Nu,eu cred ca omul a fost sincer,sa nu ne grabim sa facem astfel de supozitii.
Mai exista si varianta ca imposibilitatea lui sa aiba o cauza pur fizica pe care probabil nu a dorit sa o dezvaluie.

Este cam complicat.
Daca tu vrei sa ramai singur si cast, nu este pacat, decat pentru...tine.
Daca ai probleme medicale nu este pacat si totusi exista si la acestea solutii.
Depinde ce vrei cu adevarat.
Daca este altceva, alta imposibilitate (care mai poate fi banuita), atunci aia este pacat dupa biserica.

Nu, cu ideea de : trait sot si sotie ca frate si sora, in castitate, nu sunt de acord deloc. Nu este normal. Se poate, sigur, dar nu este normal, sau trebuie sa accepte amandoi renuntarea. Si fara copii?
Doamne, ce casatorie este asta? Mai bine fiecare singur la casa lui.

Si inca ceva: niciodata sa nu spui "niciodata". Ai numai 31 ani.
Pana la batranete te tot poti razgandi daca apare perechea...

Speranta moare ultima...

Vezi...aici ar fi o chestiune asupra careia sa reflectezi pentru ca a fi credincios nu inseamna sa nu suporti semenii in preajma,deci,cel mai probabil exista alte cauze pentru care nu doresti acest lucru.
Nu spun ca nu esti credincios sau ca nu Il iubesti pe Dumnezeu,insa aceasta credinta nu trebuie sa devina un refugiu in fuga de oameni.
De fapt,nu fugim de oameni,ci de noi insine.
Iar,revenind la casatorie,pot sa iti spun un lucru:cel mai mare pacat este sa te legi de cineva fara ca sa-l/o iubesti.
Dar,ca sa incepi sa ii iubesti pe cei din jur,trebuie intai sa inveti sa te iubesti pe tine!
PS:Din cate stiu,in cazuri de acest gen exista apetit sexual si se pot intretine relatii sexuale normale,doar ca din lichidul seminal vor lipsi spermatozoizii.
Chestiunea,insa,poate genera un complex celui in cauza si acest lucru sa faca dificila apropierea de o partenera.
Cine te va iubi,insa,te va iubi asa cum esti.
In ultima instanta,daca iti gasesti pereche puteti si adopta copii si sa aveti o familie ca oricare alta.