Marea trinitate
 

Am o intrebare, Am auzit odata ca un mare teolog a zis ca: Daca intelegi marea trinitate iti vei pierde mintile, daca o negi, iti vei pierde sufletul. Ce inteles are?

Chestiunea Trinităţii este mister al credinţei. Misterele credinţei sunt adevăruri care nu sunt pe deplin accesibile raţiunii umane. De aceea Dumnezeu le-a revelat, fiindcă nu poate omul singur să ajungă numai prin puterea minţii sale să înţeleagă pe deplin aceste adevăruri. De aceea, cine susţine că a înţeles misterul Treimii pe deplin nu e în toate minţile. Suferă fie de mult orgoliu, fie de multă ignoranţă, fie de o tulburare propriu-zis psihică ce ţine de percepţie ori gândire (halucinaţie, delir).

Faptul că Dumnezeu este o singură Substanţă în trei Persoane (sau, mai degrabă, în formulare răsăriteană: este o singură Ousia în trei Ipostasuri) este adevăr de nivel dogmatic. Negarea încăpăţânată a unei singure dogme de credinţă înseamnă erezie. Erezia este păcat de moarte, adică îl face pe om să piardă starea de Graţie Sfinţitoare, fără de care mântuirea nu este cu putinţă.

La fel cred si eu ca lucrurile sint mult mai complexe decit limitarile conceptelor cu care lucreaza dogma crestina.
Parerea mea este ca teologul respectiv a folosit o forma de stil care se numeste "exagerarea" si ca in realitate nu innebunesti tocmai pentru ca nu poti intelege o complexitate atit de vasta in lipsa unor explicatii si termeni adecvati.
Tocmai limitarea aceasta a vrut sa o arate dar intrun mod in care sa nu fie atit de evident- asa incit sa nu creeze sentimentul de insuficienta sau plafonare teologica.

A pretinde ca intelegi Taina Sfintei Tremi pe cale rationala, a o reduce la scheme exclusiv logice, poate fi semn al nebuniei. A o nega, corespune cu a spune in inimile noastre "nu este Dumnezeu", asemenea celui pe care psalmistul il numeste tot nebun. Ambele situatii sunt chipuri ale nebuniei omului instrainat de Dumnezeu si, de aceea, sunt si pierzatoare de suflet.

Taina Sfintei Treimi reprezinta o realitate care ne cuprinde dar pe care noi nu o putem cuprinde. Comuniunea noastra cu Sfanta Treime se face pe calea harului, a energiilor lui Dumnezeu necreate. Desi este o comuniune de neinteles, putem spune ca intelegem totusi ceva, asa cum ucenicii au participat la Schimbarea la Fata a Domnului, "pe cat li se putea".

Pe de-o parte, nu ne putem explica Sfanta Treme, iar pe de alta "viem, ne miscam si suntem" prin Ea. In constientizarea acestui fapt ne sprijinim nu atat pe ratiune, cat pe "simtirea intelegatoare."

Toti crestinii credem in Sf. Treime , insa o percepem in mod diferit, iar daca incercam sa o explicam rational , prin demonstratii logice ajungi sa innebunesti pentru ca nu vei putea efectiv sa ajungi la o concluzie. Dorinta de rezolvare a “misterului” devine patima obsesiva, care te poate conduce doar la necredinta,ajungi sa negi ipoteza, din moment ce nu ajungi la o concluzie, doar nu poti cobora supralogicul in logic, deci ajungi sa-l negi pe Dumnezeu. Consecinta negarii e pierderea sufletului, a mantuirii.

Ce teolog??
Nu pare a fi crestin, mai degraba gnostic.

Unu mare, n-auzi?

eu am inteles-o si nu mi-am pierdut nimic.

E amuzant cum avem atati teologi care s-au repezit sa explice si sa justifice cu teologie crestina o afirmatie care are un puternic iz de filosofie gnostica (in cel mai fericit caz), in loc sa-si puna problema daca afirmatia este crestina.

Asta e toată discuția despre Trinitate? Atât?