|
Citat:
|
O mana de ajutor
In timpul unei campanii militare , un pluton muncea la repararea unei cai ferate distruse de bombardament . Cativa soldati , desi se straduiau , nu puteau clinti un stalp greu , cazut peste sine . Alaturi , caporalul striga la ei , ocarandu-i pentru neputinta lor. Trecand pe acolo , un om l-a intrebat :
- De ce nu-i ajuti dumneata ? - Eu sunt caporal , eu supraveghez si comand . Ei trebuie sa munceasca !. Strainul nu a mai spus nimic , dar si-a scos haina si a inceput sa traga si el cotla cot cu soldatii de un capat al stalpului. Dupa scurt timp, au reusit sa elibereze sinele . Incantati de reusita , soldatii i-au multumit strainului care , luandu-si haina sa plece , i-a mai spus caporalului : - Daca va mai fi nevoie , sa ma chemati si altadata ! - Da ?! - zise in batjocura caporalul. Dar cine esti dumneata ? - Sunt generalul acestei divizii . . . |
Părintele paroh s-a apropiat de microfon cu un chip întunecat și a rostit aceste cuvinte:
”Fraților, trebuie să vă anunț o veste tristă: parohia noastră a murit... Adesea v-ați plâns că nu este activă. Cântările sunt vai de capul lor. Parohul nu este după placul vostru. Se lasă manipulat. Ei bine acum a murit de-a binelea... Vă invit totuși să-i aduceți un ultim omagiu dispărutei la sfârșitul slujbei...” Rumoare în sală... De îndată ce a fost invocat ultimul cântec, credincioșii se aliniază plini de respect unul în spatele celuilalt, pentru a-i aduce cel din urmă salut răposatei care se odihnește într-un sicriu la capătul naosului. Curioși, de asemenea, să descopere chipul ale cărei trăsături nu prea i-au marcat pe cei mai mulți dintre ei: „Ia spune, șoptește unul, tu știi cum arată...?” Dar iată că fiecare, atunci când se apleacă deasupra sicriului pentru a arunca o ultimă privire dispărutei, tresare și se să înapoi înspâimântat! Ce-o fi oare atât de ciudat? Când îmi vine rândul, mă aplec și eu deasupra sicriului și ce-mi văd ochii? Un chip, propriul meu chip, care mă privește cu ochii holbați... În fundul sicriului era o oglindă! Parohia? Sunt eu, nimeni altcineva. Parohia? Sunt eu! Nimeni altcineva... „Biserica rămâne mereu în urmă!” „Biserica nu înțelege nimic!” „Biserica este formată doar din bătrâni ramoliți!” Și dacă „Biserica” sunt eu? |
Zis-a un parinte oarecare : " Ceara de nu se va infierbanta cu foc spre a se muia , nu este cu putinta a se intipari pecetea ce o vei pune pe dansa . Asemenea si omul, de nu va fi muiat prin focul scarbelor , al bolilor , al ostenelilor , al ispitelor si al neputintelor , nu se poate tipari intr-insul pecetea Sfantului Duh , ca pentru aceasta zice Domnul catre Pavel Apostolul :<< Ajunge tie darul Meu , ca puterea Mea intru neputinta se savarseste !>>.
Insusi Sf. Apostol Pavel zice in cartea sa : << Cu dulceata este mie a ma lauda pentru neputintele mele , ca sa se salasuiasca in mine puterea lui Hristos >> . Deci si tu fiule , rabda pentru Domnul cu multumire toate scarbele , necazurile , napastele , bolile si orice ispita iti va veni dupa voia lui Dumnezeu , pentru folosul tau . Ca prin rabdarea scarbelor cu multumire , va intra omul in Imparatia Cerurului , precum insusi Domnul zice :<<Cu multe scarbe se cade a intra in Imparatia Cerului >> ". |
Doua intamplari cu joburile.
O femeie a avut odata un job. Miere cu lapte fara stres, ore normale, stabilitate. Tot ce vrei si bine platit. Odata din plictiseala a observat o gresala la seful ei si atunci s-a gandit sa-l raporteze pe sef la superiorul lui ceea ce a si facut si in cateva ore a fost data afara cu bagajul si pentru 3 ani a stat pe langa casa. Erau la o companie 3 echipe similare si 3 sefi de echipa. La fiecare an se facea caracterizare si cel cu caracterizarea cea mai slaba era data afara. Unul din cei trei sefi punea in caracterizari lucrurile bune iar daca era vreo problema isi batea capul sa vada cum se poate corecta problema fara a ramane urme in caracterizare. Doua echipe au fost decimate una a ramas intreaga si apoi din 3 sefi a ramas unul, cel care si-a pastrat echipa, intreaga. La servici daca vezi ca cineva are greutati sa-si poarte crucea, ajuta-l atat cat poti. Si tot asa. Aproapele tau e si la servici. Pentru ca serviciul e o parte importanta din viata, roaga-te sa ai liniste la servici, sa te placa colegii, sa poti sa iti faci lucrul de calitate si alte lucruri de care ai nevoie. Compania lui Dumnezeu Era odata un om Smidth care a facut o inventie. Pe atunci pozele se developau cu argint. Dupa developare solutia cu argint era aruncata la chiuveta. El s-a gandit si a facut o inventie cu care sa scoata argintul din aceasta solutie si apoi sa-l vanda. Inventia a reusit dar acuma nu mai avea bani si s-a indatorat si a inceput sa mearga pe la companii sa o vanda. a mers ope la multe companii dar iata ca nimeni nu i-o primea. Disperat, in masina fara bani, a zis o rugaciune. Doamne daca imi ajuti sa mearga inventia o sa-ti fac o companie pe numele tau si o sa dau banii la actiuni caritabile insa fa ca eu sa-mi iau o pozitie la acea companie. Bun si a mai mers el o zi doua si au inceput sa curga telefoanele toti fiind interesati de acea inventie. A vandut inventia, a facut bani multi. A facut o companie mare si asa cum a promis (nu jurat ca in crestinism nu juri) a gasit un avocat care sa-l ajute sa puna compania pe numele lui Dumnezeu. asa cum a promis el si-a luat un job la aceasta companie. Aceasta companie a crescut fiind o companie mare in statul Ohio , o megacompanie care exista si azi. Compania lui Dumnezeu. Profiturile se dujc pe actiuni de caritate. 1 punct de la Dumnezeu Un profesor s-a rugat lui Dumnezeu sa-l ajute sa fie placut de studenti. Si i-a spus Dumnezeu da-le un punct de la mine. S-a chinuit dar pana la urma a dat la toti studentii punctul de la Dumnezeu, adica un punct din oficiu. Asta nu era o problema caci trebuia departajat cel ce a venit fata de cel ce nu s-a prezentat Apoi i-a scos Dumnezeu in fata o carte de invatare rapida si aplicand regulile de acolo a rfeusit sa-si faca clasele accesibile si pe intelesul tuturor elevilor . Si asa studentii au reusit sa invete usor si sa ia note bune si rugaciunea sa fie placut studentilor s-a indeplinit. Apoi la multe examene avute de acel profesor, cand isi calcula nota, pe baza gradatiei intotdeauna ii iesea un punct in plus, punctul de la DUmnezeu. Invataturi despre servici: La servici te duci si iti faci treaba cat mai bine. Daca te pune sa caracterizezi pe cineva cauti cele mai bune lucruri. Nu te bagi peste jobul nimanui ca nu stii ce copii, sotie, casa, masina depind de el si pot striga la Dumnezeu. Daca te intreba daca sa angajeze raspunzi da. Daca te intreaba daca sa dea afara raspunzi pai sa vedem ca avem aceste calitati si ca este un om cu vechime de baza si ca ar putea fi mutat unde exista o pozitie nedata si asa la batut campii sau cauti o solutie pentru el ca si cum au fu luat in discutie si la urma zici nu. Te rogi pentru cei cu dificultate. Daca ti se cere semnatura impotriva cuiva te faci ocupat si dezinteresat de problema si daca se poate iei apararea. Ajuti pe unde poti si dezinteresat. Stiu pe cineva la care a venit un om sa fie ajutat. da si-a luat din timp si l-a ajutat. si-a luat apoi un job nou pe o felie noua. Spre surprinderea lui si nu prea seful s-a facut voluntar sa-l ajute pana ce reuseste sa-si faca treba cu bine. Deciziile grele le iei cu colectivul chiar daca semnatura la sfarsit e a ta. In felul acesta daca iese gresit nimeni nu te arata cu degetul. Pentru cei din echipa ta te lupti ca sa fie de success in pozitia pe care o ocupa si sa se simta fericiti si impliniti. Nu stii ce-i asteapta acasa. Macar alea 8 ore de la servici sa le aiva frumoase. |
Alte sfaturi:
Nu ajuta la avort chiar daca e nepoata favorita ca sa nu ajungi in iad. Incearca sa nu bagi la puscarie pe nimeni caci i se poate intocmi cazier penal si sa nu mai fie angajat de nimeni si prin asta poti sa aduci la sapa de lemn o familie. |
Mandrie si buna Crestere
Erau o data intr-un sat trei vecine care mergeau pe o ulita laterala la fantana . Era mult de mers pana acolo fiindca fantana era departe de sat , dar toata lumea stia ca apa de acolo era foarte buna.
Pe drum femeile povesteau despre una , despre alta , iar la un moment dat , au ajuns sa discute despre copiii lor . Una dintre ele isi lauda fiul catre celelalte doua cum ca este foarte istet si foarte descurcaret , cealalta vecina incepu si ea sa-si laude copilul : era foarte frumos , destept si cuminte . Cea de a treia femeie mergea tacuta alaturi de celelalte doua si nu povestea mai nimic , asculta la ele . Au ajuns femeile la fantana , au umplut galetile apoi au facut cale intoarsa catre sat .si drumul era lung catre casa . La un moment dat femeile trecura pe langa o livada unde se auzeau glasuri de copii jucandu-se . Copiii erau chiar baietii celor trei vecine . Cand ajunsera in dreptul lor , fiul femeii tacute se opri din joaca si veni la mama sa , saluta femeile si ii lua galeata de apa din mana mamei indreptandu-se spre casa alaturi de ea . Ceilalti baieti il chema la joaca , dar el refuza . Copiii femeilor vorbarete continuara nepasatori joaca sub privirile nedumerite ale mamelor lor . Acum pe ulita mergeau doua femei tacute si rusinate ca fiii lor nu au venit sa le ajute si o mama fericita alaturi de copilul ei . " Cand vine mandria vine si rusinea , dar intelepciunea vine cu cei smeriti ". Proverbe 11:2 |
Citat:
In plus,este stiut ca,in imprejurari normale,intre poruncile moralei crestine si dispozitiunile legii penale nu poate sa existe contrast, fiindca acesta din urma isi are inceputul in principiile dreptului natural,deci functiunea sa nu poate fi decat moralizatoare. Am citat dintr-un numar din 1937 al ziarului ,,Curierul Crestin"care aparea la Cuj. Mon cher,intelegi ce spun sau ignoram problema pe sistem ,,o soțietate fără prințipuri, carevasăzică nu le are, dom'le!" ? :) Daca argumentatia mea este lejer alambicata atunci priveste imaginile :) retine morala si extrapoleaza prin deductie simpla dragul meu Watson. |
Citat:
|
Citat:
Daca azi,ziua cheie pentru Europa, Sarkozy si Merkel au cazut de acord,printre altele, pe emiterea unor emisiuni comune de obligatiuni s-ar putea sa mai respiram putin.Cu greu,doar pe nas,dar o sa mai respiram.Daca nu,dupa noi potopul.Adica ce se vede deja: principalii indici ai buselor de pe Wall Street au deschis,iarasi, sedinta de tranzactionare de azi în scadere cu pana la 1,1%.Avansul economiei Germaniei, cea mai mare din Europa, s-a redus abrupt de la 1,3% la 0,1%(asta da cadere). Baieti e groasa rau.Asta este povestea mea cu talc din seara asta.De aceea am tot spus:nu va faceti griji,credinta tuturor va fi incercata.Cred ca vom asista la schimbari dramatice in lume,din multe puncte de vedere.Cel de Sus sa ne apere de efectele nebuniei noastre generale dar tare imi este teama ca le vom vedea live si pe propria piele. |
Citat:
Deciziile "grele" cum le numesti tu trebuie sa si le ASUME conducatorul, ca de aia e SEF! De aia nu merge bine treaba in tara asta, pt ca este plin de astfel de personaje care semneaza la sfarsit si daca nu-i bine, dau vina pe subalterni iar daca e bine, EL, SEFUL a facut totul perfect! (sistemul bugetar) Pe cei din echipa ta trebuie sa-i STIMULEZI financiar ca sa dea randament, plus ca trebuie sa-l faci pe fiecare in parte sa se simta important si VITAL pentru postul pe care il ocupa. Zambetul si deschiderea, bunavointa si determinarea sunt inca cateva elemente indispensabile unui conducator perfect! Ce are fiecare acasa, e problema fiecaruia. Sa nu amestecam lucrurile pentru ca sunt doua lucruri FOARTE DISTINCTE si sa nu aducem problemele de acasa la serviciu. Acesta este o modalitate de conduita interna care garanteaza respectul celor din jur si evita barfele, compatimirea, sfaturile necerute etc care pana la final aduc scaderea randamentului celui in cauza .. |
Citat:
|
Citat:
multa iubire |
Nu de obligatiunile europene trebuie sa ne temem, ca alea is optionale, baiul cel mare sunt cele americane, ca in jurul la alea se invarte o buna parte din economia mondiala, si alea nu se pot refuza.
Cred ca am ajuns la punctul la care toata lumea e constienta ca un dezastru este inevitabil si ceea ce se incearca de fapt este: 1. amanarea momentului final (in cel mai fericit caz de ordinul a 1-2ani) 2. daca treaba o sa fie lata, sa fie cat mai lata Adica se fac niste imprumuturi dar toata lumea e constienta ca banii aceia putin probabil sa mai fie returnati vreodata + ca vor mari dimensiunea dezastrului. Si asta nu e criza economica este criza unei intregi civilizatii ajunsa aici tocmai din cauza prosperitatii economice, coruptiei si speculatiilor financiare. Mr. Scott, lipseste ceva din lista? |
Cu tâlc
Invataturile vietii in noul mileniu - de la Dalai Lama
"1. Marea dragoste si marile realizari implica un mare risc. 2. Cand pierzi sa-ti fie invatatura. 3. Urmeaza cele 3 R : respect pentru tine, respect pentru altii, responsabilitatea pentru toate actiunile tale. 4. Aminteste-ti ca atunci cand nu obtii ceea ce vrei este uneori o minunata lovitura de noroc. 5. Invata regulile astfel incat sa stii cum sa le incalci cum se cuvine. 6. Nu lasa o disputa nesemnificativa sa rupa o mare prietenie. 7. Atunci cand realizezi ca ai gresit, imediat ia masuri sa le corectezi. 8. In fiecare zi petrece ceva timp cu tine. 9. Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale. 10. Tine minte ca tacerea este uneori cel mai bun raspuns. 11. Traieste o viata onorabila. Atunci cand imbatranesti si te gandesti in urma, vei putea sa te bucuri a doua oara de ea. 12. O atmosfera placuta in casa este baza vietii tale. 13. In neintelegerile cu cei dragi ia seama numai de situatia curenta. Nu invoca trecutul. 14. Impartaseste stiinta ta. Este o cale de a atinge imortalitatea. 15. Fii gentil cu pamantul. 16. O data pe an, pleaca undeva unde nu ai fost niciodata. 17. Tine minte: cea mai buna relatie este cea in care iubirea reciproca depaseste nevoia fiecaruia. 18. Judeca succesul tau prin ceea ce trebuie sa renunti ca sa poti obtine. 19. Imbina iubirea si gatitul cu renuntarea." |
"O legenda veche spune ca mai demult oamenii erau buni. Dar au profitat atat de mult de puterea divina din ei incat Brahma, stapanul tuturor zeilor, a decis sa le ia aceasta putere si sa o ascunda intr-un loc unde va fi imposibil de gasit. Tot ce i-a ramas sa faca era sa gaseasca ascunzatoarea potrivita.
A fost convocat consiliul zeilor pentru a se gasi solutia. Zeii au sugerat: "De ce sa nu ingropam puterile omului in pamant?" Brahma a raspuns: "Nu, nu vom face asta pentru ca omul va sapa adanc si le va gasi." Atunci zeii au spus: "In acest caz, sa le trimitem divinitatea pe cel mai adanc fund al oceanului." Dar Brahma a raspuns din nou: "Mai devreme sau mai tarziu omul va explora adancurile oceanului si cu siguranta ca o vor gasi si o vor aduce la suprafata." Astfel zeii au concluzionat: "Nici pamantul, nici oceanul nu sunt locuri unde puterea divina sa fie in siguranta, insa alte idei de ascunzatoare nu mai avem." Brahma a exclamat dintr-o data: "Iata ce vom face cu divinitatea omului! O vom ascunde adanc inauntrul lui pentru ca este singurul loc unde nu va cauta." De atunci incoace, conform legendei, omul a cautat in toata lumea, a explorat, a urcat si a sapat cautand ceva ce a fost in tot acest timp inauntrul lui.Ț Eric Butterworth, Descopera puterea dinauntrul tau |
poveste ...
Un barbat era satul de a mai merge la munca in fiecare zi iar sotia lui sa stea acasa.
Voia sa vada cu ochii lui ce se petrece in timp ce el muncea din greu la birou, zicand astfel: Doamne eu merg la servici in fiecare zi si muncesc 8 ore pe zi, in timp ce sotia mea sta fara nici o grija acasa. Vreau ca si ea sa stie prin ce trec eu zilnic, asa ca, te rog, permite-mi sa facem schimb pentru o zi. Amin! Dumnezeu, in minunata sa intelepciune, i-a indeplinit dorinta. Dimineata urmatoare, destul de sigur pe sine, barbatul se trezi in pielea sotiei sale. S-a ridicat, a gatit micul dejun pentru partenerul sau de viata, a trezit copiii, le-a pregatiti hainele, le-a servit micul dejun, le-a facut pachetele pentru scoala, i-a dus la scoala, a venit repede acasa, a adunat toate hainele si a dus hainele la spalat, s-a dus la banca, s-a dus la cumparaturi si din nou acasa ca sa lase cumparaturile; apoi a plecat sa plateasca cheltuielile lunare. Revenita acasa a curatat cutia pisicii si a imbaiat cainele. Era deja ora 13. A facut paturile, si a adunat alte rufe, a aspirat in toata casa, a sters praful si a spalat bucataria. A fugit apoi la scoala dupa copii cu care, pe drum, a intrat in discutii contradictorii. Acasa a pregatit din nou laptele si biscuitii pentru copii si s-a ocupat de ei ca sa isi faca temele. Apoi si-a instalat masa de calcat si a inceput sa calce uitandu-se cu coada ochiului la TV. La ora 16:30 a inceput sa curete cartofii si sa spele legumele pentru salata, a gatit carnea de porc si a pregatit mancarea de cina. Dupa cina, din nou, a spalat toata bucataria, vasele, a adunat din nou toata hainele, a facut baie copiilor si i-a pregatit pentru culcare. La ora 9 era deja extenuata datorita treburilor din timpul zilei, dar pentru ea ziua nu s-a terminat inca… Era asteptata in pat de sotul sau pentru a face dragoste, lucru pe care l-a facut cu brio, fara ca sa aiba plangeri din partea partenerului. A doua zi barbatul s-a trezit si imediat a venit in genunchi inaintea lui Dumnezeu si I-a zis: Doamne, nu stiu la ce m-am gandit cand am cerut sa fiu in pielea sotiei mele…am gresit asa de mult sa o invidiez pe sotia mea crezand ca sta degeaba acasa toata ziua… Te rog, te rog mult, dar te rog, fa schimbarea la loc cum eram! Amin! Dumnezeu in infinita Sa intelepciune i-a replicat: Fiule, cred ca ai invatat o lectie buna si bucuros as face schimbarea inapoi…dar vezi tu…va trebui sa astepti 9 luni…noaptea trecuta tocmai ai ramas gravida si va trebui sa si nasti…. |
Citat:
Plina de intelepciune aceasta pilda. Multumim! |
“Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in ploaie."
O intrebare frecventa pe Google pare a fi: “Ce este dragostea?“… ei bine, cea mai frumoasa explicatie am auzit-o cu cativa ani in urma de la o prietena asistenta medicala.
Zilele astea ploioase mi-au reamintit povestea pe care astazi m-am gandit sa o impartasesc cu voi. “Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece. Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia. Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el... Si-atunci il intreb mirata: “Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?“. Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: “E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“. Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti. Mi-am inghitit lacrimile spunandu-mi in sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!... Caci, in fond, asa este dragostea adevarata ?!… nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au”. Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in ploaie. Din pacate,putini sunt aceia care stiu.... Daruirea de sine e un gest voluntar, nu este o dependenta fata de celalalt, nu e sclavie. Nu ti se cere s-o faci. Prin daruire nu ma anulez, ci ma regasesc pe mine si ma imbogatesc cu felul celuilalt de a fi. Prin posedare, ma anulez. Unora le convine sa se lase stapaniti de altii. E cazul multor femei de azi, care ajung sa se inrobeasca. Le bat barbatii, sunt chinuite, dar le e frica sa-si asume un drum, de dragul sigurantei. Au parte de o suferinta absurda, care nici macar nu e mantuitoare. Refuza responsabilitatea propriilor decizii si atunci prefera doar sa execute. Dar asa nu vor evolua niciodata. "Cand Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da de-a gata si o mare iubire" |
Hârtia mototolită
Caracterul impulsiv te face să explodezi la cea mai mică provocare.
De cele mai multe ori, după unul din aceste "evenimente", te simți vinovat și rușinat și încercam să-l consolam pe cel pe care l-ai rănit cu cuvintele tale. Într-o zi, un prieten care m-a văzut prezentând scuze, după o asemenea explozie de furie, mi-a înmânat o coală de hârtie și mi-a spus: Mototolește-o Mirat, l-am ascultat și am făcut o minge din acea coală de hârtie. Apoi mi-a spus: Acum las-o așa cum era înainte. N-am reușit, firește! Am încercat s-o întind cât mai bine, dar hârtia rămânea șifonată. Atunci prietenul a adăugat: "Inima oamenilor este ca această coală de hârtie. Impresia pe care o lași în acea inimă pe care ai rănit-o va fi la fel de greu de șters precum "ridurile" de pe această hârtie. Chiar dacă vom încerca să corectăm greșeala, "semnele" vor rămâne Uneori acționăm din instinct și, fără să ne gândim, "aruncăm" cuvinte pline de ură și ranchiună. Mai târziu, când revenim asupra celor spuse, ne pare rău. Dar nu putem da înapoi, nu putem șterge cea ce a rămas înregistrat. Și lucrul cel mai trist este că lăsăm răni și urme în multe inimi. Începând de astăzi, începând chiar din această clipă, fii mai înțelegător și răbdător. Când simți că vei exploda amintește-ți de hartia mototolita. |
- Parinte , de ce cazi mereu ? Nici macar pe scaun nu poti sta putin .
-Ma trage pamantul , fiule ! Nu vezi ? " Ma trage pamantul " . Un mare adevar . Cu fiecare zi care trece facem inca un pas catre maica noastra pamantul . Pamant esti si in pamant te vei intoarce ! Pamantul cere si va lua ceea ce este al sau , adica trupul nostru de tarana . Iar Cerul va lua ceea ce este al sau , adica sufletul nostru cel nemuritor . * Sa dea Bunul Dumnezeu sa ne vedem cu bine si maine , aici pe forum , dar sa nu uitam nicicand gandul la moarte , oricate zile ne-am dori si oricata sanatate , si oricat de "destepti" am fi , de pragul mortii nimeni nu scapa ! |
“Izvorul luminos al iubirii”, Luule Viilma
Iata un fragment minunat din carte
“Cainele este un bun invatator. Atunci cand vedeti pe strada un caine vagabond si vi se face mila de el, cainele acesta va spune: “Draga omule, ti-e mila de mine dar, de fapt, ti-e mila de tine. Ai senzatia ca tu ai fi un vagabond, o sluga pe care nimeni n-o iubeste. Tu nu stii sa te bucuri de libertate, asa cum fac eu. Eu stiu ca daca as fi nevoit sa aleg intre un stapan rau si libertate, as alege libertatea si as fi fericit pentru ca nevoile mele nu sunt mari. Din acelasi motiv tu preferi sa ai un stapan rau pentru ca acesta este bogat. Elibereaza-te de fricile tale ca vei deveni sluga, chiar daca, schimbandu-ti modul de a gandi, buzunarele tale nu devin mai pline. Daca senzatia de fericire este mai scumpa pentru tine decat buzunarul, cu timpul ti se va umple si el.” Daca felul cum arata un caine vagabond va irita si vreti ca el sa fie prins sau omorat, cainele acesta va spune: “Nu suporti slugile care si-au castigat libertatea, deoarece tu esti robul fricilor tale si peste tot vezi numai pericole. Nu suporti ca cineva sa fie mai bun decat tine. Vrei ca toata lumea sa-ti faca pe plac. Daca ar fi dupa tine, ai intemnita libertatea si ai deveni chiar tu paznic de inchisoare. De fapt, asta si esti.Tu nu intelegi ca libertatea este o fericire. Dar fericirea sta in mainile omului. Elibereaza-te de slugarnicie, nu o ura. Nu mai ai timp. De unde stiu eu? Stiu ca in tine se coace dorinta crunta de a distruge si atragi spre tine acelasi lucru. Spui ca eu iti stric gazonul. Eu sunt, de fapt, imaginea ta in oglinda. O intreaga haita de caini nu murdareste lumea mai mult decat un singur om. Omul destept trebuie sa aiba grija de cel prost si de modul cum el actioneaza. Care dintre noi este mai prost in momentul acesta: eu sau tu?” Cainele nu-l latra pe omul curajos. In schimb, se repede la cel fricos si maraie: “Tu esti la fel ca mine, doar ca n-o arati. Ai vrea ca lumea sa te iubeasca pentru faptul ca stii sa taci. Ti-e teama de robie fiindca nu stii sa scapi de sluga din tine. Elibereaza-te de frica si vei fi liber. De atunci incolo nu va mai trebui ca eu sa fiu cel care te convinge. Te temi cand cineva ridica vocea la tine si de aceea eu sunt nevoit sa marai la tine si sa te latru. Ti-e teama ca o sa te musc fiindca te temi ca vei fi atacat de persoane umilite, te temi de razbunare. Te temi de cruzimea celor umiliti. Ridici mainile in sus in semn ca te predai. Acest lucru ma irita, caci nu vreau sa te vad umilit. Vreau ca tu sa inveti sa te ridici. Tu insa incepi sa te superi pe mine. Vrei sa ma lovesti cu piciorul fiindca te-am facut sa te revolti contra partii materiale a vietii, mai ales contra treburilor zilnice din gospodarie. Ma provoci sa ma simt obligat sa-mi infig dintii in piciorul tau, pentru binele tau, ca sa dai afara setea de razbunare.” Daca un caine vagabond te-a atacat brusc, prin asta el vrea sa-ti spuna: “Dragul meu, tu semeni cu mine, musti din rautate. Eu nu te-as ataca tam-nisam, dar tu ii ataci pe altii. De parca ai fi fost angajat anume ca sa musti si daca n-o faci, nu-ti mai primesti salariul.” Cainii cei mai rai sunt legati cu lantul. Un astfel de caine iti spune: ”Omule, tu ma legi cu lantul pe mine ca un rob si ma faci de doua ori rob. Eu rabd tot fiindca sufletul meu primeste o lectie de rob primitiv. Si in tine se afla un rob primitiv, dar tu nu recunosti fiindca vrei sa pari mai bun decat mine.Crezi ca eu trebuie sa fiu bun in semn de recunostinta pentru mancarea pe care o primesc si pentru un cuvant bun. Eu chiar sunt bun, dar nu din acest motiv, ci pentru ca chiar stiu care imi este locul in viata. Tu te miri de ce cainii cauta sa-si infiga coltii in fata. Pentru a da jos masca de nesinceritate. O masca frumoasa care ascunde intentii rele este deosebit de periculoasa.” |
Despre Dumnezeu-ALBERT EINSTEIN -
Profesorul unei universitati importante si-a provocat studentii sa raspunda la urmatoarea intrebare: “Dumnezeu a creat tot ceea ce exista?”
Un student a raspuns ferm: “Da!” Profesorul a pus o noua intrebare: “Daca Dumnezeu a creat totul inseamna ca el l-a creat si pe diavol. Si de vreme ce acesta exista (asa cum putem observa in propriile noastre actiuni), inseamna ca Dumnezeu este cel rau?” Studentul nu a putut raspunde la acesta supozitie, iar profesorul a sustinut ca demonstrat astfel faptul ca a crede in Dumnezeu este o poveste pentru copii, lipsita de logica. Un alt student a ridicat mana si a cerut sa puna o alta intrebare. El s-a ridicat in picioare si a intrebat: “Domnule profesor, starea de frig exista?” “Bineinteles!”, i-a raspuns profesorul. “Ce fel de intrebare este aceasta? Cu siguranta ca exista, nu ti-a fost frig, n-ai tremurat niciodata?” Proaspatul student a raspuns: “De fapt starea de rece nu exista. In concordanta cu legile fizicii, ceea ce noi consideram rece reprezinta de fapt absenta caldurii. Orice lucru poate fi obiect de studiu atata vreme cat transmite energie (caldura). Zero absolut reprezinta absenta totala a caldurii, dar starea de rece nu exista. Ce am facut noi este doar sa cream un termen care sa descrie ce simtim cand nu primim caldura in organism.” “Si, continua studentul, intunericul exista”? “Bineinteles!” raspunse profesorul. De aceasta data studentul raspunse: “Va inselati din nou, domnule profesor. Nici intunericul nu exista. Ceea ce exista de fapt este doar absenta luminii. Lumina poate fi studiata, intunericul nu. Nici nu poate fi fractionat intunericul, lumina da. O simpla raza de lumina alunga intunericul pe suprafata pe care ajunge raza de lumina. Intunericul este un termen inventat de oameni pentru a descrie ce se intampla cand nu avem lumina.” In sfarsit, studentul il intreba pe profesor: “Domnule profesor, exista raul absolut?” Profesorul ii raspunse “Bineinteles ca exista, dupa cum am mentionat la inceputul discutiei vedem violuri, crime, violenta peste tot in lume, toate acestea sunt intruchiparea raului.” “Domnule profesor, raul absolut nu exista. La fel cum am demonstrat in celelalte doua cazuri, raul absolut este un termen creat de om pentru a descrie rezultatul absentei lui Dumnezeu in inima omului!” Dupa toate acestea, profesorul se recunoscu invins de aceasta argumentatie logica sii nu mai spuse nimic. Numele acelui tanar student era ALBERT EINSTEIN |
lucrurile nu sunt intotdeuna ce par a fi
Doi îngeri calatori s-au oprit sa-si petreaca noaptea în casa unei familii înstarite.
Familia a fost rea si a refuzat sa-i lase pe îngeri sa înnopteze în camera de oaspeti. În schimb, le-a oferit o camaruta în subsol. În timp ce îsi faceau paturile, îngerul cel batrân a vazut o gaura în perete si a reparat-o imediat. Când îngerul cel tânar l-a întrebat de ce, celalalt înger i-a raspuns: " Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi ". În noaptea urmatoare îngerii au ajuns sa se odihneasca în casa unui om foarte sarac, dar foarte ospitalier, taran ce locuia împreuna cu sotia lui. Dupa ce au împartit cu ei putina mâncare ce o aveau, i-au lasat pe îngeri sa doarma în patul lor, unde se puteau odihni în voie. Când s-au trezit a doua zi, îngerii i-au gasit pe taran si pe sotia lui plângând. Singura lor vaca al carei lapte era unicul lor venit, murise pe câmp. Îngerul cel tânar s-a înfuriat si l-a intrebat pe cel batrân, cum se poate întampla un asemenea lucru? " Primul om avea tot… si totusi l-ai ajutat ", a spus el. " A doua familie avea atât de putin, dar era în stare sa imparta totul, si tu i-ai lasat vaca sa moara ". " Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi ", i-a raspuns îngerul cel batrân. "Când am stat în subsol am observat ca în gaura din perete era depozitat aur. De vreme ce stapânul era orbit de lacomie si era incapabil sa-si împarta bogatia cu altcineva, am astupat zidul ca sa nu o mai gaseasca. Noaptea trecuta când am dormit în patul familiei de tarani, îngerul mortii a venit dupa sotia lui. I-am dat în schimb vaca. Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi. Uneori chiar asa se intampla când lucrurile nu se desfasoara asa cum ar trebui." |
Parintele Galeriu pe cand era incepator intr-o parohie din Ploiesti
"Nu se ducea mai nimeni la biserica, doar cantaretul si inca vreo cativa, asa, cum se mai intampla si pe la noi. Si, zice Parintele intr-o duminica la predica: „Oameni buni, rugati-va pentru mine ca mi-a aparut dracul si mi-a zis ca sambata la sase se arata la noi in Biserica“. Aia au zis: „Bine Parinte“ si s-au dus acasa si au raspandit vestea in tot orasul. Si, sambata, pe la patru si jumatate, incepe sa apara lume in jurul bisericii. Intai babutele, dupa aceea copiii, mai la spate asa si oameni mai seriosi, sa vada si ei ce dracovenie o mai fi si asta. Si stau, si stau, si asteapta si dupa multa tensiune, la ora sase se face o liniste totala. Ici acolo cate un tipat ca a lesinat cineva. Se face sase si cinci, sase si zece, sase si un sfert… In sfarsit, apare Parintele in usa bisericii si zice: „Fratilor, dracu-i tot drac, n-ai ce-i face! Iar ne-a mintit! Dar ma uit la voi si ma intreb: daca pentru necuratu“ ati venit atatia, pentru Dumnezeu macar jumatate nu puteti veni la Biserica? In Biserica e Dumnezeu de-adevaratelea.
Sa luam aminte!" |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Capitolul 3 29.Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El și Dumnezeul păgânilor? Da, și al păgânilor. 30.Fiindcă este un singur Dumnezeu, Care va îndrepta din credință pe cei tăiați împrejur și, prin credință, pe cei netăiați împrejur. 31.Desființăm deci noi Legea prin credință? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim Legea. Iertare cer, dar parerea mea este acesta si ma bazez pe ea cand fac ceva sau spun ceva.....sunt oameni (si in persoana mea gasiti un exemplu) care apreciaza partea buna a lucrurilor in orice si mai ales in aproapele meu, pe care Dumnezeu nu il pune in antiteza cand spune sa ne iubim aproapele.....nu am dreptul sa judec eu ce a facut ...dar imi revine cred sarcina ca orice lucru bun sa il invat de la cel mai umil om pana la cel mai rau personaj...pana la urma toti suntem dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu ..este imposibil sa nu gasesti si ceva frumos si de apreciat ...Doamne da-mi acea iubirea care sa poata iubi chiar si pe vrajmasi mei, pentru ca ei daca fac ceva, fac ca nu te cunosc pe Tine ..si lucreaza la mantuirea mea! iti multumesc Doamne ca acest dar frumos al credintei l-ai sadit in inima mea si plang de mila celor care nu au un astfel de dar! si o povestioara poate nu pe plac ..dar asta este sa invatam de la toti...este deviza mea... cautati pe Dumnezeu este in sufletul fiecaruia, dar sta ascuns prin cotloane si nu Il vedeti si este ignorat asteapta asa sa fie nu cel din urma musafir in inima ta ci primul... Legenda divinitati omului O legenda veche spune ca mai demult oamenii erau buni. Dar au profitat atat de mult de puterea divina din ei incat Brahma, stapanul tuturor zeilor, a decis sa le ia aceasta putere si sa o ascunda intr-un loc unde va fi imposibil de gasit. Tot ce i-a ramas sa faca era sa gaseasca ascunzatoarea potrivita. A fost convocat consiliul zeilor pentru a se gasi solutia. Zeii au sugerat: "De ce sa nu ingropam puterile omului in pamant?" Brahma a raspuns: "Nu, nu vom face asta pentru ca omul va sapa adanc si le va gasi." Atunci zeii au spus: "In acest caz, sa le trimitem divinitatea pe cel mai adanc fund al oceanului." Dar Brahma a raspuns din nou: "Mai devreme sau mai tarziu omul va explora adancurile oceanului si cu siguranta ca o vor gasi si o vor aduce la suprafata." Astfel zeii au concluzionat: "Nici pamantul, nici oceanul nu sunt locuri unde puterea divina sa fie in siguranta, insa alte idei de ascunzatoare nu mai avem." Brahma a exclamat dintr-o data: "Iata ce vom face cu divinitatea omului! O vom ascunde adanc inauntrul lui pentru ca este singurul loc unde nu va cauta." De atunci incoace, conform legendei, omul a cautat in toata lumea, a explorat, a urcat si a sapat cautand ceva ce a fost in tot acest timp inauntrul lui. Eric Butterworth, Descopera puterea dinauntrul tau |
Marilena B, orice adevar ce se bazeaza pe argumente false, are toate sansele sa nu fie crezut, chiar daca el este Adevarul Absolut.
|
Un om si cainele sau au murit deodata.
Ajungand in cer. Au mers pe drumul pietruit cu aur... Va amintiti? Pe langa un gard de marmura fina. Urcand spre deal au intalnit o poarta superba, construita din perle, ce straluceau sub razele soarelui. Ajungand langa poarta, au vazut un om sezand in pragul ei. " scuzati-ma" i s-a adresat stapanul cainelui, " unde ne aflam?" " in rai " - a raspuns portarul. " putem primi un pahar de apa? " a intrebat stapanul cainelui. " desigur " a raspuns portarul, " intra si vei primi apa racoritoare". " si prietenul meu poate intra?" a intrebat vizitatorul. " regret " i-a raspuns portarul " nu permitem intrarea animalelor". Omul a decis sa renunte la apa, si-a chemat cainele si au plecat mai departe. Drumul in continuare era anevoios si plin de praf. Tot mergand au ajuns la o poarta simpla de lemn, fara gard prin prejur. Portarul rezemat de poarta, citea dintr-o carte. " pardon " i s-a adresat vizitatorul. " putem primi putina apa?" " desigur, cu placere, poftim intrati " a raspuns amabil portarul. Ei au trecut poarta si au baut apa rece din fantana apropiata, cat au poftit. " multumim, puteti sa ne spuneti unde ne aflam?" " in rai " le-a raspuns portarul. " sunt complet derutat si portarul precedent, mi-a spus, ca la poarta lui e intrarea in rai " a spus vizitatorul. " aaa, te referi la strada aurita si poarta cu perle? Nu, acolo e iadul." " si nu va pasa ca acolo se folosesc de numele vostru? " s-a mirat stapanul cainelui. " nu " i-a raspuns portarul. " noi suntem bucurosi ca ei ii iau pe toti aceia care sunt de acord, sa-si paraseasca prietenii si sa-i lase afara." sa tineti minte ... Cu un prieten bun, intotdeauna veti avea, o " raza de lumina " la capatul tunelului ... |
Pune-ti puterile in joc
Un rege își puse curtea la încercare pentru un post important. Numeroși oameni puternici și înțelepți se aflau în jurul lui.
- Înțelepților, spuse regele, am o problemă și vreau să văd care dintre voi este în stare să o rezolve. Îi conduse pe oameni la o ușă enormă, mai mare decât văzuse cineva vreodată. Regele le replică: - Aici vedeți cea mai mare și cea mai grea ușă din regatul meu. Care dintre voi poate să o deschidă? Unii dintre curteni scuturară doar din cap. Alții, care se numărau printre cei înțelepți, se uitară la ușă mai de aproape, dar recunoscură că nu pot să o facă. Atunci când înțelepții spuseră asta, restul curții consimți că această problemă era prea dificil de rezolvat. Un singur vizir se duse la ușă. O examină cu ochii și cu degetele, încercă mai multe modalități de a o deschide și, în cele din urmă, o trase cu o smucitură puternică. Și ușa se deschise. Fusese lăsată întredeschisă numai, nu închisă complet, și nimic altceva nu fusese necesar, decât bunăvoința de a realiza ceva și curajul de a acționa cu îndrăzneală. Regele spuse: - Vei primi postul de la curte, pentru că tu nu te bizui doar pe ceea ce vezi sau auzi; tu îți pui propriile puteri în joc și ai riscat o încercare. |
Lupul din noi
Intr-o seara , un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da in interiorul fiecarei persoane . Si ii spunea asa :
-Exista in fiecare dintre noi doi lupi . Lupul raului este furia , gelozia , invidia , tristetea , regretele , aroganta , cupiditatea , vinovatia , minciuna , orgoliul , superioritatea . . . Si exista Lupul binelui . El este bucuria , pacea , iubirea , speranta , linistea , modestia , bunatatea , bunavointa , generozitatea , adevarul , compasiunea . . . Dupa o clipa de gandire nepotelul il intreba : -Bunicule si care lup castiga ? La care batranul indian ii raspunde simplu : -Cel pe care il hranesti . |
Citat:
|
Citat:
|
Un semn
Intr-o duminica seara, un preot a lucrat pana tarziu, si s-a decis sa o sune pe sotia lui inainte de a pleca catre casa. Era aproximativ ora 10 seara, dar sotia lui nu i-a raspuns la telefon. Preotul a lasat telefonul sa sune de mai multe ori. I s-a parut ciudat ca nu a dat de sotia lui. S-a decis sa-si impacheteze lucrurile si sa incerce apoi din nou.
Cand a sunat a doua oara, ea a raspuns imediat. A intrebat-o de ce nu a ridicat receptorul mai devreme, dar ea mirata a spus ca telefonul nu a sunat. Totul a fost dat uitarii. Lunea urmatoare insa, preotul a primit un telefon la birou. Barbatul de la celalalt capat al firului vroia sa stie de ce a fost sunat duminica noaptea. Preotul era confuz si nu intelegea despre ce vorbea acesta. Apoi cealalta persoana a adaugat "A tot sunat, dar nu am raspuns." In acel moment preotul si-a adus aminte de primul telefon dat acasa duminica seara. A realizat ca gresise numarul si si-a cerut scuze pentru deranj. I-a explicat barbatului ca a intentionat sa o sune pe sotia lui. Acesta i-a raspuns: "Nu-i nicio problema. Permite-mi insa sa iti spun povestea mea. Vezi dumneata, duminica noaptea am vrut sa ma sinucid, dar inainte m-am rugat: Dumnezeule, daca esti acolo si nu vrei sa fac asta da-mi un semn. In acel moment telefonul a inceput sa sune. M-am uitat la apelant si scria Dumnezeu Atotputernicul. Mi-a fost frica sa raspund." De atunci barbatul care a vrut sa se sinucida frecventeaza cu regularitate slujbele tinute de preot la biserica al carei nume este "Dumnezeu Atotputernicul" |
Poestea baiatului si a pomului sau fructifer
Cu multă vreme în urmă, în curtea unei gospodării, își ducea veacul un măr, un impunător pom fructifer. Băiatul fermierilor își petrecea zilnic ore întregi prin preajma acestuia, urcându-se în copac, savurând delicioasele fructe și odihnindu-se la umbra binefăcătoare a acestuia. Se simțea atras și atașat de măr, jucându-se cu nesaț și nutrind o puternică afecțiune față de acesta.
Astfel trecură anii… Într-o bună zi, tânărul sosi in fata mărului, dar de data această afișând o mutrișoară tristă și plictisită. Vâzându-l supărat, mărul i se adresă: „Hai să te joci cu mine, așa cum faci mai mereu.” „Nu mai sunt un copil, nu se mai cade să mă distrez cu crengile și poamele tale.” – răspunse posomorât adolescentul – „Vreau să am diverse lucruri și pentru asta am nevoie de bani,” conchise junele. După câteva clipe de tăcere, pomul reacționă sugerându-i următoarele: „Regret, dar eu nu am bani. Însă, am suficiente mere. Așa că, poți culege toate fructele mele, le vinzi și astfel vei dispune de suma necesară achiziționării celor dorite.” Înseninat și cu o față bucuroasă, tânărul tâșni și recoltă toate merele existente, făcându-se mai apoi nevăzut. Zilele treceau și feciorul nu se mai arătă prin preajma prietenului său fructifer. Datorită absenței acestuia, copacul căzu într-o adâncă melancolie… Dar, după ani și ani, reapăru băiatul devenit între timp bărbat în toată regula. Fericit, pomul i se adresă: „Ce mă bucur să te revăd! Hai să ne jucăm, așa cum făceam pe vremuri…” „Nu am timp de distracții.” – reacționă feciorul – „Trebuie să am grijă de familia mea și trebuie să le asigur un acoperiș deasupra capului. Dar, nu avem unde locui. Mă poți ajuta?” Căzând pe gânduri, după câteva momente de tăcere, copacul îi spuse: „Îmi pare rău, dar eu nu am o casă să v-o dăruiesc. Dar, uite, poți folosi crengile și ramurile mele pentru a-ți ridica o locuință pentru tine și familia ta.” Zis și făcut: omul tăie toate brațele copacului și-l părăsi încântat de rezolvarea problemei lui. Și de această dată mărul se simți împlinit pentru că a reușit, atât cât a putut, să-l ajute pe amicul său. Anii treceau și pomul suferea din nou de singurătate, de absența celui drag. Dar, la începutul unei toride zile de vară, reapăru maturizatul său prieten. Mărul radia de fericire și exaltat îl invită: „Hai, hai să ne jucăm ca pe vremuri…” „Îmbătrânesc,” – spuse omul – „Aș vrea să mă avânt în larg, să mă relaxez un pic. Dar nu am barcă să pot naviga. N-ai cumva tu una?” Fără să stea pe gânduri, mărul își oferi sprijinul obișnuit: „Uite, ia trunchiul meu și făurește-ți o barcă. Astfel vei putea să ieși la mare și să fii fericit.” Ca de obicei, bărbatul trecu la acțiune și disecă trupul pomului, dispărând, din nou, vreme îndelungată… Însă, după decenii, își făcu, în sfârșit, apariția băiatul nostru ajuns la bătrânețe. Copacul, parcă simțindu-se vinovat, îi adresă următoarele cuvinte: „Îmi pare tare rău, băiete, dar nu îți mai pot oferi nimic. Nu mai rodesc fructe…” „Nici o problemă”, reacționă interlocutorul, „nici eu nu mai dinți ca să le pot mânca.” „Nu mai am nici trunchiul pe care te cățărai odată…”, continuă pomul. „Nu contează”, replică cel în vârstă, „sunt mult prea bătrân ca să mai pot urca.” „În acest caz”, reacționă lâcrimând pomul fructifer, „nu-ți mai pot oferi decât rădăcinele mele seculare.” „Adevărul este că, în acest moment, nu mai am nevoie nici eu de prea multe… Doresc doar un loc unde să-mi odihnesc oasele îmbătrânite.” – replică moșneagul. „Foarte bine! În acest caz, rădăcinile mele ostoite îți pot oferi culcușul cel mai comod pentru a-ți obloji obositele oase ale tale.” Fără să stea pe gânduri, omul se întinse la poalele mărului, gazda bucurându-se printre lacrimi de ultimul posibil ajutor acordat… Această poveste se adresează nouă tuturor. Mărul este precum părinții noștri. Copii fiind, ne făcea mare plăcere să petrecem mult timp jucându-ne cu mămica și tăticul nostru. Maturizându-ne, părăsim casa părintească, revenind doar atunci când suntem la ananghie sau avem nevoie de sprijinul părinților. Indiferent de greutățile sau suferințele lor, părinții vor fi mereu acolo pentru noi, încercând să ne dea totul doar pentru a ne vedea fericiți și împliniți. Bănuiești că tânărul nostru s-a comportat cu cruzime față de pomul fructifer, nu? Dar, în realitate, acesta este comportamentul nostru, al tuturora, față de proprii părinți. Îi considerăm drept o sursă inepuizabilă, indiscutabil doar a noastră, fără să apreciem adevărata lor valoare… decât mult, mult prea târziu… |
Asta a fost o poveste trista...
|
A fost odata ca niciodata un om caruia Dumnezeu ii daduse patru fii.Omul,batrin si intelept,privind in urma,la valurile vietii,si-a dorit ca fii sai sa nu judece niciodata pripit lucrurile.De aceea i-a trimis pe fiecare,pe rand,in cate un anotimp,sa priveasca un par.Primul s-a dus iarna,al doilea primavara,cel mai mare vara si mezinul toamna.
Cand au revenit batrinul i-a adunat si i-a pus pe toti sa descrie ce au vazut.Primul a zis ca era urat,cu crengi uscate,golase si dezgolite.Al doilea a spus ca era acoperit cu muguri verzi si ca promitea un rod bogat.Al treilea spuse ca era plin de flori ce raspandeau un parfum dulce,cum nu mai vazuse pana atunci.Cel mic spuse ca a vazut pomul incarcat de roade,fructe coapte,implinit si plin de viata. Batrinul le-a explicat atunci ca fiecare avea dreptate pentru ca fiecare a vazut doar un anotimp din viata copacului.Le-a mai spus ca nu poti judeca pe nimeni cunoscandu-l doar o anumita perioada.Asta este esenta firii,a bucuriei si a dragostei pe care ti-o da viata si pe care nu o poti masura decat la sfarsitul tuturor anotimpurilor. |
Citat:
Bas agus buiadh! |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 21:29:57. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.