Cugetari despre Hristos
 

Inainte ca un pahar murdar sa fie folosit ca un vas pretios in care se toarna bauturi delicioase,
acesta trebuie complet curatit, altfel bauturile vor fi contaminate si nu vor putea fi consumate.

Astfel, daca nu ne vom curati pacatele prin spovedanie si rugaciune, Hristos Soarele nu va pogori in vasul sufletului.

Noi ne speriem teribil daca am inghitit din greseala o picatura de otrava.

Insa de otrava pacatelor stiute si nestiute ar trebui sa fim de o mie de ori mai infricosati,
pentru ca acestea ne fac rau nu doar in aceasta viata ci si dincolo de moarte - in vesnicie.

Pacatele au puterea sa ne traga in haurile iadului in orice moment, in orice moment putem muri - dar noi suntem fara bagare de seama.

Pana nu avem aceasta frica de pacate nu vom alerga niciodata cu tot sufletul la Hristos,
ci ne vom complace amortiti in gustul acestor otravuri.

Cel ce se teme cu adevarat, pentru a nu fi tras in iad prin surprindere,
cauta adapost in Hristos de mai multe ori in timpul zilei si de mai multe ori in timpul noptii.

De ce ne facem semnul crucii?
Ce semnifica de fapt acest gest?

Facandu-ne cruce, trebuie sa intelegem in acea clipa
ca ne daruim in intregime gandurile, sufletul si trupul nostru Lui Dumnezeu pentru totdeauna.

Din acel moment trebuie sa realizam ca noi nu mai suntem ai nostri,
ci suntem cu totul aL Lui Hristos.

Este ca si cum un slujitor se preda pe el insusi in slujba imparatului.
Din acel moment, slujitorul se afla sub protectie regala.
Nimeni nu va indrazni sa-i faca vreun rau acestuia.

Asa nici noi, daca ne aducem jertfa Lui Dumnezeu facandu-ne cruce,
nu vom fi raniti nici de oameni, nici de duhuri.

Se spune sa nu judecam pe nimeni.

Insa nu este suficient daca vrem sa ne asemanam dupa duh Lui Hristos.

Fiecare fiinta trebuie iubita cu aceeasi caldura cu care ne iubim propria mama,

fie ca este cunoscuta sau necunoscuta, prieten sau dusman, virtuoasa sau nevirtuoasa.

Cel care alearga catre Hristos nu ajunge la destinatie daca nu are cu el intotdeauna 'doi ingeri pazitori', unul se numeste Atentie iar celalalt Vigilenta.

Fara Atentie, chiar daca auzim zi de zi invatatura Lui Hristos, chiar daca o citim, chiar daca vorbim despre ea, suntem ca un vas gaurit prin care necarul acesteia se scurge ca apa in pamant.

Atentia reprezinta focalizarea ferma mintii pe un aspect virtuos cu care anterior ne-am familiarizat.

Vigilenta este un tip deosebit de intelepciune care se dezvolta in asociatie cu Atentia.

Vigilenta sesizeaza cand mintea noastra se aprinde peste masura sau se moleseste, si aplica antidotul corespunzator - pentru a pastra echilibrul natural al focalizarii.

Aceste doua puteri ale mintii opereaza impreuna intr-o stransa relationare.

Pentru dezvoltarea Atentiei este necesara asamblarea a doua conditii absolut necesare: una externa si alta interna.

Conditia externa consta in cunoasterea invataturilor Mantuitorului.

Conditia interna presupune sa fim cu mintea in prezenta Lui Dumnezeu tot timpul.

Astfel nu vom mai fi atrasi spre pacate nici cand suntem in prezenta altora, nici cand suntem singuri.

De obicei cand suntem impreuna cu altii ganduri lumesti de tipul pierdere-castig se ridica cu putere din inima, iar cand suntem singuri incepem sa fim imbatati cu felurite amagiri care rasar din pofte sau manie.

Daca suntem cu mintea in prezenta Lui Dumnezeu tot timpul, aceste amagiri isi vor pierde din intensitate, iar cu timpul vor disparea complet.

Frumos si adevarat.

Florin Oltean, sunteti un poet si un ecumenist desavarsit. E greu sa reunesti cele doua intelepciuni care constituie esentele celor doua credinte, aparent atat de...conflictuale, dar se pare ca ati facut-o. Va felicit!

Despre ratiunea rabdarii

Daca lovim o persoana cunoscuta sau necunoscuta, iL lovim direct pe Hristos.

Daca ne rastim la ea, ne rastim direct la Hristos.

Daca o privim cu ura, iL privim in ochi cu ura pe Hristos.

Cum asa?

Pentru ca Hristos este in fiecare om.