Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Calugarul (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5013)
-   -   Ascetism modern (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=18731)

Seraphim7 11.12.2016 12:42:41

Citat:

În prealabil postat de gpalama (Post 637736)
Vrei atasament? Ai nevoie de o comunitate din care sa faci parte in Dumnezeu? In care sa impartasesti cele dupa Hristos?
Poate o biserica puternic inchegata cu o comunitate puternica, cu un preot extrem de bine induhovnicit. Sunt multi din acestia, care te pot invata multe duhovniceste, exact pe masura ta.


Sau cu adevarat vrei ISIHIE si insingurare dupa Dumnezeu si lucrare mare a Harului? Pentru ca este o cu totul alta cale, in care esti efectiv pe picioarele tale, doar cu Dumnezeu si ajutorul duhovnicului. Dar calea asta este a insingurarii sufletului, si trebuie sa vezi daca o poti duce.

Si eu sunt intr-o stare de cautare, oarecum o suspendare duhovniceasca maxima, caut o cale corecta dar nu o gasesc.

As vrea o directie dar nu se aliniaza lucrurile. Alta directie nu ma intereseaza, nu este pentru mine.

Nu știu dacă in mănăstire mai poți găsi isihasm,poate doar in schituri izolate sau pustnici ,însă noi fiind in lume si in confortul material al acesteia nu stiu dacă am face față intrarii bruste in mediul despre care vorbim așa inflacarat.Vezi tu,suntem buni la teorie,si poate ar fi bine sa rămânem la asta,fiindcă si aici ne putem desavarsi prin studiu si aprofundare,însă ai dreptate,uneori nu e de ajuns.Un gând ma tot duce la Athos,altul imi spune ca e de ajuns,manastirea sufletului din Parva.Dar cel care pare cel mai logic e sa continui studiile teologice,sa gust din căsătorie si viata de familie,iar abia dupa ce dobândesc tot ce tînjesc să las totul.Ce folos sa stai izolat cu gândul la lume?In pustie mergi când nu mai vrei nimic de la lume.

CristianR 11.12.2016 14:37:34

Citat:

În prealabil postat de Seraphim7 (Post 637739)
Dar cel care pare cel mai logic e sa continui studiile teologice,sa gust din căsătorie si viata de familie,iar abia dupa ce dobândesc tot ce tînjesc să las totul.Ce folos sa stai izolat cu gândul la lume?In pustie mergi când nu mai vrei nimic de la lume.

Viața de familie nu se gustă, ci se mănâncă până la moarte, dacă te apuci de ea. Este o cale la fel de binecuvântată ca și călugăria, la fel de mântuitoare și la fel de grea, dacă o iei în serios. Însă pe oricare cale apuci, dacă pui mâna pe plug nu mai privești înapoi, ci tot înainte, dacă vrei să intri în Împărăție.

DragosP 11.12.2016 17:21:23

Și dacă nu-mi place? Dacă e prea grea? Dacă dau de o muiere fiț oasă? Dacă eu mă plictisecs? A?
Așa, mai bine doar gust.

AlinB 11.12.2016 22:09:20

Citat:

În prealabil postat de Seraphim7 (Post 637739)
Nu știu dacă in mănăstire mai poți găsi isihasm,poate doar in schituri izolate sau pustnici ,însă noi fiind in lume si in confortul material al acesteia nu stiu dacă am face față intrarii bruste in mediul despre care vorbim așa inflacarat.Vezi tu,suntem buni la teorie,si poate ar fi bine sa rămânem la asta,fiindcă si aici ne putem desavarsi prin studiu si aprofundare,însă ai dreptate,uneori nu e de ajuns.Un gând ma tot duce la Athos,altul imi spune ca e de ajuns,manastirea sufletului din Parva.Dar cel care pare cel mai logic e sa continui studiile teologice,sa gust din căsătorie si viata de familie,iar abia dupa ce dobândesc tot ce tînjesc să las totul.

Adica vrei sa-ti lasi nevasta cu copii mici eventual si cu burta la gura si sa te calugaresti si eventual sa primesti si laude pentru asta? :)

Citat:

Ce folos sa stai izolat cu gândul la lume?In pustie mergi când nu mai vrei nimic de la lume.
Si de ce ai tanji dupa "pustie" cand de fapt inima ta este in lume?

"Esenta fiintei tale sta in insasi picatura de iubire ce atarna de spiritul tau."

Asta e de pe facebook? :)

Iorest 12.12.2016 02:59:06

Citat:

În prealabil postat de Seraphim7 (Post 637677)
Mai există oameni care sunt in duhul părinților care isi dedică timpul aprofundarii sinelui,studiului extins,si disciplinei morale.Aș vrea sa gasesc si sa vorbesc cu un astfel de om,să devin un ucenic al acestuia la vremea potrivită,dacă voi fi pregătit si eu sa intru sub povata unui om care sa mă ducă spre scop.Chiar mi-as dori sa se întemeieze o comunitate care să aibe activități de genul specificate mai sus.Comunitățile monahale actuale majoritatea devin pensiuni orientate spre biserici megalitice și alte activități sociale sauritualurile obișnuite care devin rigide si formale.Poate suna a reformă ce insinuez,dar nu așa văd eu o comunitate spirituală.Nu vreau neapărat sa creionez acum cum văd eu ideea de comunitate si aspectele de detaliu ale acesteia,poate pe alt topic.Acum as vrea doar sa discutăm despre ce există acum in sfera asta.

Ascetism modern sună cam prost, dat fiind că principiile au fost puse demult.

De fapt programul intensiv de rugăciune ține starea de mănăstire, chiar dacă 8 ore de rugăciune zilnică prin diferite slujbe și canon personal sunt percepute de unii ca fiind o chestie peste care se poate sări, eventual o chestie formală și rigidă care trebuie scurtată.
Dacă se întâmplă ce se întâmplă cu monahismul, întreaga situație are legătură cu împuținarea rugăciunii și cu orice alte preocupări chiar și intelectuale, mai puțin cele legate de rugăciune și canon.
Până și viețuirea de sine pe Athos presupune mii de metanii zilnice și umplerea ceasurilor bisericești cu rugăciune, iar în viața de obște situația e tot pe acolo, chiar dacă metaniile din canonul personal sunt mai puține, în mod normal participarea la slujbe și canonul ar trebui să umple timpul viețuitorilor.

Citat:

În prealabil postat de Seraphim7 (Post 637679)
Mda,si eu am rămas cu gust amar de la multe mănăstiri.Duc aproape aceeiasi viața ca a noastra,poate uneori chiar mai bună.Nu sunt absurd,dar multă lume e intrigata de contradicția dintre ceea ce afirma si ceea ce este de fapt.Dar totusi hai sa discutăm constructiv si sa ii găsim pe cei care chiar au resit sa construiască academii spirituale,unde accentul e pus pe studiu,aprofundare,misiune.Ori
cum catolicii stau teoretic mai bine la treaba asta.Ma gandesc aici la iezuiti.

Nu cred că România are vreun exemplu notabil în sensul în care cineva face duhovnicie de cameră în locuința personală , fără să participe la slujbe sau fără să fi fost un om care și-a însușit mai întâi rugăciunea continuă.
Ce s-a întâmplat în vremea comunismului, dacă s-o fi nimerit vreun preot să îndrume oameni și după vreo excludere nedreaptă e altceva și a cam fost o chestiune temporară.
Academie duhovnicească a făcut Sfântul Paisie Velcikovski.

ioan67 12.12.2016 03:33:59

Citat:

În prealabil postat de Seraphim7 (Post 637739)
Dar cel care pare cel mai logic e sa continui studiile teologice

De ce să continuăm studiile teologice dacă argumentul nu mai e dragostea, ci logica? Ce să facem în Teologie fără vocație?
Prin însăși natura ei, Teologia e o afacere a inimii, mai intâi. În funcție de orientarea iubirii vine și logica, subsumîndu-se dragostei.
Piedicile apărute în calea teologului nu se depășesc prin efort logic, ci prin dăruire smerită.

Citat:

În prealabil postat de Seraphim7 (Post 637739)
...sa gust din căsătorie si viata de familie,iar abia dupa ce dobândesc tot ce tînjesc să las totul.

De obicei, ceea ce dobândim cu adevărat nu rămâne o alăturare la sufletul nostru ci ne transformă. Ne și leagă.
Dar cum să îți lași nevasta și copiii, mai târziu? Ei ce vor face? Cum se vor simți, oare?... Femeia și copiii părăsiți de soț și tată sunt o realitate foarte tristă.

Nu cred că omului îi e dat să trăiască după modelul cucului, să își lase ouăle și să zboare spre alte cuiburi...
Dacă ar fi fost așa, ar fi trebuit să ne salutăm cu "avec-avec", nu cu bună ziua...
Iarăși, nu suntem tocmiți de Creator după modelul "gâsca prin apă" sau "apa și uleiul". Ceea ce experiem cu adevărat nu clivează ci fermentează în noi, uneori cu ani buni până la limpezire.

Până una-alta,
Doamne ajută!

ioan67 12.12.2016 03:58:06

Citat:

În prealabil postat de Seraphim7 (Post 637739)
In pustie mergi când nu mai vrei nimic de la lume.

Sau când, oricât de multe ai voi de la lume și în lume, ardoarea dragostei pentru Hristos și intensitatea pocăinței te cheamă aparte și departe...
Dar gândul la pustie, fie și apărut fugitiv în minte, este de obicei semn pentru alte lucruri, mult mai prozaice.
În experiența mea personală l-am întâlnit pe fundalul unor clipe de mare dezamăgire. Am cunoscut asta și la mine și la mulți alții.

Ca idee generală, dacă nu suntem monahi cu niscaiva experiență duhovnicească și cu o ascultare deja rodnică, astfel de gânduri ar trebui întâmpinate cu mult scepticism.
Personal, recomand întrebarea: din ce pricini ale nereușitelor și lipsurilor mele apare acest gând seducător? Ce păcate ale mele îmi rod frânghia care mă ține strâns legat de viață și de oameni?

Atunci când obosim să ne luptăm cu nedesăvârșirile noastre, avem de ales: ne strunjim nițel (ne acomodăm, ne punem pe lucrul cu sine pentru o dezvoltare mai bună a abilităților în a fi) ori fugim, rămânînd așa cum suntem. Se poate fugi în multe moduri, pustia fiind nu doar exterioară.

Gândul pustiei este de obicei o fantasmă periculoasă. Nu ajută la devenire, ci la destrămare și putrezire interioară.
Dacă îmi permiteți un sfat: nu mai primiți astfel de gânduri! Lăsați-le să treacă, câtă vreme nu aveți un maestru, terapeut, duhovnic cu care să lucrați pe ogorul interior.

ioan67 12.12.2016 04:11:36

Citat:

În prealabil postat de Seraphim7 (Post 637735)
Vreau un model viu,un părinte sau chiar o comunitate care corespundă nevoilor mele,care încă nici nu imi dau seama care ar fi sau cum sa dozez,să abordez etc.Un povatuitor,si un cadru unde să ma pliez,unde sa ma sint ca sunt parte,si madular a unui organism spiritual viu.

Biserica este un organism viu.
Dar, ca orice organism viu, uneori are pietre la rinichi sau la colecist etc.
Ca să râvnesc la a fi parte din organismul viu, mai întâi să am grijă să cercetez cât de viu mai sunt eu însumi...
Iar dacă nu sunt viu, atunci să mă port ca un mort sau ca un obiect. Lăsîndu-mă pe Mâna Bisericii, așa cum orice obiect e la dispoziția unei ființe vii care face ce vrea cu el. S-ar putea să capăt și eu o înviere, întrucât uneori doctorii pot reanima un mort.

Dar dacă, mort fiind, mai am și pretenții ca viul să corespundă nevoilor mele...
Ce să mai zicem, atunci?
Poate ar merita scrisă o carte despre ifosele morților în a modela lumea vie după nevoile lor.
Dar cine o va citi? Că morții nu prea citesc iar viii au de citit cărțile Vieții.

Seraphim7 12.12.2016 07:04:02

Citat:

În prealabil postat de DragosP (Post 637749)
Și dacă nu-mi place? Dacă e prea grea? Dacă dau de o muiere fiț oasă? Dacă eu mă plictisecs? A?
Așa, mai bine doar gust.

Măcar eu nu sunt ipocrit.

Seraphim7 12.12.2016 07:11:04

Citat:

În prealabil postat de AlinB (Post 637763)
Adica vrei sa-ti lasi nevasta cu copii mici eventual si cu burta la gura si sa te calugaresti si eventual sa primesti si laude pentru asta? :)



Si de ce ai tanji dupa "pustie" cand de fapt inima ta este in lume?

"Esenta fiintei tale sta in insasi picatura de iubire ce atarna de spiritul tau."

Asta e de pe facebook? :)

Da,ca sa fiu sincer asta voiam.Da ce apostolii nu au fost laudati de Iisus când si-au lăsat femeile?
Nu,e de pe vremea lui Hi5.


Ora este GMT +3. Ora este acum 06:47:02.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2020, Jelsoft Enterprises Ltd.