Preotul nostru a spus ca nu frica a fost motivul ingroparii talantului. Motivul a fost lenea. Cel cu un talant a ales calea cea mai usoara, iar argumentatia lui ca i-ar fi fost frica era pretext.

Multi din preotii pe care i-am auzit vorbind despre aceasta pilda au vorbit despre frica. Scrie in Sfinta Scriptura ca frica de Domnul este inceputul intelepciunii. Daca ne gindim la inteleptii pe care ii cunoastem, fie cei din Biblie, fie filosofi, nu prea ii vedem fricosi. Nu mai stiu ce sfint spunea ca nu frica de Domnul il impiedica sa pacatuiasca, ci rusinea de a da ochii cu DOmnul la Judecata cind se va vadi ca l-a ales pe cel rau si nu pe Domnul.

Eu cred ca frica de Domnul nu este frica aceea paralizanta, care ne impiedica sa facem ceva, ci este rusinea de Domnul. Iar slujitorul care si-a ingropat talantul a fost nerusinat. Pentru ca daca noi credem ca Domnul nostru e milostiv si bun, asa cum scrie in Sfinta Scriptura, cum ne-ar putea fi frica de El? Cind stim ca sintem indemnati sa venim la El, cum am putea spune ca nu mergem de frica? Sfintul papa Ioan Paul al II-lea si-a inceput prima predica dupa ce a fost ales papa cu "Nu va fie frica." Pe de alta parte, a nu ne face datoria stiind ca Domnul este bun inseamna a abuza de bunatatea Lui. Si asta a facut cel care si-a ingropat talantul.

Ce insemna talantii si de ce unii au mai mult si altii mai putin? Preotul nostru nu a dezvoltat ce inseamna talantii, insa cred ca inseamna toate darurile primite de la Domnul. Am citit undeva ca un talant insemna o avere enorma pe vremea aceea. De ce unii au mai mult si altii mai putin? Pentru ca unii trebuie sa faca mai mult si altii mai putin, cred eu.


De ce talantul i se da celui cu trei talanti? Pai eu cred ca pentru ca a demonstrat ca poate sa-i gestioneze.

Iar despre faptul ca celui care nu are i se va lua, iar celui care are i se va da: daca Domnul ne-a dat niste daruri, iar noi spunem "Nu am nevoie de darurile Tale", normal ca Domnul ne va lua darul. Iar daca noi spunem "vrem sa ne imbogatim cu Darurile Tale, Doamne, pentru ca..." Domnul ne va da aceste daruri. Domnul ne ia Darurile pentru ca noi alegem sa renuntam la ele.

Predica de astăzi, deşi destul de ştearsă, m-a învăţat, totuşi, două lucruri interesante: două perspective noi pentru mine:
1) Aceea că Domnul nostru Isus este şi Păstor, este şi Rege. Dar, până la A Doua Sa Venire, funcţia Sa de păstor prevalează asupra celei de rege. După acel moment, când va fi "Totul în toţi", funcţia regală va prevala asupra celei pastorale.

2) Toate atributele Sale (mai corect spus: toate modurile de a-L vedea) întâlnite în Noul Testament: ca Preot, ca Păstor, ca Rege, ca Mire etc se regăsesc şi în Vechiul Testament, ceea ce confirmă încă o dată observaţia mai generală "Noul Testament în cel Vechi se ascunde". Părintele a susţinut acest lucru cu citate din Iezechiel, Isaia, Zaharia şi Osea.

Azi în Biserică s-a citit pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina.
În predica sa părintele a pus accentul atât pe neghiobia de a strânge averi doar de dragul lor cât şi, făcând o paralelă cu pilda bogatului şi a lui Lazăr de acum câteva săptămâni, pe milostenie.

Ce inseamna functia de rege a lui Iisus?

Pe scurt spus, este funcţia de conducător a lui Isus.

Ea este deosebită de funcţia pastorală a lui Isus, care este aceea de a învăţa şi de a îngriji.

Şi deosebită de funcţia preoţească a lui Isus, care este aceea de a mijloci prin sacrificiul Său.

"Munus regendi", "munus docendi" şi "munus sacramentalis" sunt cele trei funcţii ale lui Isus, care au fost, sunt şi vor fi administrate de Biserică, prin delegaţie, până la Advenţiu.

Si cum se manifesta aceasta functie?Mi se pare mie sau epistolele noului testament nu prea vorbesc de aceasta functie imparateasca a lui Iisus?Sa fie cumva o functie viitoare?

Munus regendi in Biserica?Cum?Explica.

După cum a reliefat preotul chiar în omilia de azi, funcţia de împărătească a lui Isus se va manifesta pe deplin în lumea viitoare. Dar, într-un fel, ea se manifestă şi în lumea de azi, deosebirea fiind că, în timp ce în lumea viitoare împărăţia Lui va fi vizibilă şi va domni în toată gloria Sa, acum este ascunsă. Dumnezeu este tainic acum, este latens deitas.
Scris este: căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă împreună cu Cristos în Dumnezeu.
Când se va arăta Cristos, care este viaţa voastră, atunci şi voi vă veţi arăta împreună cu el în glorie. (Coloseni 3:3-4)

Munus regendi este funcţia Bisericii de a conduce oamenii spre mântuire. Isus împărăţeşte poporul Său şi, în mod concret, face asta prin Biserică. În cadrul Bisericii, sacerdoţii au această funcţie şi, în mod deosebit, cei aflaţi la treapta deplinei preoţii, adică arhiereii, ca urmaşi ai apostolilor. Domnul nostru a delegat funcţia regală Colegiului Apostolic atunci când a spus: "Cine vă asculta pe voi, pe Mine Mă ascultă !" (Luca, 10 cu 16).

Preotul nostru a vorbit despre faptul ca anul liturgic inceppe cu asteptarea venirii Mintuitorului si se incheie cu sarbatoarea Cristos Rege; aceiasi dinamica a anului liturgic ar trebui sa o aiba si vietile noastre. Dupa nasterea noastra, iar apoi renasterea prin botez, viata noastra ar trebui sa tinda spre slujirea Celui care este Regele nostru, iar la final Regele nostru sa ne confirme ca sintem slujitorii Lui.

Cum pasajul din evanghelie a fost cel referitor la judecata de apoi, cind Domnul a despartit caprele de oi, iar cei care au intrat in Casa Tatalui au fost cei care au dat de mincare celor flaminzi, au dat de baut celor insetati, i-au vizitat pe cei bolnavi si pe cei din inchisoare, parintele a accentuat ca nu putem sa spunem ca il avem ca Domn si Rege pe Isus Cristos daca nu ne iubim aproapele. Fiecare om este facut dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu, iar noi trebuie sa incercam sa vedem chipul Domnului in spatele chipului aproapelui nostru. In acest fel il vedem pe Domnul insetat, sau infometat, sau parasit in spital sau in inchisoare si constientizam ca slujirea aproapelui inseamna slujirea Domnului nostru.

Cred ca mai este un sens (cel mai important) de interpretare a Bibliei: sa stii la ce intrebare voia sa raspunda acel pasaj si sa asculti raspunsul.

In pilda bunului samaritean, Domnul Iisus Hristos a raspuns la intrebarea: "Cine este aproapele meu?" (Luca 10: 29 - apoi urmeaza pilda, ca raspuns). Nici una din interpretarile postate nu a facut referire la acest aspect. Foarte rau. Domnul raspunde la o intrebare iar noi nu vedem aceasta. Asta nu inseamna ca acele interpretari nu au fost bune (mai ales cea cu asemanarea dintre samaritean si Domnul Iisus Hristos).