se poate depasi durerea singuratatii doar cu proactivitate?
 

Buna ziua forum!

Scriu aici deoarece caut ajutor pentru situatia in care ma aflu. Am 30 de ani si sunt studenta. In fiecare zi traiesc cu durerea singuratatii deoarece mi-e greu cu ceilalti dar mi-e greu si singura. Numai iesitul afara din casa imi cere adesea un efort imens deoarece trebuie sa fac fata fricilor invatate cit am trait primii mei 18 ani la Bucuresti. Acum traiesc intr-un oras printre cele mai securitare din lume si tot la fel ma comport.
din punct de vedere religios si crestinesc mi-a fost deja recomandat sa fac impartasanie si spovedanie regulat. Insa trebuie sa depasesc toate fricile pentru a iesi din casa duminicile.
Intrebarea mea este insa durerea aceasta care o simt in fiecare zi si inertia pe care o traiesc la fiecare confruntare cu o idee de activitate pot fi invinse numai prin sfortare? scoala este o povara, oamenii sunt numai surse de griji si viziunea mea pentru viitor este subdezvoltata.
Cum pot sa creez o schimbare? Adesea simt ca nu am singura tot ce imi trebuie sa depasesc aceasta stare insa un frate mi-a dat un standard de care m-am atasat acela de a reusi singur cu Dumnezeu. Daca nu reusesc este cea mai mare infringere pe care un om o poate trai. Asa simt lucrurile. Ca trebuie sa reusesc singura insa uite ca scriu aici si fa apel la altii. Am fost invatati sa cautam mereu parerea specialistilor in loc de a avea incredere in sine pentru o solutie.
Mutlumesc inainte pentru timpul vostru,
Luca2012

Se poate depasi durerea singuratatii doar cu Dumnezeu. Poti avea multa activitate, sa fii in mijlocul celei mai mari multimi, sa ai familie/prieteni cu care sa pastrezi legatura si sa te simti enorm de singur (mi s-a intamplat).
Sunt incercari si dureri pe care trebuie sa le depasim. Un prim pas este sa nu te sperii de viitor (este o greseala pe care si eu o fac si arata putina credinta).
"avand buna indrazneala, sa zicem: "Domnul este intr-ajutorul meu; nu ma voi teme! Ce-mi va face mie omul?"". Si nu uita "credinta fara de fapte moarta este".
Viata este o suma de pasi, ai grija de fiecare pas pe cat poti si vei vedea unde te duc pasii.

De ce anume va este frica? De oameni? De spatiile largi? Altele? Aveti doar fobii sau si alte simptome: depresii etc?
Cititi putin pe net despre psihoterapia cognitivo-comportamentala si vedeti daca vi se potriveste si daca gasiti ceva util care sa va ajute.

Nimeni nu este singur! D-zeu ne iubeste pe toti si are grija de fiecare din noi, iar prin Sf Impartasanie se uneste cu noi, vine si-Si face lacas inauntrul nostru si se lupta cu patimile, cu temerile nostre in locul nostru. Asa ca sfatul meu este sa te spovedesti si sa te impartasesti si asa vei simti deplin ajutorul lui D-zeu si nu te vei mai simti singura nici o clipa. El oricum ne poarta grija fiecaruia. Asa ca indrazneste si simte-i prezenta in fiecare clipa.

Cu credinta ,rabdare si dragoste!!
Te inteleg perfect,am si eu aceste stari de singuratate dar la mine se manifesta altfel.Ma trezesc speriata daca se intampla sa adorm dupaamiaza , simt nevoia sa ies din casa sa vad oameni.Imi e frica de singuratate.Cu oameni in jurul meu ma echilibrez chiar daca nu cunosc pe nimeni.Ma sperie ziua de maine ,nu am acumulat nimic material desi muncesc de 20 de ani, ma rog la Dumnezeu cu greutate.Stiu ca am putina credinta si multe pacate.
M-am spovedit dar nu ma simt eliberata de pacate si imparatsania o iau ptr. ca asa spune preotul ,eu nu cred ca o merit...
Am depasit acesta stare anul trecut pentru cateva luni dar deznadejdea a revenit ...

Nu trebuie sa depasesti fricile tale, nici macar nu trebuie sa iesi daca nu poti cu desavarsire uneori.
Persoanele care sunt impiedicate de anumite motive intemeiate sa ajunga la spovedanie sau la impartasanie sau la Sfantul Maslu, dar au nevoie sufleteasca mare, pot vorbi (chiar si telefonic) cu un preot slujitor ca sa vina acasa (cam la fel procedeaza si persoanele care sufera de boli care le impiedica sa mearga la Biserica, nu?).
Spovedania si Impartasania, precum si participarea la Sfantul Maslu scot sufletele oamenilor din multe, multe framantari, necazuri sau trairi si ganduri urate.

Toti oamenii credinciosi din lumea asta ar fi frumos sa porneasca hotarat in drumul lor catre Dumnezeu prin gasirea unui duhovnic. Fara un parinte duhovnic putem sa ne facem mai mult rau decat bine.

Am vrut sa-ti mai spun: sa nu crezi ca alti oameni au o perspectiva mai consistenta referitoare la viitor. Multa, multa suferinta poate aduce gandirea sau agatarea intr-un viitor in care toate sa fie cat se poate de bine. Pe mine ma ajuta sa iau zilele una cate una. Nu stiu unde voi fi peste 1 an, 2, stiu ca n-am putere sa gandesc obiectiv, echilibrat unde mi-as dori sa fiu in viitor, nici nu ma ajuta. Ce ma ajuta e ziua de azi si poate sperantele ca maine vom fi mai apropiati de Dumnezeu, mai simpli, mai curati. Deseori lucrurile simple ascund mult mai putina uraciune decat cele complicate.

Multa bucurie si putere!

Doamne ajuta!

Înseamnă că(așa pare) nu ți-ai descărcat toate greșelile de pe suflet; e nevoie de o examinare mai amănunțită a cugetului.

Se pare ca vb despre o forma de agarofobie+atacuri de panica+ elemente de depresie.
Sunteti sigura ca singuratatea va provoaca aceste simptome ?

Ca fapt divers,ce anume definiti prin"proactivitate"???

Desi nu sunt suficiente datele pe care le-ati furnizat (pentru a schita o minima evaluare), desi vi s-au dat deja cateva indrumari care contin cel putin o urma de folos potential, eu consider ca e momentul sa luati foarte serios aminte la ceea ce vi se intampla. Ca urmare, pentru a nu prelungi situatia in mod amatorist, spre paguba sufleteasca, va indemn sa treceti la fapte fara nici o intarziere. In tulburarile sufletesti conteaza, unoeri, fiecare zi, chiar fiecare clipa... O spun ca practicican (si ca pacient, o vreme).

Opinia mea este aceasta: cautati de urgenta un medic psihiatru (la un moment dat acesta v-ar putea recomanda, eventual, un psiholog) apoi, dupa ce intensitatea simptomelor va scadea la un anumit nivel, cautati neaparat duhovnicul pe care vi l-a randuit Dumnezeu. Si veti trai o viata noua, de care va veti bucura!

(pentru detalii, va rog sa ma contactati pe privat, pentru a va recomanda un psihiatru in care eu si toti pacientii dansului pe care ii cunosc, avem maxima incredere, in baza vindecarii sau ameliorarii noastre semnificative)

P.S. Cat despre "fratele" care v-a recomandat sa reusiti "singura cu Dumnezeu", opinia mea este sa il evitati cu fermitate. Daca nu voiti sa va nenorociti definitiv, desigur... Smeriti-va, smeriti-va! Adica cereti grabnic, imediat, acum ajutor profesionist si lasati copilariile si aburii prostiei "credinciosilor" de duzina.

Medic si duhovnic, asta-i tot ce trebuie sa obtineti mai intai!

Dumnezeu sa va ocroteasca! AMIN+

Luca, Dumnezeu lucreaza prin oameni, nu e o Persoana rupta de lume. Lucreaza si prin medic, si prin psiholog. Si eu sunt de parere sa ceri ajutor de specialitate, sa nu iti fie teama. Uite, ca sa faci un drum pana la biserica, clinica, facultate, de ce nu incerci sa suni pe cineva si sa il rogi sa te insoteasca?
Mie mi-e tare frica de caini, daca vad vreunul apropiindu-se de mine sau daca il aud latrand, cand sunt singura, sunt in stare sa traversez strada sau sa ma bag sub o masina. :45: Dar daca e cineva cu mine, nu imi mai e atat de frica. :68:
Si apoi, trebuie sa ai credinta. Nimic nu se face fara voia si fara ajutorul Domnului. Fa o cruce mare cand iesi din casa si zi: Doamne, ajuta-ma sa ajung cu bine, fii cu mine, apara-ma!