Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Morala Crestina (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5076)
-   -   Ascultarea și taierea voii proprii (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=19392)

fallen 28.05.2019 18:26:50

Ascultarea și taierea voii proprii
 
Hristos a Inviat!
Tot citim despre aceste practici ca fiind virtuti obligatorii ale unui bun crestin. Insa, cine, cand si cui ( fata de cine) suntem datori sa le indeplinim?
Fata de oricine, oricand?
Sotia fata de sot ( si /sau viceversa)?
Copilul fata de parinte?
Fiul duhovnicesc fata de duhovnic?
Monahul fata de superior ( staret)?

Este normal, firesc, ca parinte sa ceri copiilor tai sa faca sau sa nu faca anumite lucruri , pentru binele și folosul lor : sa manance sanatos, sa se imbrace corespunzator, sa mearga la scoala, sa își facă temele, etc.

Situatia devine putin mai controversata atunci cand un adult îi cere altui adult sa faca voia lui in loc sa faca voia proprie.
Este corect sau nu prea, sa ne suparam atunci cand ni se cere sa facem voia altuia, chiar daca nu ne convine? Atata timp cat și noi le cerem copiilor nostri sa faca ascultare, nu suntem oare și noi parintii datori sa facem.ascultare cel puțin unul fata de celalat? E un exemplu prost pt copii sa ii spui lui taica su ca nu vrei sa faci Cum spune el ci Cum vrei tu?
Este totodata un bun exercitiu duhovnicesc sa tai voia ta și sa faci voia celuilalt chiar daca ti se pare nedrept, abuziv ? ( sa iti impuna ce si cand sa mananci, cand sa te culci, cand sa te scoli, cu ce sa te imbraci - adică exact lucrurile care le ceri si tu de la copii )? Adica, ajuta la ceva, dai un exemplu bun, sau nu faci altceva decat sa alimentezi tirania unora care au o predilectie spre asa ceva?

Pe mine de ex mă infurie c m rau xand nu ma lasa sa mananc ce și cand vreau eu cu toate ca uneori are dreptate ca am tendinta sa mananc mai mult decat trebuie, uneori prea mult dulce sau la ore nepotrivite. La fel ma enerveaza cand nu ma lasa sa ma culc cand imi e somn sau cand ma scoala prea devreme ( dupa parerea mea) desi dorm nesimtit de mult ( de la 8 ore în sus exceptand cand am insomnie) dar am o stare de oboseala, somnolenta nejustuficata ( adica sunt cam "putoare"). Stiu ca am nevoie de cineva care sa mă "scuture " sa mă mobilizeze dar în prima faza am tendinta de a mă revolta. La fel nu am încredere de loc in gusturile lui vestimentare desi nici ale mele nu sunt deloc stralucite, și nici in privinta medicatiei proprii sau a copilului sau a asistentei medicale nu am incredere deloc sa ascult de el si nici în privinta sfaturilor spirituale. Cu toate ca sunt constienta si de propriile lacune atât stiintifice cat și spirituale. Dar vb ceea prostul pana nu i fudul nu e prost destul ïżœïżœ.
Ce ar tb sa facem , sa taiem voia noastră și sa ascultam de celalalt chiar daca ni se pare ca e impotriva invataturilor pe care le am primit noi?

Pe de alta parte nici pe mine nu ma asculta copilul. Vrea sa se imbrace numai cu ce vrea ea , complet neadecvat ocaziei și chiar vremii de afara,.nu vrea sa mearga la gradinita nu vrea sa o spal eu pe dinti sau sa o pieptan , nu vrea sa manance decat dulciuri, seara nu vrea sa se culce și dimineata sa se scoale. Și mă intreb daca asta nu cumva e vina mea ca nici eu nu ascult pe taica-su ??? Ca beau cafea pe furis si mananc dulciuri sau alte chestii cu care el nu e de acord la serviciu sau când nu e el acasa? ?? Ca sa nu mai mentionez alte pacate mai mari Cum ar fi în special ca scriu pe forum ( e drept ca nu am mai facut o multa vreme ) sau ca stau pe net si citesc despre lucruri care nu ar tb sa ma preocupa niciodata.
Oare tb sa tai complet voia mea și sa ma supun trup si suflet pentru ca sa fiu și eu la randul meu ascultata și sa nu o ia copilul pe cai gresite?

gpalama 29.05.2019 10:04:55

Draga, nu cred ca pui problema corect.

In cazul tau sunt 3 lucruri pe care le faci usor nepotrivit:

1. Exercitiul autoritatii
2. Pedagogia
3. Respectul fata de copil si gestionarea cerintelor si nevoilor lui.

Copilul tau estevo fiinta umana si trebuie respectat, de la asta trebuie sa pleci.

Ce spui tu mai sus este o atitudine autoritara 100% fara nici un fel de concesie si fara sa il asculti.

Copilul nu este un caine pe care il tinem in lesa si pe care il tragem dupa noi exclusiv dupa voia noastra si care la cea mai mica abatere este smucit in lesa. Copilul nu este un animal care sa stea la picior pentru ca inconstient cam asta facem cu ei, incercam sa ii tinem la picior.

Cand un copil cere ceva incearcasa vezi daca poti sa ii dai 20% din ce vrea, ca sa ii gestionezi si nevlile si dorintele, dar sa se simta si el respectat si om.
In felul asta el o sa isi primeasca putin din ce vrea si tu obtii 80%.
Daca o sa vrei 100% de fiecare data, o sa te trezesti cu "nu mai vreau nimic sa fac".

Gestioneaza mai bine frustrarile lui.

La fel, redu numarul de "nu ai voie". Nu ai voie nu ai voie, laun moment dat stai tu linoatita ca o sa faca el ce vrea.

Tu lucrezi acum cu copil tau intr-o lesa extrem de scurtA.
Schimba lesa intr-un tarc in care are si el voie sa faca lucruri, tarc suficient de mare incat sa aiba putina libertate.

Dpmdv asta e modul de educare, nu constrangerea permanenta, ci o mica libertte dar si negociere cu un copil.

Nu uita: in evanghelie tatal si-a ascultat copilul...

Tine minte, orice faci, trebuie sa incerci cu tot pretul sa tii o punte de comunicare, un canal de comunicare deschis cu copilul tau toata viata, pentru a fi intotdeauna langa el, pentru a avea o usa deschisa intotdeauna in fata ta.

Daca vrei vbim si pe pm.
Eu nu zic ca iti tratezi copilul rau sau fara respecr, zic ca la fel ca si mine, poti sa imbunatatesti unele lucruri.
100% "fa ce iti spun eu" duce pe termen lung la zero% cooperare din partea copilului, aici trebuie sa lucrezi. Eu as pune 80% daca vrei iti explic cum eu aplic 2-3 principii pentru gestionarea frustrarii si comunicare cu copilul, care chiar functioneaza.

Demetrius 29.05.2019 19:31:43

Mai adaug la ceea ce spune gpalama si faptul ca ascultarea si taierea voii proprii se recomanda in chestiuni in care optiunile sunt legate de voia proprie(mers pe jos sau cu bicicleta, alegerea culorii pantofilor, felul unui cadou...), nu la nevoile si necesitatile trupesti, (somn, hrana, protectie la frig...), de acestea din urma ocupandu-se chiar Domnul:


31. Deci, nu duceți grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?
32. Că după toate acestea se străduiesc neamurile; știe doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveți nevoie de ele.
33. Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă.(Mt6,31-33)


Ascultarea sotiei de sot, a fiului de parintele duhovnicesc, a monahului de staret rezulta totdeauna din iubirea si consideratia celui de-al doilea si care se confirma prin ascultarea(afinitatea) primului.

forever... 07.06.2019 14:20:44

Dragă D.,

Și eu îmi pun problema aceasta a ascultării și tăierea voii proprii.
La mine e mai simplu: ascult de duhovnic și nu neapărat de părinți, fiind în situația în care îmi port de grijă independent... După mulți ani de neînțelegeri pare că am ajuns la o armonie cu părinții, dar nu am încredere în gândirea/ principiile lor.... Încerc să aflu și să fac voia lui Dumnezeu ascultând de duhovnic.

Copilul mic ar trebui (să învețe) să asculte de părinți, dar eu nu am experiență în creșterea copiilor și de aceea nu mă grăbesc să-ț dau sfaturi.

Și este foarte important ca primul pas să fie iubirea, ascultarea să fie din iubire!

Doamne ajută!
Te pup!

fallen 07.06.2019 17:17:46

Draga mea, tu ești o persoana matura si realizata , de acum ar cam fi cazul ca părinții sa asculte de tine 😅
Acum la modul serios vine o vreme în viața când părinți chiar ar tb sa ceara și părerea copiilor când e vb de decizii care le ar putea influenta viitorul. Cum ar fi vânzarea unor proprietăți , administrarea unor moșteniri etcși nu sa se lase influențați de terțe persoane uneori nu bine intentionate. Chiar și în privința propriei sănătății - dacă amâni acum rezolvarea unor probleme riști sa creezi alte probleme mai mari în viitor și sa devii o povara și mai mare pt copii .

Dar ca sa revenim la subiectul nostru, când ai un copil de 4 ani sau chiar și puțin mai mare este oarecum inconștient sa îl lași sa faca tot ce vrea sau numai ce vrea , e împotriva legilor naturii chiar am putea spune.
Nu se poate sa se duca la școală sau la grădiniță doar când vrea el. Eventual nu te mai duci nici tu la serviciu dacă nu te lasă mucosul , nu? Nici sa plece dezbrăcat nici sa se îmbrace vara cu palton și cizme. Sau sa intre în magazine și sa ia tot ce poftește și sa facă și scandal dacă refuzi sa îi iei ceva ( poate chiar nu ai bani la tine) eventual sa și distrugă una alta pe acolo. Nici sa se oprească intr un loc când tu ai treaba în alta parte și sa zică nu, eu vreau aici și nu acolo.
Plus ca nu știu de unde acesta atitudine de a mi vorbi așa pe un ton poruncitor, ca unei servitoare : " vreau cutare acum, adu mi imediat , am zis sa îmi aduci !!!" .
Poate e vina mea ca așa oi fi vorbit și eu , am cerut sa facă anume lucruri chiar acum ( probabil eram în întârziere și nu mai era timp de joaca - deși făcutul lucrurilor la timpul lor - sculat, spalat, imbracat- are drept scop tocmai evitarea întârzierilor ).
Eu nu îmi amintesc sa fi vb vreodată așa cu părinții mei și sa nu mi se atragă atenția. Dar poate eu îmi amintesc astfel de lucruri de cand eram un pic mai mare. Cu siguranta când am fost așa mica am avut momente când nu am înțeles ce mi se cere și de ce e atât de important, și am plâns și am protestat.
Cu toate astea tb sa înțelegeti ca cu toții avem niște "dead- line"-uri - sa ajungem într un anume loc la anume ora, sa finalizam ceva pana atunci - nu putem sta toată noaptea ca sa îi facem toate poftele copilului, și dpmdv nici nu e sănătos - plus ca exista și o presiune exterioara asupra noastră - de ce plânge copilul, de ce s a lovit de ce nu a mâncat de ce nu ești în stare sa îl faci sa te asculte, de ce cu mine face si cu tine nu, nu ești în stare de nimic, etc.
Mă tem ca și atitudinea tatălui fata de mama îi poate da copilului un exemplu negativ sau îl poate face sa se simtă în nesiguranță cand e doar cu mama ( lasa ca știu eu mai bine, mama e proasta ca așa zice tati).
Și neascultarea unui părinte fata de celălalt da un exemplu prost de asemenea ( dacă tați a zis sa nu ne ducem într un loc și noi totuși ne ducem dar nu îi spunem, sau mâncăm bomboane pe ascuns fără sa știe el , etc)

Referitor la ascultarea în cuplu - e posibil la început sa asculți intr-adevăr " din dragoste" - adică sa renunți la anume valori sau plăceri ale tale ca sa le îmbrățișezi pe ale lui ( ex nu mai îmi trebuie șah sau fotbal cu băieții de la bloc mai bine mă duc cu prietena im parc sau la mall). Lucru care de multe ori este greșit. Dacă ulterior vrei sa te mai întorci la unele preocupări din trecut este posibil sa nu ți se mai îngăduie sau chiar sa se simtă ofensați ( gen "nu mă mai iubeste", nu mai sunt important, nu mai sunt centrul preocupărilor, etc).
Dacă el sau ea spune " nu vreau să mai pierzi vremea cu x sau y, prieteni ai tai din burlăcie, la început ești gata sa te supui dar ulterior te gândești mai bine și ...parcă nu e tocmai corect sa Îți ceara ăsta. Exceptând poate situațiile când chiar au o influenta nefasta asupra ta acele persoane ( vicii, moravuri ușoare, lipsa de caracter, etc). Nu mai vreau sa te mai duci toată ziua pe la maica ta sau sa vina pe la noi, s a m d.

Desigur mai poate exista și ascultarea de frica dar ăsta deja cred ca intra în sfera patologicului , a relațiilor disfuncționale. Dacă ești de exemplu imigrant ilegal poți fi însă pus într o atare situație, de a fi deportat dacă soțul sau partenerul te alunga din casa lui. Sau pur și simplu sa nu ai unde sa te întorci , și sa mai ramai și fără copii . În general cine se afla într o poziție de superioritate financiara în special are un cuvânt mai puternic de spus și poate influenta soarta celorlalți.

Demetrius 09.06.2019 07:07:20

Citat:

În prealabil postat de fallen (Post 664463)
..... de ce plânge copilul, de ce s a lovit de ce nu a mâncat de ce nu ești în stare sa îl faci sa te asculte, de ce cu mine face si cu tine nu, nu ești în stare de nimic, etc.
Mă tem ca și atitudinea tatălui fata de mama îi poate da copilului un exemplu negativ sau îl poate face sa se simtă în nesiguranță cand e doar cu mama ( lasa ca știu eu mai bine, mama e proasta ca așa zice tati)...

Oare sotul tau e arab?

fallen 12.06.2019 04:31:05

Tatal copilului meu care mă considera nevrednica sa îi fiu soție este un om care a muncit fff mult și la 40 ani a reusit sa și ia a doua locuință proprietate personala în condițiile în care părinții nu l au putut tine nici măcar la liceu și l au dat pe rand afară din casa. A reușit sa își construiască și o casa " pe pamant " împreună cu fosta soție dar a rămas a ei pt ca ea a lucrat afară și a dus m m bani. De acea el refuza sa se mai căsătorească mai acele ca eu de 10 ani nu trec de sal minim deși teoretic a mm școală ca el. Deși la început mi a promis ca se va căsători măcar după ce vine copilul.
Religia lui e ca scopul omului în viața e sa îi lase la copil ceva , o casa unde sa stea și niște bani sa înceapă o cariera. Ceea ce fac eu însă religia mea e total contraproductiva.
Mai mult decât atât religia ăsta m a și smințit pt ca de unde eram o desfrânat când m a cunoscut ulterior am început sa fac pe nebuna și sa mă sustrag de la plăcerile trupești.
Acum.vrea sa mă dea afară și sa păstreze el copilul pe motiv ca eu sunt nebuna , a.aduce martori în acest sens.
Inclusiv religia ar putea fi invocata drept element de risc pt copil pt a mă decade din drepturi.
Oricum dacă eu plec chiar dacă îmi da drept la vizita copilul nu va vrea s mă mai vadă o data pe săptămână și cu atât mai puțin sa mergem împreună la doamne doamne. Mai degrabă va vrea sa o vadă pe mama. Dar pe mine va fi supărat ca am.plecat și am lipsit atâtea zile eu știu ca așa reacționează copiii.
Iar eu fără copilul meu nu mă mai pot duce la biserica deci oricum as da o sunt în pierdere ( și chiar supărată pe dumnezeu oarecum ). Eu î am promis ca dacă îmi da un copil îl voi creste credincios așa Cum nu sunt eu ( pt binele lui în special al copilului nu pt mântuirea mea) însă cu puțin timp înainte văzând ca sunt neînțelegeri ajunsesem sa mă rog doamne nu mi l da dacă crezi ca nu sunt în stare. Dar evident nu ăsta trebuia sa fac ci sa iau masuri mai concrete.
Ltrebuia sa mă spovedesc dar nu am ajuns - luna trecuta am.avut iar semn de sarcina și chiar nu mă puteam ruga pt ca eram conștientă ca nu sunt în stare și nici măcar nu vreau sa mai.fac încă un copil și ziceam doar prima parte a rugăciunii " doamne trece acest pahar de la mine". Însă după vreo 2 zile mi a mai trecut și începusem sa mă împac cu ideea dar apoi S a dovedit ca nu era nici o sarcina. Deși după 2 zile întârziere putea sa fi soț și. Avort spontan dar nu am avut curaj sa fac test de sarcina. Așadar ar fi putut fi rezultatul rugăciunii mele disperate , dumnezeu punându mă la încercare, iar acum sa îmi ia și celălalt copil pt ca am fost necredincios.
Însă dacă copilul va rame în grija tatălui va creste în " religia " lui și îl va uri pe adevăratul dumnezeu ( sau va crede ca este unul " al lor" care îi ajuta doar pe ei cei curajoși și determinați care calcă peste cadavre ca sa obțină ceea ce își doresc. Dacă e pt familia și copilul tău orice ai face este drept , așa susține el ca se va apăra dacă ar fi sa fie vreodată o judecata divina.
Ca mă voi duce eu în iad la dracul ăsta m am obișnuit cu idea însă faptul ca mi am condamnat și copilul la iad mă doboară definitiv. O sa ajung sa cred ca poate ei.au dreptate și nu exista nici pedeapsa pt rele alta decât o viață mizerabila nici vreo răsplață divina pt o viață grea dar cinstita.😧

fallen 13.06.2019 11:15:25

Citat:

În prealabil postat de forever... (Post 664457)

Și eu îmi pun problema aceasta a ascultării și tăierea voii proprii.
La mine e mai simplu: ascult de duhovnic și nu neapărat de părinți, fiind în situația în care îmi port de grijă independent... După mulți ani de neînțelegeri pare că am ajuns la o armonie cu părinții, dar nu am încredere în gândirea/ principiile lor.... Încerc să aflu și să fac voia lui Dumnezeu ascultând de duhovnic.

Discuție în comentariile la un video pe you tube:
Eu:
What about When someone asks you to do sth that is a sin ( as an act of obedience) ? For example telling a lie or hide ing the truth ...( not to mention other things worse), or not going to sunday mass and work on sth else?
Răspuns :

Commit yourself to the truth and correct your brother, and you will be obedient.

Răspunde

fallen 22.06.2019 13:21:56

Citat:

În prealabil postat de gpalama (Post 664425)
Draga, nu cred ca pui problema corect.

In cazul tau sunt 3 lucruri pe care le faci usor nepotrivit:

1. Exercitiul autoritatii
2. Pedagogia
3. Respectul fata de copil si gestionarea cerintelor si nevoilor lui.

Copilul tau estevo fiinta umana si trebuie respectat, de la asta trebuie sa pleci.

Ce spui tu mai sus este o atitudine autoritara 100% fara nici un fel de concesie si fara sa il asculti.

Copilul nu este un caine pe care il tinem in lesa si pe care il tragem dupa noi exclusiv dupa voia noastra si care la cea mai mica abatere este smucit in lesa. Copilul nu este un animal care sa stea la picior pentru ca inconstient cam asta facem cu ei, incercam sa ii tinem la picior.

Cand un copil cere ceva incearcasa vezi daca poti sa ii dai 20% din ce vrea, ca sa ii gestionezi si nevlile si dorintele, dar sa se simta si el respectat si om.
In felul asta el o sa isi primeasca putin din ce vrea si tu obtii 80%.
Daca o sa vrei 100% de fiecare data, o sa te trezesti cu "nu mai vreau nimic sa fac".

Gestioneaza mai bine frustrarile lui.

La fel, redu numarul de "nu ai voie". Nu ai voie nu ai voie, laun moment dat stai tu linoatita ca o sa faca el ce vrea.

Tu lucrezi acum cu copil tau intr-o lesa extrem de scurtA.
Schimba lesa intr-un tarc in care are si el voie sa faca lucruri, tarc suficient de mare incat sa aiba putina libertate.

Dpmdv asta e modul de educare, nu constrangerea permanenta, ci o mica libertte dar si negociere cu un copil.

Nu uita: in evanghelie tatal si-a ascultat copilul...

Tine minte, orice faci, trebuie sa incerci cu tot pretul sa tii o punte de comunicare, un canal de comunicare deschis cu copilul tau toata viata, pentru a fi intotdeauna langa el, pentru a avea o usa deschisa intotdeauna in fata ta.

Daca vrei vbim si pe pm.
Eu nu zic ca iti tratezi copilul rau sau fara respecr, zic ca la fel ca si mine, poti sa imbunatatesti unele lucruri.
100% "fa ce iti spun eu" duce pe termen lung la zero% cooperare din partea copilului, aici trebuie sa lucrezi. Eu as pune 80% daca vrei iti explic cum eu aplic 2-3 principii pentru gestionarea frustrarii si comunicare cu copilul, care chiar functioneaza.

Nu cred ca este adevărat. Eu cred ca i am acordat destula libertate și încredere încă de la început de când a început sa meargă de exemplu am lăsat o libera pe jos nu am ținut o Cum îi țin alți părinți sa nu cada . Dacă a căzut s a ridicat, s a urcat și s a cățărat unde a vrut și și a dezvoltat f bine abilitățile locomotorii. Am lăsat o și sa mănânce singura la un moment dat pt ca refuza vehement lingura însă ăsta nu a durat mult pt ca a intervenit taica su și i a dat cu sila. Deja se ajunsese într un punct unde chiar nu o mai puteam lasă să mănânce doar ce vrea și când vrea ea pt ca manca numai prostii și nimic din cele sănătoase. La fel am lăsat o sa se spele singura pe dinți pt ca se lupta cu mine parte în parte și în baie sunt f periculoase astfel de confruntări ( risc de alunecări loviri căderi pe gresie etc) drept pt care 2 dinți din fata i s au ciobit și ulterior înnegrit pe interior restul sunt întregi dar au căpătat o tenta gălbuie probabil de la placa bacteriana ne curățată bine și poate chiar tartru . Ideea e ca și acum refuza în majoritatea cazurilor sa mă lase sa o spăl eu cât de cât corespunzător. Iar eu am ajuns în punctul in care realizez ca dacă mai continuam așa se alege praful atât de educația cât și de sănătate acestei fapturi pe care noi am am adus o pe lume și avem o oarecare responsabilitate de a nu o face sa devină un monstru antisocial.
( Bine eu am mari dubii în privința a ceea ce suntem noi oamenii înșine , cine ne a făcut, Cum am apărut , dacă suntem făcuți de Dumnezeu cu toții sau doar unii dintre noi, pe când alții suntem făcuți doar de oameni și chiar unii dintre noi chiar cu ajutorul și contribuția celui rău - mă refer aici la cei făcuți în pacat)

gpalama 22.06.2019 17:38:55

Copilul tau a dobandit o aversitate fata de contributia ta in lucrurile ri.
Dar si tu spui clar ca esti tot timpul peste ea si o pisezi in continuu.

Sa stii ca este foarte greu de gasit distanta corecta de echilibru intre tine si el.
Chiar daca zici ca l-ai lasat sa fac ce vrea tu de fapt nu numai ca il supraveghezi pre rau dar "tragi de lesa" a in continuu, adica in continuu esti pe capul lui.

Redu frecventa cu care ii dai feedback, nu ii mai perturba, bloca, supradcrie procesul lui decizional, lasa-i cu adevarat putin spatiu in care sa greseasca si sa invete si sa se manifeste.

Nu mai stati pe capul lor, fiti consultativi 80% si directivi/autoritativi 20%.

Daca vezi reactii din astea la copil undeva e ceva gresit,mai consultate cu altii.

O alta problema pe care o au parintii este canuexercita corect autotitatea parentala si ajung presul copiilor.

Autoritatea nu se negociaza.

De multe ori parintii in loc sa transmita un mesaj clar de autoritate si fermitate au transmit indoiala, joaca, molociune si slabiciune si de asta copiii li se suie in carca.

Trebuie sa stii sa fii autoritara cans trebuie pt a putea trece in mos consiliere si consultarecand trebuie.


Ora este GMT +3. Ora este acum 00:45:58.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.