Predica de azi
 

Vă invit, aici, să scrieţi despre ce aţi aflat la predica la care tocmai aţi fost. Pericopele se repetă an după an, dar, de fiecare dată, omiliile păstorilor noştri aruncă o altă lumină asupra lor.

Astăzi, am auzit despre Pilda Talanţilor. Noutatea, pentru mine, a fost motivul pentru care nevrednicul care primeşte un singur talant îl îngroapă şi pe acela. Motivul este menţionat în Sf Evanghelie (după Matei): este frica. Ştim că există o frică sănătoasă de Dumnezeu, aceea menţionată în Pslami, în Proverbe şi în alte cărţi. Dar aceasta este o frică nesănătoasă, paralizantă, dată de neîncrederea în Dumnezeu, care ar putea culege de unde nu a semănat. Este o frică de acelaşi tip cu aceea a lui Adam după ce a păcătuit, care la întrebarea lui Dumnezeu "Adame, unde eşti ?" răspunde: "m-am temut" (Gen 3 cu 10). Tuturor celor care au o asemenea temere că Dumnezeu i-ar putea pedepsi fără motiv, Domnul le spune: îndrăzniţi !

Cel cu un talant a ingropat talantul dar l-a dat inapoi.Ce inseamna asta?Ce insemna sa fi dat talantul la zarafi?Ce inseamna a castiga cu talantii primiti alti talanti?

Pericopa evanghelica a acestei Duminici in Biserica Ortodoxa a fost cea a Bunului Samaritean.Mi s-a parut interesant cum parintele parafrazand interpretarea unui filozof a zis ca in aceasta pilda sunt aratate toate tipurile de oameni : cei ce sunt impotriva, cei care trec nepasatori si cei care compatimesc.Tot parintele a zis ca Ierihon inseamna pacatul si Ierusalim virtutea.. A zis ca Bunul Samarinean e Dumnezeu, omul mai indepartat, Hristos... Cred ca parintele episcop a facut mai multe aluzii si analogii cu itinerarul 'Ierihon - Ierusalim' , cred ca una dintre ele(nu a spus-o pe fata) e o aluzie la a doua venire a lui Hristos sau la Invierea lui.

Inteligenta spirituala
 

Astazi, parintele nostru ne-a vorbit despre inteligenta spirituala, asa cum este tratata in cartea cu acelasi nume ("Inteligenta spirituala", autori Danah Zohar & Ian Marshall), aparuta la editura Vellant in anul 2011.

Voi incerca sa sumarizez cele aflate: cartea se adreseaza nevoii noastre de a afla ce suntem si de ce am venit pe acest pamant, care este rolul/ sensul nostru pe lumea acesta.
In carte se prezinta o serie de criterii pe baza carora ne putem evalua inteligenta spirituala (fara a le considera insa un test "eliminatoriu"...):

1) Constiinta de sine
Cine suntem in adancul nostru, dincolo de ecusonul social? Avem constiinta ca suntem nemuritori? Suntem racordati la credinta si la valorile vii, nu la efemeridele de la televizor?

2) Spontaneitatea
Calitatea de a te lasa influentat/ inspirat de valori, de oameni de valoare (nu valoare sociala, ci de caracter).

3) Compasiunea, in sensul de "impreuna-patimire"

4) Smerenia
A-ti cunoaste locul in lume, nici supra-, nici subevaluat.

5) A avea o viziune asupra lumii, din sfaturile duhovnicesti si din traditia vie

6) A avea tendinta de a intreba mereu "de ce?"
Aceasta pentru a ajunge la o lamurire interioara, nu in sensul plangerii de mila.

7) Acceptarea diversitatii
Sa nu dispretuim pe nimeni, sa nu fim fanatici si intransigenti.

8) Independenta fata de context (sa nu fim conventionali)

9) Putinta de a schimba perspectiva asupra lucrurilor (sa nu ramanem in idei fixe)

10) Capacitatea de a accepta suferinta (precum Domnul pe Golgota)

11) Sentimentul disponibilitatii (nu doar pentru profesie, ci si pentru ai nostri, cei apropiati... exemplu: Staretul Gheorghe de la Cernica a lasat cu limba de moarte sa i se ingroape capul la intrarea in biserica, fiind astfel calcat de toti cei ce treceau pa acolo)

Predica a fost mai plina de viata (si de exemple) decat am putut eu sa redau.

Cartea mi-a trezit interesul, asa ca am comandat-o pe internet ...

Iata ce am aflat eu:

Omul cazut printre talhari - neamul omenesc.
Talharii - diavolii
Preotul, levitul - Legea Veche, preotii si profetii din Vechiul Testament
Bunul Samaritean - Hristos
Uleiul cu care unge ranile - Mirungerea, de dupa Taina Botezului
Vinul - Impartasania
Casa de oaspeti - Biserica, in a carei grija suntem.
Promisiunea revenirii si a rasplatii - a doua venire a Domnului.

Foarte interesant. Azi am auzit si eu prima data ca Bunul Samaritean este Hristos in interpretarea pildei.

Sunt patru sensuri de citire a Bibliei. Unul este cel literal, adica urmand evenimentele intocmai cum se spune, al doilea este cel alegoric, fiecare element fiind un simbol cu o anumita corespondenta (exemplele de mai sus), al treilea este cel moral (din fiecare lectura se desprinde o invatatura practica, adaptabila la viata de zi cu zi, sa fim milostivi, sa nu trecem nepasatori pe langa suferinzi...), iar al patrulea este cel escatologic, in sensul prefigurarii Judecatii de Apoi (aici ar intra ultima parte a pildei, cu promisiunea revenirii si a platii, ca si indicatia Ierihon-Ierusalim, de care vorbea Pestisorul).

Pestisorul de Aur....

Cel mai mult conteaza interpretarea morala.Asta e si scopul pildelor lui Iisus.Bunul Samaritean reprezinta omul cel indepartat.Intamplarea face ca au trecut cei de acelasi neam pe langa cel talharit si batut si l-au lasat in dorul lelii si nu s-au interesat de el.Dar a venit unul mai indepartat, mai strain si aceluia i s-a facut mila de el.Cei ce au fost mai aproape nu i-au fost aproape (adica cei de acelasi neam) , iar cel ce a fost mai departe acelasi i-a fost aproape... Deci la intrebarea Cine e aproapele meu? raspunsul este tot omul, dupa cum ne invata samariteanul.Deci noi suntem datori sa facem bine tot omului.Dintr-o alta perspectiva cine este aproapele meu este cel ce este aproape de mine,cel ce ma ajuta si imi face bine... Acum ca sa raspund unui alt topic "Asta am invatat eu azi(SINGUR)".

O predica a par. Cleopa la aceasta pilda:
http://monicadaniela84.blogspot.com/...-prcleopa.html

Pe scurt, e diferenta dintre ce primesti de la Dumnezeu si ceea ce castigi prin ceea ce le daruiesti lui Dumnezeu si semenilor. Ceva interesant in acest sens am gasit la par. Arsenie Boca, cum ca persoana cu un talant are de fapt Botezul, pe care il ingroapa, nefacand fapte bune. Iata deci ca si Sfintele Taine, deci harul, sunt daruri de care vom da seama cum le-am folosit.

TALANŢII
734. Sufletul dus în robie e jefuit pe dată de toată agoniseala sa duhovnicească. Aceasta-i contabilitatea fricosului: zarafii cu banii lor falşi fură talanţii noştri buni.
735. Cel cu un talant din Sfânta Evanghelie are numai botezul şi talantul lui i se va da celor fără botez, dar cu fapte.
736. Între cei trimişi de Dumnezeu sunt şi oameni ce au darul să vadă dincolo de zare, să audă graiul şi cuvintele mai presus de fire. Dar aceştia, la vreme de mare însemnătate pentru ei, când li se deschide ochiul vederii şi urechile auzirii celor de dincolo, să nu întârzie a căuta povăţuirea unui duhovnic, care le va feri inima şi mintea de bucurie străină şi care îi va ocroti cu dulama smereniei.
737. Darurile lui Dumnezeu ascunse în noi nu le ştim, dar satana le vede; şi, ca un tâlhar viclean, pândeşte vremea darului de sus să se deschidă în viaţa noastră şi de nu-l va afla acoperit de smerenie şi dreaptă socoteală, varsă el, ca pe un jgheab, pustiirile lui pe făgaşul lui Dumnezeu.
738. Ce ţi-a dat Dumnezeu dar, asigură-l cu întrebarea şi ocroteşte‑l cu smerenia şi cu atât mai vârtos nu ieşi din sfatul unuia dintre nebăgaţii în seamă slujitori ai lui Dumnezeu.
739. În fiecare om este închisă o măsură a lui, după cum ne asigură şi Sfântul Pavel (Romani 12, 3); peste aceasta să nu treacă nimeni, dar nici să nu se lovească nimeni a o ajunge.
740. Toate valorile, talentele, ar trebui să se negustorească între oameni, în favoarea lui Dumnezeu, căci precum este o ierarhie a valorilor, tot aşa este un Ierarh al lor.
741. A nu lucra cu valorile, în sensul în care le-a rostuit Dumnezeu, înseamnă a ieşi din ierarhie şi a face anarhie.
742. Purtătorul oricărei valori, dacă va ajunge la cunoştinţa atârnării sale de Dumnezeu, va ajunge drept.
743. Un bărbat de ştiinţă, care mărturiseşte în mediul său pe Dumnezeu, adeseori e mucenic; un conducător de neamuri, dacă se declară atârnător de Dumnezeu, de asemenea e mucenic, ca şi cum atârnarea de Dumnezeu ar fi o mare slăbiciune şi vinovăţie. Şi aşa păţesc pe rând toţi dăruiţii lui Dumnezeu când nu se învoiesc la sfatul lumii, să tâlhărească pe Dumnezeu de darul ce li‑l dase spre tot lucrul bun, ce au să-l împlinească în lume.
744. Pentru o alunecare a omului de la nume la număr, au să dea seama toţi înzestraţii lui Dumnezeu, cei cu daruri, cu răspunderi, cu măriri, cu puteri şi cu tot felul de haruri.
Regele David, înzestrat deodată cu darul stăpânirii şi cu darul proorociei, a căpătat o straşnică pedeapsă, numai fiindcă a îndrăznit să numere poporul (2 Regi 24). Darul proorociei i s-a luat o vreme, iar din popor i-au murit 70.000 de oameni – şi doar el greşise, nu poporul
(2 Regi 24, 17).
Deci, înaintestătătorii şi deţinătorii puterii au să dea seama, chiar de venirea sabiei după dreptate.
745. Cu talantul Botezului sunt dăruiţi creştinii, talantul îngropat şi de puţini dezgropat şi sporit.
746. Convertirea talentelor este un mare talent. Înzestrările lui Dumnezeu nu sunt date ca simple ornamente, de care să ne bucurăm numai noi. Talentele sunt înzestrări de energie divină, spre scopurile ei anumite, energie pe care lumea nu o cunoaşte. Aceasta dă îndrăzneală mucenicilor, răbdare pustnicilor, darul cunoştinţei, curajul adevărului, nebunia pentru Hristos, interpretarea vieţii în perspectiva luminii divine.
747. Prezenţa lui Iisus în toate fragmentele timpului este ceea ce dă talanţilor valoarea lor de energii divine.
748. Cel ce recunoaşte Providenţa de la Dumnezeu a talentelor sale va mai primi şi celui ce i se pare că nu le are de la Dumnezeu, i se va lua şi ceea ce i se pare că are.

Azi ni s-a vorbit despre "sange". Despre sangele Hristosului nostru sfant, al mucenicilor, apoi despre varsatorii de sange, despre criminali, mame care avorteaza...apoi sangele ca munca noastra cea de toate zilele, ca transpiratie pt supravietuire, in final, sangele ca efort spre mantuire. a fost foarte frumoasa predica!

Preotul nostru a pus accent in special asupra acestui aspect. El ne-a spus ca cel care a primit un talant este un trindav. A ingropat talantul si gata. Nu a facut nici macar efortul de a-l duce la zaraf. Este ca si cum cineva ne-ar oferi un loc de munca, iar noi consideram ca trebuie sa fim rasplatiti numai pentru ca sintem prezenti la munca, fara a face nimic pentru asta.

A duce talantul la zarf insemana a respecta legile lui Dumnezeu si ale bisericii, iar acestea, singure, aduc dobinda talantului dat cadou de Dumnezeu. A cistiga cu talantii primiti alti talanti inseamna a face mai mult decit atit. Respectind legile lui Dumnezeu si ale bisericii avem grija de noi insine. A face mai mult inseamna a face bine si celorlati (sa-i imbracm pe cei goi, sa-i hranim pe cei flaminzi, sa-i aducem in casa noastra pe cei fara adapost).

Preotul nostru a pus accentul si pe faptul ca noi consideram ca Dumnezeu e bun si ne bazam pe asta, uitind ca e si drept; El pedepseste trindavia.

Am citit in scrierile unor sfinti ca a pierde talantul primit este mai meritoriu decit a-l ingropa in pamint. Dumnezeu va aprecia mai mult un soldat plin de rani care anunta ca a pierdut lupta, si mai putin un soldat curat, care a stat in transee linistit, care spune ca nu a participat la lupta pentru ca era prea periculos.

În care Evanghelie se specifică a fi vorba de ducerea talantului la zaraf ? Cel puţin Matei nu spune cum anume au înmulţit ceilalţi talanţii primiţi. Pe ce bază, atunci, să presupunem că i-au înmulţit la zarafi ? Putem, la fel de bine, presupune că i-au investit altfel, poate au ajutat cu ei nişte oameni şi au primit înapoi mai mult.

Stiu, la cel alegoric ma gandeam si eu. Dar de cand merg la biserica doar acum am auzit pe preot sa spuna aceasta talcuire si am vazut apoi ca si la alte biserici au spus preotii in slujbe asta.

Confirm, şi la noi la fel.

Din conversatia pe care cel cu un talant o are cu Dumnezeu ne lasa impresia ca acesta credea in Dumnezeu.Ba mai mult nu a pierdut ceea ce a primit ci l-a dat inapoi, ce a primit a inapoiat, nu a cauzat nici un prejudiciu.De ce i-a zis Dumnezeu celui cu un talant ca ar fi trebuit(adica i-a recomandat ca ar fi fost bine) sa dea talantul la zarafi, ca venind Dumnezeu sa ia ce e al lui cu dobanda?Pentru mine nu are sens interpretarea parintelui.

Interesant ce spui mai ales ultima fraza, dar tot nu pusca.Ca sa puste trebuie sa satisfaca toate variabilele evanghelice a celui cu un talant.

Care sint variabilele evanghelice ale celui cu un talant? Eu intelg ca el a ingropat talantul in pamint si gata, si-a terminat treba. Nu vad nimic variabil.

Motivul pentru care cel cu un talant, ingroapa talantul este frica de Dumnezeu.De ce s-a temut de Dumnezeu in ce sens?Cei care au credinta si nu au fapte de obicei se bizuie atat de mult pe credinta incat cred ca prin ea se vor mantui, ba se si considera deja mantuiti.Eu zic sa ne punem sa lamurim termenii.. Hai sa ii luam pe rand...

ce inseamna talantii?

de ce unuia i se da mai multi talanti si altuia mai putin?

cum se face ca cei cu talanti mai multi au adus exact aceasi cantitate cu care au avut-o, adica si-au dublat cantitatea de talanti primita?

ce parere avea despre Dumnezeu cel cu un talant?il considera pe Dumnezeu nedrept?daca il considera pe Dumnezeu nedrept atunci de ce nu a aruncat talantul?Ce inseamna ca acela a ingropat talantul?De ce l-a ingropat si nu l-a lepadat (aruncat) ? de ce el insusi in constienta sa vine sa ii ofere lui Dumnezeu inapoi talantul primit fara nici un prejudiciu... Ce a luat aia a dat...

Cine sunt zarafii?

De ce trebuia sa dea talantul zarafilor?Ce insemna asta?

Ce insemna dobanda de la zarafi?

de ce talantul ultimului nu i se da celui de-al doilea ci i se da celui care avea cei mai multi talanti?ce inseamna asta?

pilda se incheie cu celui ce nu are i se va lua si ce are si celui ce are i se va da... nu e nici un echilibru aici ci o disproportionalitate.

sa luam cate un termen pe rand pana ne lamurim...

La biserica la care am fost eu parintele a facut legatura dintre talantii pe care ni i-a dat Dumnezeu si pe care ii putem folosi pentru a fi fericiti pe lumea aceasta, si darurile Sf. Duh care ne ajuta ca acei talanti sa ii folosim si spre fericirea eterna. Cum facem ca Sf. Duh sa fie lucrator in viata noastra? Trebuie sa avem o inima si un suflet curat prin Sf. Spovedanie, care este rar bagata in seama de olandezi. Celelalte Sf. Taine. Rugaciune. Asa vom fi fericiti si pe aceasta lume si in vesnicie.

Preotul nostru a spus ca nu frica a fost motivul ingroparii talantului. Motivul a fost lenea. Cel cu un talant a ales calea cea mai usoara, iar argumentatia lui ca i-ar fi fost frica era pretext.

Multi din preotii pe care i-am auzit vorbind despre aceasta pilda au vorbit despre frica. Scrie in Sfinta Scriptura ca frica de Domnul este inceputul intelepciunii. Daca ne gindim la inteleptii pe care ii cunoastem, fie cei din Biblie, fie filosofi, nu prea ii vedem fricosi. Nu mai stiu ce sfint spunea ca nu frica de Domnul il impiedica sa pacatuiasca, ci rusinea de a da ochii cu DOmnul la Judecata cind se va vadi ca l-a ales pe cel rau si nu pe Domnul.

Eu cred ca frica de Domnul nu este frica aceea paralizanta, care ne impiedica sa facem ceva, ci este rusinea de Domnul. Iar slujitorul care si-a ingropat talantul a fost nerusinat. Pentru ca daca noi credem ca Domnul nostru e milostiv si bun, asa cum scrie in Sfinta Scriptura, cum ne-ar putea fi frica de El? Cind stim ca sintem indemnati sa venim la El, cum am putea spune ca nu mergem de frica? Sfintul papa Ioan Paul al II-lea si-a inceput prima predica dupa ce a fost ales papa cu "Nu va fie frica." Pe de alta parte, a nu ne face datoria stiind ca Domnul este bun inseamna a abuza de bunatatea Lui. Si asta a facut cel care si-a ingropat talantul.

Ce insemna talantii si de ce unii au mai mult si altii mai putin? Preotul nostru nu a dezvoltat ce inseamna talantii, insa cred ca inseamna toate darurile primite de la Domnul. Am citit undeva ca un talant insemna o avere enorma pe vremea aceea. De ce unii au mai mult si altii mai putin? Pentru ca unii trebuie sa faca mai mult si altii mai putin, cred eu.


De ce talantul i se da celui cu trei talanti? Pai eu cred ca pentru ca a demonstrat ca poate sa-i gestioneze.

Iar despre faptul ca celui care nu are i se va lua, iar celui care are i se va da: daca Domnul ne-a dat niste daruri, iar noi spunem "Nu am nevoie de darurile Tale", normal ca Domnul ne va lua darul. Iar daca noi spunem "vrem sa ne imbogatim cu Darurile Tale, Doamne, pentru ca..." Domnul ne va da aceste daruri. Domnul ne ia Darurile pentru ca noi alegem sa renuntam la ele.

Predica de astăzi, deşi destul de ştearsă, m-a învăţat, totuşi, două lucruri interesante: două perspective noi pentru mine:
1) Aceea că Domnul nostru Isus este şi Păstor, este şi Rege. Dar, până la A Doua Sa Venire, funcţia Sa de păstor prevalează asupra celei de rege. După acel moment, când va fi "Totul în toţi", funcţia regală va prevala asupra celei pastorale.

2) Toate atributele Sale (mai corect spus: toate modurile de a-L vedea) întâlnite în Noul Testament: ca Preot, ca Păstor, ca Rege, ca Mire etc se regăsesc şi în Vechiul Testament, ceea ce confirmă încă o dată observaţia mai generală "Noul Testament în cel Vechi se ascunde". Părintele a susţinut acest lucru cu citate din Iezechiel, Isaia, Zaharia şi Osea.

Azi în Biserică s-a citit pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina.
În predica sa părintele a pus accentul atât pe neghiobia de a strânge averi doar de dragul lor cât şi, făcând o paralelă cu pilda bogatului şi a lui Lazăr de acum câteva săptămâni, pe milostenie.

Ce inseamna functia de rege a lui Iisus?

Pe scurt spus, este funcţia de conducător a lui Isus.

Ea este deosebită de funcţia pastorală a lui Isus, care este aceea de a învăţa şi de a îngriji.

Şi deosebită de funcţia preoţească a lui Isus, care este aceea de a mijloci prin sacrificiul Său.

"Munus regendi", "munus docendi" şi "munus sacramentalis" sunt cele trei funcţii ale lui Isus, care au fost, sunt şi vor fi administrate de Biserică, prin delegaţie, până la Advenţiu.

Si cum se manifesta aceasta functie?Mi se pare mie sau epistolele noului testament nu prea vorbesc de aceasta functie imparateasca a lui Iisus?Sa fie cumva o functie viitoare?

Munus regendi in Biserica?Cum?Explica.

După cum a reliefat preotul chiar în omilia de azi, funcţia de împărătească a lui Isus se va manifesta pe deplin în lumea viitoare. Dar, într-un fel, ea se manifestă şi în lumea de azi, deosebirea fiind că, în timp ce în lumea viitoare împărăţia Lui va fi vizibilă şi va domni în toată gloria Sa, acum este ascunsă. Dumnezeu este tainic acum, este latens deitas.
Scris este: căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă împreună cu Cristos în Dumnezeu.
Când se va arăta Cristos, care este viaţa voastră, atunci şi voi vă veţi arăta împreună cu el în glorie. (Coloseni 3:3-4)

Munus regendi este funcţia Bisericii de a conduce oamenii spre mântuire. Isus împărăţeşte poporul Său şi, în mod concret, face asta prin Biserică. În cadrul Bisericii, sacerdoţii au această funcţie şi, în mod deosebit, cei aflaţi la treapta deplinei preoţii, adică arhiereii, ca urmaşi ai apostolilor. Domnul nostru a delegat funcţia regală Colegiului Apostolic atunci când a spus: "Cine vă asculta pe voi, pe Mine Mă ascultă !" (Luca, 10 cu 16).

Preotul nostru a vorbit despre faptul ca anul liturgic inceppe cu asteptarea venirii Mintuitorului si se incheie cu sarbatoarea Cristos Rege; aceiasi dinamica a anului liturgic ar trebui sa o aiba si vietile noastre. Dupa nasterea noastra, iar apoi renasterea prin botez, viata noastra ar trebui sa tinda spre slujirea Celui care este Regele nostru, iar la final Regele nostru sa ne confirme ca sintem slujitorii Lui.

Cum pasajul din evanghelie a fost cel referitor la judecata de apoi, cind Domnul a despartit caprele de oi, iar cei care au intrat in Casa Tatalui au fost cei care au dat de mincare celor flaminzi, au dat de baut celor insetati, i-au vizitat pe cei bolnavi si pe cei din inchisoare, parintele a accentuat ca nu putem sa spunem ca il avem ca Domn si Rege pe Isus Cristos daca nu ne iubim aproapele. Fiecare om este facut dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu, iar noi trebuie sa incercam sa vedem chipul Domnului in spatele chipului aproapelui nostru. In acest fel il vedem pe Domnul insetat, sau infometat, sau parasit in spital sau in inchisoare si constientizam ca slujirea aproapelui inseamna slujirea Domnului nostru.

Cred ca mai este un sens (cel mai important) de interpretare a Bibliei: sa stii la ce intrebare voia sa raspunda acel pasaj si sa asculti raspunsul.

In pilda bunului samaritean, Domnul Iisus Hristos a raspuns la intrebarea: "Cine este aproapele meu?" (Luca 10: 29 - apoi urmeaza pilda, ca raspuns). Nici una din interpretarile postate nu a facut referire la acest aspect. Foarte rau. Domnul raspunde la o intrebare iar noi nu vedem aceasta. Asta nu inseamna ca acele interpretari nu au fost bune (mai ales cea cu asemanarea dintre samaritean si Domnul Iisus Hristos).

Predica de... ieri, a părintelui Galeriu, aici (audio)

In ziua de Sfantul Andrei am dat pe Trinitas chiar cand era predica. Era un preot tanar si citea si am ramas foarte surpins de ceea ce spunea. Era un discurs neecumenist, despre faptul ca Hristos e in Biserica Ortodoxa si altele asemenea. Dupa un timp m-am lamurit ce se intampla, era predica tradusa a Mitropolitului grec venit cu sfintele moaste ale Sfantului Spiridon. Pentru ca la noi mai rar auzi astfel de predici, unii din cler se sfiesc cateodata sa spuna adevarul, ori din nestiinta ori din grija de a nu supara pe eterodocsi. Ar trebui sa avem grija mai mult sa nu Il suparam pe Hristos, nu pe altii, pentru ca adevarul trebuie marturisit, nu dosit.

Predica de duminica trecuta (sfarsitul lumii).

Necredinciosii si putin-credinciosii se intreaba: crestinii tin Advent-ul de secole si secole, Hristos nu a venit inca. Oare mai vine El? Oare nu e totul o minciuna? Cei care au cateva cunostinte de Biblie spun ca totul e o contradictie. Pe de o parte se pare ca Domnul prezice sfarsitul lumii dupa caderea templului Ierusalimului. Templul a fost distrus in anul 70, dar sfarsitul lumii nu a venit inca. Oare Domnul a gresit? Atunci poate si Biserica greseste...?

Papa Benedict a discutat aceste probleme in volumul al II-lea "Isus din Nazaret". In Sf. Ev. de la Marcu le spune Domnul ucenicilor Sai: mergeti si predicati Evanghelia pana la sfarsitul pamantului la toate popoarele." Aceasta trimitere nu ar fi logica daca Hristos a crezut ca sfarsitul lumii este imediat. Nu, Domnul a avut in vedere mult mai mult decat un sfarsit blitz al lumii.

In cuvintele sale despre sfarsitul lumii Domnul foloseste profetii vechi in Daniel, Ezechiel, Isaia, Ieremia. Noutatea este ca de data El Insusi sta central. Deja acele profetii erau implinite, El, cel demult asteptat, era intre uncenicii Sai. Si in continuare este intre uncenicii Sai, intre noi cei care Il urmam.

Asa ca, spune Papa Benedict, intrebarea despre cand va veni Domnul din nou, este de domeniu secundar! Fiindca noua lume/realitate deja a inceput in Hristos. El este singura realitate in care ne putem increde, chiar si cand soarele dispare...Scopul Domnului nu a fost sa ne faca curiosi, ci sa credem in El. Acum. Fiindca El este cu noi acum.

Asa trebuie sa petrecem Adventul, in incercarea de a ne apropia cat mai mult de Domnul. Nu sa ne facem griji despre cum va fi pana la sfarsit, ci sa ne facem griji despre cum merge relatia noastra cu El, cat de puternic inca vrem sa Il slujim si sa Il marturisim.

Cam diluat mesajul Adventului. Se face confuzie intre doua adevaruri spuse de Mantuitorul:"Eu voi fi cu voi"(prin Duhul) si "Eu ma voi intoarce"(asa cum s-a inaltat). Sfintii Apostoli nadajduiau ca Domnul va reveni in timpul vietii lor pamantesti ("iar noi cei vii care vom fi ramas" - spune Sfantul Apostol Pavel in 1 Tesaloniceni 4:17). Iar Sfantul Apostol Petru ne vorbeste despre datoria noastra de a "astepta si grabi venirea zilei lui Dumnezeu".

Asa ca, Adventul nu este de "domeniu secundar". Aceasta idee nu cadreaza cu invataturile Sfintilor Apostoli. Noi trebuie ca in fiecare zi sa-l asteptam pe Domnul si sa grabim venirea lui "printr-o purtare sfanta si evlavioasa" (2 Petru 3:11). Cu o astfel de gandire si atitudine (de asteptatori, asemanatoare cu cea a Sfintilor Apostoli) vom fi mai aproape de Domnul, cu adevarat.

Asa este. Nu este o preocupare a crestinilor catolici despre cind va fi sfirsitul lumii. Crestinii catolici se roaga: "Mereu cu candela aprinsa vom sta in asteptarea Ta, si-atunci cind vei veni la nunta, voiosi Te vom intimpina." Ne straduim sa fim aflati iconomi credinciosi, slujindu-I cu toate puterile noastre DOmnului, iar atunci cind va veni in slava, sa ne gaseasca de veghe, cu candela aprinsa.

Sa dea Domnul ca la venirea Lui sa ne gaseasca pe toti cu candela aprinsa.

Adventul nu este secundar. Intrebari gen: cand va fi? cum va fi? sunt secundare in viata crestinului de rand.

Din predica de azi (maine), despre Sf. Ioan Botezatorul.

Sf. Ioan Botezatorul era vocea Celui ce striga in pustie: Pocaiti-va, etc. . De fapt insasi vocea Mantuitorul, Cuvantul. Si noi astazi auzim insasi vocea Domnului cand preotul spune: Acesta este Trupul Meu, Acesta este Sangele Meu. Fie ca in Advent sa auzim si vocea lui Hristos insusi spunandu-ne "Mergi in pace, pacatele ti-au fost iertate" in Sf. Spovedanie.

Veşnică este îndurarea Sa !

Foarte buna initiativa dvs, va multumim!

Acestea sunt predicile parintelui Galeriu cel batran, care a plecat la ceruri?