Wow, nu stiam de pasajul asta!!! Deci clar, si animalele vor avea parte de viata vesnica! Iupiii :69:
Ce bine ca nu oamenii hotarasc ce si cine are dreptul sa traiasca :18:

Daca veti citi comentariile Sfintilor Parinti veti vedea ca se refera la tipurile de oameni, nicidecum pasajul nu trebuie inteles literal. Aici este alegorie.

Mitropolitul Hierotheos Vlachos, in cartea "Sufletul dupa moarte", spune clar, citand din Sfintii Parinti, ca animalele au suflet biologic care dispare odata cu moartea trupului.

Nu vreau sa fiu Gica-Contra si sa nu accept nici un argument. Indruma-ma tu catre textele din Sf. Parinti.
Dar asta nu mi se pare alegorie:
<<Ca tot pamantul este plin de cunostinta si de temerea de Dumnezeu, precum marea este umpluta de ape!>> Ti se pare alegorie?
Si daca cauzala nu este o alegorie, cum ar fi propozitia regenta una? O sa-mi zici ca regenta este <<Nu va fi nici o nenorocire si nici un prapad in tot muntele Meu cel sfant!>>, dar ea este un rezumat si o intarire la ce e deasupra. Dupa ce a dat exemplele mai sus, ca sa nu continue si cu altele, s-a zis: si nici o alta nenorocire.

Trebuie avut grija cu alegoria asta, ca am auzit multe voci care vad alegorii peste tot. (Biblia: alegorie sau adevar istoric?)

Iar despre Mitropolitul Hierotheos Vlachos, sa ma ierte Dumnezeu, n-am auzit, nu stiu de ce zice el asta...

Si totusi moartea a intrat in lume prin neascultarea si pacatul omului...altfel si animalele ar fi fost nemuritoare precum Adam si Eva.Si ceea ce a mai fost,cred ca va mai si fi...in sensul ca este posibil...probabil dupa judecata universala.

Din Filocalia vol 1 din Sfantul Antonie cel Mare
 

"166. Stihul acesta l-am scris pentru cei mai simpli spre dreapta stiinta , pentru ca unii au avut indrasneala sa spuna cu necredinta ca ierburile si legumele ar fi insufletite. Le spun acestora : Ierburile au viata firii , suflet insa n'au. Iar omul se numeste animal rational pentruca are minte si este capabil de stiinta. Celelalte dobitoace pamantesti si din aer au glas in ele fiindca au duh si suflet. Si toate cele cari cresc si scad sunt vietuitoare, fiindca vietuiesc si cresc, dar pentru aceea nu au si suflet. Iar deosebirile vietuitoarelor sunt patru : Unele sunt nemuritoare si insufletite ca ingerii, altele au minte, suflet si duh, ca oamenii, altele au numai duh si suflet ca dobitoacele, iar altele numai viata ca ierburile. In ierburi dainuieste viata fara suflet, fara duh si fara minte. Iar toate celelalte fara viata nu pot sa fie. Si tot sufletul omenesc este intr'o miscare necontenita de la un loc la altul."

ce bine ca mai exista si oameni care iubesc animalele ! eu cand ma rog ma rog pt toti cei pe care ii iubesc ,pentru toti oamenii amarati,pentru toate animalutzele fara casa si flamande ,si bineinteles pentru baietii nostri! Cred ca D-zeu cand ne vede cum aberam pe site-uri ,rade in sinea lui de noi ! cat de insensibili si mandri suntem ! adica de ce ar avea animalele suflet !? doar noi oamenii il meritam ! si ma gandesc cu groaza ca sunt atatia "oameni" pe care din fericire (pentru animalutze) nici animale nu ii putem numi !

Bun, ca am avut de-a lungul vietii pisici care spre supararea mea au disparut fara urma, poate or fi pe lumea cealalta. Plus ca am omorat o serie de gaze la viata mea, acum nu, le dau pe geam afara, plus ca o data parca am calcat o broasca cu bicicleta, dar n-am vrut, pur si simplu n-am vazut-o la timp. Deci spui ca or sa fie toate pasnice pe lumea cealalta. Foarte bine, fiindca bunica mea spunea ca daca iti bati joc de un animal ai sa-l lingi pe lumea cealalta. :16:

Cred ca citatele alea pe care le dai tu bmadalin se refera la cu totul altceva decat la raiul animalelor.

Ce dragutza ai fost! :) Cu siguranta bunul Dumnezeu hotaraste,nu noi oamenii care avem o gandire limitata.
Eu ma ocup de mult timp de animale,ani de zile si pot spune ca am ajuns sa simt mult mai multe in privinta atat a oamenilor,cat si a intregii creatii care ne inconjoara in timp.
Nu e ceva ce sa pot explica,ci pur si simplu s-a intamplat.
Sunt sigura ca ele au suflet,nu am nici cel mai mic dubiu in aceasta privinta si cred ca el supravietuieste mortii ca si sufletele omenesti.
Pentru cei care cred ca poate exista un astfel de loc,dar si pentru cei care nu,dar iubesc animalele ...o legenda frumoasa despre un loc numit "Podul Curcubeului-Rainbow bridge":

http://i302.photobucket.com/albums/n...nbowBridge.jpg

Inainte de caderea in pacat, nu era nicio lupta intre Adam si animale. El nu se ferea si nici nu se lupta cu ele. Acest lucru ne este descoperit si la cei care s-au unit cu Hristos. Sa ne aducem aminte ca Maria Magdalena este ingropata intr-un loc sapat de un leu, Parintele Pahomie din Muntele Athos (trecut la cele vesnice in 1967) aduna serpii din chilie si scorpionii cu mana si-i ducea afara. Se spune ca odata a gasit un sarpe mare si, fiindca avea o alta treaba, l-a pus la brau, sa-l scoata mai tarziu. Se mira cand vedea ca oamenii se tem de ei... si exemplele pot continua.

Insa, starea de dinainte de caderea in pacat nu era o stare finala, ci una spre desavarsire. Nu stiu daca in planul Sau, Dumnezeu a gandit ca animalele sa fie prezente si in starea desavarsita si nu doar spre cea care duce catre desavarsire. Sa nu fiu inteles gresit, nu sunt impotriva prezentei animalelor in lumea de dincolo, dar nu le vad rostul.

Daca face parte din iubire, si cum iubirea trece dincolo...
 

Doamne-ajuta!

Sa incercam sa vedem aceasta intrebare si din celalalt sens.

Este destul de jenant, dar trebuie sa recunoastem ca animalele, toate animalele recunosc chipul lui Hristos in oamenii care s-au unit cu Fiul inca din aceasta lume. Sunt nenumarate relatarile din viata sfintilor despre ascultarea deplina a animalelor fata de ei. Spun ca este stanjenitor sa remarcam asta pentru ca, fiinte care sunt mult sub nivelul nostru de intelegere, fac dovada unui atasament mult mai curat fata de Creator decat noi, oamenii. Deci o prima idee este ca animalele recunosc Dumnezeirea si, cel putin acolo unde o percep, fac ascultare de ea.

Multa vreme am incercat sa inteleg de ce Dumnezeu a lasat langa noi lumea animalelor salbatice, o continua varsare de sange. Care este rostul acestei revarsari de ferocitate intr-o viata ce vrea a armoniza totul in iubire? Apoi, am aflat ca animalele au cazut in aceasta lume odata cu Adam si Eva. Nu numai noi ne-am schimbat, ci si animalele. Deci, o a doua idee este ca am cazut impreuna si traversam aceasta vreme impreuna.

Cine a avut animale stie ca ele sunt oglinda perfecta a nostra. Transmiti rau catre animal, primesti rau inapoi. Transmiti bine, primesti dragoste si atasament pana la sacrificiu. Si aici sunt nenumarate exemple de oameni omorati de proprii cai, sau de oameni salvati de cainii lor, ca sa ma opresc doar la cele mai reprezentative. De unde as trage a treia concluzie si anume ca recunoastem binele si raul atat noi cat si animalele. Ba chiar si plantele. Ceea ce este firesc daca tinem cont de izvorul nostru de viata unic.

Acum, daca incercam sa construim un arc de intelegere dincolo de aceasta vreme, avand in vedere ca peste pragul mortii pacea si iubirea ne petrec, iar restul de balast pacatos intra in pamant odata cu trupul, atunci indraznesc sa am nadejde ca tot ceea ce a facut parte din iubirea si pacea noastra pe acest pamant va trece cu noi odata si in cealalta lume si cei care vor sta de-a dreapta Lui nu vor fi lipsiti de toate cele ce le-au hranit dragostea in aceasta viata. Mie tare greu sa-mi inchipui ca un astfel de sufletel de animal, care a intregit profilul de iubire al celor ce se vor mantui, ar putea fi decupat si aruncat, sau separat. Rostul lor aici si dincolo tine de randuieli care nu ne sunt accesibile deplin, dar eu nadajduiesc ca toti cei care se vor mantui sa se intoarca Acasa deplini in iubire si sa se reintalneasca acolo cu tot ceea ce a fost bun si frumos in viata de aici.

Doamne-ajuta!