|
Putem fi prieteni cu toată lumea?
O întrebare simplă care așteaptă răspunsuri complicate.
|
cunoscuti ai multi,prieteni adevarati mai putini
Sf. Ioan Gură de Aur "Cu adevărat prietenul credincios este leacul vieții. Cu adevărat prietenul credincios este scăpare tare. Ce nu face prietenul adevărat? Câtă dulceață nu aduce? Cât folos? Câtă siguranță? Chiar dacă mi-ai vorbi de mii de comori, nimic nu se compară cu prietenul adevărat." -recomandate sunt prieteniile duhovnicești, prietenii după Hristos Sfantul Ioan Gura de Aur - trebuie s-o rupem cu cei rai:"prieteniile si cu anturajul – se aleg pentru un scop religios-moral înalt. sa fugim de rai – si sa ne lipim de cei buni." |
Citat:
|
La Porunca Iubirii, in articolul 2, scrie sa iubim pe aproapele nostru. Nu scrie sa fim prieteni cu toata lumea.
Domnul nostru a avut cativa prieteni. De exemplu, Lazar. Asa scrie in Carte: "prietenul Domnului". Pentru ca Isus Cristos, care ne iubeste pe toti, sa ne aiba si sa ne pastreze in prietenia Lui, Domnului sa ne rugam! |
Nici intrebarea nu este simpla.
Florin - la care "toata lumea" te referi? La diversele religii si confesiuni, sau la oameni in general, lasand la o parte credinta, la oameni din diverse tari, sau de diverse feluri? Si putem, in sensul daca este permis, sau daca ne simtim in stare/avem capacitatea? Mihnea - citeste primele doua propozitii pe care le-ai scris in mesaj. Care este diferenta? Sa iubim aproapele, dar sa nu fim prieteni. Pe urma scrii ceva referitor la Domnul, care ma lamureste putin. Spui ca Iisus a avut cativa prieteni, dar ne iubeste pe toti. Inseamna ca te referi la prieten in sensul de persoane cunoscute, mai apropiate sufleteste. O nelamurire acum: Lazar a fost prieten. Apostolii au fost si ei prietenii Lui? Sau doar discipoli? Pentru ca se mai poate interpreta si asa - toti cei care L-au iubit si urmat intru credinta au fost prietenii Lui. Deci milioane. Si este o prietenie adevarata, cu sacrificii. Acum eu spun asa - Iisus ne-a invatat sa iubim aproapele, chiar mai mult decat pe noi insine. Ne-a invatat sa iubim si pe dusmani, pe cei ce ne fac rau. Partea asta este foarte grea, intr-adevar. Nu stiu cine poate iubi pe cel care ii face rau. Acum depinde si ce intelege fiecare prin aceasta iubire de aproape. Prietenia este ceva foarte profund, delicat. Se mai confunda cu relatia de intelegere reciproca, convietuire in pace etc. Eu zic ca este permis si se poate. Nu pot sa intru in detaliu pana nu stiu exact la ce se refera intrebarea. |
Citat:
A trimis odata sfantul Epifanie catre avva Ilarion, rugandu-l pe el si zicand : vino sa neCred că în lumea noastră nu mai e posibil așa ceva. Cineva susținea că și Hristos a avut dușmani. Cam așa este. Nu și i-a dorit, cum nici noi nu ne dorim răutatea gratis a unora din jur. Cu asemenea oameni nu ai cum să adormi seara fără ca ei să aibă ceva asupra ta. |
Citat:
Dar în titlul topicului, prietenii sînt cei care nu ne sînt dușmani. Chiar și despre cei neutri pot zice că-s prieteni, așa am considerat eu. |
Acum depinde ce intelegeti prin prieteni!
|
Citat:
Hristos, când a venit pe pământ, a luat trup și ne-a lăsat nouă, celor ce purtăm numele Lui, poporul creștin, aceste învățături; El nu a dorit să facă un om mai bun. Creștinul nu este un om mai bun, mai moral, mai virtuos – ar fi prea puțin. Creștinul este un alt om! Prin botez, creștinul se schimbă deplin. După cum bine știți că se spune la botez: Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și îmbrăcat. Creștinul nu mai este un simplu om. Este omul, fiul lui Dumnezeu, cel care este îmbrăcat în Hristos, cel în care Hristos locuiește și Hristos lucrează. Iarăși un motiv pentru care nu ar trebui să luăm ușor porunca aceasta a iubirii; să ne dăm seama că singuri nu putem iubi, însă, în același timp suntem chemați să iubim ca Dumnezeu. Cine poate să facă așa ceva? Eu nu pot. Însă, cum spune Sf. Pavel, Hristos în mine poate! Hristos e Cel Care lucrează în noi și a voi și a săvârși." continuare - Predici audio “provocatoare” duhovniceste despre IUBIREA VRAJMASILOR si IUBIREA CASNICILOR: “Lui Dumnezeu Ii place sa-I spunem: NU POT, DOAMNE! Cel mai mult ii place lui Dumnezeu sa-I marturisim neputinta” - http://www.cuvantul-ortodox.ro/2014/...nu-pot-doamne/ - |
Teoretic se poate,de ce nu ?
Copiii- care sunt considerati a fi mai puri decat noi adultii,unsi cu toate alifiile lumii- au multi prieteni. Cu cat esti mai smerit,mai mic in ego ,cu atat te faci dorit si iubit de cat mai multi. A iubi pe toata lumea si a fi iubit de multi este in stransa legatura cu curatenia noastra sufleteasca . Daca noi ne iubim atat de mult pe noi insine nu mai ramane loc si pt altii,prima preocupare suntem noi. Se poate sa dai buna ziua vecinului packistanez,sa-l ajuti daca este in necaz;la fel cu vecinul evreu...insa noi facem exact pe dos,ii injuram pe evrei ca "l-au rastignit pe Domnul",pe altii ca au facut altele... Faptul ca noi ne-am nascut ortodocsi nu este meritul nostru. Este chiar mai rau,pt ca noi trebuie sa avem o traire exemplara vazand/auzind atatea minuni facute de Sfinti si ingeri. Judecata acelor oameni va fi mai usoara si a noastra mult mai drastica. |
Depinde si de prietenii si insotiri acuma...
Mi-au venit in minte prieteniile paguboase,din care te alegi pagubit sufleteste si obosit: prieteniile de patimi ,iesirile in carciumi,la barfa etc. Ca si crestini avem obligatia de a nu gasi ocazii potrivite pt a pacatui;daca se intampla sa avem "prieteni"care vor sa interactioneze cu noi in baruri si locuri dubioase,mai bine ne lipsim. Sincer ,nu putem sa fim prieteni cu toata lumea,daca asta implica sa fim prieteni si cu oameni interesati de pierzarea sufletului. Si nu pentru ca am fi rai sau farisei, ci pur si simplu din instinctul de supravietuire; unii nu vad nimic vatamator in frecventarea barurilor striptease ,a jocurilor de noroc sau iesitul la bautura ... |
Citat:
Domnul nu ne-a cerut sa ii avem de prieteni ci sa-i iubim ca pe noi insine,cu intelesul de a nu le face rau,de a nu le cauta razbunarea si a-i ura ori de cate ori avem ocazia. Un inteles de genul"chiar daca ai ocazia sa fi mizerabil cu acest om execrabil,fi politicos ,fi mai bun decat a fost el cu tine!" |
aici pot fi mai multe situatii concrete!
-Cu colegii de serviciu Tinand cont ca un om petrece o parte destul de insemnata a timpului la serviciu (8, 12 sau chiar mai multe ore pe zi), evident ca trebuie pastrate relatii amicale, de conlucrare pe probleme de serviciu, cu toti colegii si colegele de munca! In acest sens, trebuie evitata barfa, raspandirea unor zvonuri ori vorbirea de rau a colegilor de serviciu, atat din cauza ca asa este omeneste si frumos, dar si din cauza faptului ca mai ales la serviciu, o barfa raspandita poate face un mare rau unui coleg/colege de serviciu. -Cu vecinii de bloc (pentru cei care locuiesc la bloc) ori cu vecinii de cartier (pentru cei care locuiesc la casa) Tinand cont ca, mai ales pentru cei care locuiesc la bloc, de multe ori- in cazul unui accident ori situatie de criza (inundatie in apartament, etc) , tot vecinul de bloc este mai aproape si poate interveni si ajuta cel mai repede, si tinand cont de regulile de buna convietuire , trebuie avuta o atitudine cetateneasca, de colaborare si ajutor reciproc, de comportament civilizat, cu vecinii de bloc. Aceasta conlucrare trebuie sa se manifeste inclusiv pe partea de exploadare corecta si intretinere/reparatii a instalatiilor comune a blocului (sanitare, electrice, termice, lift acolo unde exista, etc). Din pacate in Romania astazi de multe ori vecinii de bloc nu comunica intre ei, nu conlucreaza, ba mai mult de multe ori au atitudini absurde, obtuze, de dezinteres (in multe cazuri de exemplul vecinul de la ultimul etaj nu vrea sa puna bani daca se sparge o teava la subsol, iar vecinul de la parter nu vrea sa puna bani pentru reparatia acoperisului, etc). Si ca un exemplul pozitiv- in blocul unde locuiesc, majoritatea vecinilor erau (pana in urma cu cativa ani) pensionari, care locuiau in bloc de peste 30 de ani si ca atare se cunoasteau foarte bine si se respectau! Majoritatea din ei lucrasera pe vremea lui nea Nicu (pe la IAS, pe la ICSM, pe la ICIL, pe la IRE, etc), si fiind majoritatea pensionari, vara nu exista seara sa nu se intalneasca aproape toti la banca langa bloc, sa discute (despre politica, fotbal, istorie, etc), sa joace ore in sir table, sa mai serveasca impreuna un sprit, sa citeasca presa, sa discute despre o emisiune de dezbatere politica vazuta la tv (era in mare voga atunci emisiunea Marius Tuca show), daca se defecta ceva in instalatiile comune a blocului sa cheme meserias si sa repare, etc! Este adevarat ca mai exista si barfa- dar de asta se ocupau de obicei cateva femei din bloc, barbatii avand alte preocupari. -Cu prietenii si cunostiintele Inevitabil, un om cat traieste si munceste, inevitabil isi face mai multe cunostiinte si prieteni, intrand in contact in diverse medii cu alti oameni! Aici este foarte important a alege prieteni de calitate, adica oameni care sa fie oameni in adevaratul inteles a cuvântului, si nu indivizi care se prefac doar a fi prieteni cu cineva, pentru obtinerea unor avantaje materiale. Iar in momentul in care se ajunge a aveea prieteni de familie foarte apropiati, a face vizite reciproce, a petrece doua sau mai multe familii timpul liber impreuna, a merge in excursii impreuna, etc, trebuie foarte mare atentie ca acesti prieteni de familie sa fie oameni cu o inalta tinuta morala. Asta deoarece din pacate au fost multe cazuri când familii s-au destramat ori cupluri s-au despartit, datorita unor intrigi sau sfaturi ale unor asa-zisi prieteni de familie! Iar ca si barbat (legat de ce a spus si colega de forum Yasmina), nu vad nimic rau in a iesi vara la terasa cu un prieten la o bere ori a merge cu mai multi prieteni la un meci de fotbal sau la un biliard de exemplul! Cu jocurile de noroc evident ca nu sunt de acord, acestea reprezentând un viciu periculos. Totusi nu consider jocuri de noroc periculoase daca din când in când mai faci un bilet la loto 6 din 49 (cu conditia sa nu devina obisnuinta) sau cum era pe vremea lui nea Nicu când mai luai cate un loz in plic. Cu barurile de streapteas evident ca nu sunt de acord, iar cine simte nevoia sa se duca in asemenea locuri are anumite tulburari de natura patologica. De asemenea, in momentul in care, ca si barbat, iesi cu prietenii la o bere, la un fotbal, la un biliard, trebuie evitate toate situatiile care pot duce la altercatii, batai, scandaluri sau comiterea unor fapte antisociale (de tulburare a ordinii si linistii publice, de agresiuni) sau infractionale. |
-Cu prietenii din copilarie
Este foarte frumos, atunci când oameni care au copilarit impreuna, au pastrat legatura si relatia de prieteni si atunci când au deveni adulti! Din fericire am si prieteni de acest fel, pe care practic i cunosc de când s-au nascut, si cu care am ramas prieten si in ziua de azi! SUnt oameni de mare caracter si tinuta morala! De altfel nasul de cununie l-am ales tot dintre ei. Este adevarat ca in anii 80- 90, când nu exista aceasta imensa tentatie a tehnologiei (Facebook, tablete, smartphonuri, jocuri pe calculator, etc), copii si adolescentii petreceau mult mai mult timp jucandu-se impreuna, prin activitati in aer liber (de baza atunci fiind bicicleta, fotbalul, jocurile in aer liber, etc) si in acest fel se sudau relatii de prietenie mult mai apropiate, mai sincere. -Cu fostii colegi din armata Pe vremea când stagiul militar era obligatoriu, in timpul stagiului militar se sudau de multe ori prietenii intre soldati, care ramaneau si peste ani! Tata a avut un coleg de armata (când a facut stagiul militar pe santierul de constructie a hidrocentralei Sadu, in 1953), cu care si peste ani a ramas prieten foarte bun, care apoi i-a devenit si cumatru. |
Nu poti fi prieten cu toata lumea dar poti fi prietenos cu toata lumea :)
Insa daca ai un sistem de valori, e imposibil sa nu eviti relationarea cu persoane "paguboase" sufleteste. In ceea ce ii priveste pe ei care "au asupra ta" din pilda, se refera binenteles la cei care au din motive care iti sunt direct imputabile. |
Citat:
Cu specificatia ca "sistemul de valori"se formeaza cu o varsta... Sistem de valori la 16 ani? nu prea...cateodata nici pe la 25 in incolo :))) |
Citat:
|
Citat:
Apoi, mai e și factorul timp. Prietenia se cultivă, se hrănește. Păsarea față de omul la care ții se arată. Nu îți ajunge timpul fizic să sudezi relații de prietenie profunde (nu amiciții) cu toți, să mai trăiești și într-o familie și să și lucrezi (ești silit, trebuie să te întreții). E pur și simplu dincolo de limitele omenești. A fi bun cu toată lumea, da. Asta se poate. Nu întreba cum e, eu nu am reușit să fiu bună nici cu apropiații. |
Putem fi prieteni cu toata lumea?
Citat:
Citat:
Poate aveti impresia ca fac un joc de cuvinte, insa una e sa fii "aproapele" cuiva si altceva e sa fii "departele" cuiva. Cine e "departele" unui crestin? In primul rand diavolul. Cu acesta nu exista nicidecum cale de impacare. E cu alte cuvinte dusmanul prin excelenta. In al doilea rand sunt ereticii, evreii, apostatii, un fel de dusmani de ordinul doi care pot deveni "aproapele" crestinului doar daca renunta la convingerile lor. Avand in vedere ca Ioan Gura de Aur ii numeste pe evrei intr-o omilie (cred ca prima), caini, e clar ca un crestin nu poate fi prietenul unui caine. Poate sa-l hraneasca, poate sa-l ingrijeasca, insa nu cred ca poate avea o comuniune spirituala cu acesta. Cat despre eretici sau apostati, presupun ca lucrurile stau la fel. De altfel a urma calea lui Hristos presupune a nu urma calea celor pe care ii numesti dusmanii lui Hristos si care astfel consideri ca sunt dusmanii tai. De aceea chiar daca un individ care nu e crestin se arata binevoitor fata de tine, e nevoie sa pastrezi fata de el o anumita distanta deoarece esti constient in orice moment ca respectivul poate reprezenta un potential pericol. Daca ereticul, paganul etc. e intr-adevar dusmanul tau sau pur si simplu l-ai conceput in mintea ta ca pe un dusman nu cred ca are vreo importanta. Cum ai putea de altfel sa fii crestin daca nu ai crede ca esti atacat sau persecutat? Prin urmare dusmanii reprezinta un rau necesar, iar daca nu e prea clar daca ei exista, vor trebui sa existe intr-un fel sau altul. Iar acum referitor la dusmanul suprem, as avea cateva observatii. Pentru un crestin el e cat se poate de real. Si e cat se poate de rau. Atat de rau incat pentru rautatile sale nu va avea parte de nicio mila la finalul lumii. Sa nu uitam ca unul dintre cei mai importanti autori crestini, e vorba de Origen, ramane patat cu stigmatul ereziei pentru o idee ce i-a fost fatala: apocatastaza. Crestinismul nu poate opera cu jumatati de masura si deci are nevoie de o intruchipare a raului absolut. Nu am inteles niciodata ce cauta diavolul in ecuatia morala a crestinismului. O fapta rea e la fel de rea fie ca am facut-o singur, fie ca m-a convins cineva sa o faptuiesc (in cazul nostru dracul). Iar vina mea e la fel de mare in ambele situatii. De altfel vina nu se imparte nicidecum la numarul de vinovati si fiecare va avea deci vina intreaga pentru ceea ce a facut. Daca fur un lucru, primesc aceeasi pedeapsa ca si cand l-as fi furat impreuna cu inca zece hoti (fie ei chiar si draci cu totii). Nu am inteles niciodata ce rost are diavolul in morala si nu pot sa ma gandesc la nicio situatie in care existenta sau inexistenta acestuia ar face vreo diferenta. Insa pot sa ma gandesc la un lucru: crestinismul are nevoie de un dusman serios. Iar diavolul e tocmai dusmanul care i se potriveste. De aceea pentru crestin tot raul emana de la necuratul. Desigur e vorba de ceea ce el, crestinul, considera ca fiind rau (pe langa a fura, a ucide, a minti si unele rele precum: a nu-ti face cruce cand trebuie, a crede altceva decat trebuie, a fi de acord sau nu cu un anume sinod, de exemplu cel de la Creta etc., lucruri pe care, personal, le consider nimicuri - ma refer la ultimele). Si desigur toti cei ce sunt altfel decat el, crestinul, sunt aliatii necuratului. Cu acestia nu poti fi prieten: ori noi, ori ei. Ori e alb, ori e negru. In concluzie, aceasta e parerea mea despre intrebarea pusa in titlul acestui topic. Si am raspuns in felul in care am raspuns, deoarece am inteles-o in felul urmator: putem fi prieteni cu cei ce sunt altfel decat noi? Cred ca se poate intr-un singur fel: renuntand sa mai credem ca cel ce nu e cu noi e impotriva noastra si incercand sa vedem ca lumea nu e un spectacol in alb si negru, ci o drama color cu personaje pozitive de toate soiurile si personaje negative de toate soiurile.. |
Citat:
"Toata lumea" inseamna si oameni necunoscuti. Poti fi prieten cu un necunoscut? Probabil ca ar trebui sa definim mai intai termenii. Eu as imparti "toata lumea" in trei categorii: 1. Necunoscuti.Din punctul meu de vedere e aproape imposibil ca un ateu militant si un crestin practicant sa fie prieteni apropiati, in sensul descris mai devreme. Daca (ne)credinta este o componenta majora a personalitatii lor, pe acel segment nu pot avea comuniune, legatura e beteaga. Multimea trairilor vietii de credinta nu poate fi impartasita, multe principii de viata nu pot tranferate, sau daca sunt, e nociv pentru crestin. De aceea spune Mantuitorul: "nu va injugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi". Macar ca noi folosim versetul in mod special in contextul casatoriei, nu acest aspect il vizeaza in primul rand pasajul din 2 Corinteni 6. |
Citat:
Citat:
Iar acum sa trec la o problema direct legata de acest topic. De ce nu are voie un crestin sa aiba prieteni de alta credinta? Cu alte cuvinte de ce "jugul meu" e mai bun decat "jugul altuia"? Textul din capitolul 6 al Epistolei a doua catre Corinteni nu spune decat ca jugul lui Hristos e bun, iar celalalt e rau, fapt intarit si de opozitia neprihanire-faradelege, respectiv lumina-intuneric. Crestinul nu-si pune problema daca credinta sa e buna sau rea, adevarata sau falsa. Ea e pur si simplu buna. Crestinismul nu poate gresi, e imun la orice eroare. Pe un crestin nu poti sa-l intrebi ce anume ar putea sa-l convinga ca greseste, sau care sunt dovezile pe care daca i le-ai aduce ar renunta la convingerile sale. Un crestin nu poate fi convins prin nicio dovada ca credinta sa e gresita. Iar ceea ce spun in continuare e o simpla parere la care nu tin prea mult, dar care am impresia ca e adevarata. Crestinismul nu poate fi infirmat prin dovezi rationale, deoarece el nu se bazeaza pe dovezi rationale. Iar daca unui om ii aduci o dovada rationala ca nu are dreptate, iar el nu accepta dovezi rationale, desigur nu va accepta nici ca nu are dreptate sau ca greseste. Crestinul nu greseste niciodata decat daca renunta la a mai fi crestin. Raul insusi isi are sursa in comportamentul necrestinesc, deoarece daca urmezi linia crestinismului nu poti gresi si nu te poti insela. Iar de aici e o cale foarte scurta pana la a crede ca un individ care are alta credinta decat tine fie nu e capabil sa priceapa adevarata ta credinta, fie e un ticalos care vrea sa ii induca pe oameni in eroare cu o credinta falsa. Poti fi prieten cu cineva pe care il consideri idiot sau ticalos? Cred ca nu. Eu unul nu ma consider crestin si prin urmare nu cred ca face bine la suflet sa ne ingradim libertatea de a ne alege prietenii in functie de criterii ideologice. Ticalosi exista peste tot. Oameni buni exista peste tot. Sau vreti sa spuneti ca nu e asa? Poate ca imi veti reprosa faptul ca am atacat prea tare crestinismul, mai ales pe cel de nuanta ortodoxa. Insa au existat unele raspunsuri legate de aceasta problema a prieteniei care cred ca dezvaluie niste limitari majore ale ideologiei crestine ce pare prea sigura de faptul ca l-a apucat pe Dumnezeu de picior si astfel incearca sa dea sfaturi in legatura cu absolut orice. Ceea ce stim noi despre realitate reprezinta de-a dreptul o cantitate infima. Si cu toate acestea, in mod paradoxal, suntem cel mai siguri tocmai de acele lucruri pentru care avem cele mai putine dovezi. Iar in incheiere, cred ca e aproape imposibil sa dam o reteta pentru a ne alege prietenii. In general oamenii isi aleg prietenii in functie de cum ii taie capul: dupa neam si rasa, dupa cati bani au in buzunar, dupa infatisarea fizica, dupa inteligenta sau lipsa acesteia si nu in ultimul rand in functie de cine se nimereste sa le iasa in cale. Intotdeauna a fost asa si nu cred ca va reusi cineva vreodata sa schimbe aceasta situatie. E bine asa? Nu e bine. Insa e de o mie de ori mai bine decat daca am avea cu totii mintea croita dupa acelasi calapod, iar lumea ar fi compusa dintr-o infinitate de figuri care se repeta. Nu as vrea sa traiesc intr-o lume in care toti ar gandi acelasi lucru, chiar daca aceasta lume ar avea stralucirea unui rai. As prefera precum personajul Ivan Turbinca sa ma duc la iad. Macar acolo au tabacioc, votchi si femei de toate felurile. O fi cam cald acolo, dar macar nu te apuca plictiseala. |
Citat:
Va aprob intru totul! |
cine beneficiaza de pe urma acestei prietenii cu toata lumea,mai bine spus cine are nevoie de asa ceva?
da,trebuie sa fi politicos si cuviincios cu toata lumea insa nu sluga celor care vor sa te foloseasca in dauna ta. Mama s-a imprietenit cu o fosta colega de-a mea si de vreo 10 ani ii tot face servicii,pt ca mama nu este omul care sa te refuze.Nu-i convine si nu-i place insa nu iti poate spune nu- ceea ce este este foarte periculos pt tine insuti ca individ. Cum fratele ei locuieste la tara si are vie,obisnuia in anii trecuti sa faca vin. Fosta colega cica sa le faca ea un serviciu si sa le cumpere din vin, cu conditia sa-i fie carat la nas din Pietroasele,Buzau pana la Bucuresti,sect 3. N-ar fi fost o problema o data de doua ori...numai ca asta se intampla de mai bine de 10 ani. Anul asta surpriza, nu au mai facut vin ...dar maica-mea care sta prost de tot cu comunicarea ,nu a mentionat acest "mic amanunt" asa ca zilele astea pe ger ,fratele ei se ducea la piata batand drumurile pe jos pe la -2 grade sa-i cumpere vin unei individe care are masina personala si o situatie buna care-i permite sa-si cumpere vin din ce locatie doreste dansa. Ca mama confunda prietenia cu magaria nici nu ma indoiesc...un singur lucru ma intreb,ce a facut din prietenie individa asta pt mama in acesti 10 ani? Tot din prietenie,acum ceva ani mi-a imprumutat niste bani cu dobanda deci eu nu-i datorez nimic, bani cu dobanda gasesti oriunde. |
Cum isi imagineaza cineva ca putem noi ca muritori de rand sa iubim neconditionat pe oricine, chiar si pe cei care ne gresesc, cand insusi Dumnezeu nu trece cu vederea faptele pacatosilor.
|
Citat:
”Nu trece cu vederea” ce înseamnă pentru tine? |
Citat:
Tot pentru asta Dumnezeu ne ajuta necontenit; El nu trece cu vederea faptele pacatosilor, ci le corecteaza prin metodele Lui (necunoscute mintii noastre) ca sa salveze sufletul nostru. Prin urmare, prin netrecerea cu vederea a faptelor pacatosilor, de fapt se face corectarea lor. Dumnezeu iubeste mai tare sufletele noastre decat le iubim noi insine. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 23:31:00. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.