Discuții și clarificări cu privire la Îndreptarele pentru Spovedanie
M-am uitat recent peste niște îndreptare de spovedanie, am văzut că unele sunt recomandate prin diferite discuții pe internet și postări cum ar fi de pildă, lucrarea: Nicodim Măndiță - Îndreptar pentru Spovedanie tipărit la editura Agapis, în anul 2000.
Nu știu dacă îndreptarul mai circulă prin pangare, sau dacă a fost îmbunătățit printr-o reeditare, dar în forma electronică este recomandat și citit ca un reper când vine vorba despre Îndreptare pentru Spovedanie. Îndreptarul enumeră vreo 464 de păcate, pe lângă faptul că unele se repetă sau puteau fi prezentate pe scurt și concis, am găsit și niște lucruri care nu înțeleg de ce ar fi de trecut într-un îndreptar sau care necesită niște clarificări, or nu trebuiau incluse într-un context păcătos. Exemple: Citat:
La celelalte jocuri de noroc ar fi de înțeles, dacă ar fi miză bănească, sau s-ar strica prietenii, or s-ar vorbi urât, dar totuși să te joci cu titireze sau prâsnel cum e definiția populară, să fie păcat ? Bătrânii care socializează prietenește la niște table sau cărți în parc se păgubesc sufletește ? Citat:
E vag și pentru că nu se adresează numai bărbaților la cum e scris, adică nu face mențiune cine trebuie să-și descopere capul și rezultă că și femeile ar trebui să-și descopere capul în afara Bisericii, deși în Biserică li se cere prin învățătura Sfântului Apostol Pavel să fie cu acoperământ. Nu cred că scrie expres în vreun canon așa ceva cum e formulat la exemplul nr.54. Citat:
Unii nu au icoane numai la răsărit în casă, din varii motive, dacă ai perete care e mai mult geam termopan spre răsărit într-o garsonieră ? Nu cred că un punct cardinal trebuie interpretat „întodeauna” ca fiind altar eterodox. Cine ține cont sau mai își aduce aminte cum s-a rugat de fiecare dată în rugăciunea particulară, când nu era la Biserică *unde altarul e spre răsărit ? Citat:
|
Citat:
Nu te impiedica de pareri personale, ci cauta sa deslusesti daca faci destul de bine ca sa-L multumesti pe Dumnezeu.De cele mai multe ori se poate si mai bine. Oare crezi ca vreun monah ar face ceea ce pentru tine e nedumerire? |
Citat:
|
Citat:
Singura problemă e la așazișii ucenici sau la redactorii care nu au cercetat minuțios îndreptarul înainte de a-l publica, nu l-au primenit suficient și la cei care-l consideră un reper în materie de îndreptare și-l recomandă fără să-l citească. Nici măcar nu poate fi întrebat părintele dacă-și dă binecuvântarea să-i fie publicate eventualele îndrumări, care după cum sunt alcătuite se adresează în multe puncte monahilor - cel puțin la faza cu popicele și biliardul, că poate dacă trăia și după revoluție ar fi reformulat multe. Îndreptarul nu e rău în totalitate, pe mine nu m-a smintit, îți dă de gândit în anumite situații, are anumite stângăcii care sunt de înțeles câtă vreme nu e clar că era destinat pentru publicare în această formă, ci erau niște notițe încropite în grabă pe sub mână și făcute să circule într-un cerc relativ restrâns de oameni prin anii 60-70. Și nu se știe cât din el sunt notițele părintelui și cât intervențiile unor epigoni, din moment ce nu a trăit să asume prin semnătură ca fiind a lui integral opera. |
alt exemplu
alt exemplu din Îndreptarul pus pe seama părintelui Nicodim Măndiță:
Citat:
În biblie apar următoarele referințe: Matei. Cap.27 v. 29-30 „29. Și împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap și în mâna Lui cea dreaptă trestie; și, îngenunchind înaintea Lui își băteau joc de El, zicând: Bucură-Te, regele iudeilor!” Marcu cap. 15 v. 18-29 „18. Și au început să se plece în fața Lui, zicând: Bucură-Te regele iudeilor! 19. Și-L băteau peste cap cu o trestie și-L scuipau și, căzând în genunchi, I se închinau.” Doar în 2 evanghelii din 4 apare mențiunea anume că ostașii romani, (nu sinedriul ) îngenunchiau în batjocură, dar nu scrie nicidecum modalitatea dacă e într-unul sau în ambii. Dacă te muți de pe un genunchi pe altul din cauza oboselii, înțepenirii, ai cârcei or dacă stai într-un genunchi să nu-ți murdărești pantalonii nu știam până să citesc în Îndreptar că ar putea fi interpretat sau ar reprezenta un gest de hulă, batjocură, e cel mult o scădere omenească. Întrebarea e are bază canonică sau patristică - îngenunchierea într-un singur genunchi = hulă, batjocură față de rugăciune pentru că așa ar fi făcut ostașii romani în fața Lui Hristos? |
Citat:
În ritul latin există ceea ce se numește ”genuflexie”, care este cu totul altceva decât îngenuncherea la rugăciune. Genuflexia este o formă de închinare, de reverență; aproximativ echivalentul a ceea ce se numește metanie în ritul grecesc. Genuflexia constă în a atinge pământul cu genunchiul drept. De exemplu, atunci când credinciosul trece prin fața tabernacolului. Sau, atunci când preotul ridică hostia consacrată. Pentru rugăciune, în ritul latin, se îngenunchează cu ambii genunchii. |
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Ora este GMT +3. Ora este acum 03:17:53. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.