Citat:
Nu cred ca el se refera la dogme si altele asemanantoare, care tin de Teologie, ci se refera doar la acest sentiment de fratie universala, dragostea de aproapele. |
Citat:
|
Citat:
http://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2013/02/21/romanii-adevarati-au-protestat-impotiva-propagandei-homosexuale-asa-trebuie-sa-protestam-si-in-bisericile-unde-se-face-ecumenism/ Crestinii Ortodocsi au protestat impotiva propagandei homosexuale la Muzeul Taranului Roman. Ar trebui sa protestam in bisericile unde se face ecumenism, este cu mult mai legitim! "Muzeul Taranului Roman este un loc public, legat de traditia poporului roman care are in centru Biserica. Deci nu este propice pentru iubitii frati loviti de patima homosexualitatii. Unii au strigat in mod cu totul gresit “Moarte homosexualilor!” dialogul cu acesti oameni impatimiti consider ca trebuia sa fie mult mai pasnic si cu multa dragoste dar si cu atitudine. Unii dintre protestatari au procedat foarte bine, altii in schimb si-au dar cu dreptul in stangul. Mai abitir trebuiau huiduiti ierarhii care au facut ecumenism in biserica, aceeia trebuiau huiduiti bine, dar se pare ca avem o constiinta dogmatica ruginita. Sa nu ne pierdem nici constiinta dogmatica si sa reactionam la microbii ecumenisti, care trebuie scosi din organismul Bisericii. Daca am fi o Biserica Locala curata, curatita de erezia ecumenista, nici homosexualii nu ar avea succes la noi in tara, in sensul de a face educatie homo si a sminti pe copii si tineri. Biserica Ortodoxa Romana trebuie sa iasa cat mai urgent din CEB. Este o ofensa adusa lui Hristos insasi prezenta BOR in CEB. Erezia ecumenista este cu mult mai grava decat homosexualitatea, pentru ca ecumenismul este un pacat impotriva Duhului Sfant, alterand in mod direct adevarurile descoperite de Duhul, lipsindu-i pe oameni de puterea Harului Sau si a intoarcerii. Pacatul impotriva Duhului Sfant nu se iarta nici in veacul acesta, nici in cel viitor (Matei 12, 32), pe cand cei care au patimi precum homofilia, lesbianismului, pedofiliei, se pot intoarce si pot scapa de ele. Este suficient ca acestia sa se indrepte spre scaunul spovedaniei. Ecumenistul contesta insasi lucrarea Duhului Sfant in Biserica prin relativismul dogmatic practicat si prin insasi participarea la organisme paraecclesiale (CEB). Mai mult, ecumenistul, trebuie sa faca lepadare publica de toate ereziile propagate de el in Biserica, mai ales ca episcop, mitropolit, arhiepiscop, patriarh, etc. Trebuie sa blesteme ecumenismul si sa se lepede de el, sa blesteme CEB-ul si pe papa, etc. In Biserica diplomatia nu mantueste, nu se poate masura cu doua masuri, una pentru ortodocsi si alta pentru eretici. Pe unii diplomatia i-a facut sa se incurce in neadevaruri si unii chiar s-au inecat in ele. In Italia, mai bine ca preotii nostri sa slujeasca in garaje si apartamente, decat sa accepte de la papistasi capistile idolesti papale, ca apoi sa ii aiba la mana si sa le ceara compromisuri." preot Matei Vulcanescu |
Citat:
|
Citat:
Sa ne rugam pentru el si sa-L rugam pe bunul Dumnezeu sa-l lumineze pe colegul nostru, ca sa nu ajunga sa faca fapte, pe care sa le regrete mai tarziu. Pana una alta, antiecumenism, au stagnat intalnirile ecumenice la nivel inalt, dupa intalnirea esuata din Cipru. Stiu si eu persoane in sutana, care sunt convinse ca in final cele doua Biserici se vor uni; dar cum noi nu am studiat la universitatile catolice ca acestia, nu putem decat sa speram ca acest lucru nu se va intampla niciodata. Amin! |
Citat:
Caz in care poate ar fi mai bine sa devii catolic. Dar poate ar trebui sa asculti ce au de spus si traditionalistii catolici - nici ei nu sunt deloc fericiti de drumul pe care Vaticanul paste turma. Chiar si cei mai devotati catolici ar avea obiectii serioase vizavi de "management" desi formal sustin ca e mai presus de orice contestatie. |
Citat:
Citat:
Citat:
Dar exista si un ecumenism bun, iar acela trebuie cultivat. Ecumenismul bun pleaca de la Sfintii Parinti: ei, coloane de rezistenta ale Bisericii Nedivizate, au vorbit intr-un fel neegalat nici dupa veacuri. Crezand in ceea ce Sfintii Parinti au crezut, se poate reface unitatea Bisericii din in care ei au trait. Un exemplu de ecumenism bun a fost Conciliul de la Ferrara-Florenta, care a hotarat incheierea Schismei. Acolo, parintii conciliari, din Rasarit si din Apus, au discutat cu textele Sfintilor Parinti pe masa. Din pacate, hotararile conciliului aceluia nu au durat, din interese politice. Dar, peste ani, modelul s-a pastrat. Astazi, se aplica in cadrul Comisiilor de Dialog. |
Citat:
Doamne ajuta!Te respect!Si NU! doar pentru raspunsul acesta bineinteles |
Deosebirile dintre Biserica Ortodoxa si “romano catolici” (papistasi) de IPS Ieroteos Vlahos
Deosebiri dogmatice și ecleziologice După cucerirea Imperiului Roman de Apus de către franci, au început să fie introduse în spațiul acestuia și primele deosebiri dogmatice, iar odată cu trecerea timpului, au fost adăugate altele și altele. Despre aceasta am scris cele de cuviință în primul capitol al cărții și în subcapitolul “Augustin – Toma d’Aquino”. Episcopii Vechii Rome, în ciuda unor deosebiri mici și neesențiale, au avut întotdeauna comuniune cu Episcopii Noii Rome și cu Episcopii Răsăritului până în perioada 1009-1014 d.Hr., când, pentru prima dată, francii au ocupat tronul Vechii Rome. Până în 1009 Papii Romei și Patriarhii Constantinopolului au fost uniți în lupta comună împotriva stăpânitorilor și a episcopilor franci, dar și împotriva ereticilor care au apărut de-a lungul timpului. Filioque La Sinodul de la Frankfurt din 794 d.Hr., francii au condamnat hotărârile Sinodului al VII-lea Ecumenic și cinstirea sfintelor icoane. De asemenea, în 809 francii au introdus în Simbolul de Credință dogma Filioque, adică învățătura despre purcederea Duhului Sfânt de la Tatăl și de la Fiul. Acest adaos a fost condamnat atunci și de Papa ortodox al Romei. La Sinodul de la Constantinopol din 879-880 d.Hr., sub Fotie cel Mare, la care au luat parte și reprezentanți ai Papei ortodox de la Roma, au fost condamnați cei care anatemizaseră hotărârile Sinodului al VII-lea Ecumenic și cei care introduseseră în Simbolul de Credință Filioque. Însă, pentru prima dată, Papa franc Serghie IV, în anul 1009 d.Hr., în epistola sa de întronizare, a adăugat Filioque în Simbolul de Credință, iar Papa Benedict VIII, în anul 1014 d.Hr., a introdus Crezul cu Filioque în cultul Bisericii, drept care Papa a fost șters din dipticele Bisericii Ortodoxe.Marea deosebire Deosebirea fundamentală dintre Biserica Ortodoxă și Papism constă în învățătura despre ființa necreată și energia necreată a lui Dumnezeu. În timp ce noi, ortodocșii, credem că Dumnezeu are ființă necreată și energie necreată și că Dumnezeu vine în părtășie cu zidirea și cu omul prin energia Sa necreată, cu toate acestea, papistașii cred că în Dumnezeu ființa necreată se confundă cu energia Sa necreată (actus purus) și că Dumnezeu comunică cu zidirea și cu omul prin energiile sale create, adică susțin că în Dumnezeu există și energii create. Atunci, Harul lui Dumnezeu, prin care se sfințește omul, este considerat energie creată. Dar astfel omul nu se poate sfinți, de vreme ce în Sfintele Taine lucrează “harul creat”.Acest lucru, însă, are și consecințe de natură bisericească. Din moment ce harul prin care Dumnezeu vine în părtășie cu lumea este creat, iar harul creat lucrează în Sfintele Taine ale Bisericii, urmează că Taina Dumnezeieștii Euharistii săvărșită de ei nu este Taină și nu există prefacerea pâinii și vinului în Trupul și Sângele lui Hristos. Căci, cum este posibil ca harul creat să prefacă ziditul în nezidit? Acesta este un motiv în plus pentru care nu putem avea comuniune cu Catolicii. Aceasta, desigur, este valabil pentru toate Tainele lor, precum Botezul, Mirungerea etc. Toate deosebirile Din această învățătură fundamentală (actus purus) decurg și celelalte deosebiri – învățătura despre purcederea Duhului Sfânt din Tatăl și din Fiul, Purgatoriul, primatul Papei etc., care au devenit de-a lungul timpului obiectul Dialogurilor Teologice. Iată care sunt acestea:– Filioque, adică, învățătura că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl și de la Fiul, urmarea fiind micșorarea monarhiei Tatălui, anularea egalității desăvârșite a Persoanelor Sfintei Treimi, micșorarea în cinstire a Duhului Sfânt ca nefiind de aceeași putere și împreună slăvit cu celelalte Persoane ale Sfintei Treimi, întrucât este socotit drept “Persoană cu lipsuri”. – folosirea pâinii nedospite (azima) la Dumnezeiasca Euharistie de către apuseni, fapt care se abate de la modul în care Hristos a săvârșit Cina cea de Taină, – sfințirea “cinstitelor daruri” care se face, nu prin epicleza adresată Tatălui pentru a-L trimite pe Duhul Sfânt, ci prin recitarea cuvintelor lui Hristos de la întemeierea [Euharistiei]: “luati mâncați… beți din acesta toți…”, – concepția că jertfa pe cruce a lui Hristos a satisfăcut dreptatea dumnezeiască, înțelegere care Îl înfățișează pe Dumnezeu Tatăl drept un feudal – pe de altă parte, această concepție trece cu vederea Învierea, – concepția despre “meritele prisositoare” a lui Hristos și a Sfinților și care [merite] sunt la dispoziția Papei, – separarea și ruptura dintre Taina Botezului, a Mirungerii și a Dumnezeieștii Euharistii, – învățătura despre moștenirea vinovătiei păcatului strămoșesc, – inovațiile liturgice în toate Tainele Bisericii (Botez, Mirungere, Preoție, Spovedanie, Cununie, Maslu), – neîmpărtășirea mirenilor cu “Sângele” lui Hristos, – primatul Papei, conform căruia Papa este “episcopus episcoporum [episcopul episcopilor] și izvorul autorității preoțești și bisericești, este capul infailibil și Conducătorul Suprem al Bisericii, pe care o chivernisește în chip monarhic ca locțiitor al lui Hristos pe pământ” (I. Karmiris). Sub acest aspect, Papa se consideră pe sine urmaș al Sfântului Apostol Petru, căruia i se subordonează ceilalți Apostoli, chiar și Sfântul Apostol Pavel, – inexistența împreună-slujirii în cadrul actelor de cult, – infailibilatea Papei, – dogma imaculatei concepții a Născătoarei de Dumnezeu și în genere cultul marial, conform căruia Maica Domnului este ridicată la dumnezeirea Treimică, vorbindu-se, desigur, și despre Sfânta Pătrime, – teoriile despre analogia entis și analogia fidei care s-au încetățenit în spațiul apusean, – învățătura despre progresul continuu al Bisericii în descoperirea fațetelor ascunse ale adevărului revelat, – învățătura despre vocația absolută, – concepția despre metodologia comună atât în cunoașterea lui Dumnezeu, cât și în cunoașterea creaturilor, care a condus la conflictul dintre teologie și știinșă. În fine, marea ruptură se vădește în deosebirea dintre teologia scolastică și cea isihastă. În Apus s-a dezvoltat scolasticismul ca încercare de cercetare a tuturor tainelor credinței prin rațiune (Anselm de Canterburry, Toma d’Aquino), în timp ce în Biserica Ortodoxă dăinuie isihasmul, adică curățirea inimii și luminarea minții, pentru dobândirea cunoașterii lui Dumnezeu. Dialogul dintre Sfântul Grigore Palama și scolasticul și uniatul Varlaam este semnificativ în acest sens și arată această deosebire. |
Abatere de la ecleziologia ortodoxă Consecință a tuturor celor de mai sus este faptul că în Papism avem de-a face cu o abatere de la ecleziologia ortodoxă. Câtă vreme în Biserica Ortodoxă se acordă o mare importanță îndumnezeirii, care înseamnă comuniunea omului cu Dumnezeu prin vederea Luminii necreate, îndumnezeiții fiind cei care se întrunesc, așadar, în cadrul Sinoadelor Ecumenice pentru a marca neîndoielnic hotarele adevărului revelat [de înșelare] în situațiile de confuzie – în Papism se dă o mare importanță instituției Papei, care Papă este mai presus chiar și decât Sinoadele Ecumenice.Potrivit teologiei latine “autoritatea Bisericii există doar când se întemeiază și se armonizează cu voința Papei. În caz contrar, ea este desființată”. Episcopul Maré a scris: “Ar fi mult mai exacți romano-catolicii dacă, rostind Crezul, ar spune: “și întru unul Papă” decât să spună “și întru una … Biserică”. De asemenea, “importanța și rolul episcopilor în cadrul bisericii romano-catolice nu este decât aceea de simplă reprezentare a puterii papale, căreia i se supun și episcopii înșiși, la fel ca și simplii credincioși”. În ecleziologia papistașă se afirmă în esență că: “puterea apostolică s-a pierdut odată cu Apostolii și nu a fost transmisă episcopilor ce i-au urmat lor. Numai puterea papală a lui Petru, sub care se aflau toți ceilalți, s-a transmis succesorilor lui Petru, adică Papilor” . Chiar și Sinoadele Ecumenice au valoarea pe care le-o îngăduie Papa Romei, deoarece “nu sunt și nici nu pot fi altceva decât congrese ale creștinismului, convocate sub autoritatea, puterea și prezidiul Papei”. Dacă Papa iese din sala de congres spunând: “Nu mă mai aflu aici”, în acea clipă Sinodul Ecumenic încetează să mai aibă valabilitate. “Prevederile Sinodului, de asemenea, nu au nici o valoare dacă nu sunt consimțite și validate de Papă, care le va și impune, prin natura autorității sale, credincioșilor” . Din această perspectivă, “Biserica” papistașă afirmă că toate Bisericile Răsăritului sunt în dezacord [cu Papa] și prezintă lipsuri, așadar prin iconomie ne primesc papistașii în comuniune, și, desigur, tot prin iconomie ne acceptă ca Biserici surori, întrucât “Biserica” papistașă se consideră pe sine Biserica-Mamă, iar pe noi ne consideră Biserici-Fiice. Vaticanul este stat Vaticanul este stat, iar fiecare Papă este conducător al statului Vatican. Avem de-a face cu o organizație antropocentristă, ceea ce presupune secularizare, și anume o secularizare instituționalizată. Statul Vatican a fost întemeiat în 755 d.Hr. de Pepin cel Scurt, tatăl lui Carol cel Mare, iar în epoca noastră a fost recunoscut în 1929 de către Musolini. Este importantă justificarea pe care Papa Pius IX o dă proclamării Statului Papal, așa cum acesta însuși a rostit-o: “Reprezentantul pe pământ al lui Dumnezeu nu poate fi cetățeanul unui stat pământesc”. Hristos a fost cetățean al unui stat pământesc, Papa nu poate fi! Autoritatea papală constă în teocrație – căci teocrația se definește drept concentrarea puterii lumești și bisericești într-o singură persoană. Astăzi state teocratice sunt Vaticanul și Iranul.Sunt edificatoare cele afirmate în cadrul cuvântului ținut la întronizarea sa, de Papa Inochentie III (1198-1216): “Cel care are mireasă este mire. Dar această mireasă (Biserica) nu a venit la unirea nunții cu mâinile goale, ci mi-a dăruit o prețioasă zestre fără seamăn, și anume plinătatea bunurilor duhovnicești și vastitatea celor lumești, măreția și belșugul amândurora… Ca simboluri ale bunurilor lumești mi-a dat Stema, Mitra pentru Preoție, iar Stema pentru împărăție și m-a rânduit reprezentant al Aceluia, pe haina și pe coapsa Căruia s-a scris: Împăratul Împăraților și Domnul Domnilor”. Prin urmare, există mari deosebiri teologice, care au fost condamnate de Sinodul ținut sub Fotie cel Mare și de Sinodul ținut sub Sfântul Grigorie Palama, după cum se vede și în “Sinodiconul Ortodoxiei”. De asemenea, și Părinții Bisericii, și Sinoadele Locale până în secolul al XIX-lea, au condamnat toate înșelările Papismului. Lucrul acesta nu se tămăduiește și nici nu poate fi îndreptat printr-o simplă absolvire formală, pe care o va acorda Papa pentru o greșeală istorică, câtă vreme concepțiile sale teologice rămân în afara Revelației, iar Ecleziologia se mișcă pe un drum greșit – câtă vreme, desigur, Papa trece drept conducătorul lumii creștine, drept succesor al Apostolului Petru și vicar-reprezentant al lui Hristos pe pământ, ca și cum Hristos i-ar fi acordat Papei puterea Sa, iar El s-ar odihni fericit în Ceruri. PAPEI BENEDICT AL XVI-LEA, ECUMENIȘTILOR ȘI TUTUROR ERETICILOR ANATEMA!” MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU LA DUMINICA ORTODOXIEI – 2012:PAPEI BENEDICT AL XVI-LEA ECUMENIȘTILOR ȘI TUTUROR ERETICILOR ANATEMA!” DE DUMINICA ORTODOXIEI – 2012 INIMA ORTODOXIEI A BĂTUT ÎN PIREU! “PAPEI BENEDICT AL XVI-LEA, ANATEMA!” “Lui Benedict al XVI-lea, decăzutului ereziarh, care – potrivit Canoanelor, nu este papă și patriarh al Romei celei vechi, și celor care se împărtășesc cu el, anatema!” ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA! ANATEMATISMELE MITROPOLITULUI SERAFIM DE PIREU ÎN DUMINICA ORTODOXIEI – 2012 Printre cei dați anatemei: papa Benedict al 16-lea, rabinii, musulmanii, iehoviștii și … ECUMENIȘTII!!! |
Ora este GMT +3. Ora este acum 10:08:52. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.