As dori un sfat
 

Nici nu stiu cu ce sa incep! Am ales sa scriu pe acest forum in speranta ca voi primi un sfat, in legatura cu realizarea in viata. De mica am fost indrumata cu severitate de catre parinti spre invatat si studii. Am reusit sa termin o facultate destul de grea de 6 ani, numai ca mi-am dat seama pe parcurs ca nu am inclinatii spre asa ceva, si e greu daca nu ai cateva cunostinte si relatii in domeniu. Prin anul 4 eram hotarata sa renunt, dar am fost sfatuita de apropiati sa o termin. Atunci am inceput sa ma rog la Dumnezeu sa ma ajute, am avut si niste necazuri in perioada aia, pana la urma am absovit. Am lucrat vreo 2-3 ani in domeniu, dar parca nu reusesc sa-mi gasesc locul. Domeniile in care am inclinatii si care imi plac sunt: desenul (pictura), sportul si actoria. Ma gandesc ca e deja tarziu pentru mine, trebuie investitii din nou, iar fara studii de specialitate nu te angajeaza nimeni. Imi plac si copiii foarte mult. Nu stiu incotro sa ma indrept, m-am departat in ultima vreme si de Dumnezeu. De la ultimul loc de munca mi-am dat demisia din cauza unor nereguli de acolo ce nu tineau de mine. Nu reusesc sa gasesc un fagas, am stari de depresie, simt ca nu sunt in stare de nimic. Nu stiu ce sa fac, sa lupt in continuare in domeniul studiat, dar care nu e apropiat sufletului meu, sau sa ma indrept spre altceva? Vreau sa adaug ca mereu am stari de frica, lipsa de incredere, mi-e frica ca o sa-mi dezamagesc parintii, apropiatii. Prefer sa stau inchisa in casa, nu-mi place sa socializez. Orice sfat e binevenit! Sper ca nu v-am plictisit! Doamne ajuta!

O mare parte a depresie tale provine inca din copilarie.Faptul ca nu ai putut sa faci ceea ce ti-ai dorit in viata este un factor important in depresia ta.
Ideea e ca ca te simti asa pt ca probbabil simti ca pana acum nu ai trait viata, ci viata impusa de altii(parinti, etc).Vez tu in momentul cand iti traiesti propria viata ta, dupa cum doresti tu pana si greselile si esecurile le traci mult mai repede, deoarece tu le-ai facut cum te-a dus capul.
Insa esecurile si greselile in viata sunt suportate mult mai greu daca sunt facute din cauza faptului ca ai incercat sa-ti conduci viata datorita altora.

Fa ceea ce iti place.Dumnezeu ti-a dat liberul arbitru.Poti insa din aceasta perioada a vietii tale sa tragi o concluzie importanta: Ai vazut cat de mult
conteaza liberul-arbitru si de ce Dumnezeu l-a lasat omului. De ce Dummnezeu i-a lasat liberul arbitru omului ca sa fie cu adevarat liber.

Acum din cenzura din viata ta cred ca poti un pic sa-ti dai seama ce dar este liberul-arbitru pe care Dumnezeu i-a dat omului.

Ce sfat ti-as putea da: pai eu cred ca oamenii care nu sunt lasati sa-si traiasca viata cum decid ei si dupa judecata lor este ca si cum ar trai intr-o inchisoare cu gratii nevazute.Si atunci singurul mod in care poti evada este rugaciunea catre Dumnezeu.
Apoi dupa ce recapeti increderea in tine, ar fi bine sa faci activitati care iti plac.

Nu ești singura care trece prin așa ceva.Si eu am destule postari despre tema asta,si poate găsești răspunsuri la frământările tale din discuțiile de acolo.Mă bucur ca ai reusit,si ai putut să te deschizi,fiindcă oarecum mă simțeam si eu singur in plânsul meu pe acest forum.:) Prima greșeală a noastră,a celor extrasensibili este tocmai ca nu știm asta,noi ne chinuim in zadar să ne facem loc,să ne găsim o vocație,un loc de munca etc,dar mereu nu facem față salbaticiei din jurul nostru,si renunțăm fiindcă nu mai putem suporta.Iar cei din jurul nostru ,in general familia,care nu poate intelege si tolara mereu stările noastre ,punevmereu presiune când vede ca cedam sau nu facem ceva,iar tu ești lovită din toate părțile si automat caxi in depresie,devi confuz,nu mai știi care e locul tau in lumea asta.Toate fiindcă simțim prea mult,trebuie să învățăm sa luam decizii corecte,să nu fim influențați,sa devenim mai duri ,si sa găsim noi însine capacitatea de a ne înțelege fiindcă alții vor incerca,dar nu e de ajuns să îți împarți neliniștile si depresiile cu altul.Ideea e să îți găsești puterea de a infrunta,nu doar de a fugi si de a te ascunde.Iti spun acestea din propria experienta.Eu am trecut prin chestii mult mai extreme.Dar ușor,incep sa ies la suprafață.

Sunt multe cazuri ca ale tale, in care parintii au influentat alegerile in viata.
In general cred ca sunt putini care fac exact cee ce si-au dorit, ce au visat.
Asta pentru ca realitatea este dura si nu avem toti loc in domeniile dorite.
Parintii tocmai asta incearca sa evite, sa picam in crize existentiale, cu profesii care nu ne ajuta sa traim in conditii demne.
Sport, arta - nu se castiga suficient. Cu actoria nu stiu.

Nu am inteles totusi in ce domeniu lucrezi (ai studiat). Nu poti sa gasesti un subdomeniu in care sa lucrezi ceva care sa-ti placa?
Iar sport, pictura si actorie poti sa faci si in timpul liber, ca hobby.

Pune-ti pe hartie ce poti sa faci in domeniul studiat si unde. Nu te-as sfatui sa schimbi de tot profesia. Poate gasesti alte "sertare", usite.
Daca esti foarte tanara poti sa inveti altceva, dar nu stiu daca merita.

Nu-ti pierde curajul. Lupta mai departe.
Si nu te izola.

Banuiesc ca ai facut medicina? De ce nu-ti place?

Studii de specialitate in pictura sau sport nu prea iti trebuie, doar rezultate si din pacate nu sunt tocmai bine platite.

La actorie da, ai nevoie de studii, dar cu hobby -urile astea pe post de profesie mori de foame, ca sa fim realisti.

Nu lasa atitudinea celor din jur sa te afecteze si nici nu lasa problemele profesionale de moment sa se transforme in tragedii existentiale.

Cu credinta, perseverenta si ceva suport categoric vei gasi ceva mai bun si de ce nu, poate chiar si bucurie in profesia pentru care te-ai pregatit.

Medicina este o "specie" aparte unde trebuie sa tragi mult si de tine si de altii pt tine. Pe langa faptul ca trebuie sa inveti mai toata viata , mai trebuie sa faci si garzi de noapte.Adica se aduna oboseala psihica cu oboseala fizica la care se aduaga si stresul generat de belele de zi cu zi ale vietii la care se adauga
nemultumirile constante probabil in fiecare azi, si toate cumulate sunt prea multe.Cat sa traga bietul creier si psihic ?
Rugaciunea si apropierea de Dumnezeu te scapa de orice stres.Iti dau asa o stare de liniste interioara ca si cum nu ai avea probleme.Este un adevarat "anestezic" al durerii generate de factorii de stres.

Cred ca e nevoie sa te angajezi undeva si sa incerci sa prinzi radacini, de preferat in domeniul in care detii ceva cunostinte si o bruma de experienta. Printre altele, serviciul te-ar forta sa iesi din casa.

Nu poti sa te ridici din starea pe care o ai, daca ramai izolata si inactiva acasa.

Sa fii realizata in cele lumesti nu e totuna cu a fi linistita si impacata sufleteste.
Pana nu-ti pui ordine in suflet, nu ai cum sa stii daca schimbarile pe care ti le doresti iti vor fi de folos. Ca sa nu-ti pierzi timpul in van si sa ai parte de dezamagiri si mai mari, te sfatuiesc sa ai un duhovnic cu care sa te sfatuiesti.

E important ca atunci cand avem stari rele sa nu luam decizii si sa asteptam sa treaca - fara sa cartim, fara sa ne razvratim, fara sa ne facem rau.
Pana cand nu ne vom punea toata nadejdea in Dumnezeu, pana nu-L vom cauta pe El cu toata fiinta noastra, pana nu-L vom iubi din toata inima - sa ne tot asteptam sa avem stari proaste si foarte proaste. Vestea buna este ca aceste stari trec, urmate fiind de stari de normalitate si de stari bune si foarte bune!

Deci, spovedania primeaza! Si gasirea unui loc de munca! :) Doamne ajuta!

Draga mea, problemele tale par sa fie urmatoarele:

- nemultumire cu privire la profesia ta actuala
- debusolare in viata.

O sa primesti enorm de multe sfaturi cu privire la ce directie sa urmezi in continuare.
Medicina daca este facuta corect are mari satisfactii profesionale. Poate iti alegi ceva de aici care sa iti placa mult mai mult.


Eu nu iti dau un sfat cu privire la directia pe care sa o urmezi. Eu iti dau un sfat cu privire la strategia de cautare a directiei :), si pe cine sa intrebi si la cine sa apelezi pentru directie.

Cel mai mare sfat care ar trebui sa-ti fie dat este urmatorul:
Roaga-te sfantului Nicolae si du-te saptamanal la biserica lui si o sa se indrepte lucrurile in viata.

Tu cauti acum o directie pe care Dumnezeu o stie, o vede clar pentru tine, dar care pentru noi este imposibil de gasit.
Incerci sa iesi dintr-o padure de nemultumiri, neimpliniri, suparari si nu stii pe unde.
Cere Sfantului Nicolae sa te ia de mana sa te aseze intr-un loc frumos al vietii acesteia in care sa ai si implinire profesionala, si bucurie persoanala.

Si sa stii ca o sa te ajute repede, pentru ca este usor pentru Dumnezeu sa iti arate o cale in viata.

Multumesc din suflet
 

Multumesc din suflet pentru sfaturi! Medicina veterinara am terminat, sub influenta unei rude, parintii nu au zis nici da nici ba, nu stiau nici ei ce presupune exact meseria asta, iubesc animalele, dar consider ca iti trebuie inclinatie spre asa ceva, mai ales ca nu am sustinere si nici cunoscuti in domeniul asta. M-am descurcat la locurile de munca, din pacate platita foarte prost, nu m-a deranjat asta neaparat, de multe ori nu imi permiteam de nimic, mai faceam si naveta si multe ore suplimentare, uneori si noaptea. De asta spun ca trebuie dedicatie ca sa faci asemenea sacrificii. Umblam si prin frig de dimineata la 5:30 la -17 grade, pe la vaccinari si altele. Nu imi permit sa deschid cabinet sau farmacie. Doar sa fac voluntariat, fiindca e un oras mic, iar cererea pe piata muncii e foarte mica. Sunt dezamagita putin, nu-mi place sa depind de cineva, am incercat si in alt domeniu sa dau examen, dar nu indeplineam cu 3 cm criteriul de inaltime, parca nimic nu-mi merge. Sa ma mut intr-un oras mai mare, printre straini sau peste hotare ar mai fi o varianta, dar nu prea ma incanta. Merg la duhovnic, in postul asta inca nu am ajuns. Mi-e si rusine sa ma plang mereu, parintele imi spune sa lupt pentru ceea ce am studiat. Nu sunt o persoana materialista, ma multumesc cu strictul necesar. In general sunt o fire puternica, dar parca am obosit sa-mi gasesc locul. Ma subestimez de multe ori, consider ca toti sunt mai buni decat mine, sa nu mai zic ca am frica sa vorbesc la telefon. E un chin pentru mine cand trebuie sa vorbesc la telefon. Doamne ajuta! O sa las sa fie voia Lui Dumnezeu, poate nu a uitat de mine pacatoasa! Va doresc sanatate!

Roaga-te la un sfant sa te ajute, sa te mai puna cu sufletul pe picioare :).

Vad atatia oameni care stau si se uita la drobul de sare ani intregi si nu cheama pe un sfant in ajutor.

Prefera lamentatii de ani de zile, dar o rugaciune tot nu sunt lasati de diavol sa o faca.