Rugaciunea sincera
 

M-a scuzati, am si eu o intrebare:
Cum se stie cand ne rugam cu credinta?

Atunci cand esti constient ca te rogi, adica nu te intrebi de ce esti in genunchi.

Cand in minte nu ne vin ganduri straine iar inima simte prezenta lui Dumnezeu.

Sau mult mai "grav", când rugăciunea şi îngenuncherea îţi devin povară şi răsufli uşurat ca ai făcut-o şi pe asta ( rugăciunea , bineânţeles ) .

Dumneavoastra va referiti la un om care face rugaciunea ca o obligatie si nu o face din suflet?

Cand esti sincer cu tine insuti,atunci si rugaciunea ta e adevarata.Caci Dumnezeu stie oricum ce avem in suflet,asa ca, la ce sa fim falsi?
Iar daca e o rugaciune citita,atunci trebuie sa te identifici cu continutul ei,cu ceea ce cere.
Daca nu o intelegi sau nu o simti,mai bine mai stai o leaca si mediteaza sa o intelegi,mai citeste-o odata,ca ruga ta sa fie sincera.

Doamne invata-ne sa ne rugam! este deja o rugaciune!

Ce este rugaciunea?
Rugaciunea este masura dragostei noastre fata de Dumnezeu! Atat cat Il iubim, atat comunicam cu El! Ca cine iti este drag, simti ca vrei sa comunici mai des cu El!

Rugaciunea nu poate fi mai primita ca atunci cand ai inima infranta si smerita, caci Dumnezeu nu o va urgisi, dupa cum spune Psalmistul!

De ce avem nevoie de rugaciune?
Eu inteleg rugaciunea ca fiind comunicare cu Dumnezeu! El ne-a spus sa cerem orice de la Tatal dar cu CREDINTA in numele Sau, adica al Domnului Hristos, si ni se va da noua! De ce mereu sa CEREM? Pt ca noi nu avem nimic al nostru! Tot ce avem avem de la El, de la Creator! Tot ce ne trebuieste cerem de la Tatal si ne va da! Cum? Pur si simplu doar cerand?
Sa privim relatia dintre doi prieteni: cu cat se viziteaza mai mult si cu cat comunica mai mult, prietenia intre ei CRESTE, se INTARESTE si devine INDISOLUBILA, pt ca apare INCREDEREA, RECIPROCITATEA si IUBIREA lui Hristos! Cu cat comunica mai mult cu atat isi deschid sufletele unul altuia si se ajuta reciproc!
Asa e cu Hristos! Cu cat intarim mai mult COMUNIUNEA cu El, cu atat mai mult ne deschidem Lui si El ne va arata din tainele Sale! Asa cum ajungeau sfintii sa primeasca de la Dumnezeu despre unele Taine neintelese de ei si de omenire pana sa li se descopere lor de la Dumnezeu, asta numai din intensa comunicare/rugaciune cu El!

Cum trebuie facuta rugaciunea?
Simplu! Iti desschizi sufletul lui Hristos ca Celui mai Bun Prieten!!! El este SINGURUL prieten Care nu te va trada niciodata! Hristos te va ajuta mereu, numai sa fim SINCERI cu El in rugaciune, sa nu fim vicleni, ca nu Il putem minti! Sa nu cerem lucruri ce nu ni se cuvin: avere multa, popularitate, respect de la oameni, grade inalte in societate, bani din greu, slava desarta! NICIODATA nu ne va da Dumnezeu! Nu trebuie sa fortam mana lui Dumnezeu cand nu ne indeplineste o rugaciune! Pt ca in Dumnezeirea Sa, stie ca nu ne este de folos, iar daca ne da pt ca in nesimtirea noastra am insistat, Dumnezeu ne da.... dar nu ne mai folosim... si ajungem si suferim... si cartim... Doamne cu ce am gresit?

Desi El stie de ce avem nevoie fiecare in parte, de ce nu ne da fara sa Ii mai cerem? Pt ca Dumnezeu ne-a dat LIBERTATEA, El ne lasa sa Ii cerem! Daca noi nu vrem ce avem nevoie, El nu ne va da!

De ce avem nevoie de carti de rugaciune?
Omul fiind preocupat mai mult de grijile lumii, fiind cu firea slaba si inclinata spre pacat, Dumnezeu a luminat pe anumiti sfinti sa scrie si sa ne lase noua rugaciuni pe care sa le rostim, pt ca nu stim sa ne rugam! Sa privim in Psalmul 142 cata simplitate foloseste Sf.David in exprimarea sa, in deschiderea sa lui Dumnezeu! cartile de rugaciuni de la Sfintii Parinti si in special Psaltirea ne sunt MODELE de rugaciune, cum ar trebui noi sa ne rugam si ne invata ce anume sa cerem lui Dumnezeu!

Daca privim in vietile Sfintilor, ei in afara sa Sf.Scriptura nu aveau nimic, nicio carte de rugaciuni! Cum se rugau? SIMPLU! Cu inima lor! Cu sufletul! Cu sinceritate! Cu smerenie! Cu dor de unire cu Dumnezeu! Cu IUBIRE fata de Dumnezeu! IL IUBEAU PE DUMNEZEU si SIMTEAU CUM IN RUGACIUNE IL AU ATAT DE APROAPE PE DUMNEZEU INCAT NU LE MAI TREBUIA NIMIC!

Un parinte athonit s-a retras in pustie ca sa nu mai vorbeasca... numai cu Dumnezeu! iar daca se intmpla sa il intrebe vreun parinte ceva, raspundea foarte scurt! Si intrebat fiind de ce vorbeste atat de putin a raspuns: In vorbirea cu oamenii ajung la risipirea mintii sau la mandrie, ca lupta vrajmasului este mare! De aceea vorbesc cu Dumnezeu prin rugaciune! Iar daca intrerup rugaciunea cu El, nu vreau sa il las deoparte! Cum S-ar simti dat la o parte? Nu ne vine sa credem dar acest parinte a ajuns la o masura Duhovniceasca foarte inalta! Pt el era mai importanta convorbirea neintrerupta cu Hristos, decat cu oamenii!

Mai bine cinci cuvinte si spuse cu credinta decat mii de cuvinte fara de folos ne spune Sf.Pavel... uite asa a aparut rugaciune inimii! Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ma!

Azi toata lumea spune ca nu mai are timp de rugaciune! De ce?
Ne luam cel mai mult cu serviciul! Asta este motivul cel mai intemeiat! Vin acasa obosit si nu ma mai pot ruga! Dar ce facem dupa ce venim de la servici? deschidem TV!!! Bim Bam! Asta este fratilor! Aici pierdem cel mai mult timp din comuninea cu Hristos! Ia sa vedem ce se mai intampla prin lume! Ia sa vedem ce film mai vedem! Ce show mai este?
Asa Il dam deoparte pe Hristos! Asa ajungem sa nu ne mai rugam! Stam ORE in sir la Tv si pierdem ORE de RUgaciune, ORE de COMUNINE cu Hristos!

Rugaciune nu se face numai stand in genunchi si citind din Psaltire Ceaslov sau Acatistier! Rugaciune este cand citim o carte forlositoare sufletului! Rugaciune este cand cantam cantece duhovnicesti! Rugaciune este cand te ocupi de copii si ii inveti cele de folos lor si sufletelor lor, invatandu-i sa se freasca de placerile lumii desarte! Rugaciune este cand iti vezi de familia ta si pastrezi armonia ei intru cele sfinte! Intru cele spre Bucuria lui Hristos! Caci Bucuria lui Hristos este si Bucuria impartasita de El NOUA! Asa suntem UNA in El!

Nu mai avem timp de rugaciune? Ce facem pe drum cand mergem la servici? ce facem cand suntem in autobuz? ce facem cand lucram? Ori vorbim si barfim si judecam pe aproapele ori radem si vorbim numai prostii! Si nu avem timp de rugaciune?
Rugaciune este si cand il inveti pe cel nestiutor de la Servici sa valorifice timpul in favoarea sufletului lui, spre castigarea lui Hristos in inima sa!
Decat sa vorbim si sa barfim vrute si nevrute, de ce sa nu ne rugam?
Mintea ne-a mai ramas pt a ne mai putea ruga! o umplem de griji decat sa i-o daruim lui Hristos, si sa ii spunem Lui ce ne doare ce avem nevoie! De ce sa nu ii dam lui Hristos grijile noastre? Ce putem face fara El? NIMC!!!
Am mai amintit si cu alte ocazii ca in Sf.Munte la unele manastiri nu mai au timp nici calugarii sa isi puna genunchii in chilie sa se roage, in cuda faptului ca ei sunt atat de LUMINATI si plini de SFINTENIE, si chiar iti vad cele mai ascunse ale inimii! Cum? Ei comunica in mintea lor cu Dumnezeu! Asa ajung la ILUMINARE! Asa ajunge in EI Hristos si Isi face inima lor Salasul Lui Dumnezeiesc! Chiar printre mireni sunt asemeni persoane! Cum? SUNT SERIOSI CU EI CU MANTUIREA LOR! Nu ii intereseaza cele lumesti decat in masura nevoii trupesti! ATAT!

Dumnezeu sa ne miluiasca si sa Il rugam sa nu plece de la noi asa cum au facut gadarenii... ci sa spunem ca samarinenii sa mai ramana la ei! Sa ramana in inimile noastre si sa nu mai plece! Asa sa ne ajute bunul Dumnezeu AMIN!

. Putem spune si asa , dar mai degraba din frica , dintr-o obligatie mecanica . Multe cazuri am intalnit cand frica de a nu se intampla nu stiu ce necaz sau nenorocire , determina citirea sau rostirea unei rugaciuni anume , la o anumita ora , int-o anumita zi , itr-o anumita pozitie . . . In acest caz , rugaciunea devine chiar o povara , or nu asta e menirea vorbirii cu Dumnezeu , sau cu un Sfant mijlocitor ! Sincer, din tot sufletul , indemn pe oricine , de nu poate sa se roage intr-o anumita clipa , intr-o anumita zi , sa nu o faca , dar atunci cand o face , sa o faca cu multa dragoste , in liniste , cu nadejde , cu mintea adunata , lasand la o parte , macar pentru o clipa grijile lumesti . Atunci cand nu poti sa te intalnesti cu cel mai bun prieten si sa-i daruiesti toata afectiunea ta , dintr-un motiv sau altul, amana acea intalnire , dar atunci cand te intalnesti cu El , daruieste-i cat poti de mult . . . totul de poti !

Multumesc tuturor pentru raspuns.

Pentru fiecare dintre noi exista un anumit moment in viata cand rugaciunea inseamna altceva. Fiecare dintre noi ne diferentiem intr-un fel sau altul. La unii, dorinta de a se ruga apare foarte devreme in viata, si astfel aleg monahismul. Altii primesc un altfel de imbold, fie ca e vorba de sanatate, fie de o implinire sufleteasca ce intarzie sa apara... Si mai exista o alta categorie care prefera sa se considere singuri sub Soare si care doar gandul de a se ruga li se pare nebunesc. Totusi, uneori chiar si acestora Dumnezeu le aduce revelatia intr-un tarziu, dar nu neaparat si mantuirea.
Rugaciunea este oricum placuta Lui Dumnezeu si nimeni nu are pretentia sa treaca din prima la rugaciunea inimii, sa verse lacrimi de multumire sau de cainta... Nu intru in polemica si nu doresc combatere pe aceasta tema, dar mie mi se pare chiar neindicat sa renuntam la a ne mai ruga numai fiindca ni se pare ca nu ne este gandul acolo. Nici calugarii cei mai sarguitori in rugaciune, nu au mereu aceeasi tragere de inima, dar se ostenesc cum pot si mai ales nu lipsesc la intalnirea cu Dumnezeu. E-hei, cate astfel de tentatii nu sunt in serile de week-end mai ales, cand lenevim mai mult in fata televizorului si nu prea ne mai vine decat sa intindem o mana spre telecomanda si sa adormim in urmatoarele secunde, fara sa ne mai facem rugaciunea, ca si-asa suntem prea adormiti si nu ne putem concentra!...
Rugaciunea sincera vine de obicei dupa luni sau poate ani de rugaciune obisnuita si de prezenta continua la Sfanta liturghie. Atunci, raul nu mai are putere prea mare asupra ta, tu asculti mai lesne glasul Ingerului tau pazitor, iar Duhul Sfant este permanent asupra ta, singurul pericol care te paste este din partea celorlalti, prin care poti fi intimidat, influentat, smintit.
Rugaciunea sincera o spui si fara prea mare experienta, in momentele disperate cand cea mai draga fiinta a sufletului tau (de obicei copilul) este in mare primejdie. Atunci nu mai stii decat sa cazi in genunchi si sa ceri ajutor si indurare. Daca omul ar constientiza aceeasi dragoste si respect pentru Dumnezeu si Mantuitorul Iisus si in momentele normale din viata, sunt convins ca am avea Raiul aici pe pamant. Am auzit de curand predica unui preot batran care spunea printre altele ca astazi pana si sfanta taina a nuntii a devenit un pacat in masa, unde se naste dezmatul, fudulia, barfa, betia, aroganta, etc Incet-incet, omul pierde totul si se "imbolnaveste" iar cand cade, descopera dintr-o data... rugaciunea sincera!...

Dumnezeu sa ne dea mintea de pe urma si puterea de a intelege rostul nostru pe lume!

"Rugaciunea sincera vine de obicei dupa luni sau poate ani de rugaciune obisnuita " Deci pina ajungem la rugaciune sincera trebuie sa facem rugaciune obisnuita? Eu zic ca mai sunt momente,si in acest rastimp,in care mai accezi si la o traire sincera,care cu timpul creste.

"Rugaciunea sincera o spui si fara prea mare experienta, in momentele disperate "
Asta e de fapt raspunsul ! Atunci esti sincer 100%.

rugaciunea sincera vine din inima, nu-i nevoie de cuvinte elaborate pentru ea, doar de o inima curata si de credinta deplina.

Sigur ca sunt, dar asta depinde si de motivatia noastra in momentul in care hotaram sa aprindem o candela sau o lumanare si sa ingenunchem in fata icoanei!

Să ne facem un obicei să purtăm la noi cărticelele mici de rugăciuni, ce încap la buzunarul de la cămaşă . Să avem un acatist sau două, o căricică cu rugăciuni de :călătorie, de boală, de ispite . . . Putem avea şi un acatist al unui Sfânt drag nouă, dar să le avem la noi, pe drum, în autobuz, în tren, metrou , etc. Să alungăm ruşinea ce se manifestă câte odată, şi să citim cu drag din ele, şi nu în ultimul rând să avem în aceste mici cărticele , în loc de semn de carte, o iconiţă ( din acelea mici ) cu Maica Domnului cu Pruncul, sau cu Domnul Iisus, sau cu Sfântul nostru drag. Bunul Dumnezeu să ne ocrotească şi să ne lumineze pe toţi ! Amin ! +

Oricand te afli pe tine in genunchi, fie ca ai mintea imprastiata sau inima nesimtitoare, si te ostenesti spre rugaciune.

Atunci rugaciunea ta se face cu credinta, chiar daca aparent esti singur si chiar te intrebi daca tu crezi sau nu.
Acestea sunt ispite si ganduri rele, de la diavol, spre a nu mai sta in genunchi.
Apoi, diavolul te trimite la un film, la TV, la calculator sau la telefon. Si gata, si'a indeplinit misiunea.

Oricat de prost ar merge rugaciune, nu te ridica din genunchi.
A sta in genunchi inseamna a te ruga cu credinta, atat cat poti. Stie Domnul gandurile, vointa si inima.

Cand simtim in modul cel sincer, ca nu mai putem trai fara rugaciune.

Cand rugaciunea iti devine hrana. Daca am simti ca avem nevoie de rugaciune asa cum are nevoie trupul de hrana, nu am mai avea intrebari de genul: "Cand simtim in modul cel sincer, ca nu mai putem trai fara rugaciune". Sa ne intareasca Dumnezeu in toate.

Atunci cand simti o stare de liniste si bucurie launtrica deosebita, asemenea unui plans de bucurie,inabusit, iunsotit de o calda mangaiere .

Frumos spus! insa cu o completare: Nu e vorba numai de scuza oamenilor ca nu au timp de rugaciune....Traim timpuri apocaliptice,in care credinta scade tot mai mult ....si ,una din dureri este ca nu mai avem in jurul nostru modele.....Daca te rogi sau postesti ,sau vrei sa vorbesti de Hristos,esti privit ca un ciudat..efectiv nu ai cu cine....
De asta cred ,ca in ziua de azi,numai pastrarea credintei,este deja o marturisire de credinta
Crestinul azi prin simpla prezenta si minima fapta este marturisitor...
Nu exclud rugaciunea ,insa tot mai multi ,chiar si dintre calugari si calugarite,se plang de neputinta in rugaciune....
Solutia....fiecare sa se osteneasca dupa puterile sale si sa nu deznadajduiasca,traim vremuri grele....
Nu exclud insa ,ca si in zilele de azi sa se poata faca rugaciunea ca si in zilele de demult,insa atrag atentia ca este mult mai greu....

Costel, fara suparare, am impresia c-ai incurcat nitel si intrebarea topicului si autorul acestei.Doamne-Ajuta!

Mi-au venit în minte cele pe care le-am citit cu ceva timp în urmă dintr o carte a Sfântului Teofan Zăvorâtul " Mântuirea în viaţa de familie", care ne îndemna să avem la îndemână tot timpul "lemne" duhovniceşti, pentru ca atunci când focul râvnei slăbeşte , să luăm un butuc din lemnele duhovniceşti şi să-l punem pe focul duhovnicesc. Aşa este, căci lemnul duhovnicesc este RUGĂCIUNEA şi îndată ce harul se atinge de inimă, ia naştere întoarcerea minţii şi a inimii către Dumnezeu, care-i SĂMÂNŢA RUGĂCIUNII. După aceea vine petrecerea gândului în cele dumnezeieşti. Harul lui Dumnezeu întoarce luarea-aminte a minţii şi a inimii către Dumnezeu şi o ţine acolo. De vreme ce mintea nu stă fără lucrare, când e întoarsă către Dumnezeu , la Dumnezeu se gândeşte şi nici, dar mai ales , rugăciunea devine SINCERĂ , CURATĂ , devine o NECESITATE. Aşa să ne ajute Dumnezeu ! +

Eu am o nelamurire.
Tot ce se zice aici pare a fi mai degraba valabil pentru rugaciunea citita dintr-o carte acasa,sau chiar la biserica
Caci pentru rugaciunea libera,din sufletul fiecaruia,pare ca lucrurile sunt mai altfel,mai usoare parca.
Cateva diferente:
-Imi e greu sa ma scol la ora cutare sa citesc din carte,dar nu imi e greu la nici o ora sa ma rog lui Dumnezeu sa ma ajute
-Rugaciunea din carte poate sa nu fie sincera sau cu credinta,ca ori ne zboara gandul ,ori nu intelegem ce citim .Dar rugaciunea din inima,e a noastra,mai putin putem zice despre ea ca nu e sincera,caci e a noastra.
Nu sunt impotriva rugaciunilor din carti,imi plac,dar de ce sunt aceste diferente?

Dragă Iustin , acea rugăciune din carte, mai ales din cărţile orânduite de Biserica noastră ORTODOXĂ , sunt tâlcuite în majoritatea lor de Sfinţii Părinţi ai Bisericii noastre ORTODOXE, deci afirmaţia sau îndoaiala ta privind nesinceritatea lor, este o copilărie , ca să nu-i spun rătăcire , pentru că în cazul tău sunt convins că nu este astfel. Cred în sinceritatea nelămuririi tale ! Ea rugăciunea scrisă în Cartea ( cărţile ) de Rugăciuni ORTODOXE , sunt lumina inimii , respiraţia sufletului , lucrarea minţii Sfinţilor Părinţi , ale celor ce s-au nevoit şi se nevoiesc prin Mănăstiri , Pustii , prin Ostroavele Mărilor, Peşteri , etc . Cel ce se roagă folosind Rugăciunile scrise ale Bisericii nu se va ruga niciodată singur , ci împreună cu Biserica şi cu Sfinţii ei. Da, Iustin, putem să ne rugăm şi cu ale noastre cuvinte oricând, dar BAZA SUNT RUGĂCIUNILE SCRISE , ele nu ne îndepărtează niciodată de Biserica noastră ORTODOXA , ci ne ţin strâns legat de ea, de Sfinţii ei , de Bunul Dumnezeu !

Multumesc pentru raspuns

Va mai deranjez odata.
Ce rugaciune recomandati unui baiat de 19 ani care nu poate sa mearga la biserica?

. Noi nu putem recomanda cuiva un program al rugaciunii , sau anumite rugaciuni . Nu ne putem substitui Duhovnicului , dar singurele rugaciuni ce pot fi recomandate , sunt cele de dimineata , inserarii si de seara. In afara acestor rugaciuni se pot citi oricare , dar cu consultarea si binecuvantarea unui preot . Poti discuta cu duhovnicul tau si aceasta problema , el find singurul in masura de a decide ce ii este de folos acestui tanar . Doamnea ajuta !

E foarte de folos ce ai zis,scuze ca am extras singura propozitie negativa:)
Caci nesinceritatea nu se refera la acele rugaciuni scrise,nu ele,ci noi suntem mai putin concentrati,mai putini sinceri,cand citim din carte.
Eu ma intreb de ce noi putem fi noi insine,cand ne rugam liberi,dar nu putem fi asa cand ne rugam dintr-o carte.
Si o observastie.Daca nu ar exista rugaciuni scrise,de sfinti,nu prea am sti ce sa ne rugam.
Deci aceste rugaciuni sunt o binecuvantare.
Mintea mea 'isteata',in afara de 'Doamne ajuta-ma','Doamne milueste-ma pe mine pacatosul',sau vreo alta cerere specifica situatiei,nu prea poate scoate din ea multe cuvinte in dialogul cu Dumnezeu.De aceea sunt de folos aceste rugaciuni scrise,caci pun degetul pe rana !Adica descoperi ca spun lucruri care ai fi vrut si tu sa le spui,da nu stiai cum.
Totusi,cu atat mai mare misterul.De ce pot vorbi liber cu Dumnezeu in putinele mele cuvinte,dar cand citesc,desi stiu ca ma ajuta si mai mult,imi vine greu?
S-ar putea numi ispita,si nepregatire,dar atunci,de ce rugandu-ma liber nu apar aceste oprelisti?

Stiu ca trebuie o indrumare speciala pt aceasta,a fost si un thread,dar daca nu ai citit inca psalmii,fa-o!

Cu timpul o sa dispara si aceste oprelisti , aceste ispite , ce sunt firesti in lumea asta parazitata de pacate . O rugaciune scrisa are prin insasi natura ei putere asupra vrajmasului , ea find gandita de o minte si de un suflet aflate in comuniune cu Dumnezeu , cea ce face din ea o arma de temut si nu tocmai pe placul vrajmasului.

Care este motivul pt care nu poate merge la Biserica???
Cel care nu poate merge din motive Binecuvantate (servici, boala etc) se poate ruga acasa cu ce ii spune Duhovnicul sau cum simte. Dar pt cel care lucreaza in baruri si restaurante sau cluburi si nu merge la Biserica datorita oboselii (deoarece lucreaza noaptea) nu are scuze in fata lui Dumnezeu ca nu merge la Biserica!
Nu sunt rugaciuni „speciale” pentru lenesi!
Pt ca nu vor sa mearga la Biserica! Nimeni nu are scuza ca nu poate merge 2h intr-o saptamana la Biserica din 178h cat sunt intr-o saptamana! NIMENI NU ARE SCUZA afara de cele Binecuvantate, mentionate: boala ce te tine la pat si serviciul pt cei constransi de patron!

Geo, sa-ti mai spun eu un motiv intemeiat: pentru ca nu au biserica in fiecare saptamana.

Spune :"CARE NU POATE SA MEARGĂ LA BISERICĂ" !
Poate fi invaliditate , poate fi orice ! Aşteptăm confirmarea sau infirmarea .

TATAL NOSTRU-dimineata,la pranz si seara.Stai de vorba si cu parintii tai,poate gasiti o forma sa mergeti la o biserica.

Tatăl nostru se spune oricum la rugăciunile de dimineaţă şi de seară ! O rugăciune ce poate fi rostită oricând, oriunde şi continuu de se poate , este Rugăciunea lui Iisus , simplă , scurtă şi de mare folos ! Doamne Iisuse Hristoase , Fiul lui Dumnezeu , miluieşte-mă pe mine păcătosul ! + sau ( şi ) , Preasfântă şi Curată Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi ! +

Importanţa rugăciunii în viaţa creştină
 

Un articol de folos, semnat de Părintele Ioan C. Tesu: http://ioanagabi.toateblogurile.ro/2...t-ioan-c-tesu/

Atunci cand simti efectul rugaciunii in viata reala. Iutimea (mania) se mai imblanzeste, inima se mai domoleste, poftele sunt mai usor de infranat. Iisus a spus: "rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita", asta inseamna ca rugaciunea are un efect tamaduitor asupra sufletului, dar numai atunci cand o spui cu multa dragoste si tragere de inima.
La inceput e mai greu, dar daca te rogi mai des, vei simti o schimbare.

Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul
 

"Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert nu mi-l da mie.
Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei, daruieste-mi mie slugii Tale.
Asa, Doamne Imparate, daruieste-mi sa vad gresealele mele, si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in veci. Amin."

Gandindu-ma bine, cred ca din comoditate.

Spre folos şi mai ales cu luare aminte !
 

Comoditate sună parcă mai frumos , dar este însăşi LENEA , o maladie spirituală, o patimă grea , drept pentru care îţi ofer spre citire un articol de pe site-ul nostru, semnat de Preot prof. univ . dr. Sorin Cosma : http://www.crestinortodox.ro/diverse...die-spirituala

Despre mersul la Biserică
 

Pentru tânărul tău prieten , am ceva deosebit : Părintele Teofil Părăian :http://www.ortodoxmedia.com/inregist...ul-la-Biserica