Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Calugarul (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5013)
-   -   Ascetism modern (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=18731)

Seraphim7 10.12.2016 21:07:32

Ascetism modern
 
Mai există oameni care sunt in duhul părinților care isi dedică timpul aprofundarii sinelui,studiului extins,si disciplinei morale.Aș vrea sa gasesc si sa vorbesc cu un astfel de om,să devin un ucenic al acestuia la vremea potrivită,dacă voi fi pregătit si eu sa intru sub povata unui om care sa mă ducă spre scop.Chiar mi-as dori sa se întemeieze o comunitate care să aibe activități de genul specificate mai sus.Comunitățile monahale actuale majoritatea devin pensiuni orientate spre biserici megalitice și alte activități sociale sau ritualurile obișnuite care devin rigide si formale.Poate suna a reformă ce insinuez,dar nu așa văd eu o comunitate spirituală.Nu vreau neapărat sa creionez acum cum văd eu ideea de comunitate si aspectele de detaliu ale acesteia,poate pe alt topic.Acum as vrea doar sa discutăm despre ce există acum in sfera asta.

DragosP 10.12.2016 21:23:53

Da mă. Și eu am observat că monahismul actual pute...
Să vezi în Athos ce nașpa e...

Seraphim7 10.12.2016 21:31:35

Citat:

În prealabil postat de DragosP (Post 637678)
Da mă. Și eu am observat că monahismul actual pute...
Să vezi în Athos ce nașpa e...

Mda,si eu am rămas cu gust amar de la multe mănăstiri.Duc aproape aceeiasi viața ca a noastra,poate uneori chiar mai bună.Nu sunt absurd,dar multă lume e intrigata de contradicția dintre ceea ce afirma si ceea ce este de fapt.Dar totusi hai sa discutăm constructiv si sa ii găsim pe cei care chiar au resit sa construiască academii spirituale,unde accentul e pus pe studiu,aprofundare,misiune.Oricum catolicii stau teoretic mai bine la treaba asta.Ma gandesc aici la iezuiti.

CristianR 10.12.2016 21:37:37

N-ai sesizat ironia.

Seraphim7 10.12.2016 21:43:56

Citat:

În prealabil postat de CristianR (Post 637680)
N-ai sesizat ironia.

Am sesizat realitatea.Voi puteți rămâne la ironii.

florin.oltean75 10.12.2016 21:57:43

Consider ca ascetism inseamna, in esenta, stradania de a pastra un anumit fel de a percepe si intelege lumea, in acord cu principiile fundamentale care-i dezvaluie natura si genereaza o fericire suprafireasca neschimbatoare.

Ascetism inseamna privatiune de la savarsirea raului. Inseamna miscarea mintii de la necunostinta la cunostinta.

Cand principiile sunt intelese, asimilate, a fi ascet sau nu depinde doar de actualizarea acestora in experienta curenta.

Ascetismul nu depinde de un anumit mediu extern, fie desert, padure, pestera, comunitate monastica, academica...ci depinde de ochiul cu care este privit tot ceea ce ne inconjoara.

Daca ceea ce ne inconjoara este "modern" - atunci se poate spune ca ascetismul este modern. Dar sa retinem, ascetismul este ascetism, indiferent de conjuctura, conditii sau perioada istorica.

Ceea ce este important - sa lucram ceea ce putem, in locul in care ne aflam...sa nu pierdem vremea astepand conditiile care credem ca ne sunt favorabile.

Lumea poate fi "biruita" doar intr-un singur fel. Prin cunoastere.

Seraphim7 10.12.2016 22:08:05

Citat:

În prealabil postat de florin.oltean75 (Post 637682)
Consider ca ascetism inseamna, in esenta, stradania de a pastra un anumit fel de a percepe si intelege lumea, in acord cu principiile fundamentale care-i dezvaluie natura si genereaza o fericire suprafireasca neschimbatoare.

Ascetism inseamna privatiune de la savarsirea raului. Inseamna miscarea mintii de la necunostinta la cunostinta.

Cand principiile sunt intelese, asimilate, a fi ascet sau nu depinde doar de actualizarea acestora in experienta curenta.

Ascetismul nu depinde de un anumit mediu extern, fie desert, padure, pestera, comunitate monastica, academica...ci depinde de ochiul cu care este privit tot ceea ce ne inconjoara.

Daca ceea ce ne inconjoara este "modern" - atunci se poate spune ca ascetismul este modern. Dar sa retinem, ascetismul este ascetism, indiferent de conjuctura, conditii sau perioada istorica.

Ceea ce este important - sa lucram ceea ce putem, in locul in care ne aflam...sa nu pierdem vremea astepand conditiile care credem ca ne sunt favorabile.

Lumea poate fi "biruita" doar intr-un singur fel. Prin cunoastere.

Concret,concretizare,despre asta vorbesc,spre asta aș vrea sa ma indrept.Să vad si sa cunosc un om care se îndreaptă spre asa ceva.Fiindcă teoretizarea e limitată de însăși lipsa fundamentelor aplicative ale acesteia.

florin.oltean75 10.12.2016 22:40:24

Forma de practica poate fi extrem de variata.

Nu orice metoda se potriveste la oricine.

Metoda potrivita depinde de mai multi factori: temperament, nivel de educatie, profil psihologic (deficiente/traume care necesita remediere urgenta)...

Personal, consider ca mi se potriveste metodologia explicata in Lamrim (Atisha). In aceasta regasesc toata esenta invataturii crestine intr-o lumina care ma inspira. Conflictele si dilemele care ma framantau le-am gasit rezolvarea in explicatiile oferite de Kelsang Gyatso cu privire la budismul tibetan (Hinayana/Mahayana/Vajrayana).

Aceasta nu inseamna ca am renuntat la credinta in Iisus Dumnezeu. Insa cunostintele dobandite mi-au lamurit mai mult sensul cuvantului "Dumnezeu", sensul cuvantului "Creator".

Seraphim7 10.12.2016 22:59:48

Citat:

În prealabil postat de florin.oltean75 (Post 637685)
Forma de practica poate fi extrem de variata.

Nu orice metoda se potriveste la oricine.

Metoda potrivita depinde de mai multi factori: temperament, nivel de educatie, profil psihologic (deficiente/traume care necesita remediere urgenta)...

Personal, consider ca mi se potriveste metodologia explicata in Lamrim (Atisha). In aceasta regasesc toata esenta invataturii crestine intr-o lumina care ma inspira. Conflictele si dilemele care ma framantau le-am gasit rezolvarea in explicatiile oferite de Kelsang Gyatso cu privire la budismul tibetan (Hinayana/Mahayana/Vajrayana).

Aceasta nu inseamna ca am renuntat la credinta in Iisus Dumnezeu. Insa cunostintele dobandite mi-au lamurit mai mult sensul cuvantului "Dumnezeu", sensul cuvantului "Creator".

Din cate știu,la noi in țara nu există comunități budiste,zen,jainiste etc.Știu doar ca au fost,sau poate încă mai sunt tentative eșuate,sau falsuri in care au existat doar sarlatani cu dorințe pur manipulative sau materiale.Eu rămân totuși la mistica ortodoxă,chiar dacă momentan sunt deconectat de ea.Chiar daca a imprumutat multe de la monahismul oriental precrestin,de la matanii,mantre adaptate pe rugaciuni creștine etc,consider ascetismul creștin superior celui budist,chiar dacă aparent cel budist e mai vast si mai complex din punct de veder ideologic.Insa ascetii creștini ,tocmai prin simplitatea trairi,a credinței si a transformarii prin rugaciunea in iubire devin metamorfozati si ascensiunea spre scaparea din ciclul durerii despre care vorbește Budha,devine Iisus si perspectiva indumnezeirii încă de pe pamant,nu un vid nirvanic care ofera doar pasivitate,ci capacitatea de a deveni un madular activ al universului.

florin.oltean75 10.12.2016 23:05:01

Drumurile sunt de doua feluri: exterioare si interioare.

Drumul exterior te duce dintr-o locatie in alta locatie.

Drumul interior te duce dintr-o instanta existentiala in alta instanta existentiala.

Transformarea/transfigurarea inimii, adica a mintii celei mai subtiri este drumul interior spiritual care ne duce din lume in Imparatie.

In esenta, aplicatia este un efort mental.

Asa cum este explicat in tratatul de psihologie budist, aplicatia este de doua feluri: analitica si contemplativa.

Aplicatia analitica sesizeaza particularitati, discrimineaza, in timp ce aplicatia contemplativa experiaza adevarul revelat prin analiza.

Orice miscare a mintii, indiferent de metoda aleasa, se incadreaza in cele doua categorii de aplicatii.

CristianR 10.12.2016 23:23:51

Serafim, dacă vrei să trăiești nu îți sunt de mare folos teoriile savante despre viață, nici dezamăgirile cu privire la cei lipsiți de viață. Dacă sufletul tău vrea să iubească, și anume pe Dumnezeu, trebuie pur și simplu să începi deschizându-ți inima către El, către harul Lui, către învățăturile simple.

Prin analiza misticii și a istoriei nu vei face decât să rămâi la o privire din afară. Pe Dumnezeu Îl cunoști în concretul vieții pe care ți-a dat să o trăiești și, mai ales, în relație cu oamenii pe care ți i-a scos în cale.

E adevărat, toți avem nevoie de un duhovnic (sau maestru spiritual, dacă preferi), atunci când vrem să creștem și ne trebuie îndrumare. Nu porni de la premisa că nu mai există. Chiar dacă sunt rari, pot fi chiar și aproape de tine, fără să știi, având în vedere că avem peste zece mii de preoți în țară.
Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să-l găsești pe cel potrivit sufletului tău și nu te îndoi că așa va fi. Iar apoi pornește în căutarea lui, cu smerenie și cu dorința de a face ascultare, lăsând în urmă orice prejudecată.

florin.oltean75 11.12.2016 00:08:50

Citat:

Din cate știu,la noi in țara nu există comunități budiste,zen,jainiste etc.Știu doar ca au fost,sau poate încă mai sunt tentative eșuate,sau falsuri in care au existat doar sarlatani cu dorințe pur manipulative sau materiale.Eu rămân totuși la mistica ortodoxă,chiar dacă momentan sunt deconectat de ea.Chiar daca a imprumutat multe de la monahismul oriental precrestin,de la matanii,mantre adaptate pe rugaciuni creștine etc,consider ascetismul creștin superior celui budist,chiar dacă aparent cel budist e mai vast si mai complex din punct de veder ideologic.Insa ascetii creștini ,tocmai prin simplitatea trairi,a credinței si a transformarii prin rugaciunea in iubire devin metamorfozati si ascensiunea spre scaparea din ciclul durerii despre care vorbește Budha,devine Iisus si perspectiva indumnezeirii încă de pe pamant,nu un vid nirvanic care ofera doar pasivitate,ci capacitatea de a deveni un madular activ al universului.
Daca nirvana, finalitatea budista, presupune pasivitate, insensibilitate, stare de vid, atunci, da, crestinismul este infinit superior budismului.

Insa aceasta este o conceptie gresita cu privire la rezultanta spirituala budista. In parte, din lipsa informatiilor cu privire la procesul de metamorfozare care este similar cu cel crestin, in care punctul critic il reprezinta Impartasirea cu Dumnezeu. Intrarea Lui Dumnezeu in inima unde are loc contemplarea extatica plina de dragoste subiect-subiect.

Acest moment, in metodologia budista este cunoscut ca "unirea cu Invatatorul", preliminar fazei in care credinciosul budist se preda complet si lasa Dumnezeirea sa-l transforme si sa transforme tot ceea ce il inconjoara (faza de generare). Ulterior, desavarsirea, este realizata in ultima faza a procesului, actualizarea.

In economia metamorfozarii budiste intra o serie de motivatii cheie, dintre care cea mai importanta este dragostea pentru toata faptura.

Budistul (Bodhisattva) aspira sa se uneasca cu Dumenzeu pentru salvarea tuturor fapturilor, nu doar pentru salvarea sufletului sau. In ecuatia dragostei sunt cuprinse toate fiintele fara exceptie, el si Dumnezeu. Constiinta sa se uneste cu fiecare faptura in dragoste (karuna - dragoste care poarta de grija) si asa se urca mintea sa la Dumnezeu. Pacea, curatenia, smerenia si transparenta sufletului sunt lucrate prin contemplare apofatica, care are si ea o multitudine de valente.

A porni cu dragostea de la om catre Dumnezeu este mai dificil dar aceasta carare nu rataceste (Bodhisattva).

Altfel ne putem insela crezand ca-L iubim pe Dumenzeu dar neglijand, chiar urand unii oameni.

AlinB 11.12.2016 00:25:20

Citat:

În prealabil postat de Seraphim7 (Post 637677)
Mai există oameni care sunt in duhul părinților care isi dedică timpul aprofundarii sinelui,studiului extins,si disciplinei morale.Aș vrea sa gasesc si sa vorbesc cu un astfel de om,să devin un ucenic al acestuia la vremea potrivită,dacă voi fi pregătit si eu sa intru sub povata unui om care sa mă ducă spre scop.Chiar mi-as dori sa se întemeieze o comunitate care să aibe activități de genul specificate mai sus.Comunitățile monahale actuale majoritatea devin pensiuni orientate spre biserici megalitice și alte activități sociale sau ritualurile obișnuite care devin rigide si formale.Poate suna a reformă ce insinuez,dar nu așa văd eu o comunitate spirituală.Nu vreau neapărat sa creionez acum cum văd eu ideea de comunitate si aspectele de detaliu ale acesteia,poate pe alt topic.Acum as vrea doar sa discutăm despre ce există acum in sfera asta.

Intra ca frate intr-o manastire care iti place si vezi daca poti sa te integrezi.
In afara programului zilnic de rugaciune + poti sa studiezi ce vrei.

Ia exemplu pe par. Cleopa care a fost un autodidact, citea enorm, pazind oile.

Tu ce vrei mai exact, totusi?

Seraphim7 11.12.2016 00:26:32

Totusi aici se discută aspecte se natură teoretică,sau mai degrabă teleogumeme,sau o forma de ontoteologie,iar subiectivatea noastra poate fi chiar o piedică in a accede spre ceea ce nazuim.Dar totusi până la urmă această tentativa catafatica,acest scepticism polarizat mai mult negativ este solutia ideala pentru a iesi din actualitatea pretinsă spiritualitate oferita de așa-ziși practicanți si găsirea acelora care sunt inca ascunși sau care vor deveni modele...

Seraphim7 11.12.2016 00:31:39

Citat:

În prealabil postat de AlinB (Post 637699)
Intra ca frate intr-o manastire care iti place si vezi daca poti sa te integrezi.
In afara programului zilnic de rugaciune + poti sa studiezi ce vrei.

Ia exemplu pe par. Cleopa care a fost un autodidact, citea enorm, pazind oile.

Tu ce vrei mai exact, totusi?

Sincer ,asta as vrea,si am vrut demult.Dar încă sunt legat de lume,asa in imaginatia mea,plus încă nu am terminat testele cu lumea.Dar sunt cam la sfârșitul autoexaminarilor.Iar in mănăstire nu voi intra decat când sunt 100% sigur de asta,iar cele câteva procente de indoiala ma tin încă in lume.

AlinB 11.12.2016 00:42:32

Citat:

În prealabil postat de Seraphim7 (Post 637704)
Sincer ,asta as vrea,si am vrut demult.Dar încă sunt legat de lume,asa in imaginatia mea,plus încă nu am terminat testele cu lumea.Dar sunt cam la sfârșitul autoexaminarilor.Iar in mănăstire nu voi intra decat când sunt 100% sigur de asta,iar cele câteva procente de indoiala ma tin încă in lume.

Nu e vorba sa te calugaresti maine.

Chiar daca ai vrea sa faci asta, e destul de probabil sa fii primit doar ca frate o perioada mai scurta sau mai lunga de timp si pus la incercari peste care e posibil sa nu treci cu mentalitatea actuala.

Insa pana a lua o decizie, poti sa incerci viata de manastire ca frate o perioada, fara a opta neaparat pentru calugarie chiar si daca ai fi declarat apt.

Dar cum vezi, nu calugaria in sine e problema ci faptul ca de fapt nu ai cu adevarat tragere de inima spre asa ceva.

gpalama 11.12.2016 09:33:55

Citat:

În prealabil postat de Seraphim7 (Post 637677)
Mai există oameni care sunt in duhul părinților care isi dedică timpul aprofundarii sinelui,studiului extins,si disciplinei morale.Aș vrea sa gasesc si sa vorbesc cu un astfel de om,să devin un ucenic al acestuia la vremea potrivită,dacă voi fi pregătit si eu sa intru sub povata unui om care sa mă ducă spre scop.

Si unde vrei sa ajungi? Sa te duca spre "scop", care scop?
Iti doresti o viata duhovniceasca mult mai buna, vrei mai mult duhovniceste, vreisaintelegi ce este rugaciunea, sa te rogi mai mult?

E foarte interesanta partea asta de scop, pentru ca trebuie sa intelegi si ce te atrage pe tine. Daca vrei o cunoastere teologica mai buna, atunci sunt cartile.
Daca vrei o etica morala puternica, iar ai multi parinti si multe carti.
Daca vrei o viata duhovniceasca, daca vrei lumina, atunci e o alta poveste.

Eu iti zic ca rugaciunea iti deschide toate caile... cere de sus ce doresti.
Asta este un raspuns pe care mi-l dau si mie in acelasi timp. De multe ori raspunzand la intrebarile altora gasesti raspuns si la intrebarile si cautarile tale.

Seraphim7 11.12.2016 11:17:47

Citat:

În prealabil postat de gpalama (Post 637733)
Si unde vrei sa ajungi? Sa te duca spre "scop", care scop?
Iti doresti o viata duhovniceasca mult mai buna, vrei mai mult duhovniceste, vreisaintelegi ce este rugaciunea, sa te rogi mai mult?

E foarte interesanta partea asta de scop, pentru ca trebuie sa intelegi si ce te atrage pe tine. Daca vrei o cunoastere teologica mai buna, atunci sunt cartile.
Daca vrei o etica morala puternica, iar ai multi parinti si multe carti.
Daca vrei o viata duhovniceasca, daca vrei lumina, atunci e o alta poveste.

Eu iti zic ca rugaciunea iti deschide toate caile... cere de sus ce doresti.
Asta este un raspuns pe care mi-l dau si mie in acelasi timp. De multe ori raspunzand la intrebarile altora gasesti raspuns si la intrebarile si cautarile tale.

Vreau un model viu,un părinte sau chiar o comunitate care corespundă nevoilor mele,care încă nici nu imi dau seama care ar fi sau cum sa dozez,să abordez etc.Un povatuitor,si un cadru unde să ma pliez,unde sa ma sint ca sunt parte,si madular a unui organism spiritual viu.

gpalama 11.12.2016 11:52:44

Citat:

În prealabil postat de Seraphim7 (Post 637735)
Vreau un model viu,un părinte sau chiar o comunitate care corespundă nevoilor mele,care încă nici nu imi dau seama care ar fi sau cum sa dozez,să abordez etc.Un povatuitor,si un cadru unde să ma pliez,unde sa ma sint ca sunt parte,si madular a unui organism spiritual viu.

Vrei atasament? Ai nevoie de o comunitate din care sa faci parte in Dumnezeu? In care sa impartasesti cele dupa Hristos?
Poate o biserica puternic inchegata cu o comunitate puternica, cu un preot extrem de bine induhovnicit. Sunt multi din acestia, care te pot invata multe duhovniceste, exact pe masura ta.


Sau cu adevarat vrei ISIHIE si insingurare dupa Dumnezeu si lucrare mare a Harului? Pentru ca este o cu totul alta cale, in care esti efectiv pe picioarele tale, doar cu Dumnezeu si ajutorul duhovnicului. Dar calea asta este a insingurarii sufletului, si trebuie sa vezi daca o poti duce.

Si eu sunt intr-o stare de cautare, oarecum o suspendare duhovniceasca maxima, caut o cale corecta dar nu o gasesc.

As vrea o directie dar nu se aliniaza lucrurile. Alta directie nu ma intereseaza, nu este pentru mine.

DragosP 11.12.2016 12:20:15

Păi ce model mai viu ca Hristos cauți mă tată, mă?

Seraphim7 11.12.2016 12:42:41

Citat:

În prealabil postat de gpalama (Post 637736)
Vrei atasament? Ai nevoie de o comunitate din care sa faci parte in Dumnezeu? In care sa impartasesti cele dupa Hristos?
Poate o biserica puternic inchegata cu o comunitate puternica, cu un preot extrem de bine induhovnicit. Sunt multi din acestia, care te pot invata multe duhovniceste, exact pe masura ta.


Sau cu adevarat vrei ISIHIE si insingurare dupa Dumnezeu si lucrare mare a Harului? Pentru ca este o cu totul alta cale, in care esti efectiv pe picioarele tale, doar cu Dumnezeu si ajutorul duhovnicului. Dar calea asta este a insingurarii sufletului, si trebuie sa vezi daca o poti duce.

Si eu sunt intr-o stare de cautare, oarecum o suspendare duhovniceasca maxima, caut o cale corecta dar nu o gasesc.

As vrea o directie dar nu se aliniaza lucrurile. Alta directie nu ma intereseaza, nu este pentru mine.

Nu știu dacă in mănăstire mai poți găsi isihasm,poate doar in schituri izolate sau pustnici ,însă noi fiind in lume si in confortul material al acesteia nu stiu dacă am face față intrarii bruste in mediul despre care vorbim așa inflacarat.Vezi tu,suntem buni la teorie,si poate ar fi bine sa rămânem la asta,fiindcă si aici ne putem desavarsi prin studiu si aprofundare,însă ai dreptate,uneori nu e de ajuns.Un gând ma tot duce la Athos,altul imi spune ca e de ajuns,manastirea sufletului din Parva.Dar cel care pare cel mai logic e sa continui studiile teologice,sa gust din căsătorie si viata de familie,iar abia dupa ce dobândesc tot ce tînjesc să las totul.Ce folos sa stai izolat cu gândul la lume?In pustie mergi când nu mai vrei nimic de la lume.

CristianR 11.12.2016 14:37:34

Citat:

În prealabil postat de Seraphim7 (Post 637739)
Dar cel care pare cel mai logic e sa continui studiile teologice,sa gust din căsătorie si viata de familie,iar abia dupa ce dobândesc tot ce tînjesc să las totul.Ce folos sa stai izolat cu gândul la lume?In pustie mergi când nu mai vrei nimic de la lume.

Viața de familie nu se gustă, ci se mănâncă până la moarte, dacă te apuci de ea. Este o cale la fel de binecuvântată ca și călugăria, la fel de mântuitoare și la fel de grea, dacă o iei în serios. Însă pe oricare cale apuci, dacă pui mâna pe plug nu mai privești înapoi, ci tot înainte, dacă vrei să intri în Împărăție.

DragosP 11.12.2016 17:21:23

Și dacă nu-mi place? Dacă e prea grea? Dacă dau de o muiere fiț oasă? Dacă eu mă plictisecs? A?
Așa, mai bine doar gust.

AlinB 11.12.2016 22:09:20

Citat:

În prealabil postat de Seraphim7 (Post 637739)
Nu știu dacă in mănăstire mai poți găsi isihasm,poate doar in schituri izolate sau pustnici ,însă noi fiind in lume si in confortul material al acesteia nu stiu dacă am face față intrarii bruste in mediul despre care vorbim așa inflacarat.Vezi tu,suntem buni la teorie,si poate ar fi bine sa rămânem la asta,fiindcă si aici ne putem desavarsi prin studiu si aprofundare,însă ai dreptate,uneori nu e de ajuns.Un gând ma tot duce la Athos,altul imi spune ca e de ajuns,manastirea sufletului din Parva.Dar cel care pare cel mai logic e sa continui studiile teologice,sa gust din căsătorie si viata de familie,iar abia dupa ce dobândesc tot ce tînjesc să las totul.

Adica vrei sa-ti lasi nevasta cu copii mici eventual si cu burta la gura si sa te calugaresti si eventual sa primesti si laude pentru asta? :)

Citat:

Ce folos sa stai izolat cu gândul la lume?In pustie mergi când nu mai vrei nimic de la lume.
Si de ce ai tanji dupa "pustie" cand de fapt inima ta este in lume?

"Esenta fiintei tale sta in insasi picatura de iubire ce atarna de spiritul tau."

Asta e de pe facebook? :)

Iorest 12.12.2016 02:59:06

Citat:

În prealabil postat de Seraphim7 (Post 637677)
Mai există oameni care sunt in duhul părinților care isi dedică timpul aprofundarii sinelui,studiului extins,si disciplinei morale.Aș vrea sa gasesc si sa vorbesc cu un astfel de om,să devin un ucenic al acestuia la vremea potrivită,dacă voi fi pregătit si eu sa intru sub povata unui om care sa mă ducă spre scop.Chiar mi-as dori sa se întemeieze o comunitate care să aibe activități de genul specificate mai sus.Comunitățile monahale actuale majoritatea devin pensiuni orientate spre biserici megalitice și alte activități sociale sauritualurile obișnuite care devin rigide si formale.Poate suna a reformă ce insinuez,dar nu așa văd eu o comunitate spirituală.Nu vreau neapărat sa creionez acum cum văd eu ideea de comunitate si aspectele de detaliu ale acesteia,poate pe alt topic.Acum as vrea doar sa discutăm despre ce există acum in sfera asta.

Ascetism modern sună cam prost, dat fiind că principiile au fost puse demult.

De fapt programul intensiv de rugăciune ține starea de mănăstire, chiar dacă 8 ore de rugăciune zilnică prin diferite slujbe și canon personal sunt percepute de unii ca fiind o chestie peste care se poate sări, eventual o chestie formală și rigidă care trebuie scurtată.
Dacă se întâmplă ce se întâmplă cu monahismul, întreaga situație are legătură cu împuținarea rugăciunii și cu orice alte preocupări chiar și intelectuale, mai puțin cele legate de rugăciune și canon.
Până și viețuirea de sine pe Athos presupune mii de metanii zilnice și umplerea ceasurilor bisericești cu rugăciune, iar în viața de obște situația e tot pe acolo, chiar dacă metaniile din canonul personal sunt mai puține, în mod normal participarea la slujbe și canonul ar trebui să umple timpul viețuitorilor.

Citat:

În prealabil postat de Seraphim7 (Post 637679)
Mda,si eu am rămas cu gust amar de la multe mănăstiri.Duc aproape aceeiasi viața ca a noastra,poate uneori chiar mai bună.Nu sunt absurd,dar multă lume e intrigata de contradicția dintre ceea ce afirma si ceea ce este de fapt.Dar totusi hai sa discutăm constructiv si sa ii găsim pe cei care chiar au resit sa construiască academii spirituale,unde accentul e pus pe studiu,aprofundare,misiune.Ori
cum catolicii stau teoretic mai bine la treaba asta.Ma gandesc aici la iezuiti.

Nu cred că România are vreun exemplu notabil în sensul în care cineva face duhovnicie de cameră în locuința personală , fără să participe la slujbe sau fără să fi fost un om care și-a însușit mai întâi rugăciunea continuă.
Ce s-a întâmplat în vremea comunismului, dacă s-o fi nimerit vreun preot să îndrume oameni și după vreo excludere nedreaptă e altceva și a cam fost o chestiune temporară.
Academie duhovnicească a făcut Sfântul Paisie Velcikovski.

ioan67 12.12.2016 03:33:59

Citat:

În prealabil postat de Seraphim7 (Post 637739)
Dar cel care pare cel mai logic e sa continui studiile teologice

De ce să continuăm studiile teologice dacă argumentul nu mai e dragostea, ci logica? Ce să facem în Teologie fără vocație?
Prin însăși natura ei, Teologia e o afacere a inimii, mai intâi. În funcție de orientarea iubirii vine și logica, subsumîndu-se dragostei.
Piedicile apărute în calea teologului nu se depășesc prin efort logic, ci prin dăruire smerită.

Citat:

În prealabil postat de Seraphim7 (Post 637739)
...sa gust din căsătorie si viata de familie,iar abia dupa ce dobândesc tot ce tînjesc să las totul.

De obicei, ceea ce dobândim cu adevărat nu rămâne o alăturare la sufletul nostru ci ne transformă. Ne și leagă.
Dar cum să îți lași nevasta și copiii, mai târziu? Ei ce vor face? Cum se vor simți, oare?... Femeia și copiii părăsiți de soț și tată sunt o realitate foarte tristă.

Nu cred că omului îi e dat să trăiască după modelul cucului, să își lase ouăle și să zboare spre alte cuiburi...
Dacă ar fi fost așa, ar fi trebuit să ne salutăm cu "avec-avec", nu cu bună ziua...
Iarăși, nu suntem tocmiți de Creator după modelul "gâsca prin apă" sau "apa și uleiul". Ceea ce experiem cu adevărat nu clivează ci fermentează în noi, uneori cu ani buni până la limpezire.

Până una-alta,
Doamne ajută!

ioan67 12.12.2016 03:58:06

Citat:

În prealabil postat de Seraphim7 (Post 637739)
In pustie mergi când nu mai vrei nimic de la lume.

Sau când, oricât de multe ai voi de la lume și în lume, ardoarea dragostei pentru Hristos și intensitatea pocăinței te cheamă aparte și departe...
Dar gândul la pustie, fie și apărut fugitiv în minte, este de obicei semn pentru alte lucruri, mult mai prozaice.
În experiența mea personală l-am întâlnit pe fundalul unor clipe de mare dezamăgire. Am cunoscut asta și la mine și la mulți alții.

Ca idee generală, dacă nu suntem monahi cu niscaiva experiență duhovnicească și cu o ascultare deja rodnică, astfel de gânduri ar trebui întâmpinate cu mult scepticism.
Personal, recomand întrebarea: din ce pricini ale nereușitelor și lipsurilor mele apare acest gând seducător? Ce păcate ale mele îmi rod frânghia care mă ține strâns legat de viață și de oameni?

Atunci când obosim să ne luptăm cu nedesăvârșirile noastre, avem de ales: ne strunjim nițel (ne acomodăm, ne punem pe lucrul cu sine pentru o dezvoltare mai bună a abilităților în a fi) ori fugim, rămânînd așa cum suntem. Se poate fugi în multe moduri, pustia fiind nu doar exterioară.

Gândul pustiei este de obicei o fantasmă periculoasă. Nu ajută la devenire, ci la destrămare și putrezire interioară.
Dacă îmi permiteți un sfat: nu mai primiți astfel de gânduri! Lăsați-le să treacă, câtă vreme nu aveți un maestru, terapeut, duhovnic cu care să lucrați pe ogorul interior.

ioan67 12.12.2016 04:11:36

Citat:

În prealabil postat de Seraphim7 (Post 637735)
Vreau un model viu,un părinte sau chiar o comunitate care corespundă nevoilor mele,care încă nici nu imi dau seama care ar fi sau cum sa dozez,să abordez etc.Un povatuitor,si un cadru unde să ma pliez,unde sa ma sint ca sunt parte,si madular a unui organism spiritual viu.

Biserica este un organism viu.
Dar, ca orice organism viu, uneori are pietre la rinichi sau la colecist etc.
Ca să râvnesc la a fi parte din organismul viu, mai întâi să am grijă să cercetez cât de viu mai sunt eu însumi...
Iar dacă nu sunt viu, atunci să mă port ca un mort sau ca un obiect. Lăsîndu-mă pe Mâna Bisericii, așa cum orice obiect e la dispoziția unei ființe vii care face ce vrea cu el. S-ar putea să capăt și eu o înviere, întrucât uneori doctorii pot reanima un mort.

Dar dacă, mort fiind, mai am și pretenții ca viul să corespundă nevoilor mele...
Ce să mai zicem, atunci?
Poate ar merita scrisă o carte despre ifosele morților în a modela lumea vie după nevoile lor.
Dar cine o va citi? Că morții nu prea citesc iar viii au de citit cărțile Vieții.

Seraphim7 12.12.2016 07:04:02

Citat:

În prealabil postat de DragosP (Post 637749)
Și dacă nu-mi place? Dacă e prea grea? Dacă dau de o muiere fiț oasă? Dacă eu mă plictisecs? A?
Așa, mai bine doar gust.

Măcar eu nu sunt ipocrit.

Seraphim7 12.12.2016 07:11:04

Citat:

În prealabil postat de AlinB (Post 637763)
Adica vrei sa-ti lasi nevasta cu copii mici eventual si cu burta la gura si sa te calugaresti si eventual sa primesti si laude pentru asta? :)



Si de ce ai tanji dupa "pustie" cand de fapt inima ta este in lume?

"Esenta fiintei tale sta in insasi picatura de iubire ce atarna de spiritul tau."

Asta e de pe facebook? :)

Da,ca sa fiu sincer asta voiam.Da ce apostolii nu au fost laudati de Iisus când si-au lăsat femeile?
Nu,e de pe vremea lui Hi5.

Seraphim7 12.12.2016 07:24:51

Cu tot respectul pentru majoritatea opiniilor formulate,dar mi se pare ca multe pareri sunt competente doar la nivel ideologic,iar dacă le implicam in realitate nu vor concorda cu aceasta.A discerne o vocație de un refugiu,asta incerc eu sa fac,doar ca in acest proces intra autocunoasterea care implica tot bagajul oferit de natură,societate si alegerile personale.Bineînțeles ,una e tanjirea după ceva alta e starea de fapt.Eu tînjesc dupa ceva care poate avea similitudini cu ceea ce s-a discutat aici,dar realitatea acestor certitudini e cu siguranță eronată,dat fiind faptul că realitatea obiectivă e percepută diferit de fiecare,însă ideologic putem ca cădea fiecare de acord cu anumite sisteme de gândire sau abordare,iar eu tocmai de această capcană vreau sa ma feresc.

AlinB 12.12.2016 09:58:09

Citat:

În prealabil postat de Seraphim7 (Post 637784)
Da,ca sa fiu sincer asta voiam.Da ce apostolii nu au fost laudati de Iisus când si-au lăsat femeile?
Nu,e de pe vremea lui Hi5.


Cei care au primit o chemare expresa in acest sens de la insusi Dumnezeu, da.

Si au primit chemarea cand erau deja casatoriti si probabil situatia familiala destul de stabila, nu stim prea multe detalii dar nu cred ca Dumnezeu le-a cerut sa-si paraseasca femeia credincioasa si cu copii mici, sa - o lase fara intretinere si sa urmeze Lui.

Si categoric Dumnezeu nu le-a spus "casatoreste-te mai intai si pe urma lasa-ti nevasta si urmeaza-mi mie".

Tu nu simti asta ca o chemare profunda nici macar de la tine, ci doar asa ca un fel de chestie bucolica :)

Iorest 12.12.2016 10:01:08

Citat:

În prealabil postat de Seraphim7 (Post 637785)
Cu tot respectul pentru majoritatea opiniilor formulate,dar mi se pare ca multe pareri sunt competente doar la nivel ideologic,iar dacă le implicam in realitate nu vor concorda cu aceasta.A discerne o vocație de un refugiu,asta incerc eu sa fac,doar ca in acest proces intra autocunoasterea care implica tot bagajul oferit de natură,societate si alegerile personale.Bineînțeles ,una e tanjirea după ceva alta e starea de fapt.Eu tînjesc dupa ceva care poate avea similitudini cu ceea ce s-a discutat aici,dar realitatea acestor certitudini e cu siguranță eronată,dat fiind faptul că realitatea obiectivă e percepută diferit de fiecare,însă ideologic putem ca cădea fiecare de acord cu anumite sisteme de gândire sau abordare,iar eu tocmai de această capcană vreau sa ma feresc.

Cine stă să traseze fel și fel de versiuni și scenarii până să se hotărască spre monahism nu prea e de mănăstire, eventual va sfârși prin a fi convins de alții că monahismul e depășit, sau că el personal are vreo problemă internalizată fără să se mai apropie măcar de ucenicie, dracul e mare filosof și așa pe calea argumentelor poate justifica orice la nivelul minții.

Dacă primii călugări stăteau să tot facă filosofia monahismului și să găsească opreliști, azi nu am mai fi vorbit despre acest mod autentic de trăire, dar din fericire monahismul e ținut de Hristos nu de raționalismul apuseano-protestant de care s-au copleșit și ortodocșii de când au încercat să preia raționamentul apusean în teologie.

Dacă regula era că monahismul se face în lume, nu s-ar mai fi retras atâția în chinovii până și episcopii mare parte dintre ei se sfătuiau tot cu monahii din mănăstire, nu cu duhovnicii de mir.

AlinB 12.12.2016 10:04:53

Citat:

În prealabil postat de Seraphim7 (Post 637785)
.A discerne o vocație de un refugiu,asta incerc eu sa fac,

Foarte bine, exact despre asta e vorba :)

Citat:

doar ca in acest proces intra autocunoasterea care implica tot bagajul oferit de natură,societate si alegerile personale.Bineînțeles ,una e tanjirea după ceva alta e starea de fapt.Eu tînjesc dupa ceva care poate avea similitudini cu ceea ce s-a discutat aici,dar realitatea acestor certitudini e cu siguranță eronată,dat fiind faptul că realitatea obiectivă e percepută diferit de fiecare,însă ideologic putem ca cădea fiecare de acord cu anumite sisteme de gândire sau abordare,iar eu tocmai de această capcană vreau sa ma feresc.
Bine constientizat :)

Adevarul e ca nu ti-ai gasit inca locul.
Ai crescut din pacate sub doua culturi diferite, opuse chiar si fiecare din ele isi cere partea.

Categoric n-ai sa te calugaresti prea curand si probabil foarte satisfacut de casatorie nici nu ai sa fii pana nu ti se linistesc apele.

ioan67 12.12.2016 10:39:21

Citat:

În prealabil postat de florin.oltean75 (Post 637687)
Drumurile sunt de doua feluri: exterioare si interioare.

Drumul exterior te duce dintr-o locatie in alta locatie.

Drumul interior te duce dintr-o instanta existentiala in alta instanta existentiala.

Transformarea/transfigurarea inimii, adica a mintii celei mai subtiri este drumul interior spiritual care ne duce din lume in Imparatie.

In esenta, aplicatia este un efort mental.

Asa cum este explicat in tratatul de psihologie budist, aplicatia este de doua feluri: analitica si contemplativa.

Aplicatia analitica sesizeaza particularitati, discrimineaza, in timp ce aplicatia contemplativa experiaza adevarul revelat prin analiza.

Orice miscare a mintii, indiferent de metoda aleasa, se incadreaza in cele doua categorii de aplicatii.

Aplicația contemplativă este și ea un efort?
Asceții răsăriteni învață că nu mai este efort, conducătorul fiind Duhul Sfânt. Aplicația e a Lui. Mișcările minții rugătorului încetează în acea contopire.
În această situație, persoana experiază Adevărul, nu adevărurile desprinse prin aplicația analitică. Mintea nu se contemplă pe sine, ci pe El.

ioan67 12.12.2016 10:47:40

Citat:

În prealabil postat de Seraphim7 (Post 637785)
Cu tot respectul pentru majoritatea opiniilor formulate,dar mi se pare ca multe pareri sunt competente doar la nivel ideologic,iar dacă le implicam in realitate nu vor concorda cu aceasta.A discerne o vocație de un refugiu,asta incerc eu sa fac,doar ca in acest proces intra autocunoasterea care implica tot bagajul oferit de natură,societate si alegerile personale.Bineînțeles ,una e tanjirea după ceva alta e starea de fapt.Eu tînjesc dupa ceva care poate avea similitudini cu ceea ce s-a discutat aici,dar realitatea acestor certitudini e cu siguranță eronată,dat fiind faptul că realitatea obiectivă e percepută diferit de fiecare,însă ideologic putem ca cădea fiecare de acord cu anumite sisteme de gândire sau abordare,iar eu tocmai de această capcană vreau sa ma feresc.

În astfel de situații, cred că puțină practică nu strică, Seraphim. Aceasta te poate feri de conflictul dintre sufletul tău și diverse ideologii care îți par supărătoare. Și mai are și rolul de lămurire.
Care să fie practica?
Mai întâi practica rugăciunii. Fie că este cea de obște, prin participarea la slujbe, fie că este o pravilă personală, fie și minimală.
Lucrarea rugăciunii este un bun învățător. Aduce și oleacă de liniște, cel puțin... Bănuiesc că știi asta atât din lecturi cât și din experiență.
Îți este imposibil să pui un pic de rânduială în care să intre rugăciunea? Ai o rezistență așa mare față de rugăciune?
Întreb, spre clarificare.

Bucuriepedrum 26.10.2017 22:04:04

Seraphim7, eu ori tu ne-am înțeles bine (lucru foarte posibil), ori există ceva rupturi logice în planul tău. Adică îți dorești să devii ucenic al unui trăitor și să formezi (tu însuți) o comunitate ascetică autentică? Toate astea fără să te călugărești?

Altfel, dacă ești sincer în căutarea ta, îți recomand mănăstirea Putna. E plin de călugări buni acolo, inclusiv sihaștri care coboară la câteva zile, pentru liturghie. Doamne, ajută!

catehumen 03.01.2018 17:26:17

Citat:

În prealabil postat de Seraphim7 (Post 637677)
Mai există oameni care sunt in duhul părinților care isi dedică timpul aprofundarii sinelui,studiului extins,si disciplinei morale.Aș vrea sa gasesc si sa vorbesc cu un astfel de om,să devin un ucenic al acestuia la vremea potrivită,dacă voi fi pregătit si eu sa intru sub povata unui om care sa mă ducă spre scop.Chiar mi-as dori sa se întemeieze o comunitate care să aibe activități de genul specificate mai sus.Comunitățile monahale actuale majoritatea devin pensiuni orientate spre biserici megalitice și alte activități sociale sau ritualurile obișnuite care devin rigide si formale.Poate suna a reformă ce insinuez,dar nu așa văd eu o comunitate spirituală.Nu vreau neapărat sa creionez acum cum văd eu ideea de comunitate si aspectele de detaliu ale acesteia,poate pe alt topic.Acum as vrea doar sa discutăm despre ce există acum in sfera asta.

...si uite'asa se naste o secta ...

Seraphim7 09.04.2018 22:05:58

Citat:

În prealabil postat de catehumen (Post 656850)
...si uite'asa se naste o secta ...

De atunci si pana acum am invatat ,asa cu voie si fara de voie,putin din umilinta....a asculta,Nu ascultare...Si iarasi ceva important,ca odata ce il pierzi pe Dumnezeu...e greu ,trist,dureros,si totul are drumuri infundate.

Demetrius 09.04.2018 23:54:24

Citat:

În prealabil postat de Seraphim7 (Post 659667)
De atunci si pana acum am invatat ,asa cu voie si fara de voie,putin din umilinta....a asculta,Nu ascultare...Si iarasi ceva important, ca odata ce il pierzi pe Dumnezeu...e greu ,trist,dureros,si totul are drumuri infundate.

Prin urmare nu ramane decat o singura optiune: intoarcerea la Dumnezeu.
Rezulta ca aceste greutati, tristeti si dureri, sunt vertabile binecuvantari fiindca ne reintorc la Dumnezeu, ca pe fiul ratacitor. Daca drumurile n-ar fi infundate, n-am avea cum sa stim ca L-am pierdut pe Dumnezeu.


Ora este GMT +3. Ora este acum 06:27:09.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2020, Jelsoft Enterprises Ltd.