De ce accentul pe cruce ?
 

Daca intr/adevar crucea este un obiect sfant, care detine puteri supranaturale si arma de care se teme satana cel mai mult, atunci de ce ratacitii aia care s/au lasat de vechiul obicei, nu au pierit ? Eu stiu una si buna, daca un lucru este dfant si sacru, cine se atinge numai cu gandul sa-i faca rau, va sfarsi intr/un mod groaznic, ca urmare a rautatii lui.
Dar cum se face ca atatia oameni si-au ars icoanele si crucile si acum dupa zeci de ani o duc bine si nu li s-aintamplat nimic?
Domnilor, ma repet, mie nu imi place sa inghit fara sa mestec!
Va rog, expuneti/va opinia si lamuriti treaba aceasta!

Crucea este sfintita prin Jertfa lui Hristos pe ea.Ea reprezinta Altarul pe care S-a jertfit Iisus.Tot crucea reprezinta semnul biruintei lui Hristos asupra mortii si Crucea lui Hristos cel rastignit intre cei doi talhari, unuia i-a fost spre viata si celuilalt spre osanda.

Apostolul Pavel ne spune ca Hristos a biruit prin cruce :

Coloseni 2:15 Dezbrăcând (de putere) începătoriile şi stăpâniile, le-a dat de ocară în văzul tuturor, biruind asupra lor prin cruce.

Efeseni 2:16 Şi să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniţi într-un trup, prin cruce, omorând prin ea vrăjmăşia.


Cat , despre intrebarile dumneavoastra cu privire la ce se intampla cu cei care au ars icoane si cruci, nu este a nostru a judeca , ci doar Dumnezeu stie.Pedeapsa daca e sa fie vreo pedeapsa nu vine neaparat pe loc si stim ca Dumnezeu in marea Sa mila si iubire , rabda pe omul pacatos spre mantuirea lui.Acelasi Apostol Pavel a zis :

1Corinteni 1:18 Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.

La o predica la biserica, parintele ne-a povestit despre un om care ratacise prin tot felul de pacate, departe de adevaratul Dumnezeu, spunand ca Dumnezeu nu exista. Acum, la zeci de ani de cand se spovedise ultima oara (avea cam 60 de ani si se spovedise in copilarie) , a venit din proprie initiativa la biserica sa se marturiseasca.
Auzind povestea lui, parintele i-a spus: "Si te-a traznit in timp ce pacatuiai sau dupa ce pacatuiai?" cu sensul ca nu faci pacatul si gata esti pedepsit. Raspunsul: "Nu parinte, nu m-a traznit dupa ce pacatuiam"

Domnul nostru stie mai bine ce trebuie sa faca cu noi: sa ne mantuiasca. Pentru asta primim ispite, pentru asta avem in cale si oameni care nu merg pe calea adevarului, tocmai ca sa ne arate diavolul ca se poate si mai usor decat sa fii crestin si sa mergem si noi pe calea lor..

Este o carticica scrisa de parintele Ilie Cleopa, se numeste "Despre judecatile lui Dumnezeu". Citind-o poti vedea ca Domnul nu "gandeste" ca noi, El are judecatile Lui de noi neintelese si nestiute:

http://www.crestinortodox.ro/cuvinte...le-ilie-cleopa

Doamne ajuta!

Se zice ca un novice mergand la oras sa-si vanda rogojinile
a vazut o inmormantare grandioasa al unui mare dregator
foarte bogat, dar care era de o imoralitate si rautate stiute
de tot orasul. Iar pe drumul de intoarcere l-a gasit pe avva
al sau mort si sfartecat de leu. Si se intreba de ce un mare
pacatos duce o viata de huzur si are parte de inmormantare
regeasca, iar un sfant invers. Raspunsul: pentru ca pacatosul
sa regrete si sa-l arda lipsurile si chinurile iadului cu atat mai
tare cu cat a dus o viata fara lipsuri si plina de huzur.

Uau, pilda este o platitudine indescriptibila, un romantism scarbos. Probabil nu tine nici la clasa a IV-a. Si este total pe langa subiectul topicului.

Credinta nu este magie, iar Dumnezeu nu actioneaza precum un automat. Iar pedepsele pe care le aplica Dumnezeu au scop pedagogic, pentru intoarcerea spre El a pacatosilor. De aceea, in atotintelepciunea Lui, El socoteste cand este momentul. De multe ori, dragostea cu care ne invaluie contrabalanseaza raul pe care l-am facut noi.

Aceasta arata ca Dumnezeu ne iubeste pe toti ca un tata. Un parinte intelept isi pedepseste copiii in mod pedagogic, nu doar de dragul pedepsei.

De aceea nu trebuie sa gandim in termeni automatisti despre nimic din cele ale credintei, caci obiectul discutiei noastre nu este un obiect sau o "forta supranaturala", ci este un Dumnezeu personal.

Accentul nu e pus pe Cruce, ci pe Dragostea aratata in mod deplin pe Cruce !
 

Daca Domnul ar starpi tot omul care face nelegiuri fata de cele sfinte, am ramane atat de putini in viata.
Doar ca Dumnezeu nu e ca omul, razbunator, ci este Tata, si inca unul mult iubitor, mai mult decat oricare alt tata.

Cand copilul iti strica un obiect din casa, oare il dai afara si il bati ?!

Dar pe un copil cuminte, oare il dai afara si il bati?

Am deplina incredere in faptul ca Dumnezeu ne iubeste nemarginit si stie ce face !
Chiar daca momentele in care deznadejdea sau tristetea se apropie mai mult decat ar trebui, inca exista.

Deci cum e cu pedagogia de care da dovada Dzeu?