Cu alte cuvinte, nevăzându-ne reciproc, nu putem empatiza.
 

Observ că tot mai multă lume reuşeşte să se certe pe Facebook aşa cum nu s-ar fi certat în cadrul vreunei comunicări tete-a-tete. Certuri de la fleacuri, de la vorbe spuse în pripă, de la neînţelegeri mărunte. Certuri din cauza unui schimb de replici de rutină şi dintr-o răbufnire de emoţii, care, odată scrise, îşi fac efectul toxic.

E din cauza că nu sesizăm nuanţele, nu vedem sclipirea şugubeaţă din ochii celui cu care comunicăm, nu auzim şi nu ne este auzită intonaţia caldă a vocii, nu sunt văzute mimica şi gesturile paşnice.

Cu alte cuvinte, nevăzându-ne reciproc, nu putem empatiza. Nu sunt activaţi neuronii-oglindă, cei care, în condiţii fireşti, ne ajută se ne echilibrăm străile emoţionale cu cel de vizavi. În consecinţă, un dialog scris se poate transforma lesne într-un dialog lacunar şi alterat. Parcă ar fi reflectat printr-o oglindă strâmbă. Suntem cu toţii supuşi acestor riscuri.

Pe Facebook riscăm să interpretăm greşit spusele interlocutorului, atribuim valenţe negative intenţiilor acestuia, ne supărăm uşor pe comentariile şi replicile care ne vizează. Şi, la rândul nostru, la fel de uşor îi supărăm pe alţii.
Ironia altora o considerăm insultă, afirmaţiile le considerăm sfidare a propriilor convingeri, apropourile le considerăm atac la persoană. Polemica se transformă în duel veninos, divergenţa de opinii în ostilitate. De aici, e un pas ca frenzii să strice o prietenie cândva viguroasă.
Din spatele ecranului e mai simplu să-ţi exprimi supărările. Şi e mai simplu să superi.
Poate că lucrurile serioase şi sensibile nu ar trebui discutate pe Facebook. Şi, probabil, multe cupluri ar trebui să evite reglarea conturilor pe reţelele de socializare, deoarece riscă să jignească şi să agraveze situaţia şi mai mult. În comunicarea online, empatia adeseori sucombează, la fel ca şi toleranţa. Ochii care nu se văd, se ceartă.

Luata de aici:http://adevarul.ro/news/facebook-mag...a1c/index.html

Din punctul meu de vedere Facebook este mai curand o retea antisociala.Ma rog pana a-mi sterge contul am vazut, si auzit diverse lucruri care pe zi ce trece din nefericire, se adeveresc si mai mult.

A fost odată un scriitor francez căruia până şi eu (!) i-am uitat numele...
El a scris o frumoasă poveste de dragoste între doi tineri care s-au cunoscut din întâmplare, la telefon (el a format un număr în mod greşit şi a răspuns ea).
Ei doar vorbeau la telefon.
Lungi convorbiri (alternînd taxa inversă), în care îşi deschideau reciproc sufletele. Până când au conştientizat că se iubeau cu adevărat şi că erau sortiţi unul altuia. Au hotărât să se întâlnească, în sfârşit.
Romanul (de buzunar) se termină printr-un capitol scurt şi trist. Citez din memorie:
"Când s-au întâlnit, faţă în faţă, s-au privit o singură clipă şi fiecare a înţeles că iubirea lor luase sfârşit.
Ea nu era mai frumoasă ori mai urâtă decât îşi imaginase el. Iar el nu era mai înalt sau mai scund decât crezuse ea.
Ei erau altcineva."

*
O cunoştinţă a trăit o poveste similară. De data aceasta pe internet. Şi pentru că, aşa cum ne-am obişnuit, viaţa bate cartea (ori filmul), ei au ajuns până acolo încât ... s-au căsătorit.
Ea a plecat în Argentina ca să-l întâlnească. Şi ca să se căsătorească. (Fotografiile de la nuntă sunt foarte reuşite! Iar povestirile miresei, cu atât mai emoţionante...)
El a venit în România, ca să ...divorţeze. (Îmi amintesc cum, pe Lipscani, beat mort îl îndemnam în sumara mea engleză: "Fight! Fight for your love!" - el zâmbea, pe jumătate încurcat, pe jumătate amuzat... Ea căsca.)
Am şi acum o pereche de pantaloni de trening (originali!, de fotbal!, de la un club argentinian renumit) de la el. Şi o ceaşcă de cafea "araucană", cum o numesc eu.

*
Ar fi un subiect demn de cercetat: cum acceptăm noi, oamenii, un lucru ( o persoană) ca fiind "real" în viaţa noastră.
Un criteriu oferit de Bătrâni e întrebarea simplă, din capul locului: "Cine eşti tu?" ("Cine sunt eu?")
Mai sunt şi altele...
Cert este că scornirile minţii din afară sunt nesfârşite. Cel puţin pentru unii dintre noi.
Sau nu?

Am descoperit, pe strazile unei metropole bretone, in fata unei biserici, chiar la poarta curtii ei, o chestie ciudata. Era un fel de dulap cu picior, cu pereti de sticla si acoperis de tabla. Ceva care, de la distanta, parea loc de aprins lumanari.
Dar, de aproape, s-a dovedit un loc de schimb de carti. Pe principiul "pune aici cartea pe care ai citit-o si ia alta". Principiul era foarte simplu. Ridicai capacul sarcofagului de sticla si asezai acolo cartea, sau cartile, sau DVD-urile pe care le citisei/vazusei. Alegeai ceva ce nu citisei/vizionasei. Functiona ca o mediateca de imprumut de nimeni coordonata, in care fondul de carte/film era format din ce punea fiecare la mijloc.
Pe loc, ideea mi s-a parut formidabila. Citeste si da mai departe, ce poate fi mai altruist ? Mi-am adus si copiii, ca sa vada chestia. Cand le-a picat fisa cum functioneaza, fiica mea mi-a pus o intrebare dezarmanta. "Dar cum sa dai, tata, o carte care ti-a placut ?". M-am enervat. Mi s-a parut culmea mentalitatii egoiste. Mai ales daca ti-a placut, nu se cuvine sa o dai si altora, sa le placa si lor ?
Ei bine, reexaminand replica de copil, inclin sa cred ca avea dreptate pe undeva.

"Bine, bine" veti spune "si care e legatura intre ce discutam noi si ce spui dumneata ?". Este. Asa cum cartile insele au devenit "de consum", asa au devenit si vietile. Va amintiti cartile de pe vremea bunicilor ? Acelea legate in piele, uneori cu monograma pe ele, cartile acelea cu margini aurii si ex-libris stampilat ? In care capitolul, daca nu se termina in josul paginii, era urmat de vinieta. In care prima litera din capitol era desenata de miniaturisti.

Ei bine, cartile de acum sunt altfel. Coperta e mult mai stralucitoare si mai viu colorata. E partea cea mai scumpa dintr-o carte. "Coperta vinde cartea" imi spunea, cu justete, un editor. In interior, hartia de proasta calitate. Paginile se desfac din legatura, uneori la prima citire. Sunt carti de unica folosinta, ca sa zic asa. Le citesti odata, pe urma le arunci. Sau, in cazul optimist, le bagi in sarcofagul de sticla. Unde au, totusi, o soarta mai buna, in sensul ca pot fi citite inca de cativa oameni. Dupa un numar mic de citiri, ajung la reciclabile, unde se recupereaza hartia. Cartile de astazi sunt gandite ca sa se prefaca in hartie igienica.

Un capitol dintr-o carte de Alvin Toffler se numeste "Societatea care arunca". E vorba de lucruri create special ca sa aiba o viata scurta. Cand se ajunge la societatea care arunca si cartile, mai avem un pas pana la societatea care arunca oameni. Vieti de oameni.

Casatoria ca legatura pana la mormant ? Sa fim seriosi! "Crucea casatoriei" ? A se scuti. De unde "fight for your love" ? Nu e normal ca mirele sa zambeasca si mireasa sa caste ? Casatoria e o chestie pe care o iei din sarcofagul de sticla, o rasfoiesti si o returnezi. Pana la urma, dupa un numar mic de citiri, si vietile noastre se recicleaza.

Conceptul e la fel de functional cat s-au dovedit in timp si primele comunitati de crestini, unde toti puneau bunurile la comun.


Nu e adevarat, depinde si de editura.
Am avut carti prost facute pe vremuri bune (dpdv al citutului) si invers, am carti bine facute in vremurile astea proaste pentru citit, care cu certitudine pot suporta si doua generatii de copii nu tocmai grijulii cu ele.

http://en.wikipedia.org/wiki/Planned_obsolescence

Societatile n-au fost niciodata altfel.
Dar ne place sa credeam ca am fi fost altfel la un moment dat.

Sa fim seriosi, e ca si cand ai spune ca daca ai avut ghinionul sa cumperi o carte proasta, sedus fiind de coperta, trebuie sa mori cu cartea de gat, la modul propriu, ca ea fiind nu doar cartonata ci si cu muschi, si nu doar ca nu sta frumos in biblioteca ci mai iese la o bauta cu alte cartonate si cand se intoarce iti trage o bataie tie si la restul familiei, ca sa stiti cine e seful.

Si eventual sa si ranjeasca satisfacut din spatele certitudinii ca celalalt e constrans "duhovniceste" sa moara cu relatia asta ratata de gat.

Sigur, nici frivolitatea aflata la capatul opus al scalei nu este tolerabila, dar de aia se zice ca exista o "cale de mijloc".

Dar aia care prefera ca sa aiba preoti homosexuali si pedofili decat casatoriti sau ca o femeie sa fie martirizata impreuna cu copii de un sot fara Dumnezeu in numele lui Dumnezeu, nu au de unde sa stie de "calea de mijloc".

Trist dar adevarat.
Insa asta e o poveste frumoasa.

Se putea ca intalnirea lor fizica sa fie si ea reusita dar cea sufleteasca tot sa nu se intample si eventual sa-si dea seama mult mai tarziu de asta, in mijlocul unei casatorii de exemplu, eventual cu copii.

Si pentru ca intodeuna se poate si mai rau, nici macar sa nu realizeze asta, ci doar sa-si spuna ca "iubirea s-a terminat".
S-a terminat, s-a consumat, asa cum se consuma o tigara - de cate ori nu poti auzi in ziua de azi povesta asta?

Adevarul e ca in ziua de azi, iubirea e inteleasa cvasi-strict ca si erotism, daca erotismul nu exista sau "expira", adio iubire.

Mda :)
Am citit pasajul asta dupa ce l-am scris pe cel de mai sus, asa ca alte comentarii nu mai au sens

Simplu.
Problema se pune cu totul altfel.
Multi oameni, o trista majortiate cred, nu reusesc sa realizeze "realul" propriei persoane macar, ce sa spui a altuia.

Fiecare este un consumator, fiind lipsiti de suflet, de esenta, goliti de viata, in principiu nu fac altceva decat sa se hraneasca cu senzatii si nu rareori cu vietile altora, dar strict sub forma de senzatii, satisfactii.
Cand senzatia si satisfactia se termina, se termina si relatia, "iubirea".

Exact ca o cutie de bere care ai terminat-o, ce poti sa faci cu ea decat sa o arunci?
O arunci chiar mai devreme daca berea a inceput sa aiba un gust amar, nu mai are temperatura potrivita, sau pur si simplu te simti satul, vrei altceva, etc.

Exista si o parte buna aici.
Nu trebuie sa treaca 20 ani ca sa-ti dai seama cu fel de persoana ai de a face de fapt.

Poate fi si o explicatie.
Dar mai sunt si altele.

Cu cat cineva e mai "facebookist" cu atat e mai frustrat ca om si resimte lipsa unei interactiuni reale, ii sare mai usor tandara din nimic.

Corect.
Nefiind intimidat de prezenta fizica a celuilalt, gandurile capata forme "verbale" cu mai putine limite.
Si din pacate mai mult cele rele, pentru ca cele bune raman in continuare incorsetate, altfel nu s-ar ajunge la neintelegeri, fie si in lipsa comunicarii non-verbale, prin mimica, gesturi, etc.


Nu tocmai.
Caracterele raman la fel, doar ca in conditii de e-socializare, oamenii sunt mai frustrati de lipsa interactiunilor reale si isi dau mai repede in petec, atat.

Ah! Transmite-i fiicei tale din partea mea o sărutare prea-supusă de mână, aşa cum se cuvine unui suflet curat de viitoare nobilă doamnă. Adică de adevărată femeie creştină.
Da! Aşa pune problema un cititor adevărat, un om cu vocaţia lecturii. Un suflet fidel, statornic, cu sentimente curate şi puternice.

Cartea ne constituie, devine parte din fiinţa noastră, sufletul nostru o iubeşte şi, recunoscător pentru ce am trăit în timpul petrecerii lecturii, aducem recunoştinţă cărţii vorbindu-i, mângâind-o, îngrijind-o, lăudînd-o etc. Ne e greu să o dăm mai departe întrucât face deja parte din fiinţa noastră. Ne constituie. Şi, totodată, ne obligă, cumva, să o rodim, să o înmulţim, să o fructificăm în modul nostru de a fi.
Mă gândesc la Biblie, la Filocalia, de pildă... (şi la multe alte cărţi bune)
Şi îmi amintesc cât de nenorocit se simţea pelerinul (din "Pelerinul rus") când cei doi soldaţi dezertori îi furaseră cărţile. Şi cât de fericit, de împlinit era, atunci când le-a recuperat....

Cărţile sunt duhuri. Ele se logodesc cu duhul nostru şi aspiră la o nuntire nesfârşită.
Cum să te lepezi de duhul care te-a fericit, te-a crescut, te-a trezit etc.?
Ghicesc aici şi un semn al omului cu vocaţia prieteniei...

*

Şi tocmai din aceste motive, când totuşi oferim o carte pe care am citit-o şi iubit-o, înţeleg că iubim jertfelnic pe cel căruia i-o dăruim.

Oare ce s-ar putea intampla cu noi insa daca nu am putea comunica, " socializa", nici macar in mediul virtual, cam cu nimeni ? Adica doar cu persoane carora chiar n-am putea sa le spunem niciodata nimic, ce gandim ce simtim, ce nu ne convine, de frica repercursiunilor ? ( bine nici pe fb nu ne adresam sentimentele sau mb zis resentimentele direct persoanelor carora le sunt adresate, n viata reala, ci mai mult le barfim si ocaram pe acestea si ne plangem de ele, facandu-ne meanwhile noi prieteni si dusmani, unii pe care oo sustinem si ne sustin, si altii cu care ne contrazicem si polemizam la sange. Pt ca usualy cnd ne certam online nu o facem cu proprii cunoscutici fie cu unii noi pe care abia-i cunoastem acolo, fie cu altii vechi cu care nu mai avem nimic de impartit acum. Cu alte cuvinte, daca noi eram colegi de servici, cu sigurnata nu ne-am fi contrazis nici aici nici acolo pt ca ne-ar fi fost frica unii de altii, sau daca vreun alt forumist mai batran eventual ca noi ne-ar fi fost profesor, sau sef, i-am fi aratat si online acelasi " respect" ca si in viata reala, nu ne-am fi permis sa-i spunem ce gandim sau sa-l contrazicem, ca ne-ar fi picat la examen...am fi pastrat aceiasi ipocrizie ca-n viata reala, cu alte cuvinte : D...

Motiv?

Proaste alegeri trebuie sa faci sa ajungi in punctul asta.
Si ca sa ramai acolo, tot niste alegeri trebuie sa faci pana la urma.

Decat sa construiesti frustrari, sa le dai afara si sa pui altele si tot asa, nu mai bine schimbi ceva, pe bune?

Sa fii artagos si sa taci din frica in loc sa pornesti un scandal inutil, nu e ipocrizie e minimul de decenta de care mai poti da dovada.
Sigur, poti sa renunti la ea si sa barfesti sau sa pornesti un scandal din spatele anonimatului dar asta deja e o treapta mai jos.

Daca te deranjeaza ceva, iei masuri, nu te certi.

Frumos şi neaştepat final. :)
Cum ai pus problema, iniţial, nu dădeai semne că poţi să te desparţi de vreo carte îndrăgită. :))

Deh, "paradoxurile" creştinilor, cum ar zice "teologii"...

Cand o sa imi deschid firma mea, o sa incerc sa angajez doar persoane care sa imi convina, sau macar sa nu imi displac profund. Si poate o sa imi permit sa selectez si clientela : cine nu stie vorbi politicos, sa stea la rand, sa aiba rabdare, sa nu ma intrerupa cand vb cu altcineva dinainte...sa mearga cu Domnul, in pace...
Dar cand lucrezi la altii/pt altii...nu poti sa "concediezi" pe nimeni ...

In concluzie, ramane sa urasti oamenii in continuare oamenii cu cae nu te intelegi, visand la vremuri mai "bune", cand tu ai sa faci altora viata amara, nu invers.

Nu vreau sa fac viata amara la nimeni. Dar uneori asa e ea ( viata) si nu e vina mea cae asa si nici nu pot eu sa o schimb. ( toata lumea vrea sa nu faca nimic sau sa faca cat mai putin, si sa ie totul bine, iar daca se poate sa faca altcineva totul in acest sens)

Problema e alta.
Esti si tu ca "toata lumea"?

Daca iti deschizi o firma in orice alt scop decat profitul comercial este posibil sa reusesti asa ceva,intr-o oarecare masura,pentru o perioada de timp. Daca insa doresti o firma in sensul comun al termenului si aplici acest gen de abordare vei cunoaste toate intelesurile ( si consecintele) notiunii de ,,utopie". Daca totusi insisti pe ideea comerciala si totusi o vrei in aceasta abordare, s-ar putea sa obtii ceva de acest tip doar dupa un drum care va avea aspecte radical opuse ideilor tale de mai sus si pe parcursul caruia vei trai pe deplin sintagma ,, scopul scuza mijloacele". Altfel, in lumea comerciala, nu vei ajunge never ever la o asemenea ,,libertate". Sau poate vei reusi ceva cu totul uimitor desi o asemenea posibilitate este undeva dincolo de orizontul intelegerii mele la acest moment.

Am cunoscut destui comercianti. Unii se fac pres, altii au coloana vertebrala. Unii sunt chiar revoltator de nesimtiti cutoata lumea si, culmea, tot le merge bine...probabil ar fi s mai bine, mai multi clienti daca s-ar purta mai frumos dar, pana la urma in piata legea o fac cererea si oferta...

Dar ma tem ca/nu despre asta era vorba, adica comert si cum sa te porti cu clientii sau cu angajatii,'ci despre altcva mut mai interesant, si anume daca vorbele pot ucide si cum, in ce imprejurari...un subiect mult mai amplu dpdv psihologic, o arma de tip bumerang, care poate rani atar victima cat si autorul, cateodata...si aici se pot da multe, multe exemple...

Responsabilitatea a ceea ce postam pe Internet
 

Era in urma cu cativa ani eram pe un Forum ortodox si un preot face o afirmatie extrem de dubioasa sau zice-tii cum vreti, in care spunea ca :"Holocaustul nu a avut loc!" si dadea in acest sens una sau doua link-uri care spuneau despre ce spunea dansul.
I-am rraspuns sec, parinte cu toata stima, am citit doua carti "In umbra crematoriului" si "Am fost medic la Auschwitz" si i-am mai spus de faptul ca un general american, atunci cand a ajuns in lagar a spus tocmai asta"Face-ti poze ca sa nu se gaseasca careva peste ani, sa spuna ca astea nu au existat!"
Asa ca daca undeva apare un link dubios, noi sa nu luam de buna orice aiureala ce ar pune-o cineva undeva pe Net.Sa discernem ce citim si sa nu luam de bun.Nu stiu ce link-uri dubioase, nu schimba istoria,nu schimba realitatea.
La fel trebuie sa fim foarte responsabili cu ceea ce scriem in relatiile dintre noi.

Minunat spus, frate Cezar, iar cu ocazia asta mi-au trecut prin minte cateva momente din viata mea, legate de carti. In "86 cand eram constient ca parasesc definitiv Timisoara, aveam adunate multe din acele carti pe care am facut orice, nu doar sa le citesc, ci sa le am. Iar la acea vreme trebuie sa spun ca dadeam pe o carte buna si ultimile mele economii. Plecand din Timisoara, nu mi-am oprint nici macar una din acele carti, ci i le-am daruit fratelui meu care si el la randul lui imi intinsese de multe ori o mana consistenta de ajutor. Gestul meu l-a uimit, fiindca stia cat de mult imi iubeam acele carti. As fi putut sa-i dau orice, dar n-ar fi fost la fel de "atins" in adancul sufletului. Si-acum, cand mai merg in vizita, revad in mica lui biblioteca, toate acele carti de-atunci, asezate parca in prim-plan...
Dupa multi ani, cand aveam deja o familie, si alte prioritati, am luat la ocazie o doamna. Si cum eu niciodata nu accept bani pentru asemenea fapte, femeia s-a simtit totusi datoare intr-un fel si mi-a lasat pe canapea o carte. In primul moment n-am stiut ce carte, considerand ca este una dintre acele carti pe care le impart sectarii. Ajuns acasa am fost placut surprins sa descopar ca acea carte era despre viata Sf. Ioan Rusu. Citind-o, cred ca am plans la fiecare pagina in parte, fiindca cel ce o scrisese fusese in mare har. Dar intr-o zi, cineva mi-a sugerat sa fac o vizita unui bolnav de cancer pe care nu-l cunosteam personal, dar caruia i se vorbise despre mine si despre faptul ca si eu la randul meu am scapat cand nimeni nu mai credea. Era asadar vorba de un cuvant de imbarbatare. Inainte sa plec spre locuinta lui, m-am gandit indelung ce sa-i duc in dar, fiindca imi doream sa nu intru pentru prima data in casa omului, cu mainile goale. De pe birou, cartea Sf Ioan Rusu, parca abia astepta sa fie daruita si altuia... Fara sa mai stau pe ganduri, am luat-o pur si simplu, fara s-o mai impachetez in vreun ambalaj, considerand ca acea carte in sine reprezinta insasi VINDECAREA, daca Dumnezeu vrea. Si iata ca de-atunci au trecut vreo 7 ani, iar barbatul este bine si vioi. Nu stiu daca Sf Ioan Rusu a facut vreo minune, sau nu stiu prin ce minune acel om si-a revenit spectaculos, dar cand m-am intalnit la oras cu el, arata plin de energie si seninatate. Dar mai ales se impacase cu fratele lui cu care l-am rugat de fapt sa inceapa... "terapia"!
Fara a fi inteles gresit, cred cu tarie ca cel mai frumos si desavarsit dar de carte, este darul de "Cartea sfanta"! Iar acest dar nu se face oricum, oricui, ci numai aceluia care are bucuria sufleteasca sa primeasca un astfel de dar si sa-l pretuiasca in asa fel incat sa devina din "culegator", "semanator"! In momentele mele de liniste imi doream sa am ocazia sa impart astfel de carti, dar nu mergand din usa-n usa si nici impartindu-le pe strada, pentru ca acele daruri ajung in foarte scurt timp in galeata de gunoi. Imi doream sa am sansa sa daruiesc celui ce are nevoie. A fost de-ajuns sa gandesc asta, fiindca nu odata, avand anumite discutii cu cineva, il auzeam spunand ca mult ar vrea sa aiba de unde citi Paraclisul atat de mult ajutator la nevoie, sau psalmi... Si astfel ocazia de a darui se implinea de la sine, prin marea mila a lui Dumnezeu care le oranduia cu mare grija, pe toate.
Despre "Pelerinul rus", pot spune cu mana pe inima ca este cartea mea de capatai, fiindca nu a fost vreo carte in viata mea pe care s-o fi urmarit de atatea zeci si zeci de ori. Sunt atat de multe detalii acolo incat nu exista om pe fata pamantului sa nu se poata mantui daca tine cont de toate acele detalii si intamplari pe cat de simple, pe atat de adanci si de bogate in intelepciune. Iar asta tine iarasi de Har!... Nu trebuie sa ne punem noi, intrebari de genul "cum trimite Dumnezeu Harul?", ci doar sa acceptam gandul ca intotdeuna gaseste El o cale anume!...

O,om!...
 

In vara am fost la mare, acolo un prieten citea din cartea :Pelerinul rus, si in ea avea un semn de carte, pe care era scris urmatoarea poezie:

Traian Dorz - O, OM!...

O, om!… ce mari raspunderi ai
de tot ce faci pe lume!
De tot ce spui în scris sau grai,
de pilda ce la altii-o dai,
caci ea mereu spre iad sau rai
pe multi o sa-i îndrume!

Ce grija trebuie sa pui
în viata ta, în toata,
caci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus... si-n veci nu-l mai adui,
dar vei culege roada lui
ori viu, ori mort odata.

Ai spus o vorba – vorba ta,
mergând din gura-n gura,
va veseli sau va-ntrista,
va curati sau va-ntina,
rodind samânta pusa-n ea
de dragoste sau ura.

Scrii un cuvânt – cuvântul scris
e-un leac sau e-o otrava!
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
ramâne-n urma-un drum deschis
înspre Infern sau Paradis,
spre-ocara sau spre slava.

Spui o cântare – viersul tau
ramâne dupa tine
îndemn spre bine sau spre rau,
spre curatie sau desfrau,
lasând în inimi rodul sau
de har sau de rusine!

Arati o cale – calea ta
în urma ta nu piere.
E calea buna sau e rea,
va prabusi sau va ’nalta,
vor merge suflete pe ea
spre rai sau spre durere.

Traiesti o viata – viata ta
e una, numai una;
oricum ar fi, tu nu uita,
cum ti-o traiesti, vei câstiga
ori fericirea-n veci prin ea,
ori chin pe totdeauna!…

O, om!... ce mari raspunderi ai,
tu vei pleca din lume!
Dar ce scrii azi, ce spui în grai,
ce lasi prin pilda care-o dai,
pe multi, pe multi, mereu spre rai
sau iad o sa-i îndrume.

O, nu uita!... fii credincios,
cu grija si cu teama!
Sa lasi în urma luminos
un grai, un gând, un drum frumos! –
Caci pentru toate, ne-ndoios,
odata vei da seama!...

O femeie care a facut 17 ani de ispasire ptr pacatul ei.O femeie inteligenta, frumoasa chiar si acum la 42 de ani.A aparut la TedTalks dupa 17 ani de tacere.
Veti zice ca totul a fost ceva simplu?...
Am citit la un moment dat un comentariu pe care l-a scris o moderatoare dupa vreo luna dupa ce a a avut loc filmarea.Dupa ce a fost uploadata inregistrarea au inceput un extrem de mare numar de comentarii batjocoritoare la adresa lui Monica Lewinski,daca echipa de moderatori nu isi faceau treaba, ceea ce fusese acum 17 ani nu era prea departe si acum sa se intample. Au sters multe mesaje tendentiose si vulgare la adresa ei, si incet au inceput sa predomine mesajele pozitive.Ceea ce putea sa se transforme intr-o noua umilire si victorie a anonimilor si railor, s-a transformat in cel mai vizualizat film TEDTalks pe anul 2015. Si in revenirea unei femei care a ispasit destul ptr pacatul ei.

Acum este tradusa si in limba romana:
https://www.ted.com/talks/monica_lew...pt?language=en
O parte din rezumat:
... În 1998, după ce am fost prinsă într-o poveste de dragoste imposibilă, am fost prinsă în mijlocul unui vârtej politic, juridic și mediatic cum nu se mai văzuse înainte. Amintiți-vă, cu doar câțiva ani înainte, știrile veneau doar din trei surse: citind un ziar sau o revistă, ascultând radioul, sau urmărind televiziunea. ...
03:46
Un click care a cutremurat lumea. Ce a însemnat asta pentru mine personal a fost că peste noapte m-am transformat dintr-o persoană privată la una umilită public la nivel mondial. Am fost „pacientul zero” în pierderea reputației personale la scală globală, aproape instantaneu. Aceasta grabă de a judeca, activată de tehnologie, a condus la o mulțime de „aruncători cu pietre" virtuali. Desigur, a fost înainte de rețelele de socializare, dar oamenii puteau comenta online, puteau trimite email-uri și, desigur, puteau trimite glume răutăcioase. Sursele de știri au postat fotografiile mele peste tot pentru a vinde ziare, bannere publicitare online și pentru a ține oamenii în faţa televizorului.... Am fost etichetată drept târfă, vagaboandă, prostituată, pițipoancă și, desigur, femeia aceea. Mulți m-au văzut, dar puțini m-au cunoscut. Și înțeleg: era simplu să se uite că acea femeie era dimensională,
05:33
că avea un suflet, care era cândva intact. Acum 17 ani, nu exista un termen pentru ce mi s-a întâmplat. Acum i se zice „cyberbullying”, hărțuire online. Astăzi vreau să împărtășesc cu voi puțin din experiența mea, să vorbesc despre cum acea experiență mi-a definit observațiile culturale.
și cum sper ca experiența trecutului meu să ducă la o schimbare din care să rezulte mai puțină suferință pentru alții. În 1998, mi-am pierdut reputația și demnitatea.
06:14
Am pierdut aproape totul, și aproape mi-am pierdut viața...
Nu era ceva ce se întâmpla frecvent în 1998. Prin asta mă refer la furtul vorbelor, al acțiunilor private ale cuiva, a conversațiilor sau a fotografiilor și distribuirea lor publică, fără permisiune, fără context, și fără compasiune.
Sărim 12 ani, în 2010, apărea mass-media pe rețele sociale. Apăruseră mult mai multe exemple ca al meu, fie că persoana respectivă făcuse sau nu o greșeală, și acum sunt implicate persoane publice și private. Pentru unii, consecințele au fost dezastruoase.
09:25
Vorbeam la telefon cu mama mea în septembrie 2010 despre știrea că un student de anul I de la Rutgers University, Tyler Clementi -- blând, sensibil, creativ -- a fost filmat în secret de colegul lui de cameră având relații intime cu alt bărbat. Când s-a aflat online, au început ridiculizarea și
umilirea. După câteva zile, Tyler s-a aruncat de pe podul George Washington și a murit. Avea 18 ani.
10:06
Mama mea era atât de afectată de povestea lui Tyler și a familiei lui și suferea cu adevărat, într-un fel pe care nu îl înțelegeam. În final am realizat: ea retrăia 1998. Retrăia momentele când veghea la patul meu în fiecare noapte, retrăia cum mă obliga să fac duș cu ușa de la baie deschisă, retrăia o perioadă în care părinții mei se temeau că aș putea fi umilită de moarte la propriu.
10:47
Astăzi, prea mulți părinți nu au avut șansa să intervină și să-i salveze pe cei dragi. Prea mulți părinți au aflat de suferința și umilința copilului lor după ce era prea târziu... Cruzimea nu e ceva nou,
12:58
dar în mediul online e amplificată de tehnologie, e necontroltă și e mereu accesibilă. Ecoul rușinii obișnuia să se extindă doar în familie, în sat, școală sau comunitate. Acum se extinde și în comunitatea online. Milioane de oameni, sub anonimat, te pot răni cu vorbele lor, asta cauzează multă durere. Nu există limite pentru câți oameni te pot observa public și te pot pune la zid. Există un preț foarte personal pentru umilirea publică, iar dezvoltarea Internetului l-a făcut să explodeze.
13:50
De aproape două decenii, am pus semințele rușinii și umilirii publice în solul nostru cultural, online și offline. Site-uri de bârfe, paparazzi, reality show-uri, politica, știrile și, uneori, hackerii, toți „trafichează” rușinea. Asta a dus la desensibilizare și la crearea unui mediu online permisiv care se pretează la batjocură, invadarea intimității și „cyberbullying”. Această schimbare a creat ceea ce profesorul Nicolaus Mills numește „cultura umilirii”. Gândiți-vă la câteva exemple faimoase doar din ultimele șase luni. Snapchat, serivicul folosit în principal de generația tânără, pretinde că mesajele sunt stocate doar câteva secunde. Imaginați-vă ce conținut variat au acestea. O aplicație suplemetară folosită pentru stocarea mesajelor a fost spartă de hackeri și 100000 de conversații personale, poze și video-uri au circulat online și acum au o durată de viață permanentă.

Lui Jennifer Lawrence și altor actori le-au fost sparte conturile iCloud și imagini private nud au fost împrăștiate pe Internet fără acordul lor. Un site de bârfe a avut peste 5 milioane de accesări pentru această postare. Cât despre spargerea Sony Pictures? Documentele care au primit cea mai multă atenție erau email-uri private cu potențial maxim de umilire. În această cultură a umilirii,
15:41
există un alt preț atașat batjocorii publice. Prețul nu măsoară prejudiciul adus victimei, pe care Tyler și mulți alții, în special femei, minorități și membrii comunității LGBTQ l-au plătit; prețul măsoară profitul celor care abuzează de aceștia. Invadarea celorlalți e materia primă, exploatată eficient și fără scrupule, împachetată și vândută pentru profit. A apărut piața, umilirea publică devenind marfa industriei rușinii. Cum se fac bani din asta? Prin click-uri. Mai mare rușinea, mai multe click-uri. Mai multe click-uri, mai mulți bani din reclame. E un cerc vicios. Cu cât accesăm acest fel de bârfă, cu atât devenim mai indiferenți la viețile din spatele ei. Și cu cât devenim mai indiferenți, cu atât accesăm mai mult. Între timp, cineva face bani din suferința altcuiva. Cu fiecare click, facem o alegere. Cu cât ne saturăm cultura cu umilire publică, cu atât aceasta devine acceptabilă și constatăm mai multe comportamente precum „cyberbullying”, batjocură, spargerea conturilor și hărțuire online. De ce? Pentru că toate au umilirea ca fundament. Acest comportament e un simptom al culturii pe care am creat-o. Gândiți-vă.
17:30
Schimbarea comportamentelor începe cu evoluția ideilor. ...
Schimbarea începe din ceva simplu, dar nu e ușor. Trebuie să ne întoarcem la valorile tradiționale: compasiune și empatie. Online avem un deficit de compasiune, o criză de empatie...
19:51
Discutăm mult despre dreptul nostru la liberă exprimare, dar trebuie să vorbim mai mult despre responsabilitatea pe care o implică. Cu toții vrem să fim auziți, dar haideți să recunoaștem diferența dintre a te exprima cu intenție și a te exprima pentru atenție. Internetul este mediul ideal pentru exprimare, A fi empatic online e în folosul tuturor și ajută la crearea unei lumi mai sigure și mai bune. Trebuie să comunicăm online cu compasiune, să consumăm știri cu compasiune, să accesăm pagini cu compasiune. Imaginați-vă cum ar fi să trăiți o zi în profilul altcuiva. Aș vrea să închei într-o notă personală. În ultimele nouă luni, întrebarea primită cel mai des a fost de ce. De ce acum? De ce mă expun? Puteți citi printre rânduri aceste întrebări, dar răspunsul nu are nimic de-a face cu politica.

Răspunsul a fost mereu și este: acum e timpul. E timpul să nu mă mai feresc de trecutul meu. E timpul să încetez să trăiesc cu această stigmă. Și e timpul să îmi revendic povestea.
21:17
Și nu fac asta doar pentru a mă salva pe mine. Oricine suferă din cauza rușinii și a umilirii publice trebuie să știe un lucru: Îi poți supraviețui. Știu că este greu. Poate nu este lipsit de durere, rapid sau ușor, dar poți lupta pentru un alt final al poveștii tale. Să ai compasiune pentru tine. Cu toții merităm compasiune și merităm să trăim online și offline într-o lume mai empatică...

Din pacate, Monica o termina prost. Vrea o lume mai empatica...
Ceea ce cred ca ii scapa este faptul ca acolo unde e mai multa empatie e, de exemplu, si multa cruzime. Pare contradictoriu, dar asa stau lucrurile pe pamant. Unii se folosesc de empatie tocmai pentru a gusta mai deplin chinurile altora...
Vestea buna e ca nu de empatie avem nevoie, ci tocmai de depasirea ei prin salt.
Lumea cautata, lumea mai buna, e dincolo de empatie. E peste ea. E acolo unde nu am nevoie de imaginatie (empatia fiind o forma a acesteia), ci de rugaciune. Rugaciunea nu presupune empatie ci, dimpotriva, taina indescifrabila a unei alte prezente pe care o doresti si o accepti. Careia i te daruiesti si i te supui. Iar ea se daruieste tie, intreaga.

A te ruga inseamna sa te dai altuia cu totul si el sa ti se daruiasca in intregime tie.
Ce empatie, domle, mai e aici? Ce empatie poti sa ai cu Dumnezeu?
Rugaciunea este, pe langa empatie, ceea ce este o sotie devotata pe langa o curva mieroasa.

Scrii mult gresesti mult,scrrii putin gresesti putin.Ce inseamna Empatie dupa WIKIPEDIA:
Empatia - este capacitatea de a recunoaste si, într-o oarecare masura, de a împartasi sentimentele (cum ar fi tristetea sau fericirea) care sunt experimentate de catre o alta fiinta, chiar daca aceasta nu le exprima explicit. O persoana are nevoie de a avea un anumit grad de empatie înainte de a putea sa fie capabil sa simta compasiune.

Eu cred ca nu poti sa simti cu cineva ceva,sa fii empatic cu cineva si sa fii batjocoritor in public de exemplu,cum era aratat in filmuletul amintit de mine mai sus.A fi empatic trebuie sa simti cu adevarat ceva fata de persoana rrespectiva.Cu o persoana cu care empatizezi in mod real nu cred ca poti fi crud sau badaran.

Empatia si relatiile umane ajuta mult la intarirea spirituala a credinciosilor.Cei care nu mai aveau nevoie de Empatie si relatii umane respectiv pustnicii,erau 1 din mai mult de o mie, si inainte erau caliti in familii si comunitati.Fiind caliti si intariti se puteau dedica cu totul rugaciunii.
E o foame teribila de empatie in societatea actuala.Facebook in nici un caz nu poate sa o acopere, dimpotriva, este inceputul a ceea ce spunea un parrinte: "Atunci cand nu va mai fi poteca intre casa si casa, atunci va veni sfarsitul!"
Cum spunea un predicator protestant referindu-se la Facebook: "Aici se vehiculeaza barfe cum nu s-au vehiculat de cand e lumea!"Exemplu:Era astazi la TV nevasta lui Borcea necajita ca vrea sa isi salveze casnicia asa cum e ea(casnicia), el fiind in inchisoare,dar vrea sa o pastreze ca au doi copii. Nu stiu ce femeie a pus pe Facebook ca o sa aiba copil cu Cristi Borcea .Si barfele,rautatile astazi se duc "ca vantul".Parca altfel te doare un lucru care stii ca il stie un grup restrans de oameni si nu tot Net-ul?NU???
Cum poti unui om care are nevoie de a discuta cu cineva ca are probleme sa ii spui doar de rugaciune,cand el vrea dupa rrugaciune sa comunice cu cineva real,sa ii vada ochii ,sa ii simta prezenta.

NU e adevarat! cu Dumnezeu poti sa ai empatie !Dar nu cand vrei tu!!! Eram pe vremea cand credinta mea era pura ,eram la inceput, nu stiam alta rugaciune in afara de Tatal nostru .Aveam niste probleme mari . Ma rugam cu lacrrimi fiebinti si cu infinita durere.Si l-am simtit de cateva ori(putine, mai putin decat degetele de la o mana) ca fiind langa mine,cand durerea era mai mare, pot spune ca era langa mine.M-a ajutat mult atunci prin acea prezenta !

Una e sa Il simti pe Dumnezeu, alta e sa empatizezi.
Empatia, repet, e o forma a imaginatiei. O transpunere imaginativa in situatia altuia (om, pom etc.)
Ori, a simti pe Dumnezeu e altceva decat imaginatie. Sunt experiente net diferite.
Vrei sa faci diferenta, te rog, intre experienta directa, fata catre fata, si imaginarea acestei cunoasteri?

Eram in urma cu cativa ani am avut o zi grea, parca nu mergea nimic.Vin la tara si parca nu ma puteam aduna sa fac nimic.Zic, hai sa ma duc la un vecin din zona, sa mai povestesc cu el sa vad ce face.Plec catre el, si pe drum vad o batranica in fata casei ei, nu departe de prietenul meu."Buna ziua!Ce mai face-ti!" imi raspunde si imi spune cat de greu e sa fie singura ,ca singuratatea asta o doboara,ca e din alta zona si aici nu are multe rude.Si imi vorbeste asa cu o simtirre si atat de frumos, incat puteam sa nici nu mai merg la prietenul meu, caci am simtit asa un val de simtire ,de multumirre(la sfarsit mi-a multumit ca am stat cu ea de vorba) .Eu spun ca a fost empatie asta care mi-a modificat starea psihica in cateva secunde.Dar eu as zice ca nu e doar o stare de imaginatie as spune ca e mai mult de atat.
In urma cu sute de ani daca le-ai fi spus de curent, ca e o stare bine definita a materiei nu ar intelege,sau la fel cu magnetismul.
Parca ceva imaterial s-a transmis in aer, intre mine si acea batranica.Deci eu ced ca empatia e ceva mai mult decat definitia.

Dar legat de experienta mea cu Dumnezeu(enumerata mai sus)daca nu picam de acord cu cuvantul empatie, spune-i comuniune, atunci in clipele alea de rugaciune sincera in vremuri grele.

Deci nu e vorba despre ce a facut ea, ci de faptul ca a trebuie sa supore niste consecinte pe masura.

Nu e atat vorba de ce a facut ea ci de faptul ca s-a aflat.
Nu si-a pierdut reputatia cand le-a facut, si-a pierdut-o cand s-a aflat de ce a facut.

Ca sa nu mai vorbim ca de fapt si de drept, tot ea a fost si cea care a facut in asa fel incat sa se afle.

Deci nu conteaza ce faci, la ce nivel, lumea sa fie intelegatoare.

La fel si cu bietii LGBTQ.

Misto discurs.

Nu despre responsabilitate, nu despre decizii bune sau mai putin bne, ci despre cum ar trebui sa fim feriti de consecinte.

Şi astea chiar n-au nicio legătură cu faptul că soţia lui Bill candidează ?!

Scuze ca raspund cu intarziere,dar am avut mai mult de 12 zile in care nu am avut acces la Internet.
Consecintele le-a suportat.17 ani de ispasire crred ajunge.
Nu inteleg cum adica: "si-a pierdut-o cand s-a aflat de ce a facut".Era o femeie tanara care era indragostita de un barbat foarte frumos si foarte puternic.

De ce ar fi vrrut ca sa se faca de "cacao" in public?

Scopul ptr care am pus link-ul asta nu a fost ptr " bietii LGBTQ"!
De ce am pus adresa asta?
Sunt putini care ridica problema asta a cyberbulling-ului (mai sunt oameni, dar putini care o ridica)asa ca e bun si link-ul asta.Sunt si oameni in toata firea care sunt hartuiti online.Am sa pun zilele astea un link, dar ptr ca e in engleza, am sa traduc o parte.

Zilele trecute o tanara naiva(la noi in tara) s-a intalnit cu un tanar cunoscut pe Facebook cu vreo 3 luni in urma, care dupa ce a profitat de ea, i-a facut si poze compromitatoare ,dupa care a santajat-o.Dupa cateva zilea mai adus vreo doi cu el si obligand-o sa se culce cu ei.Dupa asta a venit momentul cand a spus la parinti.Nu stiu ce s-a mai ales cu treaba asta.Cert e ca o tanara dupa chestia asta ramane cu sechele!!!
Nu stiu daca tineri au de ales, cu Facebook asta.Daca le spune cineva, "vedeti ca acolo sunt multe pericole si oameni cu obraz gros.Oameni fara nici un fel de scrupule.Vede-ti ca cel mai mare pericol e ca intalniti acolo oameni care nu i-ati intalni in viata reala!"
Ar trebui ca la ore de dirigentie sa se spuna astea,nu numai sa dea teme pe Facebook ca e mai usor,chiar daca copii nu au 13 ani. Profesorii trebuie sa fie responsabili.

Haha, sa fim seriosi. A fost in atentia generala cat? o luna, doua, trei, sase?

Daca ar fi avut 16 ani poate "indragostitul" era o scuza.

Si in definitiv, ea a fost cea care s-a dat de gol.

Probabil ca un soi de razbunare dandu-si seama de ceea ce trebuia sa stie de la inceput: ca relatia asta nu o sa ajunga nicaieri.
Ce-si inchipuia ca pica doar el si ea nu?

Si asta cat avea? "tot" 16?

Aiurea. Sunt si in viata reala. Dar nu se face atata caz de asta.
Daca esti proasta si te dezbraci in fata unuia care abia il cunosti si inca de la distanta, ce vina are ca e facebook sau nu?
S-au intamplat din astea si fara facebook.

Ce e aia "teme pe facebook"? :)))

Chiar crezi ca parintii nu le zic sa nu aiba incredere in necunoscuti?
Li se spune asta inainte sa invete sa stea bine pe picioare.

Dar asta nu e o lectie pe care toti o invata o data pentru totdeauna.

Si nici nu tine loc de o educatie aprofundata vizavi de relatiile cu altii.

Faptul ca Monica Lewinski s-a indragostit sau nu de Clinton la acel moment, este treaba ei si nu suntem noi in masura sa apreciem daca asa a fost sau a urmarit alte interese.

Insa, pe de alta parte, tot circul mediatic creat in jurul acestei intamplari, este si din vina ei. Era majora, stia ce face, era constienta ca omul respectiv este casatorit , si in mod logic stia comportamentul presei de scandal.

Orice om matur trebuie sa-si asume si consecintele faptelor sale, sa fie constient ce efect pot aveea anumite decizii care le ia la un moment dat.

Pai atunci tot ce trebuie sa faca e sa-si retraga prezenta din mediul "online" corect?
Cum poti sa cyberbulesti pe cineva care nu are o prezenta "cyber"?

E ca la televizor - ai butonul rosu, de pe primul rand. Se numeste "off".
Exista si "cyberoff" e pe undeva pe la optiuni, ceva de genul "delete account".

Mai mult de 6 luni cu siguranta.Am mai citit despre ea la un moment dat.
1.Daca ti se pune o eticheta, si nu poti spune nimic,sau si daca ai spune, la ce ti-ar folosi!?Acolo unde lucra la un moment dat Monica, a venit ceva delegatie,(ma rog persoane din alta parte,probabil din alt stat) ii gaseau ceva brusc prin spate ceva de facut, ca sa "dispara" o perioada.Si omul simte.Si asta nu o data i s-a intamplat.
2.Faza cand mama ei nu o lasa sa faca baie cu usa de la baie inchisa ???De aia nu am sters partea cu Tyler homosexualul (ptr ca mama ei a retrait acele clipe, cand a murit acel tanar,ca si cand ea era in locul parintilor lui Tyler),si cu cei de la LGBT.
Ma rog eu care sunt un om foarte sanguin, poate sunt inclinat sa o judec mai usor, legat de pacatul trupesc.Dar nu vreau sa discutam mult in contradictoriu de vina sau nevina ei.
Eu vreau sa revin la subiectul topicului.O lume mai sigura on line si informata.Sa nu lasam lumea asta a Internetului sa mearga in ce directie vrea ea, si sa nu putem face nimic.Sunt multe chestii am sa mai revin.



Nu 18 ani.Preluat de la: http://observator.tv/social/legata-l...ta-171963.html
Legată la ochi şi violată şi apoi şantajată
La 18 ani, duce o povară pe care încearcă să o uite. Şi de care îi este ruşine. De aceea o să-i spunem Maria.

În urmă cu trei luni, l-a cunoscut pe Facebook pe Cezar. Tânărul de 17 ani a cucerit-o din vorbe. După trei săptămâni de prietenie virtuală, cei doi s-au întâlnit. Acasă la el. Maria a acceptat invitaţia, fără să încerce să afle mai multe despre băiatul de care s-a îndrăgostit. A fost greşeala de la care a pornit totul. Maria a fost legată la ochi în timpul actului sexual şi filmată de un prieten de-al iubitului ei. Apoi a început şantajul.

Iubitul de pe Facebook i-a cerut fetei 3000 de lei, sumă pe care a şi primit-o. De teamă şi de ruşine, Maria nu le-a spus părinţilor ce se întâmplă.

În seara de Crăciun, Maria a fost ameninţată din nou. Acelaşi tânăr a chemat-o pe fată în apartamentul lui. Maria i-a bătut la uşă, fără să-şi dea seama că face o nouă greşeală. Dorea, însă, să scape de şantaj. În casă o aşteptau iubitul şi doi prieteni mai mari.

Abia după viol, Maria le-a spus totul părinţilor ei şi apoi poliţiei. Cei trei violatori au fost prinşi aseară, în flagrant, tocmai când primeau de la victima lor o nouă sumă de bani. 2000 de lei ca să nu publice înregistrările compromiţătoare. Maria a învăţat din coşmarul trăit şi are putere acum să lupte împotriva celor care au făcut-o să sufere.

Da , o profesoara care o parte din teme si tematica generala o dau pe Facebook.Au facut un grup care au acces si parintii.
Si am auzit si la alti cunoscuti, din alta zona, care se plangeau de asta si copilul avea 11 ani.
Am intrebat de ce nu dau pe mail?Pai e mai simplu pe Facebook, ca nu trebuie sa stii atatea adrese de mail.

Parintii, le zic bietii mai multe, si sa nu isi arate casa, dar Fb si altii asa zise persoane "cool" si "trendul" le spune opusul.

Pai, tocmai la sfarsitul filmului de care vorbeam, la care am sa ii dau link-ul, asta era ultima fraza care o spunea ca e mai sigur sa nu intri in chestia asta.Sau altfel spus,sa stai deoparte.
Dar multi tineri cad in plasa ca e o reclama ticaloasa:"Cine nu e pe Facebook nu exista!"
Dar unii care si-au sters contul, dimpotriva spuneau ca le e mai bine DUPA stergere!

Nu exista masuri externe care sa tina loc de educatie. Pentru parinti.

Poti sa fii te rog mai explicit.Pare asa cam filozofic.:-)))

Link-ul de care am spus mai inainte.Cum cineva ptr niste vorbe spuse in gluma si-a distrus viata in cateva ore fara sa realizeze asta. https://www.ted.com/talks/jon_ronson...out_of_control
Filmul este in engleza.O parte am tradus aici.Sper fie cat de cat bine tradus pana la min 8.

Min 3:20Sa va spun o intamplare.Este despre o femei numita Justine Sacco.Era o femeie care avea 170 de urrmaritori pe Twitter si le spune mici glume,ca si acesata intr-un avion din New York catre Londra:[Omule ciudat german:Esti la clasa intai. Este 2014. foloseste ceva deodorant." -Multumesc lui Dumnezeu ptr medicamente.] Deci Justine a chicotit cu ea insasi, si a apasat trimite, si nu a primit nici un raspuns,si a simtit ca si cum simtim toti cand internetul nu ne felicita ca suntem glumeti.O tacere neagra cand Internetul nu ne raspunde inapoi.Si apoi a ajuns pe Heathrow ,si ea a avut putin timp sa petreaca inainte de finalul calatoriei,asa ca s-a gandit sa spuna o alta gluma taioasa:
04:05
[Ma duc in Africa.Sper sa nu fac SIDA.Glumesc.Sunt alba!]
04:09
Si ea glumea cu ea insasi,si apoi a trimis send,nu a primit nici un raspuns,si-a inchis telefonul,s-a culcat,si s-a tfrezit 11 ore mai tarziu
,si-a pornit telefonul in timp ce avionul rula pe pista,si avea un mesaj de la cineva cu care nu vorbise din liceu,,care a spus"Imi pare rau sa vad ce ti se intampla".Apoi alt mesaj de la un prieten bun:"Trebuie sa ma suni acum.Tu esti pe topicul numarul unu din lumea intreaga de pe Twitter."
04:45
Ce se intamplase este ca unul din cei 170 de urmaritori a trimis la un jurnalist Gawker,si el a retrimis mesajele la 15.000 de urmaritori
[Si acum o gluma draguta de vacanta de la IAC's PR boss] Aceasta a fost ca un Trasnet de aprindere. Cateva saptamani mai tarziu ,am vorbit cu junalistul Gawkerr.I-am trimis mail si l-am intrebat cum s-a simtit,si el a spus :"Ca s-a simtit delicios." Si apoi a spus"Dar sunt sigur ca ea e bine acum."
05:08
Dar ea nu este bine,ptr ca in timp ce dormea,Twitter a luat controlul vietii ei si a desfacut-o bucata cu bucata.La inceput au fost filantropistii...Apoi au venit cei terifiati: [... nici un cuvant ptrr aceasta rasista dezgustatoare si oribila si nenorocitul de mesaj de la Justine Sacco.Sunt mai mult decat oripilat.]
05:35
A fost cineva pe Twitter in noaptea acea?Cativa dintre voi.Gluma lui Justin va umplut Twitter feed in acelasi mod ca mie?Si am crezut ca si oricine altcineva in acea noapte,care a fost,"Uau,cineva a dat-o de belea!Viata cuiva e pe cale sa devina groaznica.Si stateam in patul meu ,mi-am pus perna sub cap,si apoi am gandit,aceasta gluma nu cred ca a intentionat sa fie rasista.Poate ca in loc sa isi etaleze voios privilegiul ei,ea si-a etalat satiric privilegiul .Este o taridtie de comedie ca aceasta,ca si South Park sau Colbert sau Randy Newman.Poate ca crima lui Justine a fost ca nu a fost atata de buna ca Randy Newman.In fapt,cand am intalnit-o pe Justine cateva saptamani mai tarziu intr-un bar,ea era distrusa,,si i-am cerut sa explice gluma,si ea a spus,"traind in America ne pune putin intr-un balon atunci cand intram in lumea a treia.Eu am glumit de "balonul" asta. "
06:31
O alta femeie de pe Twitter in acea noapte,un nou politician scriitoaea Helen Lewis,ea mi-a recenzat cartea mea despre rusinea publica si a scris ca ea a scris in acea noapte pe Twitter "Nu sunt sigura ca gluma ei a intentionat sa fie rasista" si ea a spus ca imediat ea a prrimit o furie de mesaje spunand "Ei bine si tu esti doar o actea privilegiata de asemenea."Si de asemenea spre rusinea ei ,a scris,a tacut si a privit cum viata lui Justine se sparge in bucati.
06:56
A inceput sa se faca intuneric:[Toata lumea sa o reporteze pe aceasta p**** @JustineSacco].Apoi au venit mesajele sa fie concediata.{Succes cu vanatoarea de slujbe pe noul an.#Sa fii concediata}Mii de oamenii din jurul lumii au decis ca este datoria lor sa o concedieze.
[@JustineSacco ultimul mesaj tweet al carierei tale. #Cu supaare sau fara Corporatiile s-au implicat speand sa isi vanda produsele pe spatele nimicirii lui Justine. [Data viitoae cand ai de gand sa dai mesaj pe twitter ceva stupid inainte de a decola,fii sigura ca iei un zbor Gogo!](rasete)
7:29
Multe companii au facut multi bani in acea noapte.Voi stiti,numele lui Justin era cautat pe Google de 40 de ori pe Luna.In acea luna,din decembrie din 20 pana la sfarsit llui decembrie,numele ei a fost cautat pe Google de 1.200.000 de ori.Si un economist al Internetului mi-a spus ca asta inseamna ca Google a facut intre 120.000 de dolari si 468.000 de dolari din distrugerea lui Justine,intrucat dintre noi sunt cei care au facut aceasta rrusine-noi nu am castigat nimic.(rasete)Noi suntem ca niste interni rusinii neplatiti de la Googgle.(rasete)
08:06
Si apoi au venit trolii:[Sunt un fel de speranta ca Justine sa ia Sida?Lol}Cineva a scris:"Cineva HIV pozitiv sa o rapeasca pe catea si sa vedem daca culoarea pielii o va proteja de SIDA."Si acelei persoane nimeni nu i-a reprosat nimic.Nimeni nu s-a dus dupa acea persoana.Erau toti atat de entuziasmati de distrugerea lui Justine,si creierele noastre spre rusinea noastra sunt atat de simple,caci noi nu putem face altceva decat sa distrugem pe cineva inadecvat ca Justine.Justine a unit in acea noapte o multime de grupuri diferite in acea noapte,de la filantropisti la "Violati acea catea." [@JustineSacco Eu sper ca tu sa fii concediata! Catea dementa... Doar sa stie lumea ca tu ai de gand sa megi neprotejata in africa.]

Partea a doua:
 

09:00
Justine dormea in avion si era incapabila sa isi explice ei insisi,si inabilitatea ei a fost o parte mae din hilaritate.In acea noapte noi am fost ca si copii care se jucau cu un pistol incarcat...Un topic a inceput in lumea intreaga:#a aterizat Justine [Serios. eu doar vreau sa ma duc sa ma culc ,dar toata lumea de la bar este aici #a aterizat Justine] Nu pot sa privesc in alta parte.Nu pot pleca.] [##a aterizat Justine: poate ca este cel mai bun lucru care mi s-a intamplat vineri noaptea.]

Aici nu ma pot rabda, ce om mic e asta cu comentariu asta.Altceva, cat s-ar fi gandit, nu gasea nimic mai bun de facut.Fratilor sa ii trimitem ceva de Sf. Ioan Gura de Aur,poate ii vine handicapatului mintea la cap si are ce face vinerri seara.

[Nu este nimeni in Cape Town sa mearga la aeroport sa trimita mesaj cu venirea ei? Vino, twitter! vreau poze] Si ghiciti ce? Da era acolo.
[@JustineSacco a ajuns in fapt la Cape Town international. Si daca vrei sa stii cum arata sa descoperi,, ca ai fost facut bucati ptr o gluma liberala rastalmacita,nu de catre troli,dar de oameni draguti asa ca noi,aceasta este ca si :[...ea s-a decis sa poarte ochelari sa se deghizeze.]
...
11:18
iIn ultimii trei ani,am mers in jurul lumii intalnind persoane ca si Justine Sacco--si crredeti-ma,sunt o multime de oameni ca si Justine Sacco.Sunt toti mai multi cu fiecare zi.Si noi vrem sa gandim ca sunt bine,dar ei nu sunt bine.Oameni care i-am intalnit erau mutilati sufleteste.Ei imi vorbeau despre depresie,si anxietate si insomnie si ganduri suicidarre.O femeie cu carre am vorbit,a spus de asemenea o gluma carre a picat prost,ea a stat acasa ptr un si jumatate.Inainte de asta ,ea a lucrat cu adulti cu probleme de invatarre,si a fost aparent foarte bine la slujba ei.
11:54
Justine a fost concediata, bineinteles,pentru ca social media a cerrut-o.Dar a fost mai rau decat atat.Ea s-a pierdut pe sine insusi.Se trezea in mijlocul noptii,uitand cine a fost. Ea a patit asta fiindca a fost perrceputa ca cineva care a folosit gresit privilegiul sau.Dar fraza "folosire gresita a privilegiului" a devenit un pasaport de trecere ptr a sfasia bucati din oricine alegem noi.A devenit un termen devalorizat,si ne face sa ne pierdem capacitatea de empatie side a distinge intre abaterile(abuzurile) serioase si neserioase.
12:35
Justine a avut 17o urmaritori pe Twitter,,si ca sa faca sa mearga,ea a fictionalizat( acreat o poveste).Vorbele au mers ca ea este fiica miliardarului Desmond Sacco.[Hai sa nu ne lasam prostiti #JustineSacco tatal sau este un afacerist miliardar in minierit .Ei nu ii pare rau.Si nici tatalui ei. ]Eu am gandit ca este adevarat despre Justine,pana am intalnit-o intrr-un bar,si am intrebat-o despre tatal sau miliardar,si ea a spus,"Tatal meu vinde covoare."
12:58
Si ma gandesc inapoi la primele zile pe Twitter,cand oamenii admit secrete rusinoase despre ei insisi,si alte perssoane pot spune"Oh Doamne sunt exact la fel."
Aceste zile,vanatoarea este pt cele mai rrusinoase secrete
.Tu poti obtine,o viata etica,dar cateva fraze proaste dintr-un tweet poate sa le copleseasca pe toate,poate deveni un indiciu ptr secretele interioare daunatoare.
13:20
...
Marele adevar despre social media, este ca da o voce la oamenii care nu aveau cuvant ,dar acum noi cream o societate de supraveghere,unde cea mai desteapta cale sa supravietuiesti, este sa te intorci inapoi, si sa fii tacut(fara voce).

Dupa ce patesti o chestie din asta, chiar daca ai renunta la Twitter, primele pagini de pe Google te vor gasi totdeauna pe tine.Nu te-ar ajuta cu mare lucru sa renunti la Twitter, dupa o chestie dinasta.Ramai cu un gust amar, si multi tineri habar nu au sa nu isi dea nume intreg,numar de telefon etc.
Cine trece prin asa ceva, nu uita iute.

Ma gandeam la Yasmina, nu am vazut decat finalul unei dispute, nu stiu pe ce topic (era sters deja cand am vrut sa citesc) a avut ceva neintelegeri,parca ceva era vorba si cu nenorocitul de Facebook.Am prins putin.La un moment dat scriam pe nu stiu ce topic,si era printre putini care intelegeau ce vreau sa spun.Ma rog era o persoana empatica .Nu a mai aparut de loc, si la un moment dat,nici nu cred ca parea prea dornica.

Nu e vorba de ce li s-a intamplat copiilor aia.

Ci e de vorba de parintii care:

1. le dau bani dar nu le dau educatie, nu-i invata sa aiba un cod moral, principii, etc.

2. le spun tot felul de povesti pe urma se culca pe o ureche, copilul sigur o sa asculte ca doar l-am speriat zdravan.

3. ii lipsesc de prezenta lor de mici si pe urma se mira de ce cauta sau chiar au gasit o companie nepotrivita

Da, taman asta era problema ca posta profesoara tematica pe facebook.
Pai de ce sa se oboseasca parintele sa intre, sa se intereseze care este si sa o paseze copilului (pe email, poftim).
Pierde 5 min din timpul pretios de televizor. Mai bine face copilului cont, si stie el ce sa faca mai departe. Cica.

Dar desigur Facebook -ul si profesoara sunt de vina.

In ceea ce priveste pe "Monicuta" la 25 ani nu are nici o scuza.
Nu poti sa ai pretentia la 25 ani sa iesi in furtuna fara umbrela si fara haina de ploaie si sa scapi fara te uzi deloc.
Sa revii ani mai tarziu si sa-ti plangi de mila si sa spui ca nu e corect ca te-ai udat si ca ar trebui sa se schimbe legile naturii, e o a doua dovada de prostie crasa, din pacate la varsta si mai inaintata.

Oprobiul public, indiferent cum se manifesta, este un instrument puternic, pentru sanitizarea societatii.
Ca se mai imbolnaveste, ca mai este si manipulat fara scrupule - e partea a doua.
In cazul asta in schimb, a functionat ireprosabil.

Ca nu i-a placut sa se vada in oglinda sociala, e partea a doua.

La fel si cu individa infatuata de mai sus.
Si-a meritat-o cu varf si indesat.

Daca facea glume din astea intr-un bar intre prieteni, probabil era cat de cat ok.

Poate unii radeau, altii poate zambeau din politete, aia mai educati dar timizi isi propuneau sa o evite, probabil ca nimeni n-ar fi ridicat obiectii directe.

Nu e vina nimanui ca ea, nu e constienta de ce inseamna Internetul - ca are capacitatea de a amplifica de sute si mii de ori, un gest, fie el bun sau rau.
S-a expus cu ce avea si ce avea din pacate era prost - era lipsa de educatie, de compasiune, infatuare crasa si prostie, indiferent cum a incercat, in fata consecintelor, sa dea alt sens acelor vorbe.
Si ce a urmat, si-a meritat.
Din pacate, nu orice trol este executat - si multi, inclusiv ea conta probabil pe asta, dar uneori ...mai au si trolii ghinion.

Intr-adevar, lipseste o educatie vizavide mediul online, ce sa faci ce sa nu faci, care sunt consecintele, la ce poti sa te astepti, etc.
Dar din pacate, nu doar fata de mediul online.

Deci inca o data, ar trebui sa nu mai privim in directia gresita, totul se rezuma la educatie.

Bun la prima parte inteleg, sa se implice parintele si daca si el nu vrea cont de facebook, sa faca bine sa-si faca,nu e dupa capul lui.:-((
Deci sunt de acord ca ne trebuie educatie legat de retele sociale,darr multi trebuie sa o ia din zbor .

Deci prima, Monica nu accepti sa auzi ce zice de Cyberbulling, ca a meritat-o.Aha!! bun.
A doua nu iti place iara, ca e infatuata.Imi semeni tot mai mult cu tipa din rreclama aia:"Prea acru,prea tare,prea nu stiu cum." Am sa aud vreodata prea bun... :-))

Justine Sacco cred ca traia intr-un mediu in care cu siguranta vedea multe filme dinalea de comedie mai ieftine gen Seinfeld sau fam Bundy.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Seinfeld
Care vrand nevrand, iti modifica gandirea.Si lor li se pare ca sunt cool, sa faca cate o gluma dinasta.Problema principala care este, ca nici un om nu ar trebui sa treaca printr-o umilire dinasta publica.

De ce s-a intamplat lucru asta??? Problema este ca nu e un feedback al societatii moderat.Retelele astea de socializare au o mare problema umilirea publica.
A fost intr-un timp scurt si distrugator, ptr ea ca om.Nu i s-a spus, vezi ca nu faci bine intre putini ochi.

La un moment dat, Jon Ronson da de astfel de cazuri, mai multe, care se intampla in lumea larga.
"11:18
In ultimii trei ani,am mers in jurul lumii intalnind persoane ca si Justine Sacco--si crredeti-ma,sunt o multime de oameni ca si Justine Sacco.Sunt toti mai multi cu fiecare zi.Si noi vrem sa gandim ca sunt bine,dar ei nu sunt bine.Oameni care i-am intalnit erau mutilati sufleteste.Ei imi vorbeau despre depresie,si anxietate si insomnie si ganduri suicidarre. O femeie cu carre am vorbit,a spus de asemenea o gluma care a picat prost,ea a stat acasa ptr un si jumatate.Inainte de asta ,ea a lucrat cu adulti cu probleme de invatarre,si a fost aparent foarte bine la slujba ei."

Am intalnit si eu(Jonny) niste cunoscuti care mi-au spus ca au patit o chestie diferita cumva pe Net.Tot asa, oamenii nu stiau toate capacanele Facebook si Net.Si mi-au spus:" orice pe lumea asta,dar prin asta nu am vrea sa mai trecem!" si astia erau niste naivi, chiar nu aveai ce vina sa le bagi.

Tu n-ai observat o chestie, pentru ceea ce au facut, oamenii astia au tot felul de scuze, trec rapid peste ca si cand prin faptele lor sau vorbele aruncate aiurea, n-ar fi ranit pe nimeni, trec sub tacere faptul ca ei insisi si alegerile lor au fost la originea problemelor care au urmat si incepe un nesfarsit sir de acuzatii, ca uite ce au patit daca au dat cu capul de zid.
Zidul trebuia sa fie capitonat, trebuia sa fie marcat cu avertismente, beculete, etc.
Sau mai bine sa daramam toate zidurile., ca ei sa se plimbe pe unde vor cand vor si cum vor.