Parintele, primul model al copilului
 

Bine ar fi ca toti copiii sa traiasca intr-o familie care Il are prieten pe Dumnezeu.Intr-o astfel de familie este vesnic sarbatoare- nu este strain faptul ca violenta naste violenta.Este nevoie de atentie si rabdare, de o dedicare totala, de comuniune - nu as spune sa ne crestem copiii sub un clopot de sticla, din contra, cu multa grija si discernamant trebuie sa cunoasca faptul ca in viata nu vor intalni numai binele, numai frumosul- dar sa-i invatam sa faca intotdeauna diferenta, incat de fiecare data sa aleaga binele, pentru ca binele de la Dumnezeu este. O prietenie adevarata, un respect reciproc, incredere acordata -din nou spun, cu discernamant- pentru ca totusi este nevoie de un control subtil, pana cand copilul este capabil sa inteleaga corect libertatea-alegerea utilului, a acelor situatii care sa te ridice ca Om. Aspectele neplacute ale societatii trebuie intelese pentru a nu deveni o victima sigura a actelor reprobabile.Blandete imbinata cu severitate- cand este nevoie.Sa existe intotdeauna un argument solid pentru orice observatie.Parintele insusi trebuie ,prin atitudinea sa, sa trezeasca incredere totala copilului- fiind primul model pe care acesta il intalneste in viata.Da, uneori- rar, poate este nevoie de o atentionare in cazurile extreme, cand am epuizat toate argumentele, metodele.Eu cred ca bataia este ultima alternativa la care oamenii ar trebui sa apeleze.Dar, mai bine, nu- sadeste-i copilului increderea in tine si nu-l vei pierde -si in primul rand, tine-l aproape de Dumnezeu. Ca parinti, cum procedati, pentru a face din copilul vostru un element bun?

Cel mai mare ajutor pentru o bună educaţie vine din practica vieţii de credinţă. Astfel, în fiecare seară ne facem împreună rugăciunea de seară. De la şcoală se mai poate lipsi, dar duminica de la Sf Liturghie nu se poate lipsi decât din motive bincuvântate, cum ar fi călătoria cu piedică materială de a ajunge la o slujbă catolică, sau boala, cazuri în care absenţa noastră e suplinită de rugăciunile Bisericii de la Ectenii. Nu ştiu dacă în ultimii 4 ani, de când copiii mei mai mari au terminat cateheza pentru prima împărtăşanie, am lipsit de 10 ori de la Sf Liturghie. Iar după ce se termină Liturghia şi biserica începe să se golească, mergem la Sf Fecioară şi facem o Decadă (un complex de rugăciuni). Sâmbăta ne facem examenul de conştiinţă pentru a şti dacă ne putem împărtăşi sau este necesară spovada săptămânală de dinaintea Liturghiei. Spunem rugăciune în comun şi înainte de mese. În serile de post sau în ajunul sărbătorilor mai mari dezvoltăm un subiect de cateheză (acuma suntem la tema "harul şi Sf Taine"), iar Duminica, fie la masa de prânz, fie seara ne amintim ideile principale de la lectura Evangheliei şi de la omilie. Mă mai necăjeşte nevastă-mea întrebându-mă dacă vreau să fac din ei mitropoliţi...

Dezvoltarea unei legături personale pe care copiii să o aibă cu Dumnezeu, precum şi dezvoltarea conştiinţei omniprezenţei Lui cu tot ce implică ea, sunt lucruri esenţiale. El ne priveşte neîncetat. El ne şi aude şi are acces chiar la gândurile noastre. El nu poate fi păcălit. El ne vrea sfinţi şi ne-a înzestrat cu tot ce trebuie pentru asta. Dar, în această privinţă, Dumnezeu nu e singur. E însoţit de "un nor de martori": acolo, în acel nor de martori, sunt îngerii şi sfinţii Săi, precum şi aceia dintre răposaţii din familia noastră cărora Dumnezeu poate că le-a oferit această graţie de a putea fi în legătură cu lumea noastră. Cu toţii se bucură când facem ceva plăcut Lui şi se întristează când ne îndepărtăm de ceea ce El doreşte de la noi. Dar chiar şi oamenii vii, aşa cum ar fi tata, sau mama, ori prietenii şi colegii de clasă, despre care poate credem că nu vor şti toate răutăţile pe care le facem, vor avea acces la asemenea secrete atunci, în Valea Iosafat, când ne vom aduna cu toţii şi faptele tuturor vor fi date în vileag. Nu numai oamenii care sunt în prezent în trup, alături de noi vor fi acolo, nu numai profesorii noştri şi toţi oamenii care, dacă ar şti chiar tot despre ceea ce facem, ne-ar veni să intrăm în pământ de ruşine, ci şi cei care vor veni după noi: copiii, nepoţii şi toţi urmaşii noştri din viitor, care poate că neştiind despre noi decât numele, se vor fi întrebat ce fel de oameni eram, ce făceam şi ce gândeam: atunci vor afla răspunsul.

În felul acesta se dezvoltă conştiinţa morală şi nu există mai bună pavăză împotriva căderii decât această voce a lui Dumnezeu în inimile noastre, pe care e bine să învăţăm să o auzim de cât mai tineri.

Ferice de copiii care au asemenea parinti.Din pacate sunt destui care privesc ca pe o rusine, inferioara, apropierea de Dumnezeu.Sunteti o familie frumoasa.

Sa dea Dumnezeu sa fie asa,.... insa, fara suparare dar poti spune ca cunosti pe cineva numai dupa ce ii cunosti familia, si stai deseori cu ei, la masa, la discuti..de abia atunci, ..nu din cum isi doreste IN SCRIS cineva sa fie si din citate celebre :)


Revenind ,pe scurt
Nu toti copiii sunt la fel. Cu unii copii nu sunt probleme au ascultarea innascuta in ei insa altii sunt nastrusnici, puturosi si efectiv dau rezultate dupa ce sunt admonestati si mai primesc cite o curea pe fund...nu ai cum sa schimbi starea cu care s-au nascut. Acestia raspund pozitiv, recunosc ca mint aproape la fiecare rasuflare numai dupa ce primesc papara verbala sau citeodata si fizica cu papucul sau cu palma. Aceasta metoda PENTRU UNII face MINUNI! si copilu se corecteaza si chiar apreciaza mai tirziu acest lucru.

Vecina mea cind vine vorba de educarea fetelor care nu vor sa faca nimic prin casa povesteste cu mindrie si apreciere cum o batea maica-sa cu furoul si sutienul pentru a trece la vase si la a face curat in casa, si ASTFEL i-a educat ETICA MUNCII pe viata.

Probabil ca vecina ta a fost "educata" tot prin bataie , prin dresaj , dar oare prin cei sapte ani de acasa nu putem obtine mult mai mult ? Altfel si copii copiilor vecinei tale vor perpetua dresajul , nu educatia adevarata !

Imi pare rau ca nu ai inteles mesajul(cica dresaj :((), si esti tata..., si observator a celor ce se petrec in jurul tau cu tineretul, mai ales de cind a fost adoptata metoda imprumutata din occident cu " lasa-l ca copilul stie mai bine"..si de aceea grupuri mari de tineri stau si sprijina peretii Mall-urilor, asta cind se trezesc din somn pe la 5 dupa masa :)

Atit am avut de spus la subiectul asta...in rest FIECARE LE STIE PE ALE LUI! ! ( si le tine pentru el) ...insa cum iti asterni asa dormi!
Succes tuturor !

Pai, eu ce spuneam- controlul din umbra e necesar. Am facut si referire la ultima alternativa, dar... exista un dar - violenta naste violenta si devine obisnuinta.Postarea lui Mihnea cred ca este sincera.

Ai mei dorm bine , lureaza mult si bine , nu au fost batai , violente ! Chiar nu-ti inteleg atitudinea asta dura ! Sau vrei sa faci pe durul ?:66:

Ce topic.

E ok bataia daca nu se exagereaza. Adica... o palma-2 sau o nuia pe fund nu cred ca se pot considera... chinuri sau "rela tratamente aplicate minorului". E o modalitate de-a face copilul sa simta mustrarea atunci cand vorbele alege sa le ignore, chiar daca le intelege.

Am vazut totusi ca multi parinti recurg la metoda asta ... cand nu e cazul. Si nu-i nevoie prea des ce-i drept, de cele mai multe ori vorba ajunge.
Daca ai rabdare sa vorbesti, desigur. Multi parinti nu au, e serviciul, oboseala... nervii... mai ales daca-s mai multi copii de care trebuie sa aiba grija...

Expresia "dresaj" nu mi se pare asa dura. Cum vrei sa invete, "dresat", sau cazand pana nu mai poate?... Unii copii sunt mai rebeli, si orice le-ar zice parintii n-or sa asculte. Ce vrei atunci, sa lase copilul tot de capul lui, sa faca ce crede? Mai bine SA-L FORTEZE sa faca ce e bine, pana cand o sa-si dea singur seama ce mare bine i-a facut parintele cand l-a fortat sa faca ce e bine.

Nici eu nu-s de acord cu bataile dure. 1-e periculos, dpdv fizic...2-copilul o sa prinda ura pe parinte, in nici un caz respect. Multi or sa ajunga sa-si bata parintii cand or sa cresca, ca razbunare. 3-"bataia" nu trebuie sa presupuna frica ci... "mustrare facuta fortata"


Doar o parere. Nu am copii. O spun in calitate de "fost-copil". :)

P.S.-paralele cu "dresajul". Lasi liber in caine doar cand stii ca-i suficient de dresat sa nu manance chestii dupa jos care pot fi otravite, cand stii ca vine dupa tine,etc. Daca nu, il tii in lesa si-l inveti sa mearga la pas. Dresandu-l astfel, ii faci un bine. La fel si unui copil... ii faci lui un bine, chiar daca-i pare constrangere inutila.

Bătaia, într-adevăr, e ruptă din rai, în sensul că nu are nici o legătură cu raiul, este în afara lui. Un părinte care apelează la astfel de metode demonstrează lipsa de răbdare și preocupare față de proprii copii, asta în cazul în care nu demonstrează un spirit agresiv, inuman și apropiat de barbarism. Bătaia nu are nici o justificare în nici un caz, în nci un context și față de nici o persoană. Problema nu e la cel bătut ci la cel care bate. Ce vină are un copil dacă există persoane (în cazul nostru, părinți) care nu sunt capabili să-l educe într-o manieră rațională?