau, +Mihai+! |
Citat:
|
| Ora este GMT +3. Ora este acum 11:28:49. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.