M-am intrebat de multe ori care ar fi calitatile cele mai importante ale persoanei cu care
te-ai casatori. Eu consider ca esentiala e credinta in Dumnezeu (intre cele duhovnicesti) de aici se nasc apoi toate. Voi ce parere aveti?

Pornind de la cuvantul Sfantului Antonie cel Mare care spune:,,Om rational este cel ce ingaduie sa fie indreptat. Iar cel ce nu ingaduie sa fie indreptat e neom caci s-a pogorat pe sine in randul dobitoacelor,,, Cred ca cea mai importanta calitate a omului e aceea de a-si recunoaste greselile si pacatele fata de cel caruia a gresit, a-si cere iertare si de a avea bunavointa de a-si-le corecta.
Cei doi trebuie sa faca ascultare unul de celalalt, corectandu-se unul pa celalalt, in acest fel smerindu-se.

Calitatile pot fi dobândite pe parcurs.

Ceea ce conteaza e ca alegerea sa fie dupa voia lui Dumnezeu, fiindca numai El stie toate.

pai sunt variante de raspuns?

variante de raspuns sunt, daca esti in stare sa-ti dai seama care sunt;
ma referam mai exact la ce anume cautam la celalalt pentru ca sa ni-l apropiem in vederea casatoriei: cautam frumusetea fizica (o sa spuneti poate ca asta nu conteaza asa de mult), pentru ca omeneste ne simtim atrasi de celalalt fizic, cautam, spre exemplu, inteligenta, un anume fel de a vorbi, galanterie (in cazul barbatilor) sau delicatete (in cazul femeilor)? Sau poate faptul ca e tacut/a, apreciaza o vizita la o manastire mai degraba decat o iesire la o terasa, citeste în loc sa bata discotecile? Cam asa ceva aveam in gand.
Imi cer scuze daca am fost prea vag.

Frumusetea e un capitol foarte discutabil. Criteriile se schimba de la un secol la altul. Daca l-am pune fata in fata pe Mircea cel Batran cu Angelina Jolie sau cu alta actrita asa zis "sex-simbol" cred ca ar fugi de ea mancand pamantul. Frumusete este lumina care se oglindeste pe chip din bogatia inimii. Eu m-as casatori cu o persoana careia i se citeste pace pe chip si in suflet. Zbuciumul imi aminteste de intrebarea pe care i-a pus-o Dumnezeu lui Cain: "De ce ai fata posomorata?" Gandurile rele te fac asa. In schimb, Parintele Arsenie Papacioc recomanda bucurie intru Domnul. In lumea asta atat de trista, noi trebuie sa avem bucurie pe chip, ca un semn ca inca se mai poate trai crestineste!

Ai dreptate. Ce important e ca celalalt sa-ti inspire increderea in viata, pe care doar credinta adevarata o poate naste! Cai acela crede cu adevarat care asculta cuvintele Mantuitorului care, parafrazez, arata inutilitatea ingrijorarii in vreo privinta, din moment ce credem ca Tatal ne iubeste si prin urmare orice ni se intampla are la baza iconomia Lui folositoare noua.

Toate acetea le da Dumnezeu daca ai smerenia ascultarii care vine din recunoasterea propriilor pacate cum spune sf. Efrem Sirul in rugaciunea ce-i poarta numele:,, Asa Doamne Imparate, da-mi sa-mi vad greselile mele si sa nu osandesc pe frate le meu...

dar atunci cum îti alegi perechea? dupa ceea ce crezi ca Dumnezeu asteapta de la tine sa vezi in celalalt, sau dupa ceea ce tu insuti consideri potrivit pentru tine?

Eu am apreciat la sotul meu, la primele intalniri, faptul ca a fost foarte sincer si ca mergea la biserica duminica, asa, pentru inceput.
Parerea mea despre frumusetea fizica este ce barbatii filosofeaza de obicei ca vor ca nevasta sa aiba calitati sufletesti, dar o aleg pe cea frumoasa.
Apoi, iubirea nu are legi, poti gandi tu mult si bine cum sa fie nevasta, dar cand te indragostesti, cand vine saptamana oarba, cum zicea bunica...
Daca nu e o scanteie de iubire, daca totul este facut asa cum asteapta altii de la noi (parintii), sau cum credem noi ca asteapta Dumnezeu de la noi (cine suntem noi ca sa cunoastem asta?), atunci eu propun sa se numeasca fatis: interes. Nu ma refer la sfaturile parintilor (sfaturi, nu decizii), in niciun caz la curatia dinainte de casatorie, ma refer la decizia de a fi fata asta, sau cealalta.