Pacatul judecarii aproapelui ni l-a aratat Mantuitorul in cuvinte extrem de sugestive: "De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tau si nu te uiti cu bagare de seama la barna din ochiul tau?"

Pacatul judecarii aproapelui poate fi evitat daca suntem in permanenta atenti la conditia noastra launtrica. Pana la urma este o problema de deschidere, sinceritate, dreptate, atat fata de noi insine, cat si fata de aproapele nostru.

A judeca pe celalalt inseamna de cele mai multe ori un soi de barfa. Fie ca cel judecat este prezent, fie ca nu, fiecaruia dintre noi i-a fost dat sa judece pe cineva intr-un fel sau altul. Dar daca se intampla ca un om oarecare, sa aiba nevoie de ajutorul nostru, atunci situatia devine foarte delicata, iar acea persoana poate avea impresia sincera ca este pusa la zid de toata lumea, ceea ce doar in parte este adevarat.
De multe ori suntem acuzati ca-i judecam pe cei de alte confesiuni. Oare asa este? Pentru alegerile din viata lor sunt singurii in masura sa raspunda cand le va veni randul, dar pana la urma cea mai buna dovada pentru o "lectie de intelepciune" este propriu exemplu. O fi minunat sa ma mandresc cu Stapanul cel Bun si sa laud urmele pasilor Lui, dar atat timp cat refuz invitatia Lui la Cina, sau nici nu sunt acolo cand stiga "Luati, mancati. Acesta este Trupul Meu care se frange (acum, aici, in Sfantul Altar al Miresei lui Hristos - Sfanta Biserica Ortodoxa) pentru voi. Beti dintru acestea TOTI. Acesta este Sangele Meu, a Legii celei noi, care pentru voi si pentru multi se varsa, spre iertarea pacatelor.", atunci totul cade in confuzie: "Despre cine/ce vorbim de fapt? Cate Adevaruri exista?" Unde in alta biserica mai este cineva care sa poata fi indrituit ca in numele Mantuitorului Hristos, sa ierte pacatele. Unde intr-o alta biserica, mai poate cineva sa-si "spele" pacatele? Deci, nimeni nu judeca pe nimeni, dar nu putem accepta false interpretari astfel incat credinta multora dintre noi, si-asa zguduita din toate incheieturile, sa tot alunece in Valea Disperarii... Toti suntem trimisi "sa veghem", doar ca nu toti lucram pentru acelasi Stapan.
O alta falsa impresie ca judcam este si atunci cand ni se prezinta o situatie, iar daca incerci sa faci o simpla analiza, nu a omului, ci a situatiei, pentru a gasi in comun o solutie, iarasi celui "vizat" i se pare ca e judecat.
Fratilor, daca ne infatisam in fata parintelui cerandu-i sa ne ajute in mantuirea noastra, iar noi duhnim a doaga sau a mahoarca, nu inseamna ca preotul ne judeca pentru pacatul nostru, ci doar ne cerceteaza si ne sfatuieste cum sa ne desprindem de proastele obiceiuri. Daca suntem mandri, o sa ni se para ca are ceva personal cu noi si abia tarziu vom intelege ca lucrurile stateau exact pe dos: noi aveam ceva personal impotriva lui si a tuturor...