preotul fumator
 

O patima grea chiar si pentru preoti "fumatul", nu stiu ce credeti voi despre preotul fumator dar pe mine ma desgusta si nu stiu cum sa-i spun ca eu greu ma pot obisnui cu idea toata saptamana cu tigara in mana si duminica cu Hristos in mana.
Dumnezeu sa ma ierte ca iar am judecat.

Unde Vasilica se întâmplă ? Cât despre patima asta, da e groaznică şi se întinde foarte repede . Campania antitabac nu prea dă roade !

Sunt un pic off-topic, dar nu ma pot abtine sa va impartasesc cuvintele pe care Valeriu Gafencu, Sfantul Inchisorilor, le-a rostit unui tanar :

Se aflau in curtea inchisorii, le era permis sa iasa cateva minute pe zi la aer. Atunci, tanarul a gasit un muc de tigara aprinsa pe jos, l-a luat si a tras din el. Acest tanar marturiseste ca nu isi pusese niciodata problema mantuirii sau a unei vieti crestine, dar in momentul in care Valeriu i-a spus:" Cum vrei sa te lupti cu celelalte patimi daca pe asta nu o poti stapani? " a inceput sa vada ca ortodoxia nu sta doar in barba preotilor, ci este un mod de viata mult superior ateismului materialist si altora. Din acel moment, tanarul a inceput sa il caute mai des pe Valeriu, pentru a asculta si a primi invataturi crestine.

Nu sunt fumatoare si poate de asta nu inteleg..dar cu adevarat: Daca la patima asta nu se pot abtine, atunci cum vor sa dobanadeasca virtuti? Cum vor sa se elibereze de alte patimi?


Pe de alta parte, gasim in marturiile despre parintele Arsenie Boca o situatie in care un preot era fumator. Se chinuia din rasputeri sa scape de patima asta, dar era biruit. Deci o lupta interioara sigur este, dar nu o vedem noi..

am gasit un fragment din Savatie Bastovoi – A iubi, inseamna a ierta:

" Adu-ti aminte ca a fost vreme in care tu nu L-ai cunoscut pe Hristos, pentru ca, desi am crescut intr-o familie credincioasa, fiecare dintre noi, uitandu-se in urma, vede cate neajunsuri, cate confuzii a vut in mintea sa, in drumul catre perceperea dreapta a lui Dumnezeu. Si cu toate acestea, tu Il iubeai pe Dumenzeu, veneai inaintea Lui, te rugai, plangeai, primeai iertare, te bucurai si-ti parea ca ai tot ce-ti trebuie. Dar de la o vreme descoperim cat de nedesavarsiti eram noi :credeam tot felul de ciudatenii. “A, eu credeam ca Maica Domnului s-a nascut prin coasta…” sau “eu credeam cutare sau cutare lucru”. Si cu toate acestea, Dumnezeu cauta spre tine. Faceai o gramada de fapte pacatoase despre care credeai ca sunt bune, si dumnezeu te ierta.


Asa sa vezi si pe aproapele tau: ca daca savarseste vrea greseala, o face din nestiinta si ca Dumenzeu il judeca in aceasta nestiinta, si ca vede ceea ce tu nu vezi. Si asa cum te vedeai pe tine cand aveai atatea lipsuri – dar daca te-ai fi avzut de-a lungul vremii iesind din labirinturile nestiintei si ale neputintei, te-ai fi osandit – asa sa judeci si pe aproapele.


Asadar, sa nu uitam ca Dumenzeu il iubeste pe fiecare in starea in care este si cunoaste despre fiecare dintre noi lucrurile pe care noi nu le stim, pentru ca noi judecam la aratare, iar Dumnezeu judeca cele de taina, vede si pocainta viitoare pe care noi nu o vedem. In acest fel sa ne apropiem de oamenii din fata noastra, de oamenii care nu ne plac, care ne irita, ne tulbura, ne nemultumesc: intrebandu-ne intotdeauna ce gandeste Hristos despre acest om si spunandu-ne ca Hristos a murit pentru el si prin aceasta si-a aratat desavarsita dragoste pe care o are pentru tine, si pentru el! "



Tuturor ne e greu sa nu ne smintim cand vedem ca cei ce trebuie sa ne calauzeasca, ne arata prin faptele lor o alta cale. Ceea ce putem face este sa ne rugam pentru ei la Maica Domnului, sa le arate calea pe care au ratacit-o..dar si asta este greu, caci suntem si noi oameni, si nu doar cei pe care ii vedem noi ca gresesc au pacate, ci si noi ..

Parintele duhovnic la care mergeam imi spunea mereu sa nu mai judec, pentru ca voi cadea in aceleasi pacate. Si asta vazusem deja..

Imi mai spunea ca atunci cand judec, sunt mai prejos decat omul care greseste, pentru ca el poate ca nu isi vede pacatul, sau se lupta cu el si eu nu stiu, dar eu stiu ca judecarea aproapelui este mandria mea rabufnita si de asta am pacat mai mare...

Iertati-ma!

Pe mine pacate mult mai grave decat o mica dependenta de tutun ma socheaza la un preot...

Scuza-ma, dar gresesti... Tinand cont de faptul ca fumatul conduce la atatea tipuri de cancer, unele dintre ele mortale, oare nu inseamna asta o sinucidere lenta? Fumatorii sunt constienti de riscurile fumatului, de faptul ca isi bat joc de trupul lor. Sa-ti reamintesc ca sinuciderea este o hula impotriva Duhului Sfant si sa-ti mai reamintesc ca batjocura trupurilor noastre este batjocura templului lui Dumnezeu, asa cum spune Sfantul Apostol Pavel?

Hristos nu vine in noi pentru ca suntem vrednici, ci vine pentru a alunga din noi toata nevrednicia. Daca impartasirea s-ar da in functie de vrednicie, nu s-ar mai impartasi nimeni.

Daca avem in biserici preoti fumatori, atunci acestia, ar trebui sa nu mai ceara celor ce vin la ei sa se lase de fumat. Nu poti cere cuiva sa se vindece, atat timp cat tu insuti ai nevoie de vindecare. Ori a nu mai cere acest lucru, inseamna a socoti ceea ce nu este spre zidire, ca fiind folositor.

Cat despre faptul ca preotul tine in aceleasi maini si tigarea si potirul, nu inseamna ca tainele savarsite de acesta nu sunt valide. Sa nu uitam ca la credinta sa, se adauga si credinta comunitatii.

Sa nu cadem in extrema si sa vedem numai partea rea din altii. Sa ne uitam si la noi. Nu cred ca fumatul, nu-i mai da omului posibilitatea de a iubi si a se darui. Sunt alte patimi care il fac pe om sa nu mai savarseasca aceste lucruri. Si cred ca nu ne sunt straine.

Asa este! Eu am simtit asta pe pielea mea!Cand am judecat pripit, mai devreme sau mai tarziu am cazut exact in conjunctura sau in pacatul judecat, tocmai pentru a mi se demonstra pentru ca am gresit. Sa ne ajute Dumnezeu sa ne vedem mai mult pe noi si mai putin pe cei din jur!
On topic, auzisem de la bunica ca slujea pe vremuri un preot beat.
Dimineata, inainte a incepe slujba, se ametea bine, dar cand isi punea vesmintele pe el, tinea o slujba minunata. Este si o pilda cu un preot care se imbata de fiecare data, iar enoriasii nu mai doreau sa se impartaseasca din mainile lui, insa preotul facea pocainta si ingerul Domnului, si nu el, savarsea Jertfa de la Sf. Liturghie. Mi se pare ca aici, pe forum, am aflat de povestea acelui preot homosexual gasit mort in altar, intr-o baie de lacrimi. Oricum, nu trebuie sa ii judecam noi, ca are cine ii judeca, dar preotul tot preot ramane, harul preotiei nu i se sterge niciodata. Si apoi... trebuie sa condamnam pacatul, dar nu omul, cu atata mai mult cu cat acesta a fost socotit vrednic sa fie slujitor al lui Dumnezeu.

Nu sunt adepta fumatului, nu fumez si nu sufar fumatorii, dar vad ca nimeni nu-i poate schimba. La unii (care au vointa) mai dau rezultate niste leacuri si se mai lasa.
Sinucidere mai lenta sau mai rapida este cu multe: fumta, alcool, droguri, etc.
Acum si cu astea, depinde de om. Aici este un om care are 106 ani curand si...inca fumeaza! Si altii care nu fumeaza mor tineri de cancer...la plaman.
Nu-i o regula.
Ma ingrijoreaza si alt "drog" care face ravagii, dar despre care nu se prea vorbeste si produce o boala oribila - diabetul.
Sunt oameni destui (si eu) care mananca dulciuri, le plac si le fac bine la suflet.
Hai sa-i judecam si pe aceia si cand vedem un preot care mananca coliva, sau cozonac la pomana sa-l criticam.

Si preotii sunt oameni. De ce credeti voi ca sunt zei? Si ei traiesc pe pamant si au probleme sufletesti si de alta natura si mai au si atatea restrictii.
Noi zicem ca le Dumnezeu lor un har special si o forta mai mare ca sa reziste la toate, sa lucreze cu oamenii din biserica lor, sa renunte, sa se stapaneasca, etc.Eu nu cred ca este chiar asa.
Le da un talent special, dar nu-i face ne-oameni, adica zei, sau ingeri sau supra-oameni.

Sofia :
 

Da, ai dreptate, dar parţial ! De ce ? Pentru că şi Preoţii sunt oameni nu zei , precum spui, dar ei au o MARE RESPONSABILITATE , au un alt statut comparativ cu un om obişnuit, ei, Preoţii trebuie să fie un exemplu de comportament şi de moralitate. Cât despre diabet, el se poate declanşa şi pe sistem nervos. Nu orice mâncător abuziv de dulciuri face diabet şi nu este o regulă asta ! În rest ai punctat foarte bine.

Cred ca exagerezi, fumatul poate sa produca cancer, dar sunt multi alti factori cum ar fi: poluarea (atunci este pacat sa locuim intr-o zona poluata sau sa lucram intr-o fabrica?), stresul, necazueile, traumele din copilarie, unele alimente, etc etc.
Cum zic si altii, sigur ca este mai bine sa nu fumam, dar sunt pacate mult mai grave pe care le facem chiar noi, asa ca zic ca e mai bine sa nu ne inversunam atat pe o slabiciune omeneasca. Si preotul este om si supus ispitelor. Pe mine ma socheaza mai rau cand un preot nu rezista ispitei luptei de putere, a barfei, a denigrarii, a falsei smerenii, si altele.

Ce te şochează pe tine, mă întristează cu adevărat şi pe mine . Da, ai mare dreptate !

nu e motiv de sminteală
 

fiecare e responsabil pentru faptele pe care le face. nu suntem noi în măsură să judecăm, mai ales în cazul ăsta, când ştim că nu în fumat sau nefumat stă harul unui preot. mai bine să ne rugăm ca domnul dumnezeu să le deshidă mintea unor astfel de persoane pentru a conştientiza misiunea la care sunt chemaţi, iar pe noi să ne păzească de astfel de ispite, oricare ar fi ele.

Cu multi ani in urma am fost invitata si eu impreuna cu un grup de persoane la un preot acasa. Sufrageria avea un perete plin de icoane valoroase din toate punctele de vedere. Ne-am asezat la masa, iar dupa aceea am fost serviti si cu tigari. Desi pe vremea aceea ,,mai trageam si eu cate un fum'' pe la petreceri ca sa fiu in rand cu lumea, m-au apucat frisoane vazandu-l pe preot ca fumeaza impreuna cu preoteasa lui si am refuzat tigara. Priveam icoanele prin fumul ce plutea in aer de la toti mesenii si constiinta pentru prima data ma mustra, desi nu fumam activ, ci pasiv, inhaland si eu fumul celorlalti.

Apoi am citit intr-o carticica (Fumatul este un pacat?) scrisa de parintele Nicodim Mandita cat de mare e pacatul acesta, datorita semnificatiei fumului de tutun. Fumul de tutun, se spune acolo, este o jertfa adusa lui satana. Adica noi uitam sa tamaiem icoanele si sa le stropim cu agheasma, dar le afumam cu ,,tamaia lui satana''. Am inteles , deci, ca tutunul este o ofensa adusa lui Dumnezeu.

Am mai inteles apoi de ce unii preoti nici nu-i impartasesc pe cei care fumeaza. Cum sa stea Trupul si Sangele Mantuitorului in miros de fum de tutun? Cum sa accepte preotul sa trimita Trupul si Sangele Mantuitorului la fumoar? Preotii care sunt constienti ca nu tin in Sfantul Potir doar paine si vin nu numai ca nu fumeaza ei insisi, dar nici nu-i impartasesc pe cei care fumeaza.

Am urat cu desavarsire tutunul dupa ce am citit aceasta carte. Dupa vreo doi ani, preotul respectiv a avut un accident grav care i-a marcat si lui viata. Am observat ca dupa acel accident s-a schimbat mult si a devenit mai devotat misiunii preotesti. Nu l-am mai vazut de mult timp insa.

Iisus Hristos a luat chip de prunc pentru a face posibila mantuirea si prin pocainta. Asa ca niciodata nu stim cum lucreaza Dumnezeu si celui care greseste ii da prilej de pocainta intr-un fel sau in altul. Dumnezeu sa-i ajute pe toti fumatorii sa scape de acest pacat.

Cand eram in Bulgaria am vazut un preot in reverenda fumand chiar sub zidul bisericii. Alta data, mergand pe strada, intr-o dimineata, am vazut alt preot fumand de zor... Ce soc pe capul meu, venind din Romania, cand am vazut asa ceva! :13: Mai apoi am aflat ca in Bulgaria fumatul nu e considerat un pacat, asa ca...

NU sunt de acord cu ceea ce spune parintele Mandita despre fumat. Cred ca este o exagerare grosolana facuta ca sa ii sperie pe unii. Cum adica cand fumezi tamaiezi icoanele cu fum de tutun? Pai ce, aprinzi o tigara chiar in fata icoanei si sufli chiar in fata sfantului cu intentia de a afuma icoana? Si cum adica este o jertfa adusa satanei, daca nu asta e intentia? Nu e prea logic.

Da, cred ca fumatul este o ofensa impotriva lui Dumnezeu. Cea mai mare ofensa, sau printre cele mai mari? Nu. Dar este o ofensa in sensul ca iti distrugi trupul pe care ti l-a dat, in sensul ca devii dependent de un lucru material nefolositor ( stiu oameni care nu pot, pur si simplu nu pot, sa stea de la un capat la altul la o Sf Liturghie, deci doua ore, fara sa fumeze macar o tigara), si ca prin dependenta iti irosesti libertatea pe care ti-a dat-o. Nu stiu daca oprirea de la Sf Impartasanie, deci excomunicarea, este o pedeapsa pe masura faptei. Cred ca mai instructiv ar fi daca parintele ar discuta cu ei cum sa se lase de fumat, sau le-ar da canon ca pana la urmatoarea spovedanie sa fumeze jumatate din cat fumeaza, si tot asa. Nu stiu daca indepartarea vindeca, ci mai curand un plan concret ... Sigur, daca cineva refuza in mod direct macar sa incerce sa se lase de fumat....

Nu, nu fumez si nu am fumat niciodata (ba da, am fumat o jumatate de tigara cand aveam vreo 13 ani, nu mi-a placut, si mai ales mi-am dat seama cat este de greu sa scap de fumul de tigara din casa pana vine mama acasa...:1: ) Apoi am avut sansa sa am in general prieteni care nu fumeaza, sau asa mi i-am ales eu, nu stiu, deci nu am fost supusa la prea mult peer-pressure ca sa mai apuc de fumat. Dar ma gandesc ca daca esti inconjurat de oameni care fumeaza, este foarte usor sa incerci si tu. Deci nu e de judecat.

Fumul de tigara nu mi se pare atat de suparator cat mi se pare respiratia celor care fumeaza, mi se pare oribila. Apoi vocea de fumator imi displace, in special femeile cu voce de fumatoare, apoi tenul gri si uscat, mirosul din haine...pur si simplu un obicei urat si nefolositor.

Si mie imi povestea cineva ca a vazut ori in Bulgaria, ori in Grecia, un calugar intr-o crasma, cu paharul de coniac si cu tigara in gura si a fost siderata:13:. Acolo li se pare normal sa fie asa... numai ca multe lucruri sunt ingaduite si par normale, asa am ajuns sa legalizam si prostitutia... in fine! Pe mine ma supara si altceva - nu stiu de ce se tot plang romanii ca nu au bani si dau 8 lei pe un pachet de tigari... intr-o luna se face o gura de 2,5 mil. vechi. Si nu se gandesc ca vor fi vulnerabili in fata bolilor, nici cat le inrobeste vointa tutunul ala! cat mi-am racit gura cu un prieten sa nu mai fumeze si nimic!

Sunt de acord cu Antonia. Chiar astazi la biserica parintele a vorbit din nou despre fumat si despre fumul de tigara ca este "tamaia" diavolului.
Daca nu ar fi asa de mare pacatul acesta, de ce una dintre vamile vazduhului este vama fumatului?

Te inteleg
 

Te inteleg ca ai ramas socata cind ai vazut preotul fumand pe strada sau sub zidul bisericii, dar cum te-ai simti sa simti mirosul de tigara sub patrafir??

Un pacat este PACAT, oricat am incerca noi sa nu judecam si sa intelegem omul...nu judecam omul in sensul ca nu avem dreptul sa-l osandim si sa gandim ca D-zeu nu-L va ierta si_l va trimite in iad pt. pacatul sau...dar nu putem intelege pacatul si circumstanta celui care-l savarseste..adica PREOTUL...
Totusi eltrebuie sa fie slujitorul lui D-zeu, mijlocitorul intre noi si El , deci un model de conduita si comportament nu numai crestin dar si moral!
Asadar daca patima "il biruie" - adica neputinta lui - desi cine doreste cu adevarat reuseste....atunci macar ar trebui sa nu se arate semenilor cu acest neajuns pt. a nu-i sminti pe enoriasii sai ..care asteapta de la el intarire duhovniceasca si nu incurajare spre a gresi si ei...pt.ca multi vor gandi .." Aaa , pai daca si preotul fumeaza si D-zeu il iarta...cum nu ma va ierta si pe mine?...etc".
Candva cand inca nu-L descoperisem bine pe D-zeu predica unui preot m-a lovit in gandire.El spunea cam asa:
"Orice pacat, orice patima pe care noi o intretinem in mod constient (fumatul totusi este un viciu- cum poate gandi cineva ca fumatul aduce ceva bun?) este cam asa...ca si cum prin ceea ce facem noi gresit pacatos, noi intoarcem spatele lui D-zeu prin ceea ce facem.Relatia noastra cu El este ca o funie (nevazuta) si tot gresind cu buna stiinta noi tot taiem,subtiem acea funie dintre noi si D-zeu..dec nu D-zeu isi intoarce fata de la noi ci noi prin ceea ce facem gresit ii intoarcem spatele...si ruptura este din vointa noastra iar nu a Lui!
Nu se poate sa nu dam lucruilor importanta cuvenita si sa spunem nu-i nimic ca ei fac pacate, ne facem ca nu vedem...eu nu zic ca D-zeu nu-i iarta, sau ca ei nu se vor pocai dar cata vreme au aceasta atitudine si se manifesta la vedere, adica fumeaza sub zidul bisericii ei nu vor incuraja enoriasii spre calea mantuirii ci dimpotriva ii vor sminti si-i vor indeparta poate nu pe noi dar pe multi cu siguranta!
Prin analogie cu acest pacat ei prinatitudinea lor pot incuraja si pe ceilalti sa greseasca, o femeie simpla de la tara povestea ca in timpul postului Craciunului preotul satului (care si fumeaza!) mergand cu icoana Nasterii Domnului prin sat omul tot mai luacate o gustarice de dulce...oamenii taiau porcii si faceau "pomana porcului" in limbaj popular - prajeau carne, mai beau o tuica si se bucurau astfel in ajunul Craciunului (in post) de taierea porcilor impreuna cu preotul satului...care se bucura si el impreuna cu satenii .si lua mai o gustarica din pomana porcului...mai un vinisor...mai o tuiculita...mai o tigarica...si femeia spunea dezinvolta ca nu e pacat daca si parintele face asa...lasa cu ne pacat ce bagi in gura ci ce scoti din gura...eu zic ca daca nu putem avea grija de cele mici(pe care le bagi in gura) nu vom putea sa le facem nici pe cele mari...evlavia si respectul pe care se datoreaza sa le aratam lui D-zeu trebuie sa se vada in toate gesturile noastre...si daca avem neputinte si suntem pastori ,,si ar trebui sa fim modele atunci macar sa nu ne aratm oamenilor cu ele..ca sa nu-i smintim..si sa nu-i incurajam sa greseasca pe cei mai mici decat noi in credinta.
Doamne ajuta!

Poate ar trebui si noi sa le atragem atentia cand devin pricina de sminteala! Cu tact si rabdare, sa nu ii smintim si sa nu ii inversunam!

Iarta-ma nu am inteles cu ce anume sa ii smintim, cu ce anume sa nu ii inversunam in situatia aceasta?

Stii cum e, hotul cu un pacat, pagubasul cu o mie... cum sa se duca cineva la preot si sa ii spuna: parinte, nu e bine sa fumati,e pacat... De parca el nu ar sti! ca tu, om bun, iti faci griji pentru el, e una, dar el sa nu interpreteze: ia uite, vii tu sa imi dai mie lectii despre pacate... unii oameni sunt foarte mandri si nu accepta sa le spui nimic si tin minte orice cuvant. Eu stiu cat de greu este sa ii spui unui om sa se lase de fumat,cand acesta nu intelege! numai ce am mustrat pe un apropiat ca fumeaza si nu i-a cazut bine deloc. Un preot trebuie sa fie model pentru credinciosi, adevarat. Daca nu este model, nu il putem schimba noi, eventual ne putem ruga pentru el si ne putem gasi un alt preot, o alta biserica, pe placul nostru si al lui Hristos.

Si eu zic la fel glykys, nu ma duc sa-i spun sa se lase de fumat ca oricum s-ar uita la mine ciudat...am incercat sa-i spun aceluiasi preot despre care era vorba mai sus sa-mi spuna daca poate sluji Sfanta Liturghie pe care o slujeste doar de Paste , de Craciun si inca de vreo doua ori pe an..si nu ca sa-l mustru ci pt. ca eu nu vroiam sa pierd participarea la Sf.Liturhgie si numai ce nu s-a scuzat in fel si chip (si nu o data...) ..de inteles chiar nu stiu de ce n-a inteles si de facut n-a facut-o ...si tot asa o tine cu toate...si eu il ocolesc de cate ori trebuie sa merg in acea localitate si fac eforturi sa ajung in alta parohie pt.Liturghie..intr-adevar este treaba lui cum isi duce viata de preot si de om , pe unul nu-l poti desparti de celalalt (preotul de om) dar nici nu am sa afirm aici pe Forum ca nu ma intereseaza ca pacatuieste si ca nu trebuie sa ne luam de pacatele lor ...am sa afirm ca gresesc atunci cand greses..poate unul din cei care fac asa vor citi..si vor intelege ce-si atrag dupa sinesi si ce rau fac si altora!
In orice caz nu-mi propusesem sa-i dau eu lectii preotului dar nici nu pot sa spun ca nu-mi pasa cand vad ca ceva este gresit, este rau..si apoi discutia noastra avea un scop ...care era acela sa zicem ...treaba lor?...poate e treaba lor ...dar treaba noastra aici este sa nu le dam dreptate aici pe forum cand gresesc! Totusi ei sunt pastorii!

Cand am fost copil, la biserica din cartier erau doi preoti, dintre care unul fumator . Niciodata nu s-au obisnuit crestinii cu statutul lui si cu tigara in gura, astfel, am inteles ca inainte de a muri a cazut in biserica si, spuneau crestinii ca " s-a zguduit biserica din cauza ca fuma ! "...asta a fost perceptia crestinilor asupra acestui preot si a patimii acestuia, care, din pacate se vede.
Cam asta este diferenta in viziunea patimilor, a acelora care se vad si care sunt percepute si judecate ca atare si a acelora care nu se vad si trec bine-mersi prin convietuirea de zi cu zi.
Fumatul nu mi se pare o atitudine decenta a unui om, cu atat mai putin a unui crestin, mai ales avand in vedere faptul ca nu aduce absolut nici un aport benefic celui care o adopta, nici unul. Reprezinta o dependenta, o inchinare la acel viciu si astfel omul denota, nu doar slabiciune ci si indiferenta.
In general vedem partea cea de suprafata a acestui viciu, dar fumatul este in intregime un egoism exprimat fara scrupule, inclusiv fata de membrii familiei fumatorului. Pentru ca nu este vorba doar de a mirosi persoana in sine a fum, a-si imbolnavi doar aceasta trupul, a-si cheltui doar individual resursele financiare, ci toate aceste lucruri nefaste se rasfrang si asupra celor din jur. Astfel este obligat sa suporti fumul celui care fumeaza, sa-i suporti hachitele atunci cand pe el incep a-l durea una si alta din cauza fumatului ( sau sa te imbolnavesti si ca nefumator prin fumatul pasiv ), sa-i suporti zgarcenia, atunci cand v-a da banii de mancare pe tigari...si nu este drept deloc, chiar deloc, ba este foarte josnic sa tratam astfel pe cei pe care mai pretindem si ca-i iubim, intr-un mod fatarnic, pana la urma.
Dupa cum am mai spus, si sotul meu s-a apucat de fumat dupa vre-o 3 ani de relatie...i-am spus clar ca-l las daca va continua si am fost hotarata tocmai gandindu-ma la toti factorii de mai sus, nu am tratat situatia deloc superficial si neglijabil, pur si simplu nu i-am atribuit absolut nici o scuza. Si s-a lasat categoric.
Am prietene care fumeaza si cand le vizitez, rar de altfel, efectiv ma ustura gatul atunci cand ajung acasa . Sau cum mai spunea cineva pe-aici, este putin dezgustator sa exprimi tandrete si sa saruti o persoana care miroase complet a fum, gura,mainile, toata carnea pe el si mai vorbeste si gajait cumva...a fum invechit si imbacsit de timp.
Poate ca am fost cam dura, sunt constienta ca este foarte greu pentru o persoana care manifesta deja dependenta si a carui principii erau altele in momentul apucarii de fumat, de regula in adolescenta cand esti imatur, insa trebuie sa fim constienti unde ne situam in acest fel, sa fim constienti de marginalizarea care se impune de la sine in masura in care acest viciu, practic personal, pot afecta in mod nedrept si pe cei din jur.
Detest sa merg intr-un restaurant si sa simt ca ma sufoc, cum s-a intamplat inainte de a se da legea separarii fumatorilor de nefumatori.
Cat despre pacat, ce sa mai spunem...toate trasaturile acestui viciu, toate relele care sunt provocate in jur si in familie, fara pic de respect si fara ingaduinta, exprima clar valoarea lui ca si pacat. Pana la urma este vorba de semenii nostri...
Cum ramane cu sperma fumatorilor, sau cu mamele fumatoare care afecteaza viata copilului nenascut ?...pentru toata viata, poate? !
Deci, la mijloc este mult egoism si multa lipsa de responsabilitate, asa ca mai bine ne-am pune si intrebarea din punct de vedere moral, individual, medical si spiritual....nu prea le impaca pe nici una.
Ce mai , este urat !

Este urat, intr-adevar, dar... eu am fumat peste 15 ani si pot sa va spun ca numai un fumator poate sti cat e de greu de lasat aceasta patima.

Dupa ce renunti la fumat intelegi de fapt ca toata viata ta se invartea in jurul tigarii: mananci, apoi fumezi, lucrezi o ora apoi fumezi, te trezesti fumezi, inainte sa te culci fumezi etc. Cu adevarat abia atunci intelegi ce inseamna tirania pacatului.

Dar este un singur fel prin care noi putem sa ii ajutam pe cei din jurul nostru: dragostea, sa rabdam pacatul impreuna cu ei si sa ne curatim amandoi.

Nu ii este de folos sa-i zici preotului ca e pacat ca fumeaza. Daca nu stie deja ca e pacat, e mult mai grav decat pacatul in sine. Eu cred ca ei stiu, dar patima diavoleasca ii tine legati - probabil cu o forta mai mare decat pe un credincios mirean, pentru ca si lupta lui e mai mare ("Bate-voi pastorul si se va risipi turma")

Rugaciune si dragoste tuturor fumatorilor!

Frumos post ory! :)
Lavrentiu si eu am fumat vreo 6 ani si iti dau mare dreptate.

..." sa rabdam pacatul impreuna cu ei...?"...Hmm !
Cum adica ? Cam relativa teoria ! ! !
Nu cred ca este o solutie viabila, nici din punct de vedere fizic si nici spiritual sau etic.
Pai, domnule Lavrentiu, eu am vazut un caz in care fumatorul pasiv din familie, adica sotia, a murit de cancer in gat....dovedindu-se ca aceasta s-a datorat fumatului sotului .
Deci, poate ca par transanta, dar nu mi se pare nici macar crestineasca ideea ca trebuie sa rabdam alaturi de cei cu vicii...pe premiza iubirii. Ca sa nu mai vorbim de copii nevinovati a caror viata depinde in totalitate de cea a parintilor...responsabili sau iresponsabili.
Stateam odata cu fiul meu, pe-atunci bebe, in parc si am vazut mai incolo pe o banca un cuplu de tineri, amandoi fumatori, cu un bebelus in brate, adica mama-l tinea, dar amandoi fumau simultan. Credeti-ma, erau atat de dezinvolti si atat de dezgustatori, mai ales pentru ca nici nu se mai fereau sa-si afume copilul, nu-si mai fereau gura fumeganda de fata copilului. Efectiv fumau in nasucul lui, amandoi .
Nu stiu cat de crestineste suna o astfel de atitudine !
Asadar, este adevarat ca trebuie sa sprijinim partenerul atunci cand lupta sa scape de un viciu, dar, sa si vrea acest lucru, sa lupte pentru el, nu sa-l toleram la infinit pe premiza crestineasca, caci asta inseamna indiferenta, desconsiderare fata de propria persoana atunci cand esti pasiv din acest punct de vedere, prostie si ignoranta. Daca alegem un viciu, o facem strict pe proprie raspundere asumandu-ne consecintele si trasaturile imorale ale acestuia, insa, daca este sa ne punem problema si din punct de vedere crestinesc, in acest sens, atunci, cu siguranta trebuie sa ne gandim si la semenii nostri.
Am observat, din pacate, ca fumatorii, capata si un fel de nesimtire sau lipsa de scrupule atunci cand este vorba de oamenii din jur, astfel ii ranesc, le pericliteaza sanatatea si se manifesta in fata oamenilor intr-un fel anume in care, parca, nu mai tin cont de anumite principii, de o conduita morala si civilizata in societate, alegand tigara in orice circumstanta, in orice imprejurare si cu orice pret. Eu am refuzat sa mai merg la o prietena fiindca baiatul era foarte mic si fuma langa el fara nici o jena, practic suda tigarile...iar eu nu puteam spune nimic in casa ei, dar cand ajungeam acasa se simtea bine fumul din hainele noastre, si din gatul nostru.
Cand sotul meu se apucase de fumat, practic am observat ca-si schimonosea si caracterul, se purta mai josnic, mai fara respect si fara pasare, lucru ce denota trasaturile mult mai profunde ale acestui viciu, care, ansamblate nu pot fi tolerate.
Se stie ca un viciu atrage dupa el si altele. Practic, oamenii aplecati spre un viciu, devin din ce in ce mai deschisi spre laturi negative si abuzuri, spre lipsa unui echilibru si a unui discrenamant demn de o familie sanatoasa si favorabila.Bine-nteles, nu intotdeauna ! Sunt multi factori nocivi ce deriva dintr-un viciu, chiar foarte multi care nu pot fi judecati cu superficialitate.
Apropos de aceasta, cand am nascut, doctorul meu chiureta cu o mana si cu cealalta tinea tigara aprinsa. Si inca ceva, copilul meu se afla in salonul de nou nascuti prematuri si, credeti-ma, nesimtitele de doctorite si de asistente fumau pe hol de taiai fumul, asta, in conditiile in care usa de la camera nou nascutilor prematuri era deschisa....si era si-un pui de numai un kilogram, nascut la 7 luni.
Exemplele ar putea continua si tot nu cred ca am gasi calea de toleranta destul de scuzabila a acestui lucru absolut dezgustator.
Dumnezeu sa va ajute sa dobanditi putere, celor ce doriti sa renuntati la acest viciu...dar fiti siguri ca Dumnezeu nu baga in traista, iar credinta, adevarata credinta chiar face minuni ! ! !

Sunt total de acord cu postarea ta, Ory.

Dar eu cand zic "a rabda" inteleg impreuna-lucrare, nu doar impreuna-suferinta sau pasivitate. Adica atunci cand treceam prin iadul sevrajului (caci este un sevraj real, nu doar o vorba), am apreciat enorm dragostea pe care mi-au aratat-o ceilalti. In niciun fel nu ma ajutau cei care poate n-au fumat niciodata dar stiau mai bine decat mine cat de rau e fumatul. Crede-ma, fumatorul stie mai bine decat toata lumea cat de rau e fumatul, chiar daca nu o arata. Daca nu o arata nu e neaparat din nesimtire ci din neputinta.

Repet, dragostea celor care au fost langa mine, aceea m-a ajutat, nicidecum sentintele lipsite de compasiune ale celor din jur.

Foarte adevărat ! Eu personal am avut o ( re ) cădere în acest sens. O contribuţie au avuto şi cei apropiaţi mie , ce nu au crezut în voinţa şi lupta mea cu această NENOROCITA patimă.

Bine-nteles ca se impune rabdarea si intelegerea cu ajutor din partea intregii familii, eu m-am referit la cei care doresc sa fie rabdati fara ca macar sa incerce a se lasa de un viciu.
Chiar daca nu sunt si nu am fost fumatoare, sunt constienta de ceea ce presupune sevrajul, am in familie alcoolici, plus ca m-am documentat din punct de vedere medical si inteleg ca este o stare groaznica, este nevoie de tratament si de multa sustinere psihologica. Insa, culmea, sunt persoane care reusesc in cele din urma sa se lase de fumat, bine-nteles trecand prin calvarul sevrajului si al aspectului psihic care este destul de intens si de inconfortabil...apoi, din prostie, dintr-o pura adaptare la anturaj, dintr-o mandrie stupida s-au apucat din nou dupa 2-3 ani de abstinenta. Poate ca medical si psihic exista un raspuns si la aceasta reapucare, insa este dureros, cumplit de dureros sa vezi cum te stingi pe picioare datorita afectiunilor cauzate de fumat si sa nu poti sa lasi aceasta uriciune...cumnatul meu este un caz aproape terminal, la numai 51 de ani, familia a fost avertizata ca nu o mai duce mult. La el este si alcoolul impreuna cu tigara.
Devine atat de josnic sa ne ghidam viata dupa acele momente de viciu, sa analizezi imprejurimile dupa ele, sa relationezi cu oamenii in functie de ele, sa-ti manifesti statutul financiar tot dupa ele, sa-ti aburesti si periclitezi perceptiile asupra vietii, datorita lor, sa inveti a trai resemnat de o neputinta ucigatoare. Este cumplit, dar este decizia noastra, uneori influientata de ceilalti, dar, tot o individualitate ramanem.
Este foarte dureros pentru specia umana atat de inteligenta, sa ajungi din proprie initiativa sa te distrugi incetul cu incetul, cand rostul vietii inseamna tocmai supravietuirea si echilibrul...
Si inca prea este puternic acest corp, prea lupta pentru a-si regenera tesuturile si partile bolnave, pentru a-si exercita functiile la parametri cat mai normali...nu inteleg unde poate sa ajunga atata cantitate de fum si substante chimice, si cat lupta bietul organism ca sa elimine acesti radicali liberi, ori sa se obisnuiasca cu ei.
Vara, urasc mirosul tobelor de esapament vara cand este foarte cald, mi se pare sufocant si de multe ori ma intreb ; cum pot oare oamenii sa mai si fumeze in conditiile acelea caniculare, atata timp cat fumul si tigara sunt tot atat de fierbinti si de sufocante ca si substante ? Mereu ma intreb .
Bunicul sotului meu a baut si a fumat cat a vrut pana la 40 de ani, dupa care, vazand ca da semne mici de subrezire datorita abuzului de substante nocive, la 40 de ani a spus " stop ", si stop a fost pana ce a murit....la varsta de 82 de ani. Vedeti ca se poate ! Vedeti ca, totusi organismul nostru are capacitatea sa se redreseze !
Se spune ca durerea este mai degraba o perceptie, astfel incat nu ar fi rau sa ne indreptam atentia si asupra aspectului neurologic al fortei organismului nostru, sa ne ghidam si dupa reactia si forta extraordinara a creierului pentru a reusi in lupta cu dependenta. Cand vine vorba de zestrea absolut formidabila a creierului propriu, orice "minune " poate fi posibila.

Pacatul fumatului
 

De la "preotul fumator" s-a ajuns (asa cum era si normal) la "pacatul fumatului". Am fumat mai bine de 20 de ani, asa incat am sa scriu prin prisma celui care a fumat si nu mai fumeaza.
Cand eram crestin doar prin prisma faptului ca eram botezat crestin-ortodox, nu-mi faceam probleme ca fumez. Egoism in toata splendoarea lui asa cum bine a spus cineva mai devreme. Principalul era sa am eu tigari, restul nu conta. Viata toata se invartea cum foarte bine a spus laurentiu in jurul tigarii.
A urmat perioada de constientizare a faptului ca viata pe care o duceam era neplacuta lui Dumnezeu. Eram in Postul Mare si ma gandeam: "Ce post e asta la mine daca fumez?". Eram constient ca trebuie sa fac ceva, sa nu mai fumez. Eu nu spun niciodata ca m-am lasat de fumat. Am incercat de mai multe ori sa ma las si nu am reusit.
Si intr-o zi am inteles ce inseamna: "Fara Mine nu puteti face nimic". Mama, care inca fumeaza cu toate ca are cancer, nu ma crede nici acum ca pentru a nu mai fuma n-am facut decat sa imi doresc asta si sa ma spovedesc. Parintele, la spovedanie mi-a spus: de astazi nu mai fumezi si asa a fost. N-a fost usor, dar greul l-a dus Iisus nu eu. Eu doar m-am lasat in grija Lui si cand era mai greu era suficient sa-I strig Numele si ma simteam imediat ajutat. El purta crucea si toata lumea ma felicita pe mine ca nu mai fumez. Asa e EL smerit si iubitor.

Exact la fel mi s-a intamplat si mie, niciodata nu o sa inteleg exact ce s-a intamplat. Pur si simplu ... n-am mai fumat. Intr-adevar, numai Dumnezeu a lucrat, eu poate doar am voit, foarte foarte putin ...

Da, si eu ma gandeam, chiar cand eram fumator, cat de diabolica este aceasta patima, si totusi oamenii nu vad! Sa inhalezi din proprie initiativa fum, inauntrul plamanilor tai care vor sa respire aer. Si culmea, fumatorul de multe ori face acest gest din placere... cu adevarat diabolic.

Tare frumos si adevarat ai scris !
Multumim pentru invatatura !

Preotul Fumator SAu BIrfeala Sau judecata aproapelui sau datul cu parerea
 

Doamne duhul Mindriei la Grairi desarte al Uri Departeazal de la noi : Iara duhul blIndeti si adragostei Si mai presus de toate Duhul dragostei de Tine si de aproapele daruiestel noua tuturor,AMIN AMIN AMIN.

Si acum putina Intelegere si iertare va rog stiu ca la multi nu o sa le placa ce spun dar nu vreau sa cad in ispita de trufiei , eu mam luptat cu aceasta patima a fumatului si nu este usor sa te desprinzi de ia multa ocara si batjocora am primit de la mama mea si de la sotie si de la frati si de la cei dragi care nu meau vrut raul sInt comvins si le multumesc pentru tot si pentru toate sfaturile dar vedeti voi iubitii mei frati si surori omul sarmanul de el parca de si vrea sa faca bine de multe ori vrajmasul este mai tare, si este ca omul de aceia spun ca dumnezeu a hotarIt o zi la ori-ce lucru si fapta a omului .eu am fumat 35 de ani si daca zicea cineva lasa tigarile ca nu fac bine ca sInt aducatoare de cancer stiam si cunosteam asta par-ca mai tare Imi venea pofta de fumat si fumam mai mult nu pot sa Imi explic mie de ce . ,vedeti daca rupeti un fruct dintrun pom un mar o para o caisa sau ce o fi inainte da ase coace este acra si nu vrem sa o mIncam nu? dar daca o rupem la vremea ei cInd este coapta este buna dulce o mincam si par-ca am mai vrea .
vedeti toti si Intelegti ca toate au timpul lor , eu mam lasat de tigari fara sa spuna nimeni fara sa am probleme de sanatate , vedeti acesta a fost timpu cind Domnul la hotaIt asa intro zi la lucru far sa pot spune de ce am luat tigarile si leam pus In masina sa vad de pot sai am putut si pIna In ziua de astazi nu leam pus in gura si sper in ajutorul Tatalui ceresc sa nu le mai pun in veac de asta va spun ca nu noi oameni sIntem acei ce hotaIm clpa timpul si nici sa nu fim , ce Domul Dumnezeu am vre a sa fie toti ca noi crezind ca ce facem noi sete bine si ca avem dreptate dar nu gIndim la la bIrna din Ochiul nostru oare noi nu avem alte pacate pe care credem ca nu le stie nimeni ca sInt ascune de frati nostri pe care-i bruscam cuvorba si cu apucaturile noastre nu gindim ca sintem pedica de potignire si ei vad la noi alte defecte pe care noi nu le luam in seama crezInd ca sint nimicuri dar pentru uni sIntem Caderea in pacat. iertatima iertatinma ,Si rugati pe Bunul dumnezeu sa dea Intelepcine la toti si noua si sa nu ingaduiasacsa fim pricini de potignire pt. frati nostri mai slabi crezInd noi !!!! dar ata numa TATAL Ceresc stie si Iisus HRISTOS Domnul ami amin amin


+ + + + + + + + + + + +
SLAVA TIE DOAMNE SLAVA TIE

Preotul este om, nu sfant !

Daca are inima blanda si chipul luminos, dragoste si compatimire impreuna cu cei cazuti, imi este de ajuns.
Esential este ca preotul sa aiba dragoste jertfelnica si inima simtitoare. Restul sunt lupte mai mici decat aceasta.

Nu inteleg fumatul. Mi se pare o lipsa de minte, insa nu ma pronunt. Nu cunosc ce inseamna sa fii tinut de patima asta.
Tata a fumat 25 de ani. Nu mai fumeaza de ceva ani buni.
Deci in el am vazut dependenta, lupta si victoria, iar acum repulsia fate de tutun.

Nu cred ca exista un motiv rational pentru fumat. Iar cei care lupta impotriva fumatului vorbesc neincetat de faptul ca nu exista ceea ce se cheama "doar o tigara".

Sigur, sunt mult mai multe lucruri daunatoare pentru om, dar orice preot care fumeaza trebuie sa ia seama ca nu exista nici o persoana in iconografie care sa aiba alaturi o tigara.

iertare
 

Frate aici era vorba de preotul care fumeaza miroase a tigari cind mergem la spovedit si tuseste prin altar.Ori el daca e slujitorul lui Dumnezeu si un exemplu pentru noi cerem mai mult de la parintele nu il judecam ca are cine, eu personal cer mai mult de la preoti stiu ca si ei sint oameni supusi ispitelor. Dumnezeu sa le luminize mintea.

Am intalnit in viata mea parinti cuprinsi de patimi mai grele decat fumatul. M-am revoltat, am judecat, am plans, m-am simti fara ajutor, vulnerabila.
Acestea toate m-au dus la un pas de deznadejde. Dar, Maica Domnului m-a salvat la timp. Am inteles ca isi pierde credinta doar cel care NU are ce pierde.
Cel ce isi gaseste "justificare" in caderile parintelui acela nu doreste decat o cale usoara, "legalizata".
Daca vom continua sa privim in stanga si dreapta vom pierde fratilor calea dreapta.

Stiu! Nu este usor sa privesti un copil in ochi si sa-i spui, mama a gresit si parintele...sa nu-l judecam.
Nu e usor sa educi un copil (sau adult chiar) sa gandeasca/traiasca MORAL si CRESTINESTE cand tocmai de acolo de unde ar trebui sa vina exemplul vine caderea..
Nu acopar preotii cu haina dar nici nu sunt de acord sa ne scuzam propriile caderi prin pacatele preotului..

Parerea mea stricta si personala este ca cel mai bun mod de a indrepta/ajuta pe cineva, nu este vorba ci propriul exemplu.

Asa cum spunea parintele Porfirie
" Sfinteste-te tu ca sa se sfinteasca si altii prin tine"
In rest, vorba lui Lavrentiu, :1:
Bucurie!

In judetul Satu Mare a fost un caz acum recent in care un preot de tara, culegand nuci din curtea bisericii, a fumat linistit o tigara....si a aruncat chistocul de tigara in curtea bisericii, care a luat foc si a ars toata...fiind din lemn...si mai mare pacat biserica fiind ffff veche si era in patrimoniul UNESCO...deci mare mare pierdere...pacat