Seria "Limbajul bisericesc" - 1. Parinti,stapan, porunca, afurisenie
 

M-am hotarat sa deschid o discutie in serie, legata de limbajul bisericesc, pentru ca sa-l intelegem, folosim corect si sa ne obisnuim cu el.

Am observat cateva lucruri legate de statut si ierarhie.
1. Exista o cantare care se numeste "Pre stapanul si arhiereul nostru".
De ce este stapanul nostru? Mie nu-mi place.
Exista cineva, in afara de Tatal care sa fie stapanul nostru in cadrul credintei?

2. Am vazut in multe citate din diverse lucrari termenul "porunca", "poruncesc".
Iisus insusi foloseste f.rar acest termen, chiar nu stiu daca-l foloseste la oameni. Stiu ca i-a poruncit smochinului sa faca fructe.
In rest "va spun voua" sau alte forme.
Cine are totusi voie sa prunceasca?
Mi se pare ca si unii duhovnici/calugari folosesc acesti termeni cand ni se adreseaza.
In general mi e pare un termen care denota lipsa de semerenie.

3. Parinti, Sfinti parinti, etc.
Avem asa: Tatal (Dumnezeu), Mama (Maica Domnului). Dar mai avem si alti parinti in credinta?
Cine ar fi acestia si de ce se cheama parinti?
Se mai spune (ina afara scripturilor) de "parintele" in sensul de preot. De ce?

4. Stiu ca in vremea Lui, oamenii se numeau intre ei frati, surori, fara a fi rude.
Pana si cu Maria si Iosif exista opinii diferita in ceea ce priveste gradul de rudenie, daca a fost logodna asa cum os tim astazi, sau casatorie, sau numai tutela (deci relatie tutore-fiica, tata adoptiv-fiica).
Iisus numeste pe un apostol : "iata fiul tau,...iata mama ta", desi Iacob si Maria nu erau inruditi.

5. Afurisenie - ce inseamna asta in scrierile bisericesti. Mirenii il folosesc in sens tare urat (dat "celui rau"). Ex. copil afurisit ce esti
http://dexonline.ro/search.php?cuv=afurisi
Exista acolo si sinonimul de a blestema. Pai blestem in biserica?

6. Caterisire - se ia si harul preotului, sau este numai o pedeapsa administrativa? Se poate si ierta/ridica?

Daca mai aveti termeni care s-ar incadra in aceasta categorie, mai spuneti.

ANATEMA 37. -Anatema este cea mai grea pedeapsa pe care o poate da Biserica. Ea se da contra celor ce dispretuiesc si ataca adevarurile dogmatice, morale si de cult si prin aceasta, ei duc la ratacire si pierzare de suflet pe cei nestiutori, devenind periculosi societatii bisericesti. Anatema cuprinde blestem, afurisenie si predare a celui anatemisit pe mina satanei, de care asculta si ale carui fapte si misiune o implineste, devenind mort sufleteste si vrajmas lui Dumnezeu. Ceea ce este pedeapsa cu moartea in legile de stat, este anatemisirea in legile Bisericii. (Exod. 8,32; Lev. 20, l-22 Deut. 13,1-10; 17,1-9; 20, 2-15; Mat. 21,18; Rom. 9,3; I Cor. 5,1-3; 16,2-12; Gal. 3,8-9; Const. Ap. II, 28,47-50). Prin anatemisire, "se afieroseste acela diavolului si mai mult sa n-aiba parte de mintuire si sa se faca instrainat de Hristos" Pidai. N. f. 269.
38. -Nimanui dintre crestini sau clerici, nu-i este ingaduit sa intrebuinteze anatema, nici chiar in gluma, caci face mare pacat (Mat. 5, 21-26); numai Sfintul Sinod poate folosi aceasta anatema, dupa ce a epuizat toate mijloacele de indreptare si cel vinovat a fost judecat si osindit public, pentru fapte contra adevarurilor lui Dumnezeu si a Bisericii Sale (Lev. 26,14-46; Deut. 28,15-58; Ps. 110, 1-31; Canoanele: I ec. 1; VII, 7; IV ec. 2; 7, 15, 27; VI ec. 23 si Gangra 1, 20; Laod .29, 30, 35; Cart. 81, Io9, llo, 111, 112,113,114,115,116; Sf. Sofia 3; Sf. Vasile 88).
39. -Anatema este despartirea de Dumnezeu si impreunarea si mostenirea satanei. Iar, al patrulea sfint sobor, pentru anatema graieste asa: nici un om credincios crestin, sa nu-si zica anatema, ci numai ereticilor si calugarilor care leapada chipul si nu vor sa se mai intoarca; iar, de vor veni spre pocainta, primeste-i si-i imbratiseaza, pentru ca Domnul Iisus Hristos, care s-a pogorit din ceruri pentru spasenia noastra zice: "N-am venit sa chem pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta" si "mare bucurie se face in ceruri pentru un pacatos care se pocaieste". ILT, 33.
40. - Model de anatematisire: Ps. 110. "In numele Tatalui si-al Fiului si-al Sfintului Duh, Treimea cea de o fiinta, prin puterea data Sf. Apostoli si prin ei tuturor episcopilor de a lega si de a dezlega noi membrii Sf. Sinod..., dupa ce am epuizat toate mijloacele de indreptare, cu adinca parere de rau si mihnire sufleteasca, aruncam anatema asupra ereticului..., potrivit cu faptele sale, noi chemam ca martori pe Sfinta Fecioara Maria, pe toti Sf. Ingeri, pe Patriarhi si Prooroci, pe Sf. Ioan Botezatorul, pe Sf. Apostoli si Evanghelisti, pe Sf. Mucenici si Mucenite, pe Sf. Ierarhi si Pastori, pe Sf. Cuviosi si Cuvioase si pe toti dreptii care au adormit de la Adam si pina astazi, ca in chip nevazut sa-si uneasca glasurile cu noi, cerind de la Scaunul Prea Sfintei Treimi dreptate si razbunare (Apoc. 6,10), pentru adevarurile si legile incalcate si batjocorite de ereticul..., care, ca un lup si fiara salbatica, pus in slujba diavolului, cauta sa piarda si sa nimiceasca turma lui Hristos, pentru care, Fiul lui Dumnezeu si-a varsat singele pe Cruce (F. Ap. 20, 38,31; II Petru 2,1; Mat. 7,15). Pamintul sa nu-i sufere picioarele ca sa umble pe el; apa sa nu-l spele si sa-l hraneasca, cind o va bea, aerul sa nu-i usureze respiratia. La fiecare pas sa fie cuprins de spaima mortii adusa de pacatele lui; asupra capului sa se invirteasca pacatul lui Cain (Fac. 4, H-16) si secera lui Zaharia (5,1-4) ca sa-i curme viata lui. Singele lui sa se innegreasca si maruntaiele lui sa putrezeasca. Damblaua sa cuprinda toate madularele lui, de la picioare pina la cap, sa nu mai auda si sa nu mai vada, ca sa nu mai huleasca si nici sa mai vorbeasca contra lui Dumnezeu (F. Ap. 3, 11; Regi 5, 6). Masa si hrana lui sa se prefaca in amaraciune, iar bautura lui in venin chinuitor (Lev. 26,26). Somnul lui sa fie tulburat de diavol, care sta de-a dreapta lui (I Regi 16,14; 19,9) si furia lui Nabucodonosor sa-l stapineasca (Daniel, 4, 13; 5, 21); satana sa-i umbreasca viata lui cu aripile sale cele negre ca un stapinitor, care-l aduce la muncile cele vesnice. Munca lui sa fie blestemata, agonisirea lui in pulbere sa se prefaca. Urmasii lui intr-un neam sa se stinga daca vor fi ca el, iar tineretea lor sa fie secerata de moartea cea napraznica (I Regi 2, 34; Iov, 1, 18-19). Dupa moarte, trupul lui sa nu-l primeasca pamintul, ci sa stea ca un cadavru innegrit si cuprins de imputiciune. Sufletul lui diavolul sa-l ia, cu care s-a imprietenit si caruia i-a slujit, ca sa-l duca in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui, duhurilor celor necurate si sufletelor oamenilor celor spurcati (Matei, 25, 41; II Petru 2, 4-10; Apoc. 16-14; 19, 20). Acolo sa se chinuiasca in veacul veacului, potrivit cu faptele sale, afara de cazul ca se va dezmetici inainte de moarte, scaldindu-se si curatindu-se de lacrimile amarei pocainte, ceea ce si noi dorim s-o faca cit mai curind, caci acesta este scopul pentru care si Dumnezeu ii lungeste viata, ca el sa inteleaga si sa se pocaiasca. Amin!

1. Preotii si arhiereii primesc de la Biserica si de la insusi Hristos, harul de a pastori si a savarsi Sfintele Taine. De asemenea, ei reprezinta o autoritate la care trebuie sa ne raportam (atata timp cat invataruile lor sunt in duhul Sfintei Scripturi si al Sfintilor Parinti), intrucat Biserica de pe pamant este icoana Bisericii din Cer. Asa cum in Imparatia lui Dumnezeu exista ierarhie chiar si printre ingeri, astfel trebuie sa avem si noi pe pamant, dupa cum vedem in Sfanta Scriptura ca apostolii numeau stapani si arhierei in fiecare loc in care se opreau sa propovaduiasca. Cat despre modul de adresare din cantarea la care te referi, nu trebuie sa ne gandim doar la omul pe care il avem in fata, nu il numim doar pe arhiereul sau pe preotul pe care il avem in fata noastra "stapan", ci il recunoastem stapan pe insusi Hristos, care lucreaza in el (asa cum nu ne inchinam la lemnul icoanei, ci la insusi Hristos, icoana fiind o fereastra sper cer, spre cele inalte). Nu mai stiu exact in ce carte am citit (cred ca e vorba de parintele Necula de la Sibiu, dar nu sunt sigur) ca persoana preotul, in timpul Sfintelor Slujbe, prin rugaciune si prin harul primit la hirotonie, dispare, lasand loc lui Hristos sa straluceasca in el, dupa cuvintele apostolului - "dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine".

2. Hristos foloseste cuvantul "porunca" nu doar cand se adreseaza smochinului, ci si atunci cand, vorbind cu apostolii, le spune poate cele mai frumoase cuvinte ale Noului Testament - "Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul." (Ioan 13,34) Legea Vechiului Testament este implinita prin porunca iubirii, caci "prin iubire implinim si Legea, si proorocii" (Fericitul Augustin spunea "Iubeste si fa ce vrei" !!!) Atunci cand un duhovnic ne da o porunca ("fa asta!", "sa nu faci asa!", "iti poruncesc sa faci asta!") nu trebuie sa te vezi ca un om fara libertate in fata unei autoritati necrutatoare. Poruncile ni se dau pentru ascultare, caci numai prin ascultare putem scapa de mandrie. Mandria este cea care ne tine robi, nu o porunca a duhovnicului. Ortodoxia este fascinanta chiar prin aceste paradoxuri - ni se porunceste spre a fi eliberati prin ascultare de robia pacatului, murim spre a invia - "Adevarat, adevarat zic voua ca daca grauntele de grau, cand cade in pamant, nu va muri, ramane singur; iar daca va muri, aduce multa roada" (Ioan 12,24)

3. Un preot este "parinte" caci el este, cum spuneam mai sus, chipul Parintelui si Stapanului nostru din cer. Nu se confunda cu Hristos, nu ii dam persoanei lui cinstea cuvenita lui Hristos (asa cum ne acuza prostestantii), ci il slavim pe Dumnezeu, al carui Har lucreaza in preoti. Desi de cele mai multe ori cand spune "Sfinti Parinti" ne gandim la Parintii din vechime, care au stabilit dogmele credintei, Sfintii Parinti sunt, de fapt, toti sfintii care au vietuit printre noi si care mereu ne-au lasat invatatura insuflata de Dumnezeu. Noi credem ca ce au spus Sfintii Parinti este adevarul lui Hristos, caci ei au urmat Evanghelia nu numai in cuvinte, ci si in traire. Sfintii Parinti sunt in masura sa stabileasca dogme, canoane si invataturi fiindca vietuirea lor este foarte departe de stilul nostru de viata, stapanit de patimi. Daca am gandi istoria Bisericii fara Sfintii Parinti, fara Traditie, am avea in fata o credinta descoperita noua acum 2000 de ani si incuiata in copertile Bibliei, iar noi am incerca sa talcuim Scriptura cu mintea noastra, intr-un mod bezmetic (fiecare dupa capul lui), lovindu-ne mereu de aceasta bariera greu de trecut care nu este altceva decat pacatul. Cuvantul lui Dumnezeu nu se poate talcui prin rationalizarea ideilor, nici prin vreun talent aparte al mintii noastre, intrucat talcuirea este darul lui Dumnezeu, oferit celor ce s-au facut vrednici de aceasta. Sfintii Parinti au existat in vechime, dar exista si astazi printre noi, deoarece Dumnezeu nu a parasit niciodata zidirea Sa, ci mereu ne-a aratat o cale in mijlocul problemelor fiecarei epoci. Nu pot sa acopar intr-un raspuns toata invatatura despre Sfintii Parinti (nici nu o cunosc), asa ca imi pare rau daca nu am reusit sa raspund in intregime (asa ca astept si alte intrebari).

4. Cuvantul "frate" este folosit intr-un sens mai larg la evrei, de aceea intalnim in Evanghelii formulari precum "fratii lui Iisus", acestia nefiind altceva decat verii Lui. Cat despre cuvintele Mantuitorului de pe Cruce, talcuirea o gasim in Acatistul Maicii Domnului: "Vazându-te pe tine Fiul tau si Dumnezeul nostru stând lânga Cruce cu ucenicul Lui cel iubit si cu inima sfâsiata de durere si suferind asemenea Lui, a zis: "Femeie, iata fiul tau" si ucenicului: "Iata mama ta", facându-ti tie fii pe toti cei ce cred în El."

5. Despre "afurisenie" ma tem ca nu consc foarte multe asa ca prefer sa ii las pe altii sa raspunda.

6. E posibil sa ma insel, insa din cate stiu caterisirea presupune si retragerea harului de a savarsi Sfintele Taine. Mai mult nu cunosc...

Harul (pecetea hirotoniei) nu se mai poate retrage. Caterisirea este ridicarea dreptului de a mai sluji cele sfinte , dar calitatea de preot ramane pe cel caterisit toata viata. Recomand urmatoarele link-uri:http://www.resurse-ortodoxe.ro/carti...rea-clericilor

imi pare rau pentru dezinformare. cand nu esti bine pregatit mai bine te abtii. :) multumesc georges. Doamne ajuta!

GeorgeS este preot

m-am referit la mine ca eram prost pregatit. Sarutmana parinte si iertati! :)

Cred ca multi dintre noi ar vrea sa fie la fel de "prost pregatit" cum
sunteti domnia voastra. Eu unul ma bucur mult ca sunteti printre noi
ca am ce invata. Va citesc cu mare bucurie.
Iertati.

1. Nici mie nu mi'a placut, mai demult, insa din cauza mandriei mele.
Acum inteleg cuvantul si este frumos. Arhiereul il inchipuie pe Hristos intre noi, iar preotii pe Sfintii Apostoli.

2. Porunci le simtim noi, insa este firesc faptul ca un cuvant pornit de la o autoritate superioara ne este mai mult decat un indemn. Doar Hristos poate porunci, insa cei ce au intrupat deplin dragostea (parintii) predau mai departe cuvantul lui Hristos cel cu putere multa. Nu sunt porunci, cat purtari de grija, asa cum mama isi indruma copilul, cu autoritate neindoielnica.

3. Parinte este "nu cel ce naste, ci cel ce creste" (Sfantul Ioan Gura de Aur).
Parinti ne sunt toti aceia care ne calauzesc pasii spre o viata duhovniceasca, spre asemanarea cu Hristos.

4. Si astazi, cei foarte apropiati se numesc "frate" si "sora", fara a fi rude de sange.
Aceste legaturi se nasc in baza obarsiei comune, toti avand acelasi Tata ceresc si Purtator de grija.

5. Afurisirea se face foarte rar de catre Biserica. Aceasta se petrece insa in cazuri extreme, precum in cazul ereticilor. Aceasta afurisire nu inseamna ca acela ajunge direct in iad, nemaifiind posibila indreptarea, ci mai ales faptul ca nu mai face parte din Biserica si cei credinciosi nu mai trebuie sa il asculte, caci este ratacit. Domnul insa inca ii poarta de grija, oricand putandu'se indrepta.

6. Caterisirea nu inseamna luarea harului, caci harul dat preotului la hirotonie nu mai poate fi luat inapoi. Dumnezeu da daruri, dar nu si le mai ia inapoi. Doar ca, din pricina pacatelor, unii preoti ajung sa denatureze harul din ei pana in asa masura incat ceilalti (episcopii) observand riscul de a se strica si cei de langa ei (alti slujitori si credinciosi) de comun acord il opresc pe acela de la a savarsi slujbele. Probabil se poate si iarta, in momentul indreptarii duhovnicesti a aceluia, insa nu stiu sigur.

Octoih
 

Octoih ( gr. "opt glasuri " ) : carte de slujbă ce conţine canoanele şi imnele în cele opt glasuri bizantine. Cântările sunt aranjate pe câte opt săptămâni , fiecare pe alt glas şi sunt atribuite Sfântului Ioan din Damasc.