Dreptatea lui Dumnezeu
 

Cum se manifesta dreptatea lui Dumnezeu ?

Dreptatea lui Dumnezeu se manifestă:
-în plan spiritual, prin mântuirea celor drepţi şi damnarea păcătoşilor.
-în plan temporal, sprijinindu-i pe cei ce Îl caută şi nepermiţând răului să pună stăpânire pe creaţia Sa vizibilă, fenomen căruia îi mai spunem "pronie".

În cazul meu, iată cum am făcut cunoştinţă, prima dată, cu dreptatea lui Dumnezeu.

Aveam cam 7 ani când, văzând cum fac copii mai mari, mi-am confecţionat ceea ce se numea o "sarbacană", adică un tub cam de 1m-1,5 m din plastic, cu care se puteau trage cornete de hârtie. O vreme, m-am distrat trăgând cornete în vrăbiuţele de pe antena de televizor a veciunului. Pe urmă, m-am hotărât să trec la arme letale, perfecţionându-mi cornetul, astfel încât să-l confecţionez prin rulare în jurul unui bold. Zis şi făcut: am suflat, dar cornetul nu a "decolat" înspre vrăbiuţă, ci, din motive neclare până azi, s-a oprit undeva în tubul de tragere. Se spune că Dumnezeu, când vrea să pedepsească pe cineva, mai întâi îi ia minţile. Nu ştiu ce a fost în capul meu (probabil: nimic), dar m-am gândit să aduc cornetul în poziţia iniţială de tragere prin aspiraţie. Ceea ce am aspirat a fost...boldul din vârful cornetului, în vreme ce cornetul însuşi a rămas pe loc. Acul s-a înfipt în faringe. Am încercat să îl scot, dar nu am reuşit nici să îl ating, nici să îl văd. Şi atunci, l-am înghiţit cu un dumicat, fiindcă nici nu reuşeam să respir bine şi să îmi îndoi gâtul mă temeam, ştiind că acul e acolo.
Când mama a ajuns acasă, i-am povestit, speriat, toată tărăşenia. Biata mamă m-a dus într-un suflet la spitalul de pediatrie "Gr. Alexandrescu". Acolo, mi s-a făcut radiografie şi s-a observat că acul e în stomac. Următoarele trei zile au fost de groază: tratamentul consta în ingestia de alimente fibroase (fasole verde, ceapă verde, gulii) pe care nu le sufeream, în ideea ca acul să se înfăşoare în strat fibros. În plus, trebuia să consum de 4 ori pe zi tampoane de vată îmbibate cu lapte, în aceeaşi idee. Un sfert de pachet de vată dimineaţa, un sfert în chip de gustare de ora 11, etc. Dar cea mai scârboasă chestie a fost că trebuia să îmi cercetez propriile excremente, produse la oliţă, în căutarea acului pierdut. A fost un coşmar.

După exact un an de la chestia asta, seara la culcare am văzut un ac căzut pe jos, pe covor. Având boală pe guvernanta mea, care totuşi era cea mai bună femeie din lume, un gând diabolic mi-a trecut prin cap: să las acul acolo, că poate guvernanta, care obişnuia să meargă desculţă, se va înţepa. Chiar vizualizam cum se va înţepa ea şi va sări în piciorul sănătos, în timp ce, zăpăcită de durere, şi-l va ţine pe celălalt cu mâna. Am adormit cu această fantezie sadică în minte. Rezultatul a fost că a doua zi, într-adevăr cineva s-a înţepat: dar nu guvernanta mea, ci eu însumi, care uitasem că acul e acolo. E puţin spus că m-am înţepat: acul a intrat cu totul în călcâi şi s-a înfipt în os. Imposibil de scos de acolo, coada acului nu se mai vedea. Din nou, mama m-a dus într-un suflet la "Grigore Alexandrescu" unde, de data asta, am fost operat, apoi cusut şi pansat timp de o săptămână. Auzind despre ce e vorba de la mama, doctorii de acolo au spus: "a fost acum un timp aici un copil, dar care înghiţise un ac. Nu cumva era tot al dv ?" Mda, eu eram.

Dreptatea lui Dumnezeu se manifesta astfel ca si cel care a gresit,sa inteleaga ca a gresit,si sa nu mai aiba nici o replica.
Un exemplu minunat mi se pare parabola aceea in care cineva cu datorii mari,se duce la stapin sa il ierte,si acesta il iarta.Dar apoi,iesind de la stapin,il vede pe unul care avea datorii mici la el,si nu il iarta la rindu-i,ci il sileste sa plateasca.
Apoi Stapinul pronunta judecata Sa, care este dreptatea dumnezeiasca: "Sluga vicleana,eu te-am iertat pe tine de datorii multe,se cuvenea ca si tu sa il ierti pe cel ce iti datora putin"
Deci asa se face dreptatea lui Dumnezeu,nu din prima sintem pedepsiti ,ci mai degraba sintem miluiti,si ni se daruieste . Si daca noi nu facem la fel,atunci singuri ne am exclus din aceasta judecata universala a milei.
Judecata noastra,ne-o cladim noi insine ,in fiecare zi.

Am mai spus si o repet : suntem STAPANII faptelor noastre ! Apoi , nici cel mai mandru pamantean , nu poate spune cu certitudine care sunt JUDECATILE LUI DUMNEZEU !:76:

Ca sintem stapinii faptelor noastre asta e clar. Apoi nu intleg unde e vorba de mandrie ,ca pilda aceea a fost data de Domnul insusi,pentru a ne arata cum e judecata lui Dumnezeu. Cine e mandru,ca nu inteleg?

INTELEGI , INTELEGI , DAR VREI O CONFIRMARE !
Nu poti sti dintr-o mie de pide , JUDECATA lui DUMNEZEU , ci doar o farama din ea !

Iustin !
 

Si sa-ti mai spun ceva , nu de la mine , din mintea mea pacatoasa , ci de la cele citite din Sfintii Parinti : Dumnezeu este mai mult un Dumnezeu al inimii , decat un Dumnezeu al mintii , si este extrem de imprevizibil ! Noapte buna !

Prin coerenta fara cusur, desavarsita, intre cauza si efect.

Aceasta patrunde toata creatia,
toate universurile - vazute si nevazute-,
de la nefiinta microparticulelor pana la cele mai fine miscari ale sufletului.

De aceea se spune ca Dumnezeu este Drept.

Nu exista "evaziune" in procese...doar autoinselare sau amagire pentru fiinte.

Daca sadesti bob de grau, creste grau, nu planta otravitoare.

Mintea buna naste fapte bune.
Mintea rea naste fapte rele.

Mintea buna coace fructele fericirii.
Mintea rea coace fructele durerii.

Pai din farima aceea,care repet,nu vine dela mine ci de la El,mi s-a parut un exemplu f sugestiv pentru ceea ce Dumnezeu intelege prin dreptate .Adica nu o sentinta oarba,cu citirea listei celor pacatosi si celor drepti,ci o sentinta geniala ,in care pina si pacatosii aplauda.Asa vad eu sala tribunalului in care e judecata lumea,o sala plina de apalauze,in fata netarmuritei intelepciuni a lui Dumnezeu,care se va arata ca era permanent printre noi,in toate actiunile noastre.
Si vad dreptatea lui Dumnezeu ca fiind strins legata de viata noastra ,si nu ca pe ceva inabordabil,aflat in sfere inaccesibile noua. Cine are mila de cel care ii greseste,dovedeste prin aceasta ca Dumnezeu e milostiv. Cine are mila de aproapele , revarsa intreaga intelepciune a lui Dumnezeu pe pamant. Iar cine nu are mila, nu provoaca direct mania,ci doar dreptatea Lui. Traim intr-o lume a indurarii,si sintem 'condamnati' sa ne intelegem. :)

Dreptatea lui Dumnezeu, ce subiect inalt! Oare stim noi ce e si cum se manifesta ea?
Hai sa zic mai bine o poveaste. Era odata, intr-o dumineca, un baietel mic si blond ce tocmai venea de la Sfanta Liturghie si cum trecea el prin parc se opri o clipa langa un balansoar, adica o scandura din aia prinsa la mijloc ce se ridica si coboara. S-ar fi utulat si el un pic dar neavand partener, dupa un timp, se scula si pleca. In urma lui sase draci vazura ca uitase un pachetel pe acea scandura. Si au vrut sa-l catapulteze prin tufisuri. Unul mai vanjos se prinse din saritura de partea cealalta a scandurii, dar nimic, scandura nu se misca. Atunci mai sari unul sa-l ajute, dar tot asa scandura statea nemiscata. Inca unul sari si el, nimic, mai unul se arunca cu toata forta, nici nu se clinti. Si tot asa, pe rand, se aruncara cu totii sa miste scandura, dar degeaba, scandura parca era batuta in piroane, nici nu se clintea. In timpul asta apare copilul. Isi adusese aminte ca uitase ceva. Se apropie de scandura, binenteles dracii erau nevazuti, si lua o bucatica de paine invelita intr-un servetel. Era pentru bunica lui bolnava si care nu se mai putea deplasa. Ea l-a invatat sa mearga la Biserica. Dar in momentul cand lua pachetelul, scandura buf se rasturna pe partea cealalta. Uimit privi spre capatul scandurii apoi in sus si spuse cu blandete: "Multumesc, ca ai tinut degetul!"
Har, smerenie si jertfa de sine.