Minunata poezie de LUPTA sfanta, curata, plina de Credinta !
 

Da-da frumoase versuri, face parte din Prima Trambițare Apocaliptica, inceputa de Iosif Trifa si OD.

"Cu ce-ai rămas din flăcări" (Traian Dorz)

Nu am stiut unde sa pun intrebarea. M-am apucat de cartea ,, brazii se frang dar nu se indoiesc " si stau si ma gandesc, ce semnifica titlul? Ce a vrut sa spuna autorul?

Pai românul e inalt ca bradul si prost ca gardul, majoritatea asa suntem dar nu vrem sa recunostem.

Cum ”prostul daca nu e si fudul parca nu e prost destul” se da el painea cea cazuta din cer si caraie ca taciunele nedreptatit ce se socoteste pe sine grau aruncand vina frangerii painii pe Dumnezeu si pe trimisi socotindu-i demoni caci nu mai poate rabda atata umilinta de la hoti si ipocriti, stii tu, dupa formula ”hotul striga hotii” si ipocritul te acuza de ipocrism.

”Dupa roade ii veti cunoste si din aluatul lor sa nu mancati” caci ei zic dar nici cu degetul nu se ating in schimb vor mereu sa fie ascultati si crezuti si sa li se dea intietate si marire in toate ca la stapani de stapani.

Ei ai inteles ce vrea sa zica autorul?

Foaie verde si-o sipica
Iar mi-e dor de ”una mica”,
Foaie verde si un brad,
L-am taiat sa am ce sa ard.
Daca-i pui il bag in casa
Si-l impodobesc ca-mi pasa,
Io-s român si ma inchin
Domnului si codrului divin.
Din lemnul care-l jertfesc
Scot ceva ca sa cioplesc,
Chipuri, masti, linguri si blide
Ca sa rad de prosti in pilde
Dar daca ma uit la mine
Parca-s mai prost decat tine.

Titlul cărții scrisa de Ion Gavrila Ogoranu-simbol al rezistentei anticomuniste-subliniază mentalitatea unor astfel de eroi: e mai bine sa mori demn, credincios unor idealuri curate(brazii se frâng) decât sa trăiești o viata de compromis și trădare (se îndoiesc). Practic prin cele doua imagini-metafora autorul a ținut sa pună în antiteza doua tipuri de caractere ireconciliabile.

Traian Dorz:
Cireșul înflorit

A înflorit odata, demult, si pentru mine
ciresul din gradina Parintelui meu bun
si-a asteptat în floare cu crengile lui pline,
sa ma întorc cu lacrimi din drumul meu nebun.

Câti ani a plâns întruna ciresul drag în floare
tot mai cu întristare, dar tot mai încarcat!
Câti ani a plâns si Tatal, privind departe-n zare,
mereu dorind sa-ntoarca pierdutul fiu plecat!

Dar a venit o clipa… am auzit o soapta
adusa cu iubire de-un sol din cer venit:
– Întoarce-te acasa, ca Tatal tau te-asteapta,
priveste-n zare semnul: ciresul înflorit.

Cu teama si rusine mi-am hotarât plecarea,
dar tremuram la gândul când am sa-l întâlnesc;
era o primavara cu flori pe toata zarea
când a lucit în mine tot soarele ceresc.

…N-am mai vazut pe nimeni decât o Mâna dulce,
strângându-ma fierbinte la sânul cel mai drag
si-o Fata stralucita si-un sfânt sarut în cruce
si Casa mea de Aur cu îngerii pe prag.

Slavita fii tu vesnic, Iubire iertatoare
si Mila nesfârsita ce-ai asteptat mereu,
si tu, chemare sfânta, si tu, cires în floare,
si tu, eterna clipa când am venit si eu!

O,creste-mi ravna Doamne!

O, creşte-mi râvna Doamne şi setea de-a lucra
mai vrednică de Tine să-mi fie slujba mea.

Pe semeni cu blândeţe să-i înţeleg pe toţi
cu milă socotindu-i de-aceeaşi soartă soţi.

Iubirea lor unind-o cu dragostea de fraţi
cu rod mai copt să-mi fie toţi anii încărcaţi.

Nelinguşind pe nimeni, Cuvântul să-l vestesc
învrednicit de cinstea că-l cred şi că-l trăiesc.

Tu care-mi ştii cărarea şi-mi numeri paşii mei
fă-mi şi mai demni de Tine oricare dintre ei.

Tu care-mi dărui pacea şi nimeni n-o mai ia
fă-mi vrednică viaţa să-mi locuieşti în ea.

Traian Dorz

O , Măicuţă Precurată,
Dacă Tu n-ai mijloci
Sus la Fiul Tău cu lacrimi
Oare cîţi s-ar mântui ?

Dacă Tu Măicuţă sfântă
Pentru noi n'ai suspina,
Dacă n'ai cere Tu milă ,
Domnul cât ne-ar mai răbda ?

Dacă glasurile noastre
Tu nu le-ai fi auzit ,
Dacă nu cereai Tu milă ,
Oare câți am fi pierit ?

Că ne-am adâncit în rele
Şi nu ştim să ne rugăm,
Că şi-n sfintele biserici ,
Noi pe Domnul-l supărăm .

Dar când Tu sfântă Fecioară ,
Te rogi grabnic pentru noi,
Fiul Tău cu drag Te-ascultă
Şi ne scoate din nevoi .

Că-n iubirea ce Ţi-o poartă
Nu te poate refuza
Fiul Tău şi Domnul nostru
Şi'mplinește ruga Ta.

Pentru'aceasta noi creştinii
Maică sfântă-Ţi mulţumim
Şi cu inima curată,
Î-Ţi cântăm şi Te slăvim .

Nicolae Mirean

Bucura-te! Esti in viata
 

Te-ai sculat de dimineață,

Dar ești trist și obosit…

Bucură-te! Ești în viață,

Alții nu s-au mai trezit!

Știu, că și eu câteodată,

Mă trezesc tot cam așa,

Însă nu mai vreau vreodată,

Să cârtesc, că viața-i grea.

Primul lucru la trezire,

Mai ‘nainte de orice ,

Vreau să vin cu mulțumire,

Fiindcă pot și am de ce!…

Fă-ți un obicei din asta,

Imediat ce te trezești,

Deschide mai larg fereastra,

Și la ceruri să privești.

Multumește-i că El știe,

Ce se-ntâmplă-n viața ta,

Cei mai bine pentru tine,

Vei vedea, că îți va da.

Să alegem împreună,

Chiar și atunci când ne e greu,

Să ne facem ziua bună,

Lăudând pe Dumnezeu.