Divortul- poate fi considerat pedeapsa a lui Dumnezeu?!
 

Hristos a Inviat! Ma numesc Leonard am 31 de ani si de un 1 de zile m-am despartit de sotia mea ,motivele sunt multe si complexe .M-as bucura sa dicutam mai pe larg acesta problema des intalnita in zile noastre ,implicatile divortului in viata noastra, cosecintele divortului asupra vieti duhovnicesti si a vieti pamantesti , cum priveste Biserica din punct de vedere spiritual sfarsitul unei famili cestine si nu in ultimul rand ajutorul sau sprijinul divortatului cum poate fi el inteles, povatuit si ajutat sa treaca peste aceasta incercare...

Imi pare sincer rau pentru tine. Divortul este o tragedie. Trebuie rugaciune, sa dea Dumnezeu sa va impacati si sa fiti iarasi impreuna.

In Sf Scriptura divortul , dupa cum spune Mantuitorul.Este admis doar in caz de adulter.
Cred ca si biserica Ortodoxa are aceesi atitudine.

Ma opresc asupra ultimilor puncte expuse de tine. Cred ca, in primul rand, cel care a divortat nu trebuie sa fie blamat pentru alegerea sa, ci ajutat cu atentie si dragoste crestineasca. Divortul, indiferent de motivele care duc la el, este un act ce aduce tulburari si anumite sensibilitati in sufletul celui care il poarta. Asadar, are nevoie de prieteni, are nevoie de credinta, are nevoie sa se regaseasca. E un taram sensibil pe care nu putem umbla cu Cuvintele Mantuitorului pe post de pietre. Cuvintele Domnului sunt un adevar incontestabil, dar sa nu uitam ca El este Iubire si ca nu vrea pierirea vreunui suflet, ca a venit nu pentru cei drepti ( si cine-i drept dintre oameni?), ci pentru noi, cei raniti. Deci, cu atat mai mult, trebuie sa oferim atentia noastra celui divortat si sa-i oferim sfaturile si sprijinul cel mai potrivit. Si cred ca cel mai bine pentru un om care a trecut prin asa ceva, este apropierea de Biserica, de un duhovnic cat mai bun si de oameni credinciosi si care sa-i ofere o prietenie sincera si adevarata. Eu stiu ca Biserica ingaduie si a doua casatorie. De ce nu? Daca e voia Domnului, poate isi va reface viata de familie si va fi mai atent pentru a nu repeta greselile trecutului.

Leo, nu are rost sa facem aici filozofia divortului stiind ca fiecare caz in parte este diferit desi pe undeva sunt asemanatoare.
Daca ai vre-un aspect concret de discutat, spune-o direct, mai bine nu o mai lua pe ocolite.
Noi aici cunoastem multa lume care a trecut prin ce treci tu , se pregatesc de divortul final, sau mai cunoastem persoane care stau/se sacrifica numai de "dragul copiiilor" care este o mare greseala. Copiii vin dupa!
Daca intre soti nu mai exista respect reciproc, se jignesc si/sau se urasc si doar SE PREFAC in FATA COPIILOR ca totul este bine, savirsesc un mare pacat si isi bat joc de copii.

Tu in ce categorie te afli?

Eu cred ca Biserica ar trebui sa accepte divortul si pentru lipsa de respect si alte mitocanii care se petrec in casnicie, daca se mai poate numi asa.

In nici un caz divortul nu este o pedeapsa a lui Dumnezeu.Eventual noi ne pedepsim prin demersurile noastre.Biblia zice:"ce a unit Dumnezeu,omul sa nu desparta"Totusi pentru adulter,violenta,Biserica ingaduie divortul care oricum este pronuntat prin lipsa iubirii dintre cei doi.Si daca iubire nu este nimic nu este.

De altfel, accepta...
Adlterul poate fi inteles si in sens larg, nu numai pur sexual.

Care a fost totusi motivul divortului in cazul tau?
Ca altfel discutam pe langa..

Divortul este o rana adanca... E o incercare grea dar nu descuraja! Mare este Dumnezeu!